Decizia civilă nr. 3544/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3544/R/2012
Ședința n 10 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. T. L.-N. împotriva sentinței civile nr. 2104 din 26 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtele intimate C. S. DE P. A S. R. DE I. și C. DE C. DIN C. S. R. DE I., având ca obiect contestație decizie de pensionare constatarea nulității absolute a deciziei de recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, S. R. de I. - C. de P. S., C. de C. P. din cadrul S. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2104 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. L. N. împotriva pârâtelor C. S. de P. a S. R. de I. și C. de C. din cadrul S. R. de I. pentru constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 142/(...) a pârâtei de rândul
2 și a deciziei de revizuire nr. 87845/(...) a pârâtei de rândul 1, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei nr. 87845/(...), menținerea în plată a pensiei stabilite în conformitate cu decizia nr. 87845/(...) și achitarea diferenței rezultate dintre această din urmă decizie și decizia de revizuire.
A fost respinsă cererea reclamantului formulată pentru obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petentul a fost trecut în rezervă la data de (...), conform prevederilor art. 85 alin. (1) lit. e) din L. nr.
80/1995 privind statutul cadrelor militare, fiindu-i stabilită pensia de serviciu pentru limită de vârstă conform art. 13 alin. 1 lit. a) din L. nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Prin decizia nr. 87845/(...), urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare al reclamantului, s-a stabilit s-a stabilit că, începând cu data de 1 iulie 2008, acestuia i se cuvine o pensie lunară în cuantum de 3298 lei net.
Urmare a modificărilor legislative intervenite prin apariția L. nr. 1., începând cu data de (...), prin determinarea punctajului mediu anual a cuantumului pensiei, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, a rezultat un alt cuantum al drepturilor bănești cuvenite pensionarului, respectiv 2265 lei brut drept pentru care acestea i-au fost plătite conform ajustărilor aferente.
În urma identificării tuturor veniturilor realizate lunar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare, la data de (...), în baza O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost emisă decizia de revizuire nr. 87845 prin care au fost stabilite drepturile de pensie revizuite, începând cu data de (...).
Nemulțumit de cuantumul drepturilor bănești cuvenite ca urmare a deciziei de revizuire, petentul a formulat contestația nr. 5131935 la data de (...).
Contestația a fost respinsă, de C. de C. P. din cadrul S. R. de I., fiind emisă
Hotărârea nr. 142 din (...).
D. nr. 87845 din (...) privind revizuirea pensiei a fost emisă de către C. de P.
S. a S. în temeiul L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ca efect a intrării în vigoare a O. nr. 1/2001.
În conformitate cu dispozițiile L. nr. 1. pensia a fost recalculată începând cu data de (...) prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei utilizând algoritmul de calcul prevăzut de legea nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, iar ca urmare a modificării legislației în domeniu, a fost revizuită prin aplicarea prevederilor Anexei nr. 3 la O. nr. 1..
Potrivit metodologiei de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, prevăzută de A. nr. 3 la O. nr. 1., la stabilirea cuantumului pensiei au fost valorificate documentele doveditoare aflate în dosarul de pensie, respectiv adeverința de venit nr. 4476561 din (...) eliberată de U. 0607 Z., S. O. „În S. P., carnet de muncă S. Bd. nr. 0895794 și adeverința privind încadrarea în condiții de muncă nr. 5346170 din (...) eliberată de U. 0607 Z.
Prin decizia contestată, emisă în temeiul L. nr. 1., neabrogată, pensia reclamantului a fost recalificată ca fiind pensie în sensul L. nr. 1., cu toate că inițial a fost calculată în baza L. nr. 164/2001. Ca urmare a acestei recalificări, reclamantul a beneficiat doar de partea contributivă a pensiei. O astfel de ingerință dorește să sancționeze reclamantul , prin solicitarea de anulare a deciziei emisă în temeiul L. nr. 1. și OUG nr. 1..
Prin decizia nr. 871/(...), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale. Obiecția de neconstituționalitate se referea la dispozițiile art. 1-5 și art. 12 din actul normativ menționat.
Instanța a apreciat că o constatare anterioară a constituționalității L. nr.1., nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret sau nu produce efecte contrare C.i Europene a D. O..
În speță, instanța a apreciat că măsura diminuării pensiei reclamantului de la un total de 3895 lei brut, la 2265 lei brut păstrează raportul just dintre interesele statului și interesele privatului, în condițiile existenței crizei economice.
Venitul de care beneficiază reclamantul este superior unei pensii medii lunare, neafectând dreptul reclamantului la securitate socială, în substanța sa.
O astfel de situația ar putea exista, în aprecierea instanței, în cazul în care veniturile reclamantului s-ar fi diminuat substanțial astfel încât , acesta s-ar afla în imposibilitate de a subzista, eventual chiar pentru motivul imposibilității de restituire a unor credite contractate în perioada în care nu se puteau prevedea criza economică și efectele sale asupra bugetului statului.
În speță, nu s-a făcut dovada existenței unei asemenea situații.
În ceea ce privește adeverința emisă de S. A. Z. S., instanța a constatat că decizia de revizuire a pensiei nu a fost contestată la comisia de contestații sub acest aspect, iar procedura prealabilă este obligatorie de contestare este, conform art. 149 alin.2 din L. nr. 263/2010, o procedură administrativă, prealabilă, obligatorie.
De altfel, reclamantul nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată analiza deciziei prin prisma acestui aspect, însă a inserat o mențiune referitoare la acesta în concluziile scrise și răspunsul la întâmpinare depuse la ultimul termen de judecată.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. L. N. împotriva pârâtelor C. S. de P. a S. R. de I. și C. de C. din cadrul S. R. de I. pentru constatarea nulității absolute a hotărârii nr.
142/(...) a pârâtei de rândul 2 și a deciziei de revizuire nr. 87845/(...) a pârâtei de rândul 1, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei nr. 87845/(...), menținerea în plată a pensiei stabilite în conformitate cu decizia nr. 87845/(...) și achitarea diferenței rezultate dintre această din urmă decizie și decizia de revizuire.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța a respins cererea reclamantului formulată pentru obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, prima instanță a reținut în esență în raport de reperele oferite prin D. nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție și de jurisprudența C., că nu a fost încălcat principiul neretroactivității, principiul nediscriminării, dreptul de proprietate, precum și că ingerința statului trebuia examinată în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul P. L. N. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea recursului, reclamantul a invocat următoarele critici:
- Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9, C.pr.civ.) fiind nelegală și netemeinică (art.304/1
C.pr.civ):
- instanța de fond nu a făcut aplicarea art.148 alin.2 din Constituție.
- Lipsa de relevanță a deciziei nr.871/2010 pronunțată de Curtea
Constituțională prin raportare la dreptul de acces la justiție.
- Instanța de fond nu a făcut aplicarea principiului neretroactivității legii civile, deciziile de recalculare a pensiilor fiind emise cu încălcarea art.15 din Constituție și art.1 din Codul civil.
- Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea art.1 din Protocolul 1 al C. și art.14 din C..
- Hotărârea cuprinde motive contradictorii (art.304 pct.7 teza -II-a
C.pr.civ.) fiind nelegală și netemeinică (art.304/1 C.pr.civ.):
- Referitor la existența unui bun în sensul C..
- Instanța de fond a reținut greșit existența unui scop legitim pentru recalcularea pensiilor.
- Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității (art.304 pct.5 C.pr.civ.) necombătând argumentele reclamantului.
Pârâtele au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.
Prin art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1. s-a prevăzut că „P.le prevăzute la 1 lit. a)
și b) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.";
În aplicarea acestui ultim act normativ, M. Apărării Naționale a emis în 5 decembrie 2011 decizia contestată prin care, începând cu data de 1 ianuarie
2011, s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.
În analiza pe fond a prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C.
Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. adin Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituți onale, în raport c u
dispozițiile constituționale ale art. 15 ali n. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-
12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizatdin nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din
Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea
"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Î. C. de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta
Curte de Casație și Justiție a concluzionat , pe baza aspectelor analizate de către
Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la
neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiuluineretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost
stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate)
a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța
constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R.ia, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de dr ept comun nu
puteau face reevaluări în temeiul art. 1 6 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată șiînlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie
2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§
39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este regl ementată de nr.
1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului
rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere cri terii precum indemn izația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 11 8/2010 privind unele măsuri necesare în
vederea restabilirii e chilibrului bugetar) ori pensia medie lu nară, după cum vor
trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiționalla C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C.
Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din
18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de propo rționalitate nu este decât o chestiune d e apreciere în fiecar e
cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R.iei.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R.iei, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundam entată pe motivele
obiective invocate la adoptarea L. nr. 1. , și anume contextu l economic actual și
corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus
atingere drepturilor la prestații sociale , dobândite în tem eiul contribuțiilor la
bugetul asigurărilor sociale, achitate în timp ul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, reținute în parte și de instanța de fond, ceea ce a asigurat examinarea cauzei sub toate aspectele, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la prioritatea dreptului internațional, la încălcarea principiului neretroactivității și al dreptului de proprietate, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară de stat în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.";
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 2265 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită bărbaților în anul
2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P.
și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
În consecință, doar în asemenea situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).
În speță, reclamantul nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. T. L.-N. împotriva sentinței civile nr. 2104 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.P. A.
| ← Decizia civilă nr. 3242/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1185/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
