Decizia civilă nr. 3745/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ Nr. 3745/R/2012

Ședința publică din data de 25 septembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5. din 27 martie 2012 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe intimata pârâtă C. T. DE P. B., având ca obiect recalculare pensie - OUG 5..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este realizată.

Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că intimata a transmis prin fax întâmpinare înregistrată la data de 24 septembrie 2012.

Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.

C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:

Prin contestația formulată, reclamanta - contestatoare M. Z. a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 95647 emisă la data de (...) de pârâta C. T. de P. B. și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să se mențină pensia și cuantumul pensiei aflat în plată anterior operațiunii de recalculare din

18 august 2010.

În motivare s-a arătat că în baza dispozițiilor art. 68 din L. nr. 567/2004 i s-a recunoscut dreptul la pensia de serviciu, fiindu-i acordată această pensie începând cu data de (...).

În urma adoptării L. nr. 1. pensia de serviciu a fost eliminată definitiv, revenind la pensia de asigurări sociale începând cu data de 1 septembrie 2010. Măsura anulării beneficiului dreptului la pensia de serviciu a fost contestată, ea formând obiect al dosarului nr. (...), aflat în prezent în recurs pe rolul C. de A. C., cu termen de judecată la data de 20 septembrie 2011.

D. de revizuire este nelegală pentru că nu cuprinde motivarea în fapt, așa cum o impun dispozițiile art. 20 alin. 1 din Metodologia de calcul anexă la OUG nr. 5., ci cuprinde doar indicarea generică a temeiului de drept al revizuirii - OUGnr. 5. și modalitatea de contestare a acesteia. Faptul că decizia indică date în baza cărora s-au stabilit drepturile la pensie nu constituie motivare a deciziei de revizuire, atâta timp cât aceste date sunt stabilite și prin decizia de recalculare din (...), ele nefiind modificate.

În situația în care soluția din dosarul nr. (...) i-ar fi favorabilă, în prezenta cauză instanța este ținută de statuările instanței de recurs din dosarul amintit în ceea ce privește pensia de serviciu și ar trebui să pornească de la acestea în analiza legalității deciziei de revizuire.

Pentru situația în care instanța va analiza nelegalitatea prezentei decizii contestate prin prisma nelegalității măsurii anulării pensiei de serviciu, reiterează argumentele prezentate în dosarul nr. (...) sub acest aspect, anume, încălcarea dreptului de proprietate recunoscut și ocrotit de art. 1 din Primul protocol adițional la C., nesocotirea dreptului câștigat și încălcarea principiului neretroactivității legii, încălcarea principiului constituțional al supremației legii.

La data de (...) pârâta, a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiuniica netemeinică.

Prin sentința civilă nr. 5. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), afost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Contestatoarea M. Z. a beneficiat de o pensie de serviciu stabilită prin decizia nr. 95647/(...), în baza L. nr. 567/2004, în cuantum de 1.677 lei, până la data de (...). Prin decizia nr. 95647/(...) emisă de pârâtă s-a procedat la recalcularea acestei pensii conform dispozițiilor L. nr. 1. și HG nr. 737/2010, s-a stabilit în favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1.337 lei, aferentă unui punctaj mediu anual de 1.82377 puncte. Această decizie de recalculare a fost contestată de M. Z. în dosarul nr. (...), dar contestație i-a fost respinsă în mod irevocabil sub aspectul recalculării pensiei.

Ulterior în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 5. s-a procedat la revizuirea din oficiu a cuantumului pensiei anterior stabilite, cu respectarea principiului contributivității și egalității, prin emiterea deciziei nr. 95647 din (...) fiind stabilită pensia în cuantum de 1.341 lei aferent punctajului de 1.82913. Această decizie a fost contestată în prezentul dosar.

În ceea ce privește neretroactivitatea dispozițiilor legale, relevante suntstatuările C. C., în speță D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, în care s-a reținut că

„o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.

Conformându-se dispozițiilor art.15 alin. 2 din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare. Oricum, având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, Curtea Constituțională a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimulrând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. A., această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea observă că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.

Cu privire la încălcarea dreptului de proprietate al contestatoarei și încălcarea principiului drepturilor câștigate, trebuie pornit de la D. nr. 871 din 25 iunie 2010 și D. nr. 1237 din 6 octombrie 2010, prin care Curtea Constituțională a constatat că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii.

A., spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat (a se vedea, spre exemplu, art. 85 alin. 1 din L. nr. 303/2004 sau art. 1801 din L. nr. 1.).

