Decizia civilă nr. 4533/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4533/R/2012
Ședința publică din data de 31 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. ANA împotriva sentinței civile nr. 1034 din 8 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 octombrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1034 din 8 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins contestația formulată de contestatoarea B. ANA împotriva deciziei nr. 272431/(...) în contradictoriu cu intimata C. J. DE P. M..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia contestată s- a constituit în sarcina contestatoarei obligația de restituire a sumei de 1656 lei, reprezentând indemnizația prevăzută de L. 3., încasată necuvenit în perioada (...)
- (...).
Contestatoarea este beneficiara unei indemnizații prevăzute de art. 3 din L.
3. privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a S.ui M. în perioada 1950 - 1961, motivat de faptul că soțul său a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a S.ui M..
Potrivit art. 1 și 2 din textul legal indicat, persoana care a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a S.ui M. în perioada 1950 - 1961 are dreptul la o indemnizație lunară neimpozabilă, pentru fiecare lună de stagiu. C. indemnizației pentru fiecare lună de stagiu a fost de 15000 lei la data intrării în vigoare a legii și a ajuns la 2,53 lei pentru fiecare lună de stagiu, conform HG
1147/2008.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din legea 3., soția celui decedat, din categoria celor prevăzuți la art. 1, va beneficia de prevederile prezentei legi, de o indemnizație lunară egală cu 50% din indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțuluidecedat, în condițiile dispozițiilor art. 2, neimpozabilă, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Reclamantei i s-a stabilit indemnizația prevăzută de L. 3., prin decizia nr.
84196 din (...) emisă de C. J. de P. S. M., cuantumul indemnizației inițial stabilită fiind de 38 lei. Prin adresa nr. 7186/(...), dosarul de pensie al reclamantei a fost transferat la C. J. de P. M.. La data efectuării transferului, cuantumul indemnizației primită de reclamantă era de 41 lei.
Din situația privind plățile efectuate reclamantei după transferarea dosarului de pensionare la C. J. de P. M., s-a constatat că lunar reclamanta a încasat suma de 92 de lei, sumă care potrivit metodologiei de calcul prevăzută de lege, reprezintă indemnizația de care ar fi beneficiat soțul reclamantei, raportat la perioada de stagiu a acestuia în cadrul Direcției Generale a S.ui M. în perioada
1950 - 1961. Din această indemnizație, astfel cum s-a reținut deja, legal reclamanta putea beneficia doar de un procent de 50%, respectiv doar de 46 lei lunar. Diferența dintre suma efectiv încasată de 92 lei lunar și cea la care era îndreptățită, a fost evidențiată în urma controlului efectuat de S. plăți al intimatei, în baza căruia, în mod corect în temeiul art. 179 din L. 263/2010 s-a dispus recuperarea sumei achitate în plus în cuantum de 1656, prin emiterea deciziei contestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. ANA solicitând casarea hotărârii și modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu se încadrează în prevederile art. 179 din L. nr. 263/2010, deoarece acest articol se referă la prestații de asigurări sociale, cea ce în situația recurentei nu este cazul, nefiind o asistată socială, ci este beneficiara unei indemnizații lunare neimpozabile stabilită de o lege specială și anume art. 1 din L. nr. 3..
Cu ocazia dezbaterii contestației intimata a depus întâmpinare, care i s-a comunicat, dar nu s-a prezentat la avocat pentru a o preda.
Nu este legală și nici fondată susținerea intimatei pârâte formulată prin întâmpinare, deoarece a beneficiat doar de indemnizație lunară egala cu 50% din indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat, socotindu-se 2,53 lei pentru fiecare lună de stagiu, iar cea de 1. este de 5,06 lei, astfel indemnizația lunară era
92 lei în cea ce privește 50% și 182 lei 1.. Recurenta susține că a beneficiat de
50% și ca atare decizia de impunere este nelegala și neîntemeiata.
Pârâta C. J. DE P. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Reclamanta este beneficiara unei indemnizații stabilită prin H. nr.
4023/(...) emisă de C. J. de P. S. M. în temeiul Legii nr. 3., privind recunoașterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul
Direcției Generale a S.ui M. in perioada 1950-1961, dosarul acesteia fiind transferat ulterior la C. J. de P. M..
Intimata C. J. de P. M. a emis decizia nr. 272431/(...) contestată în prezenta cauză, prin care a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 1.656 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada (...) - (...), fapt generat de plata indemnizației în cuantumul integral aplicabil titularului, iar nu de 50% cât i s-ar fi cuvenit în calitate de soție a titularului decedat.
Contrar susținerilor recurentei, indemnizația lunară pentru fiecare lună de stagiu militar, în perioada în litigiu, cuvenită unei persoane care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, nu este de 5,06 lei, ci de 2,53 lei.
Astfel, conform art. 1 din HG nr. (...), „începând cu luna octombrie 2008 se indexează cu 7,5% următoarele indemnizații: a) indemnizația lunară neimpozabilă acordată în baza Legii nr. 3. privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a S.ui M. în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare lună de stagiu militar efectuat în cadrul Direcției Generale a S.ui M. în perioada 1950-1961, care devine 2,53 lei (…)";, acesta fiind ultimul act normativ de indexare a indemnizațiilor respective.
În condițiile în care stagiul realizat în detașamentele de muncă a fost de 3 ani și 11 zile, cuantumul indemnizației lunare cuvenit reclamantei era de 46 lei (50% din indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat), iar nu 92 lei cum în mod eronat i s-a plătit de către pârâtă.
Potrivit prevederilor art. 179 alin. 1 din L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani, iar conform art. 180 din același act normativ, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Într-adevăr, indemnizația a cărei beneficiar este reclamanta nu a fost acordată în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, însă față de dispozițiile art. alin. 1 din L. nr. 3., potrivit cărora „stabilirea și plata drepturilor prevăzute în prezenta lege se fac de către casele teritoriale de pensii și a municipiului B., Curtea reține că prevederile art. 179 din L. nr. 263/2010 sunt deplin aplicabile și în cazul în care se constată erori în ceea ce privește modul de plată a drepturilor reglementate de legea specială.
Așadar, prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, stabilit că decizia atacă este legală, în condițiile în care prin acesta s-a dispus recuperarea sumelor plătite recurentei fără temei legal în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.
Critica recurentei privitoare la faptul că nu este o asistată social, ci beneficiara unei indemnizații neimpozabile, nu este de natură a duce la anularea deciziei de debit și nu reprezintă un temei care să înlăture obligația sa de restituire, neîncadrându-se în motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C.
De asemenea, nici susținerea recurentei cu privire la faptul că nu a depus la avocat întâmpinarea care i-a fost comunicată în fața instanței de fond, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. ANA împotriva sentinței civile nr. 1034 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței și admiterii acțiunii.
G. G. C.
Red. S.C.B. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud.fond: C. V.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de reclamanta B. ANA este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin contestația formulată, contestatoarea B. ANA a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. J. DE P. M., anularea deciziei nr. 272431/(...).
Prin această decizie, s-au reținut următoarele: „Avand în vedere referatul
S.ui Plăți Prestații nr.109/(...) rezulta ca in perioada de la (...) și pana la (...) s-au platit necuvenit drepturi in suma totala de 1656 lei, determinate conform buletinului de calcul anexat, reprezentand indemnizatie L3..
Plata necuvenita a drepturilor a fost generata de recaalculare indemnizatie
L3., codificata din V10/B in V10/C.";
De altfel, și anexa la această decizie , ce cuprinde un buletin de calcul al drepturilor cuvenite și a celor încasate, precum și diferențele ce au rezultat și care au totalizat suma de 1656 lei, cuprinde ca singura motivare a cauzei ce a determinat debitul: „. reprezentand pensia aferenta perioadei (...)-(...) privind indemnizația L3., codificata din V10/B in V10/C.";
Prin contestație și motivele de recurs, recurenta invocă faptul că decizia de debit contestată este nelegală întrucât art.179 din L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se referă la sume plătite necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, ori aceasta este beneficiara unei indemnizații reparatorii stabilite potrivit Legii nr.3., în calitate de soție supraviețuitoare a persoanei care a efectuat stagiul militar în detasamentele de munca din cadrul Direcției Generale a S.ui M. în perioada 1950-1953.
De fapt, consider că ceea ce trebuie subliniat în cauză este nelegalitatea deciziei datorită nemotivării atât în fapt, cât și în drept a actului administrativ emis de către C. J. DE P. M..
Astfel, în fapt, motivarea deciziei de debit este cu siguranță neinteligibilă pentru recurentă, cuprinzând de fapt o trimitere la ". indemnizatie L3., codificata din V10/B in V10/C.";
În drept, singura motivare o constituie dispozițiile art.179 din L. nr.263/2010, ce prevăd că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Conform disp.art.3 lit.k) din L. nr.263/2010, prestațiile de asigurări sociale au fost definite de către legiuitor ca fiind veniturile de înlocuire acordate la intervenirea riscurilor asigurate sub formă de pensii, ajutoare sau alte tipuri deprestații prevăzute de prezenta lege, pentru pierderea totală ori parțială a veniturilor asigurate.
Mai mult, conform art.8 din L. nr.3., plata indemnizațiilor acordate potrivit acestei legi, precum și cheltuielile de transmitere a acestora se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul M. M., S. S. și F. și nu de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, art.7 din Legii nr.3. preve de o procedură spec ială de urmat în cazul în care casele teritoriale de pensii constată nelegalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei legi, în sensul că aceasta va emite decizie de revizuire.
Conform alin.3 al aceluiași articol, î mpotriva deciziei de revizuire, emisă în
condițiile alin.1 și 2 , persoana interesată poate introduce contestație, în condițiile
Legii nr.29/1990.
De altfel, prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, casa teritorială de pensii precizează că, tocmai în temeiul art.7 din L. nr.3., a verificat legalitatea drepturilor acordate recurentei și a constatat eroarea în modul de stabilire a indemnizației, emițând decizia contestată în cauză.
Î n legătură cu motivarea actelor administrative, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au statuat c ă asemenea ac te u nilaterale trebuie s ă
îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în fapt
și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.
Art.31 alin.1 și 2 din Constituție garantează dreptul persoanei de a aveaacces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Potrivit art.19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, orice omare libertatea de a căuta și de a primi informații.
Art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei la libera exprimare, ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.
De asemenea, art. 24 alin.1 din Co nstituția României garantează dreptul la apărare.
Î n speță, astfel cum am menționat ante rior, decizia nr. 272431/(...) emisă de C. J. de P. M., contestată în cauză, nu cuprinde în concret o motivare în
fapt a măsurii luat e prin acest act , a erorilor de calcul constatate, care săpoată fi considerată o reală informare a particularului ale cărui drepturi sunt afectate prin acest act asupra necesității adoptării acestei măsuri, iar motivarea în drept este, astfel cum am menționat anterior, eronată și incompletă.
Astfel, motivarea în drept se rezumă doar la textul considerat aplicabil pentru a se dispune recuperarea sumei pretins a fi fost încasate necuvenit de
către recurentă, neexistând o asemene a motivare în sensul indicării dispozițiilor legale aplicabile pentru constatarea debitului de 1656 lei, respectiv care au fost prevederile legale încălcate prin stabilirea iniț ială a indemnizației reparatorii .
Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,
motivarea este necesară mai ales în caz ul actelor prin care se suprimă drepturi
sau situații juridice individuale , aceasta trebuind să fie suficient de precisă astfel încât motivul actulu i să transpară clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.
Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării contestației, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.
Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că o simplă trimitere la două tipuri de pensii codificate, cu greu ar putea fi apreciată o motivare suficientă a actului chiar pentru persoane de specialitate, fără a putea însă conferi legitimitate actului care este adresat unui particular-beneficiar de drepturi reparatorii, ce a fost în mod evident lipsit în cauză de posibilitatea de a-și formula apărări în raport cu o situație de fapt ce trebuia descrisă în concret în actul ce i-a fost comunicat.
În consecință, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului declarat de reclamanta B. ANA, modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea contestației formulate și anularea deciziei de debit.
C. M.
Judecător,
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.-(...).
| ← Decizia civilă nr. 277/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3391/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
