Decizia civilă nr. 4151/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4151/R/2012
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 873 din 15 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. L. V., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 septembrie 2012, prin fax, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr. (...) pe rolul T. M., reclamanta P. L. V. a chemat în judecată pârâta C. J. DE P. M. solicitând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate menționate în adeverința nr.
378/(...) emisă de S. „. S., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de (...), cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că drepturile inițiale de pensionare au fost stabilite prin decizia nr. 2. și la data de (...), a solicitat pârâtei recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat, adică a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr. 378/(...) eliberată de S. „. S. ce cuprinde venituri realizate în acord, pentru care, în conformitate cu Decretul nr.
389/1972, s-au achitat cotele de 15% la CAS și care nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, nefiind trecute în carnetul de muncă.
S-a mai arătat că pârâta a refuzat luarea în considerare a acestor venituri la recalcularea pensiei, deși aceste venituri se impun a fi valorificate având în vedere dispozițiile art. 2 alin.1 din OUG nr. 4., conform cărora recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr.19/2000 și ale art.2 lit.c)din Legea nr.263/2010, conform cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În drept, se invocă art. 169 din Legea nr. 19/2000, art. 107 alin.3 din
Legea nr. 263/2010.
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât adeverința eliberată de angajator nu precizează că sporul pentru munca în acord a avut caracter permanent, iar potrivit art. 4 (2) din OUG nr. 4. „sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de (...) au făcut parte din baza de calcul a pensiei și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual…. sunt cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din OUG";. În anexa la OUG nr. 4. (după punctul VI) se prevede expres că „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire în acord.";
Se mai invocă decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 30/(...), care a reținut că ansamblul dispozițiilor art. 164 alin.2 din Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 4. stabilesc care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie.
Prin sentința civilă nr. 873/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-aadmis acțiunea civilă formulată de reclamanta P. L. V., împotriva Casei Județene de P. M. și în consecință, a fost obligată pârâta la recalcularea pensiei reclamantei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate realizate în acord global potrivit adeverinței nr. 378/(...) eliberată de S. „. S., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de (...).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței nr. 378/(...) eliberată de S. „. S., în perioada (...)-(...), reclamanta și-a desfășurat activitatea la acest angajator după sistemul acord global, conform Legii nr. 57/74, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care, în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de
15% la C.
Prin decizia nr.19/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul legii, privind interpretarea art. 2 lit. e) art.78 și art. 164 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 19/2000, art. 1 și 2 din OUG nr. 4., s-a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a) din Legea nr.57/74 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit C.
Având în vedere interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunalul a constatat că adeverința mai sus menționată întrunește cerințele legale, întrucât veniturile realizate sub formă de sporuri la acord au avut caracter permanent, au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit CAS 15% potrivit Decretului nr. 389/72.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta C. J. DE P. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr.19/2000, cererea reclamantei de recalculare fiind înregistrată sub nr.1. din (...), astfel încât recurenta consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.164 alin.(l), (2) și (3) din această lege.
De asemenea, se mai invocă faptul că că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin.(2) din O.U.G. nr. 4., în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
Se mai invocă considerentele deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție nr.30 din
16 noiembrie 2009, prin care s-a reținut că ansamblul dispozițiilor cuprinse în art. 164 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 19/2000 și în OUG nr. 4. stabilesc care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie și că, în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obținute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Prin decizia nr.30/2009
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că textele de lege enunțate sunt "clare și lipsite de echivoc, fără ambiguități de reglementare, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluționată diferit de instanțele judecătorești ... " .
Recurenta mai consideră că în cauză nu este incidentă decizia 19/2011 a
Înaltei Curți de C. si Justiție, în sensul că nu este îndeplinită una din cele două condiții menționate în dispozitivul acestei decizii, în sensul că în adeverința solicitată a fi luată în considerare nu se menționează că aceste venituri realizate sub formă de spor la acord au făcut parte din salariul brut.
În drept, se invocă art.304 pct.9 C.pr.civ., le Legii nr.19/2000, ale H.G. nr.1550/2004, ale O.U.G. nr.4. și cele ale Legii nr.3/1977.
Prin întâmpinarea formulată, intimata P. L. V. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de C. J. DE P. M., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 19/2011 pronunțată de către Î. Curte de C. și Justiție, în recursul în interesul legii referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, la data de (...), instanța supremă a reținut următoarele:
"Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000 și
Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut de urgență a G. nr. 4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în bazalegislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
La pct. I-V din anexa la de urgență a G. nr. 4. sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din de urgență a G. nr. 4. , cât și cu Legea nr. 19/2000, încondițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr.
19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cuneluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile de urgență a G. nr. 4. se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.";
De asemenea, s-a mai reținut că:
"În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, de urgență a G. nr. 4. fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și de urgență a G. nr. 4. .";
Deși în cauză, astfel cum a reținut și prima instanță, aplicabile sunt tocmai dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale Ordonanței de U. a G. nr. 4., în mod greșit recurenta consideră că cele stabilite prin aceste decizii nu sunt obligatorii pentru instanțe.
De altfel, prin decizia nr.30/2009, Î. Curtea de C. și Justiție a analizat care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie doar prin raportare la în art. 164 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 4., cu a căror interpretare neunitară a fost investită prin recursul în interesul legii, fără a se avea în vedere și prevederile Legii nr.57/1974.
Ori , Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea
muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din Le gea nr.57/1974 stab ilește că în activitate a de cercetare
științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt
care „putea stimula productivitatea muncii și realiz area unor venituri
suplimentare";.
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a veniturilor suplimentare realizate în acord, poate avea drept consecință neluarea acestora în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatei, din moment ce caracterul permanent al acestora și calcularea contribuției de asigurări sociale prinraportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverința depusă la dosar.
Mai mult, potrivit art.1 lit.b) din Precizările M.ui Muncii și Protecției Sociale
și M.ui Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentr u
modificarea și c omp letarea unor reglem entări din legislația de asigurări sociale, nr. 1. din 10 iulie 1992, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuțiapentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare
utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, câștigul to tal, astfel cum este definit prin art.9 din Legea nr.57/1974.
Art.1 din Legea nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Astfel, Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate în acord global menționate în adeverința nr.
378/(...) emisă de S. „. S., angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, Decretului nr.232/1986, Legii nr.49/1992 și O.U.G. nr.31/1998, potrivit cărora angajator ii au fost obligați să
verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra
câștigului brut realiz at de personalul lor salariat, indiferent d e forma în care s -au realizat aceste venituri.
Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantei s-au achitat lunar cotele de C..
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. DE P. M. și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 873 din 15 mai 2012 a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G.
G. C.
Red.:C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: M.C..
| ← Decizia civilă nr. 3551/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 806/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
