Decizia civilă nr. 2977/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2977R/2012
Ședința publică din data de 19 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. T. împotriva sentinței civile nr. 660 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată CASA DE PENSII A M. A. ȘI I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că în ședința publică de azi reprezentantul reclamantului recurent a transmis prin fax la dosar o cerere prin care solicită judecata în lipsă.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosarul nr.(...), la data de (...), reclamantul T. T. a chemat-o în judecată pe pârâta C. de P. a M. A. și I., solicitând instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună suspendarea executării deciziei privind revizuirea pensiei nr.1. din 12 decembrie
2011, până la soluționarea definitivă a contestației formulate împotriva acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii formulate, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 1. din 12 decembrie 2011 au fost revizuite drepturile sale de pensie, în temeiul art. 1 alin.1 din OUG nr. 1/2011; că împotriva acestei decizii a formulat contestație care nu a fost încă soluționaă; că există urgență, întrucât, ca urmare a reducerii pensiei, reclamantul este pus în imposibilitatea de a trăi; că prin neluarea măsurii de suspendare ar fi știrbit dreptul de proprietate al reclamantului asupra pensiei sale, legal stabilită; că statul este obligat să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei.
Fiind vorba despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, fiind încălcate prevederile art. 44 și art. 15 alin.1 din Constituție.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 660 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă cererea de ordonanță președințială.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1. din data de (...), emisă de pârâtă, au fost revizuite drepturile de pensie cuvenite reclamantului, în temeiul OUG nr.1/2011.
Împotriva aceste decizii reclamantul a formulat contestație la comisia de contestații pensii din cadrul M. A. și I..
Reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 581 C.proc.civ.
T. a apreciat că nu sunt întrunite în cauză cerințele prevăzute de lege pentru admisibilitatea ordonanței președințiale.
Astfel, există urgență atunci când dreptul părții care reclamă ar fi amenințat a se pierde cu totul, dacă această parte ar recurge la procedura obișnuită de judecată sau cel puțin ar suferi un prejudiciu imediat, atât de grav încât să apară foarte greu de reparat în viitor.
În speță, reclamantul nu a dovedit caracterul urgent al măsurilor ce solicită a fi luate, respectiv prejudiciile ireparabile cauzate de revizuirea drepturilor de pensie, până la soluționarea irevocabilă a contestației îndreptate împotriva deciziei de revizuire.
Cu înscrisurile depuse la dosar tribunalul a apreciat că nu s-a probat imposibilitatea reclamantului de a efectua plata debitelor din pensia revizuită.
Eventualul prejudiciu produs reclamantului prin revizuirea drepturilor sale de pensie este unul patrimonial, cuantificabil și va putea fi reparat, în ipoteza soluționării favorabile a contestației împotriva deciziei de revizuire.
Legalitatea deciziei de revizuire urmează a fi verificată în cadrul contestației formulate, neputând face obiectul analizei în prezentul dosar.
Potrivit considerentelor mai sus-expuse, în baza art. 581 Cod procedură civilă, tribunalul a respins cererea de ordonanță președințială formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând întemeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., modificarea sentinței în sensul admiterii cererii și al suspendării executării dispozițiilor deciziei privind revizuirea pensiei nr. 1. din 12 decembrie 2011, până la soluționarea definitivă a contestației care face obiectul dosarului nr. (...) al T. M., cu consecința menținerii în plată a deciziei de pensionare din 15 decembrie
2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că nu este îndeplinită condiția urgenței luării măsurii solicitate.
Decizia de revizuire a fost pusă în executare și l-a prejudiciat prin diminuarea pensiei sale, prin știrbirea dreptului de proprietate asupra pensiei. Se invocă încălcarea Constituției, art. 20, 22 alin. 1, 44 și art. 47; art. 2.1 și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de art. 1 al P. adițional nr. 1 la C., art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale conține prevederi cu caracter imperativ referitoare la obligația S. de a asigura cetățenilor săi condiții de trai decente, de a-i feri de tratamente degradante și de a le garanta dreptul de proprietate. E. vorba despre prevederile conținute în art. 2.1., art. 3 și art. 1 din Primul protocol adițional la această C.
Alegația că „sumele de bani, prin natura lor, pot fi restituite"; nu prezintă nicio relevanță, atâta vreme cât ipoteza recuperării de către acesta a sumelor de bani pierdute este una viitoare și condiționată de admiterea contestației.