Având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție.

În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizianr. 29 din 12 decembrie 2011 în recurs în interesul legii. S-a reținut că prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de L. nr.

1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afarastatutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. și alții c. S.). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din L. nr.

118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în decizia asupra admisibilității în cauza Hasani c. Croației). Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Prin { HYPERLINK "http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?action=html&documentId=9.&port al=hbkm&source=externalbydocnumber&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166

DEA398649" "_." | de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, E.a Tanko, M. M. și L.

Ghețu împotriva R. (nr. (...)(...)(...)(...)8/11), Curtea E. a D. O. a constatat neîncălcarea de către S. român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul L. nr. 1..

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adusatingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

Contestatoarea a mai invocat faptul că ar exista o situație de discriminare între categoriile profesionale pentru care s-a dispus recalcularea pensiilor de serviciu și magistrații, cărora le-au fost menținute pensiile speciale. În acest sens instanța observă că prin D. nr. 8. (cu caracter obligatoriu) Curtea Constituțională a stabilit că statutul judecătorilor și procurorilor este reglementat la nivel constituțional, în art.125 - pentru judecători și în art.132 - pentru procurori, dispoziții care fac parte din Titlul III „Autoritățile publice";, C. VI - „Autoritatea judecătorească";, Secțiunea 1 „Instanțele judecătorești"; (art.124-130), Secțiunea a

2-a „Ministerul Public"; (art.131 și art.132) și Secțiunea a 3-a „Consiliul Superior al Magistraturii"; (art.133 și art.134).

La nivel infraconstituțional, statutul magistraților este reglementat prin L. nr.303/2004, potrivit căreia judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie sa fie imparțiali, procurorii numiți de P. R. se bucură de stabilitate și sunt independenți, în condițiile legii, iar magistrații-asistenți se bucură de stabilitate. C. II din L. nr.303/2004 stabilește o serie de incompatibilități și interdicții pentru judecători și procurori, care se aplică în mod corespunzător și magistraților-asistenți,

Pe de altă parte, distinct de statutul judecătorilor și procurorilor, statutul judecătorilor C. C. este reglementat la nivel constituțional în art.144 -

„Incompatibilități"; și art.145 - „Independența și inamovibilitatea"; din Titlul V

„Curtea Constituțională";, potrivit cărora funcția de judecător al C. C. este incompatibilă cu oricare altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul juridic superior, iar judecătorii C. C. sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe durata acestuia.

La nivel infraconstituțional, statutul judecătorilor C. C. este reglementat în C. VI din L. nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., republicată în Monitorul Oficial al R., partea I, nr.643 din 16 iulie 2004.

Analizând toate aceste statute speciale, reglementate atât la nivel constituțional, cât și la nivel legal, și ținând cont de faptul că art.124 alin.(3) din Constituție nu conține expressis verbis o obligație a existenței pensiei de serviciu a magistraților, Curtea urmează să analizeze conținutul acestui principiu constituțional.

A., Curtea a reținut că atât independența justiției - componenta instituțională (conceptul „independenței judecătorilor"; nereferindu-se exclusiv la judecători, ci acoperind sistemul judiciar în întregime), cât și independența judecătorului - componenta individuală, implică existența unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri în activitatea de judecată, faptul că niciun alt organ decât instanțele nu poate decide asupra competențelor lor specifice prevăzute prin lege, existența unei proceduri prevăzute de lege referitoare la căile de atac ale hotărârilor judecătorești, existența unor fonduri bănești suficiente pentru desfășurarea și administrarea activității de judecată, procedura de numire și promovare în funcție a magistraților și, eventual, perioada pentru care sunt numiți, condiții de muncă adecvate, existența unui număr suficient de magistrați ai instanței respective pentru a evita un volum de muncă excesiv și pentru a permite finalizarea proceselor într-un termen rezonabil, remunerare proporțională cu natura activității, repartizarea imparțială a dosarelor, posibilitatea de a forma asociații ce au ca principal obiect protejarea independenței și a intereselor magistraților etc.

Este indubitabil faptul că principiul independenței justiției nu poate fi restrâns numai la cuantumul remunerației (cuprinzând atât salariul, cât și pensia) magistraților, acest principiu implicând o serie de garanții, cum ar fi:statutul magistraților (condițiile de acces, procedura de numire, garanții solide care să asigure transparența procedurilor prin care sunt numiți magistrații, promovarea și transferul, suspendarea și încetarea funcției), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanțiile financiare, independența administrativă a magistraților, precum și independența puterii judecătorești față de celelalte puteri în stat. Pe de altă parte, independența justiției include securitatea financiară a magistraților, care presupune și asigurarea unei garanții sociale, cum este pensia de serviciu a magistraților.

