Decizia civilă nr. 2860/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2860/R/2012
Ședința iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. S. împotriva sentinței civile nr. 4966 din 03 octombrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată SC P. P. S. -
PRIN LICHIDATOR I. 2. I. Z. - C. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că această cauză a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantei intimate.
Curtea dispune repunerea cauzei pe rol.
De asemenea, se constată că prin cererea de repunere pe rol a cauzei reclamanta intimată a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4966 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC P. P. S. Z. - societate în lichidare judiciară reprezentată de lichidator I. 2. I. Z. - prin C. S. - și a fost obligată pârâta C. DE A. DE S. S. să-i plătească reclamantei suma de
12.579 lei - indemnizații de concedii medicale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin petitul acțiunii se solicită restituirea sumei de 12.579 lei reprezentând indemnizația pentru perioada august 2. - aprilie 2010 și nu din ianuarie 2.. Apoi, nu s-a dovedit că în această sumă a fost inclus soldul aferent anului 2. . Prin urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru restituirea indemnizației nu s-a prescris.
Conform art. 12 din Legea nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurare sociale de sănătate , indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă de către angajator , din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă , iar din ziua următoare , din bugetul F. N. U. de A. S. de S.
Disp. art. 36 și 40 din lege reglementează calculul , plata indemnizațiilor și documentația necesară.
Angajatorul SC perfecta P. S. a calculat și virat la F. N. U. de A. S. de S. cota de contribuție pentru concedii și indemnizații.
Pe de altă parte, C. de A. de S. nu s-a contestat realitatea sumei de
12,579 lei și nici depunerea de către angajator a documentației pentru plata acesteia.
Raportul juridic obligațional s-a născut sub acțiunea OUG nr. 158/2005 , înainte de modificările aduse prin OUG nr. 3. , astfel că se aplică în întregime prevederile actului normativ valabil la momentul încheierii sau nașterii raportului juridic.
OUG nr.36/ 2010 nu se poate aplica actului juridic și efectelor acestora , adică restituirilor de indemnizații , născute sub egida vechii reglementări , situație în care termenul de prescripție pentru solicitarea indemnizațiilor este de 3 ani conform vechilor reglementări , nu de 90 de zile, prevăzut de noua lege. A interpreta astfel ar însemna că noua lege retroactivează ceea ce ar contraveni principiului neretroactivității prevăzut de art.15 din Constituție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE S. S.,solicitând casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii formulate de către SC P. P. S., reprezentată prin U. S.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prima instanță în mod greșit a reținut faptul că instituția pârâtă a făcut o aplicare retroactivă a normei legale cuprinsă în O.U.G. nr.3., din contră aceasta supunându-se principiului aplicării imediate a noii legi.
Or, dacă legiuitorul a înțeles să restrângă termenul de 3 ani reglementat de art.40 din O.U.G. nr.158/2005 la unul mult mai scăzut de 90 de zile , aceasta nu putea face aplicarea vechiului termen atâta timp cât printr-o normă tranzitorie nu s-a reglementat ca pentru indemnizațiile achitate anterior apariției O.U.G. nr.3. și pentru care s-a depus cerere de restituire după intrarea în vigoare a acestui act normativ să se facă, în continuarea aplicării acelui termen (vechi). O atare normă tranzitorie, dacă legiuitorul ar fi dorit aplicarea acelui termen după intrarea în vigoare a legii noi, trebuia să fie expres prevăzută în noul act normativ ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față. Așa fiind, dacă legea nu dispune nici ea nu poate interpreta în acest sens, și nici magistratul. Singura interpretare posibilă este aceea că legiuitorul nu a dorit acest lucru.
În acest sens este și adresa nr. NDL 4401/(...) a Casei N.e de A. de S., adresă semnată de președintele acestei instituții care este și unul dintre contrasemnatarii O.U.G. nr.3.. De asemenea și motivarea adoptării acestui act normativ, cuprinsă în preambulul acestuia, duce la aceeași concluzie.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Potrivit prevederilor art. 38 din OUG nr. 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, „(1) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă. (2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite în cuantum de 6,5% și 7% pentru asigurările sociale de sănătate.";
Prin recursul formulat recurenta critică neaplicarea de către prima instanță a prevederilor art. 40 alin. (1) din OUG nr. 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate în forma în care acestea au fost modificate prin O. nr. 3., cu următoarea redactare: „Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Numai că în redactarea inițială, anterior datei de (...) (momentul intrării în vigoare a OUG nr. 3.) și care este incidentă sumelor de bani a căror restituire o solicită reclamanta, 40 alin. (1) din OUG nr. 158/2005 avea redactarea care urmează: „Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Nu se poate reține incidența în cauză a OUG nr. 3., deoarece sumele reprezentând indemnizații au fost plătite de societate angajaților săi anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, chiar dacă cererea de restituire a fost formulată de reclamantă după intrarea în vigoare a noilor modificări, astfel încât termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani.
Astfel, art. 3 Cod civil, consacră principiul „tempus regit actum";, conform căruia actele și faptele ce se produc între momentul intrării în vigoare și abrogare vor fi supuse legii respective, legea neavând putere retroactivă.
Același principiu este înscris și în art. 15 alin. 2 din Constituție, text potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Ca atare, raportarea prevederilor inserate prin OUG nr. 3. care instituie un termen de prescripție de 90 de zile situații existente înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivității evocat mai sus, motiv pentru care textul legal arătat nu poate constitui temei pentru criticile formulate de recurentă, iar OUG nr. 158/2005, în forma anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 3., reglementa un termen de prescripție de 3 ani, or, în cauză este vorba de sume de bani achitate de angajator anterior datei de (...).
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a statuat că reclamanta se afla sub incidența legii în forma existentă anterior intrării în vigoare a OUG nr. 3., când pârâta trebuia să dea curs solicitărilor reclamantei de aplicare a acesteia în sensul stabilit de art. 40 alin. (1) din OUG nr. 158/2005, care prevedeau un termen de prescripție de 3 ani, și să procedeze la restituirea sumei de 12.579 lei reprezentând indemnizații plătite de către societatea reclamantă în calitate de angajator asiguraților, care au depășit suma contribuțiilor datorate de acesta, iar nu la respingerea cererii restituire ca fiind tardivă, ignorându-se prevederi legale.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond pronunțând sentința a făcut o corectă aplicare a principiului tempus regit actum, criticile formulate de recurentă neputând fi primite.
În consecință, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,
Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. S. împotriva sentinței civile nr. 4966 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.P. R.a
| ← Decizia civilă nr. 3207/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3040/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
