Decizia civilă nr. 592/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 592/R/2012
Ședința 13 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. A. N. B., în nume propriu și ca reprezentant legal al CASEI DE P. S. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 4297 din 01 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. (S.) B., în numele și pentru A. N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că din eroare a fost citată C. de P. a M. A. N. în calitate de pârât intimat, aceasta având calitatea de pârât recurent.
De asemenea, se constată că la data de 07 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat M. A. N., în nume propriu și ca reprezentat legal al Casei de P. S. a M. A. N. a depus la dosar note de ședință la care a anexat copia Deciziei nr. 94506 privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1., emisă de C. de P. S. a M. A. N.
Totodată, se constată că la data de 10 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentanta reclamantului intimat A. N., avocat C. A. a transmis prin fax la dosar o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, deoarece are de susținut alte cauze la instanțele de judecată din Z..
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantului intimat să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat A. N., avocat C. A., lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul pârâților intimați.
Curtea înmânează reprezentantei reclamantului intimat un exemplar al notelor de ședință depuse la dosar de pârâtul intimat M. A. N., în nume propriu
și ca reprezentat legal al Casei de P. S. a M. A. N.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, susținând concis motivele expuse în scris prin concluziile scrise depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 4 mai 2011, reclamantul A. N., prin S. C. M. D. în R. și în R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. de P. a M. A. N. și M. A. N., anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 94506/(...) emisă de pârâta de rândul 1, constatarea legalității deciziei nr.0., obligarea pârâtei de rândul 1 la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform L. nr. 164/2001 și pensia recalculată, cu dobânda legală aferentă și cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 4., pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei de obiect invocata de parata C. de P. a
M. A. N.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul A. N., prin S. C. M. D. în R. și în R., în contradictoriu cu pârâții C. de P. a M. A. N. și M. A. N. și s-a dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei nr.94506 din (...), emisă de pârâta C. de P. a M. A. N. constatând legalitatea deciziei nr. 0..
S-a luat act de renunțarea la judecata cererii formulată de reclamant pentru obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform L. nr.164/2001 și pensia recalculată cu dobânda legală aferentă.
S-a respins cererea reclamantului pentru obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
Prin decizia de pensionare nr. 0. emisă de D. F.-C. din cadrul M. A. N. s-a stabilit, în temeiul L. nr. 164/2001, dreptul reclamantului la o pensie de serviciu în cuantum de 3772 lei.
În data de 11 decembrie 2010, pensia de serviciu a reclamantului a fost recalculată, în baza L. nr. 1., fiind emisă decizia nr. 94506 prin care s-a stabilit dreptul reclamantului la o pensie diminuată, în cuantum de 3464.
Conform art. 1 din L. nr. 1., o serie de categorii de pensii stabilite pe baza legislației anterioare, printre care și pensiile militare de stat și pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, au devenit, la data intrării în vigoare a acestei legi, pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 3 alin.1 prevede că pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de nr. 1., cu modificările
și completările ulterioare iar alin.2 prevede că în situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.
Metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1 a fost aprobată prin H. nr. 7..
Împotriva deciziei de recalculare, reclamantul a formulat contestație, la comisiile de contestatii care functioneaza in cadrul M. A. N., M. Administratiei si
Internelor si Serviciului Roman de I., respectând astfel exigențele art. 14 din
H.nr. 7..
Aliniatul 2 al acestui ultim articol prevede ca deciziile comisiilor de contestatie pot fi atacate in instanta , potrivit L. nr. 1., cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin decizia nr. 38/(...) pronuntata de I. Curte de C. si J., s-a mentinut sentinta civila nr. 3. a C. de A. C. de suspendare a executarii HG nr. 7., iar prin O. nr. 1., aceasta hotarare de guvern a fost abrogata.
L. nr. 263/2010, prevede o procedura similara de examinare a deciziilor de recalculare care presupune formularea unei contestatii , in termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestatii care functioneaza in cadrul M. A. N.
Conform art. 149 alin.2 prevede ca procedura de examinare reprezinta o procedura administrativa prealabila, obligatorie, fara caracter jurisdictional.
Termenul legal de solutionare a contestatiilor prevazut de art. 150 alin. 4 este de 45 de zile de la data inregistrarii, iar hotararile de solutionare ale acestor comisii pot fi atacate la instanta, in termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 151.
T. are competenta de solutionare in prima instanta a actiunilor formualte impotriva hotararilor comisiilor de contestatii care functioneaza in cadrul M. A. N., dispozitie cuprinsa la art. 153 lit. d din L. nr. 263/2010.
Întrucât reclamantul nu a primit răspuns la contestația sa în termenul legal, a învestit instanța cu soluționarea contestației sale, doar așa putându-se da eficiență accesului său la justiție, drept consacrat de art.21 din Constituție, precum și prin art.6 și art. 13 din C. E. a D. O.
Analizând decizia contestată, instanță a constatat că recalcularea s-a făcut cu luarea în considerare a salariului mediu brut pe economie, conform art. 5 alin.4 din L. nr. 1., reclamantul neputând dovedi veniturile de natură salarială pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare.
Conform art. 1 din O.nr. 1., pensiile prevăzute la 1 lit. a) și b) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Articolul 5 prevede că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mari decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării până la data emiterii deciziei de revizuire.
De asemenea, conform art. 6 din același act normativ, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Art. 7 prevede că, "în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1.
Sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie
2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii.";
Prin decizia contestată, emisă în temeiul L. nr. 1., neabrogată, pensia reclamantului a fost recalificată ca fiind pensie în sensul L. nr. 1., cu toate că inițial a fost calculată în baza L. nr. 164/2001. Ca urmare a acestei recalificări, reclamantul a beneficiat doar de partea contributivă a pensiei. O astfel de ingerință în dreptul său deja câștigat dorește să sancționeze reclamantul , prin solicitarea de anulare a deciziei emisă în temeiul L. nr. 1..
Instanța a apreciat că acesta este interesul pe care reclamantul îl justifică în prezenta cauză. De asemenea, în ipoteza prevăzută de art 5 sus enunțat., raportat la pensia trecută în decizia contestată, urmează să se regularizeze sumele, după data emiterii deciziei de revizuire.
În ce privește obiectul obiect, acesta rămâne decizia de recalculare nr. 9.. Pentru aceste motive, excepții invocate prin întâmpinare au fost respinse.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia nr. 871/(...), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale. Obiecția de neconstituționalitate se referea la dispozițiile art. 1-5 și art. 12 din actul normativ menționat.
O constatare anterioară a constituționalității L. nr.1., nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret sau nu produce efecte contrare C.i E. a D. O.
Există o diferență fundamentală între abordarea C. Constituționale și cea a C. E.. Dacă Curtea Constituțională, conform propriei jurisprudențe, verifică doar conformitatea legii cu Constituția, nepronunțându-se asupra interpretării sau aplicării concrete a legii, CEDO, în principiu, nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu C., ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumită situație de fapt. Or, judecătorul român trebuie să determine dacă, într-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare C.i.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat „Tratatele internaționale privind drepturile omului";, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
Prin Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. s-a prevăzut că „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.";
În alineatul 2 al aceluiași articol se arată că „Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor.";
În jurisprudența C. E. a D. O. s-a statuat că noțiunea de „. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia, un bun proprietate privată (cauza Büchen contra Cehiei din 2002).
În cauza Draon împotriva Franței Curtea a statuat că noțiunea de bunuri, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la C., cuprinde atât bunuri actuale cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o speranță legitimă în exercitarea efectivă a dreptului său.
În Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit, 2006 Curtea E. a D. O. a stabilit că art. 1 din Protocolul adițional la C. nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate socială. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusă statului este aceea de a respecta art.14 din C. privind nediscriminarea. Dacă, în schimb, statul a adoptat o legislație care reglementează drepturile provenite din sistemul de asigurări sociale - indiferent dacă acestea rezultă sau nu din plata unor contribuții -, acea legislație trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. Cu alte cuvinte, Curtea a abandonat distincția dintre beneficiile de natură contributivă și cele necontributive sub aspectul incidenței art. 1 din Protocolul adițional la C.
În cauza Akdeejeva vesus Letonia(2007), Curtea E. a D. O. a obligat statul leton la despăgubiri, stabilind că a fost încălcat articolul 6 din C. și articolul 1 din Protocolul 1 , în cazul în care se procedează la recalcularea în minus a pensiei, dat fiind că este vorba despre un drept câștigat.
De altfel, o interpretare similară a dat și Curtea Constituțională printr-o decizie anterioară, nr.120/2007, în care a reținut că „operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, dar se efectuează doar după intrarea în vigoare a ordonanței și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.";
Însă dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O. nu este în orice caz un drept absolut, acesta însemnând ca el comporta limitări de către stat, care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere.
Pentru a verifica daca desființarea pensiei de serviciu de care beneficia reclamantul corespunde limitărilor prevăzute de C., instanța are în vedere următoarele aspecte : a) ingerința sa fie prevăzută de lege, condiția satisfăcută în cauză întrucât desființarea pensiei de serviciu s-a realizat printr-un act normativ de forța legii, lege rezultata ca urmare a asumării răspunderii de către G. în fața Parlamentului.
Insă legea trebuie să fie suficient de clară și previzibilă.
Previzibilitatea poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor.
Persoanele au astfel un drept la continuitatea acțiunii statale.
Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.
Reclamantul s-a pensionat în anul 2009, moment în care nu s-a pus problema schimbării legii.
Totuși, cea mai mare problemă nu este neapărat schimbarea legii în sine, ci a reglementarilor prin care se diminuează exagerat de mult veniturile dinpensie, căci nu se poate admite ca scăderea acestora nu este una de substantă, esențială și imprevizibilă în anul 2010. b) sa existe un scop legitim pentru luarea măsurii de a desființa pensia de serviciu ori sub acest aspect G.ul a arătat în expunerea de motive a L. 1. că „se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010" datorita evoluției crizei economice in anul 2009 si extinderea acesteia in cursul anului 2010 precum si acordurile de împrumut cu organismele financiare internaționale.
Or, faptul că documentele adresate creditorilor internaționali conțin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale în discuție nu înseamnă că acei creditori au stabilit unilateral aceste condiții, ei limitându-se la a indica obiectivele ce urmează a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), însă alegerea celor mai adecvate măsuri rămâne la discreția S.
Or, dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura juridică a unor masuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. 1. nu s-ar putea Întemeia pe art. 53 din Constituția revizuita deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.
Scopul urmărit a fost acela al diminuării cheltuielilor bugetare și nu în ultimul rând și realizarea unei „dreptăți sociale";, respectiv instituirea unui regim de pensii având la bază principiul contributivității.
În fine, ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit. Ingerința este proporțională cu scopul legitim urmărit dacă s-a menținut un
Just echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Trebuie să existe, așadar, un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (cauza Pressos Compania Naviera S.A. și alții contra Belgiei, hotărârea din 20 noiembrie 2005, seria A nr.332, p.23 și § 38; Hotărârea din 21 iulie 2005 în Cauza Străin și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr.99 din 2 februarie
În cauză Buchen versus Cehia (2006) în care Curtea E. a decis că limitarea nejustificată a unui drept recunoscut, cum ar fi o pensie specială, drept nesocotit ulterior, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul articolului 1, din Protocolul 1 al CEDO, dar și o discriminare în sensul articolului 1 din Protocolul 12.
În speța Muller versus Austria, precum și în numeroase alte spețe similare, s-a decis constant în sensul că „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe";.
Curtea a decis că, și dacă S. reduce temporar pensia în situații de recesiune economică rapidă, rămâne totuși un corp de principii de la care acestuia îi este interzis să deroge, și a considerat esențial să examineze dacă dreptul la securitate socială a fost atins în substanța sa - în cauza Kjartan Âsmundsson c. Iceland, Application no. "(...).
În speța de față micșorarea cuantumului pensiei are fără doar și poate o asemenea semnificație.
Potrivit art 14 din C. E. a D. O., exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare...sau orice alta situație.
Definiția pe care a dat-o Curtea, discriminării, în hotărârea Abdulaziz Cabales și Balkandali c Regatului Unit a fost aceea ca există o discriminare în cazul în care „un individ sau grup se vede, fără o justificare adecvată, mai puțin bine,tratat decât altul",
În speța de fata discriminarea se refera la împrejurarea că beneficiari ai pensiei de serviciu au avut o rezolvare diferită a situației lor deși legiuitorul a pretins că este identica, tocmai prin desființarea pensiei de serviciu.
Legiuitorul a înțeles că, pe parcursul desfasurarii raporturilor juridice de munca, sa instituie in sarcina unor categorii profesionale interdictii si incompatibilitati, în vreme ce pentru alte categorii profesionale acestea nu au fost prevăzute.
Aceste persoane nu mai puteau avea un al doilea raport juridic de munca si nu puteau desfășura activități economice, așa cum pot bunăoară medicii sau profesorii.
In momentul ieșirii la pensie statul a înțeles sa instituie in favoarea categoriilor de persoane in sarcina carora instituise incompatibilitati si interdictii, acordarea unei pensiei de serviciu, al cărei cuantum a fost diferit calculat.
Instituirea pensiei de serviciu a avut drept cauza imprejurarea ca persoanele respectiva avuseseră în timpul serviciului incompatibilitati și interdicții severe, astfel ca au fost in imposibilitate ca, prin voința si efortul lor propriu sa-si majoreze baza de calcul a drepturilor lor de pensie iar statul a dorit sa asigure acestora un trai decent si după ieșirea la pensie.
Ceea ce s-a aflat la baza pensiei de serviciu a fost neapărat specificul raportului juridic de munca așa cum a fost arătat în cele de mai sus.
Față de considerentele invocate, instanța a constatat că reclamantului i s- au încălcat drepturi ocrotite de Curtea E. a D. O.
Prin urmare, văzând dispozițiile art. 11 și 20 din Constituția României, instanța urmează a da supremație dispozițiilor C.i care este integrată blocului de constituționalitate și care având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile C.i.
În aceste condiții, instanța a admis acțiunea potrivit dispozitivului.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, instanța, văzând și disp. art. 274 C.Proc.Civ., a respins cererea reclamantului pentru obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul M. A. N. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, în raport de menținerea în plată a pensiei militare de stat în anul 2011, conform OUG nr.1., până la revenirea deciziilor de recalculare.
S-a arătat că motivele de nelegalitate invocate de către reclamant, în temeiul cărora a solicitat instanței anularea deciziei de recalculare a pensiei, au fost anterior supuse și atenției C. Constituționale în cadril analizării obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor L. nr.119//2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În motivarea deciziei nr. 871/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din L. nr.1. atât în raport cu dispozițiile art.44 din Constituție cât și cu prevederile art.1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că în raport cu criticile formulate dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
În schimb, cu toate că decizia contestată nu produce efecte și acțiunea este lipsită de interes, instanța a reținut că în cauză este imposibil să nu fie remarcată încălcarea frapantă și gravă a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 coroborate cu cele ale art.14 din C.
Dispozițiile acestui text au fost interpretate și lămurite de Curtea E. a drepturilor O. în jurisprudența sa. Este de necontestat faptul că în numeroase decizii CE DO a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art.1 din Protocolul nr.1, ca drept de a primi o prestație socială.
Sub un prim aspect, critică aprecierile instanței de fond conform cărora „ este inacceptabil argumentul potrivit căruia nu există ingerința asupra proprietății în caz de reducere a pensiei sub pretextul că viitorul cuantum ce va fi plătit va fi calculat în concordanță cu noile norme legale incidente";.
În acest sens, contrar celor reținute de instanță, Curtea E., în cauza
Kjartan Asmundsson contra Islandei, a arătat că art. I din Protocolul nr. 1 garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurare nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale, într-un anumit cuantum, nu este apărat de C. și de protocoalele sale adiționale, atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult, acest cuantum nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale. Aceasta este și ipoteza în discuție, deoarece pensia militară a fost acordată în considerarea calității titularului. fără a se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acestora.
În aceste condiții, chiar dacă poate fi încadrată în noțiunea de „., pensia de serviciu reprezintă, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi. iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.
În acest context (cauza Kechko contra Ucrainei) Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite din bugetul de stat, aceasta putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate să le plătească.
De asemenea în cauza Lelas contra Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de „. este necesar un fundament legal sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă totodată a arătat că nu este consacrat de C. dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului ci numai ceea ce s-a obținut s-a câștigat, reprezintă un „. în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, aceasta nu numai că nu a fost suprimată. așa după cum greșit a reținut instanța de fond. dar este în acord și cu C. și protocoalele sale adiționale, Curte statuând că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil. prevederi legale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație. cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. A. în această cauză, Curtea a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
L. nr. 1., procedând la recalcularea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu în pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitimreprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și menținerii deficitului bugetar în limitele sustenabile.
În consecință instanța nu poate califica în cazul de față „. reclamantului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de convenție doar pentru perioada în care acesta are un fundament legal în dreptul intern. Or, în cazul de față se poate analiza numai protecția bunului reclamantului după data de (...), iar dreptul solicitat de reclamant în baza dispozițiilor legii anterioare mai are fundament legal în dreptul intern deoarece dispozițiile L. nr.164/2001 au fost expres abrogate prin L. nr.263/2010.
Jurisprudența CED O este constantă în acest sens, reținându-se că art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează pe viitor un anumit cuantum al prestației sociale și acceptă dreptul statelor de a modifica acest cuantum în considerarea marjei largi pe care o au la dispoziție.
În al doilea rând, teoria drepturilor câștigate nu-și găsește aplicare în cauza de față și nu poate constitui un argument justificativ pentru a califica că bunul a cărui protecție o solicită reclamantul este dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei și după data de (...), mai mult, această teorie nu are o reglementare constituțională și nici nu este legiferată cu titlu de principiu în vreun act normativ.
În al doilea rând, în ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii potrivit L. nr.164/2011, întregul cuantum al pensiei militare de serviciu a fost plătit de la bugetul de stat fiind instituit un regim special, compensatoriu pentru categoriile socio-profesionale supuse unui regim special.
Această compensație nu are ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv al acestuia
(art. 47 alin.(2) din Constituție).
Prin urmare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de resursele financiare de care dispune faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca fiind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea n vigoare a noii legi.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr.
458/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 24/(...), statuând că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituire sub imperiul legii vechi pentru contract de închiriere în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și sa reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.
Ca atare textele de lege criticate, conformându-se dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituție, afectează pensiile speciale doar pentru viitor, numai în ceea ce privește cuantumul acestora și nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării în vigoare.
În aceste condiții, neexistând un drept constituțional la pensie specială ca supliment financiar acordat în totalitate de stat, ci numai dreptul la pensie obținut în sistemul general de pensionare, chiar dacă pensia specială de serviciu poate fi încadrată potrivit îndreptării pe care Curtea E. a D. O. a dat-o art.1 din
Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertățilorfundamentale în noțiunea de „. acesta reprezintă, chiar din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Reclamantul nu a depus întâmpinare, însă acesta a depuse concluzii scrise prin care și-a exprimat punctul de vedere în raport de decizia nr. 2. a Î., sens în care a opinat că diminuarea pensiei cu 9 % reprezintă o sarcină individuală excesivă, echivalând cu o lipsire a dreptului reglementat prin vechea legislație.
În privința fondului, reclamantul a criticat dispozițiile L. nr.1. sub aspectul lipsei accesibilității și previzibilității lor, invocându-se și nerespectarea justului echilibru de proporționalitate prin reducerea pensiei sale cu 9 %.
De asemenea, acesta face trimiteri la principiul discriminării în raport de magistrați și grefieri.
În probațiune s-a depus decizia de revizuire.
Recursul este fondat.
Nu este întemeiată excepția lipsei de interes a reclamantului, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensiei în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:
Neretroactivitate:
După cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 29/2011 (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin (2) din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie
2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a C. Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.
A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, prin D. nr. 873 din 25iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c) din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție
(referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
A., în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din
13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.
Având în vedere că în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.
Nediscriminare:
În mod similar, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în D. nr. 29 din (...), nici referitor la discriminare instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (înforma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.
Inger inț a s tatulu i :
Art. 1 din Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede următoarele:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică
și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legilepe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.
În jurisprudența sa Curtea E. a D. O. a statuat că art. 1 din Primul
Protocol la C. E. a D. O. cuprinde trei norme distincte. Prima dintre ele, care se exprimă în prima teză a primului paragraf și îmbracă un caracter general, fixează principiul dreptului la respectarea proprietății. A doua, care este menționată în cea de-a doua teză din același paragraf, are în vedere lipsirea de proprietate și o supune anumitor condiții; cât despre a treia normă, consemnată în al doilea paragraf, ea recunoaște statelor puterea, printre altele, de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general. Cea de-a doua și cea de-a treia normă, care vizează anumite exemple de atingere a dreptului de proprietate, trebuie interpretate în lumina principiului consacrat de prima normă (Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În privința domeniului de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1 se reține că noțiunea de „. are o semnificație autonomă și nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, ci se referă și la alte drepturi reale, la drepturi de creanță, la interese economice, adică la diverse valori patrimoniale, dacă sunt suficient de determinate și fundamentate din punct de vedere legal în dreptul intern
În numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie
2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. A., în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), citată anterior, s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, însensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).
În acest sens, Curtea E. a reținut în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei (paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
De asemenea, în Cauza Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005
(paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.
Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Întrucât prin L. nr. 1. pensiile militare de stat prevăzute de L. nr.164/2001 au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat devenind titular unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei, în consecință L.
1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.
Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de A. apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin L. nr. 1. s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).
Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unorsisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
Pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiar unei pensii militare de stat obținută în temeiul L. nr.
164/2001. În temeiul L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1.. Întrucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, aceste pensii au fost revizuite conform art. 1 din OUG nr. 1., iar conform art. 6 alin. 1 din același act normativ pentru anul
2011 s-a menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010
(diferențele aferente lunii ianuarie 2011 fiind restituite reclamantului).
Deși obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziei de recalculare emisă în temeiul L. nr. 1., Curtea de A. constată că, urmare a modificărilor legislative prezentate anterior, reclamantul nu a primit drepturi de pensie diminuate conform deciziei de recalculare decât în ianuarie 2011, drepturi care i-au fost restituite ulterior. În consecință, nu se poate reține că reclamantului i-a fost diminuată pensia militară de stat în cuantumul stabilit prin decizia de recalculare. A., singurul efect pe care l-a avut L. nr. 1. cu privire la pensia militară de stat a reclamantului a fost de transformare a acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiilor reclamantului începând cu anul
2011 fiind stabilit prin decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr.1.. Întrucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de L. nr. 1. și nu deciziile de pensie emise în temeiul L. nr.164/2001, Curtea de A. apreciază că L. nr. 1. a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire (depusă în recurs), procentul de diminuare a pensiei militare de stat pentru reclamant urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.
În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3772 lei (fila 18 dosar fond), o pensie recalculată de 3464 lei (fila 20 dosar fond) și o pensie revizuită de 3528 lei (fila 19 dosar recurs), procentul de diminuare fiind de 9 %.
Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei.
Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate
(deși s-a pus în discuție D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant), Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtul M. A. N., va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantului, menținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții M. A. N. și C. S. de P. a M. A. N. împotriva sentinței civile numărul 4297 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte și în consecință, respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. (S.) B. pentru A. N. în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII A M. A. N. și M. A. N., având ca obiect anularea deciziei de recalculare numărul 94506 din (...).
Menține restul dispozițiilor.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. D. D. G. S. D. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: A.R.P.
| ← Decizia civilă nr. 1654/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 705/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