În concluzie, Curtea a constatat că principiul independenței justiției apără pensia de serviciu a magistraților, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora, în aceeași măsură cu care apără celelalte garanții ale acestui principiu, totodată incompatibilitățile și interdicțiile, precum și responsabilitățile și riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii, impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept, prevăzut de art.1 alin.(3) din L. fundamentală.

Așadar, Curtea Constituțională a că obiecția de neconstituționalitate a legii criticate, raportată la principiul independenței justiției este întemeiată și, prin urmare, dispozițiile art.1 lit.c) din L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor - prin care se elimină „pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv magistraților asistenți ai C. C."; - sunt neconstituționale.

Aserțiunile contestatoarei că ar fi fost discriminată, nu pot fi primite, nefiind întrunită condiția existenței unor persoane în situații identice cărora li se aplică dispoziții legale/măsuri diferite fără nici o justificare, tocmai raportat la faptul că s-a stabilit de către Curtea Constituțională că situația magistraților se diferențiază în mod esențial de cea a celorlalte categorii profesionale cuprinse în art. 1 din L. nr. 1..

Analizând în concret situația contestatoarei M. Z., instanța reține că pentru a nu conduce la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentruapărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ingerința trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

T. a reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de L. nr. 1. și OUG nr.5. și urmărește un „scop legitim";, de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O., constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

În ceea ce privește raportul rezonabil de proporționalitate tribunalul observă că stabilirea acestuia este o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte și, pe lângă circumstanțele obiective, cum sunt cuantumul lunar al indemnizației sociale minime, care este de doar 350 lei, cuantumul lunar al salariului minim brut pe țară garantat în plată, care a evoluat de la 600 lei în

2010, la 670 lei, în 2011 și va fi de 700 lei în 2012, cuantumul lunar al pensiei medii, care a evoluat în cursul anului 2011 de la 744 la 776 lei, trebuie avute în vedere, circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.

În cazul de față, prin recalcularea pensiei de serviciu, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat, respectiv partea necontributivă, pensia netă a contestatoarei s-a redus de la 1.677 lei lunar, anterior revizuirii, la 1.341 lei lunar, după revizuire rezultând astfel o reducere a pensiei cu 20 %.

Se poate observa că, deși cuantumul pensiei contestatoarei a fost redus, acest cuantum redus al pensiei este unul considerabil și nu este derizoriu, în condițiile în care, la data revizuirii pensiei, pensia lunară medie nu depășea 776 lei, indemnizația socială minimă era de doar 350 lei, iar salariul minim brut pe țară garantat în plată era de doar 670 lei, suma de 1.341 lei lunar cuvenită contestatoarei permițând acesteia să aibă un nivel de trai peste nivelul mediu.

Raportat la cele arătate mai sus, instanța conchide că aserțiunile contestatoarei cu privire la încălcarea dreptului său de proprietate și cu privire la încălcarea principiului neretroactivității dispozițiilor legale, nu a putut fi reținute.

Față de cele arătate mai sus, instanța a respins contestația formulată de contestatoarea M. Z., ca neîntemeiată

Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În baza art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând casareasentinței, admiterea contestației și menținerea deciziei de pensionare nr. 9..

În motivare reclamanta a arătat, în esență, că prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținându-se că nu există o discriminare, or sub aspectul discriminării, recurenta invocă deciziile C. de A. C. nr. 880 și 8..

Așa cum rezultă din motivarea celor două decizii, cele două reclamante au probleme grave de sănătate, necesitând un tratament adecvat, de durată, o alimentație și îngrijire deosebită.

Din actele medicale pe care le-a anexat, solicită să se constate că, la rândul său, și aceasta suferă de cancer, a suferit o intervenție chirurgicală de mare dificultate, urmând tot tratamentul indicat în asemenea situație (chimio și radioterapie), apoi tratamentul medicamentos pe toată durata vieții.

De asemenea, suferă, în urma tratamentului, de osteoporoză și început de cataractă. O altă afecțiune de care suferă este un bloc de ramură dreaptă, care, așa cum susțin medicii, îi poate fi fatală în orice moment.