Nu prezintă relevanță cuantumul diminuării pensiei atâta vreme cât prin luarea acestei măsuri i-a fost grav știrbit dreptul de proprietate.
Cât privește aparența de drept reținută în favoarea intimatei în temeiul prevederilor Legii nr. 263/2010 și O.U.G. nr. 1/2011, raportat la argumentele invocate de către recurent în contestație, aceasta este extrem de relativă.
O.U.G. nr. 1/2011 încalcă Constituția României în ceea ce privește neretroactivitatea legii civile și încălcarea dreptului de proprietate (art. 15 alin. 2 și art. 44), măsura având valențele unei adevărate naționalizări sau confiscări.
Cât privește caracterul vremelnic al măsurii el rezultă din faptul că a solicitat luarea ei până la soluționarea dosarului nr. (...) al T. M..
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Se reține, în acest sens, faptul că așa cum corect a observat prima instanță, nu este îndeplinită în cauză condiția urgenței, de o manieră care să justifice admiterea cererii formulate, astfel încât, având în vedere că cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de lege pentru acest act procedural de excepție trebuie întrunite cumulativ pentru a se admite cererea, constată că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs, anume, cele privitoare la aparența dreptului și caracterul vremelnic al măsurii.
Sub acest aspect, Curtea observă că urgența pe care o indică codul de procedură civilă ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, prin sintagma „. grabnice";, nu este una oarecare, ci o anumită urgență, circumscrisă la situațiile enumerate limitativ în cod, anume, „. păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Fiind exclusă ultima ipoteză din textul citat, raportat la situația de fapt expusă de petiționar prin cererea introductivă de instanță, rămân a fi analizate primele două ipoteze ale textului legal incident.
Se constată, astfel, că nu se poate invoca pierderea dreptului pe care îl protejează de către petiționar, având în vedere că se invocă de către aceasta apărarea dreptului său de proprietate asupra pensiei de serviciu prin acțiunea de drept comun inițiată în fața T. C..
În opinia instanței, ordonanța președințială nu va putea fi admisă ori de câte ori este litigios și contestat un drept, atâta timp cât temporizarea pe care o presupune judecarea litigiului de drept comun asupra fondului dreptului nu ar putea atrage o pierdere definitivă a dreptului. Cu alte cuvinte, doar ca o excepție se va putea da ordonanță președințială, acolo unde este pericol ca dreptul în esența sa să se piardă (să se păgubească, după formula folosită de legiuitor) până la soluționarea pe calea acțiunii de drept comun a pretenției asupra dreptului.
Raportat la cea de-a doua ipoteză propusă de textul legal citat, sunt aplicabile aceleași considerente, anume, în speța de față, nu poate fi vorba despre o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, dat fiind că prin tranșarea pe calea litigiului de drept comun a dreptului reclamantului asupra pensiei de serviciu, paguba pe care aceasta o suportă prin diminuarea drepturilor de pensie va fi reparată.
Toate acestea, raportat la situația de fapt conturată de petiționar și la invocarea urgenței prin raportare la înlocuirea pensiei de serviciu cu pensia pentru limită de vârstă, nefiind invocate alte cauze care să justifice mai concret urgența.
Se susține de către recurentă că urgența este implicită în cauză, prin aceea că se invocă privarea de o parte considerabilă a unui „bun";.
Curtea apreciază că nu se poate considera situația creată prin revizuirea pensiei ca implicând o urgență de natură a conduce la admiterea cererii, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, situația ipotetic nelegală la a cărei corectare vremelnică se tinde prin inițierea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să se circumscrie unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, altfel spus, gravitatea consecințelor situației create să facă a nu putea fi reparate, or chiar deosebit de drastică fiind reducerea veniturilor pe care petiționarul le considera stabile, nu se poate considera că l-ar pune într-o situație atât de precară încât să se considere că îi provoacă, dincolo de orice probațiune punctuală, o pagubă ireparabilă.
Trimiterea pe care recurentul o face la prevederile ce se susține a fi fost încălcate prin decizia de revizuire, din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale vizează aparența dreptului, or pentru considerentele expuse la început, Curtea nu ajunge a cerceta această condiție, considerând legală și temeinică soluția primei instanțe ca o consecință a analizei modului de soluționare a litigiului în primă instanță prin raportare la condiția urgenței.
Văzând dispozițiile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.
1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. T. împotriva sentinței civile nr. 660 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. H. D. M.
| ← Decizia civilă nr. 174/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4483/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