Deși, se vorbește tot timpul de către reprezentanții M.ui Justiției de practica judiciară în soluționarea cauzelor care au același obiect, constată cu regret că, în cadrul aceleiași instanțe, în cauze cu același obiect, având cauze similare, se pronunță două soluții diametral opuse.

Recurenta solicită să se analizeze întreaga documentație pe care a depus-o

și să se constate cheltuielile pe care le are lunar, atât cu întreținerea locuinței, cât și a tratamentului pe care îl urmează pe toată durata vieții, a dietei pe care trebuie să o urmeze, pentru a putea supraviețui.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 septembrie 2012 pârâta C. T. de

P. B.-N. a solicitat respingerea recursului reclamantei.

În motivare arată că instanța de fond în mod corect a respins contestația formulată de reclamantă întrucât, solicitările acesteia sunt lipsite de argumente legale care să justifice anularea deciziei atacate.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Singurul motiv de recurs invocat este cel privitor la crearea unei situații de discriminare între reclamantă și alte două persoane aflate în situație similară cu a sa, ale căror acțiuni în instanță au fost admise de către aceeași curte de apel.

Motivul de recurs nu este întemeiat, în condițiile în care în dreptul român, jurisprudența nu este izvor de drept decât în forma recursului în interesul legii, acesta fiind de altfel instrumentul creat de legiuitor pentru unificarea practicii neunitare de la nivel național pe o anumită problemă de drept. Or, prin decizia îninteresul legii pronunțată în problema pensiilor speciale, nr. 29/2011, s-au dat îndrumări în sensul că:

„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de

N. din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§

39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza A. O. ș.a. împotriva S. din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un „scop legitim";, de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, Cauza Wieczorek împotriva

Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportuluirezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva

„dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate";

(cea de-a doua normă din același text).

A., prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează înmod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva S.). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fostdepășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși săconstate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în Cauza Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (Cauza Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva S. din

18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";

Ulterior pronunțării și motivării acestei decizii în interesul legii, prin decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R., s-a reținut de către C.

„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, înspecial, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. S., decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privire la invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.

Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea dreptului său la protecția proprietății, privit prin perspectiva aplicabilității art. 1 din Primul Protocol

Adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Reclamanta invocă, sub acest aspect, faptul că suferă de cancer, a fost supusă unei intervenții chirurgicale de mare dificultate, urmând tot tratamentulindicat în asemenea situație (chimio și radioterapie), apoi tratamentul medicamentos pe toată durata vieții.

Totodată, solicită să se analizeze întreaga documentație pe care a depus-o

Or, sub acest aspect, Curtea constată că tribunalul a reținut corect faptul că prin cuantumul pensiei revizuite a reclamantei, se asigură un venit peste cuantumul lunar al salariului minim brut pe țară garantat în plată, iar pe de altă parte, reducerea pensiei în urma procedurii recalculării și apoi a revizuirii, față de cuantumul pensiei de serviciu a cărei repunere în plată o solicită reclamanta recurentă, este într-un procent de 20%, ceea ce nu poate fi considerat excesiv, mai cu seamă față de statuările C. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R., în care, cum s-a arătat în cele ce preced, deși reducerea pensiei prin recalculare mergea până la 80% din pensia de serviciu, au fost declarate inadmisibile cererile de constatare a încălcării garanțiilor convenționale sub aspectul respectării dreptului de proprietate de către stat.

Reclamanta invocă o situație delicată, deosebită, sub aspectul sănătății sale precare și a cheltuielilor pe care le implică aceasta, însă în raport de cuantumul pensiei sale, rezultat în urma revizuirii pensiei sale prin aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 5., nu se poate constata o încălcare a dreptului său de proprietate, procentul mic de reducere a pensiei în comparație cu pensia de serviciu neputând conduce la concluzia unei atare încălcări.

S., aflat într-o situație de excepție sub raport financiar, confruntat cu o gravă criză economică, a procedat la adoptarea anumitor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, printre care și cea criticată prin recurs, măsuri care au fost confirmate de C. ca fiind în acord cu imperativul respectării C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar în situația de față, prin asigurarea unui venit lunar din pensie în limite rezonabile, este asigurată subzistența reclamantei recurente, inclusiv prin raportare la cheltuielile impuse de starea sa de sănătate, comparativ cu situația generală a pensionarilor din țară.

Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

G.-L. T. I. T. D. C. G.

N. N.

GREFIER,

Red.I.T./S.M.

2 ex./(...) Jud.fond. B. I. S.

← Decizia civilă nr. 911/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 2122/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Decizia civilă nr. 3745/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3745/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale