Decizia civilă nr. 806/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 806/R/2012

Ședința publică din data de 22 februarie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.

JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M.

G.: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva sentinței civile nr. 1443 din 9 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 februarie

2012, reclamantei recurente a depus la dosar copia deciziei de revizuire a pensiei.

De asemenea, se constată că și pârâta intimată a depus copia deciziei de revizuire a pensiei reclamantei și solicită judecarea cauzei în lipsă.

C. fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 1443 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea D. M. în contradictoriu cu intimata C. J. de P. M..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin decizia privind stabilirea pensiei de serviciu emisă de C. J. de P. M., reclamantei i s-a stabilit o pensie de serviciu în cuantum de 3261 lei RON.

Prin D. contestată, pensia de serviciu i-a fost recalculată în baza art. 1 lit. c din L. 1., rezultând un cuantum de 1089 lei RON.

În cuprinsul deciziei de recalculare s-a consemnat că, în conformitate cu prevederile art. 3 din L. nr. 1., pensia stabilită prin D. nr. 2. din (...) a devenit pensie în înțelesul L. nr. 1..

Potrivit art. 1 din L. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

„pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul L. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, lit. c a acestui articol menționând pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Trebuie precizat că această lege a fost supusă controlului de constituționalitate înainte de promulgare la sesizarea unui grup de 37 de senatori, iar prin D. nr. 871 din (...) Curtea Constituțională a decis cu opinie majoritară că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate în sesizarea acestuia.

Curtea Constituțională s-a pronunțat și la sesizarea Î. C. de C. și Justiție asupra constituționalității L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor înainte de promulgare, constatând prin D. nr. 873 din (...) că dispozițiile art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din această lege sunt constituționale.

Prin aceste decizii definitive și general obligatorii, Curtea Constituțională a decis că L. 1. nu încalcă prevederile art.15 al. 2 din C., care instituie principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul doctrinar al drepturilor câștigate.

Cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate se impun cu caracter obligatoriu instanței de judecată.

În speță, s-a invocat contrarietatea dintre dispozițiile L. nr. 1. și dispozițiile

C.i, respectiv ale art. 1 Protocolul 1 adițional la aceasta, instanței revenindu-i obligația de verifica existența unui asemenea conflict, iar în caz afirmativ, de a-l soluționa în modul indicat de art. 20 alin. 2 din C., adică de a înlătura aplicabilitatea L. nr. 1. în prezentul raportul juridic dedus judecății.

Noțiunea de „. este înțeleasă în sens extins, iar una dintre cele mai remarcabile extinderi ale noțiunii de bunuri privește prestațiile sociale, Curtea statuând că acestea intră în sfera de aplicarea a art. 1 din Protocolul 1 dat fiind caracterul lor patrimonial (Gayguzus c.Austria, Willis c. Regatul Unit, Buchen c. Cehia, Stec și alții c. Regatul unit).

Astfel, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., instanța consideră că pensia este un bun care intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1 la C.

Însă, simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 Protocolul nr. 1 evidențiază faptul că protecția pe care el o instituie nu este una absolută, căci nu conține numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și două limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Curtea E. a D. O. a consacrat și o limită jurisprudențială dată de „. substanței"; dreptului, respectiv cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.

În urma recalculării în baza L. nr. 1., pensia reclamantei s-a diminuat, aceasta suportând o restrângere semnificativă a dreptului de proprietate.

Ingerința statului în exercitarea dreptului este, în întregime, posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică și aceasta deoarece dreptul de proprietate, ca aproape toate drepturile ocrotite de C., nu are un caracter absolut.

Așa cum a indicat Curtea E., statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe, acest aspect impunându- se în contextul în care autoritățile naționale dispun de o cunoaștere aprofundată și concretă a situației sociale locale și, de aceea, sunt mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ce măsuri apar ca imperative de interes general al comunității.

Chiar Curtea E. a D. O. a cărei jurisprudență a avut adesea drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul intern al statelor, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în special în ce privește chestiuni de natură fiscală, ce țin de politicile socio-economice.

În speță, ingerința a fost prevăzută de lege, iar scopul legitim al măsurilor luate este evidențiat ca atare în expunerea de motive a L. nr. 1. și recunoscut de Curtea Constituțională în D. nr. 871 și 873 din (...) când a analizat constituționalitatea acestei legi în raport de încălcarea art. 53 din C., respectiv necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de crizăeconomică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.

Este de notorietate că însăși economia mondială s-a confruntat cu cea mai gravă criză de la al doilea război mondial, iar nu doar statul român, astfel că nu se poate considera că această criză sau stare excepțională din R. este rezultatul unor politici greșite ori a neluării măsurilor adecvate, afirmație ce se regăsește în practica judiciară de care se prevalează reclamanta.

De altminteri, în jurisprudența sa, însăși Curtea E. a statuat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de temei.

De asemenea, trebuie menționat faptul că măsura recalculării pensiilor de serviciu nu poate fi considerată ca fiind arbitrară și nici discriminatorie, căci este conjugată și cu alte măsuri legislative luate în vederea restabilirii echilibrului bugetar: L. 118/2010 care prevede reducerea cu 25% a drepturilor de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, diminuarea cu 15% a cuantumului indemnizației de șomaj, a drepturilor bănești acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, reducerea cu 25% a altor categorii de drepturi bănești acordate de stat, diminuarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului cu 15%, etc.

În materie de asigurări sociale, Curtea E. acordă o mai largă marjă de apreciere în stabilirea propriilor politici și tocmai de aceea, iar sub aspectul proporționalității, lipsa de despăgubiri nu conduce la o încălcare a art. 1

Protocolul nr. 1 adițional (Mellacher și alții c. Austria).

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în speță nu s-a produs o încălcare a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura recalculării pensiei de serviciu a reclamantei în temeiul art. 1 lit. c din L. 1. intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. M. solicitândadmiterea recursului și pe cale de consecință anularea sentinței ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului a arătat că dreptul la pensie este stabilit prin C., pensia de serviciu acordată în baza L. nr. 5. privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea reprezintă un drept câștigat.

L. nr.1. nu este nici comunitară și nici europeană, deoarece conține prevederi ce contravin dispozițiilor din Tratatul de la L., din Protocolul nr.1 adițional la C. pentru Apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale.

O recalculare a acestei pensii care a fost acordată constituțional și legal ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații.

Curtea Constituțională prin mai multe decizii a reținut că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privința pensiilor anterior stabilite ci numai pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare a legii, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin.2 din C., ori prin recalcularea pensiilor aflate în plată se încalcă în mod vădit acest principiu.

Toată jurisprudența C. Constituționale arată fără echivoc că privarea reclamantei de dreptul de a beneficia de pensie în suma garantată de dispozițiile legii speciale este lipsită de proporționalitate, rupând astfel echilibrul just dintre interesele acesteia și interesul general.

Tot în ceea ce privește lipsa proporționalității ingerinței, motivarea măsurii prin aceea că pensiile de serviciu trebuie recalculate deoarece acestea sunt compuse din două elemente, pensia contributivă și un supliment din parteastatului, care prin adunare acu pensia contributivă să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială iar partea care depășește cuantumul suportat din bugetul asigurările sociale de stat, se suportă din bugetul de stat, vine în contradicție cu statuările CEDO.

În privința aplicabilității dispozițiilor Protocolului nr.1 privind prestațiile sociale, începând cu decizia privitoare la admisibilitatea cererii din 6 iulie 2005 pronunțată în cauza Stec et autres c/Royaume- Uni urmată de jurisprudența constantă în materie, instanța europeană a renunțat la distincția între prestații contributive și prestații necontributive și a statuat în sensul că atunci când un stat contractant a instaurat un anumit regim de pensii, drepturile și interesele individuale ale celor cuprinși în acest sistem intră sub imperiul dispoziției analizate, independent de plata unor contribuții de către aceștia, ori de modul la care sunt fondurile de pensii.

Procedându-se la recalcularea pensiei și la lipsirea de cea mai mare parte a dreptului de pensie deja câștigat, s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate, atingere care, potrivit jurisprudenței instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.

Reducerea pensiilor de serviciu și transformarea lor în pensii de asigurări sociale încalcă prevederile art. 17 din Declarația Universală a D. O. și art. 17 alin.

1 din Carta D. Fundamentale a Uniunii E., Tratatul privind Funcționarea Uniunii

E..

Pârâta C. J. de P. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului canefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Procesul de recalculare a pensiei reclamantei s-a realizat în temeiul L. nr.

1., act normativ care pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor de serviciu.

Asupra fondului cauzei, raportat și la motivele invocate de reclamantă în susținerea contestației, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie

2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Jurisprudența anterioară a C. Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legeacriticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53

(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

Astfel, în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legileaflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație

și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, dinmomentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantei, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantei ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile prevăzute de L. nr. 5. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamanta care anterior beneficia de o pensie de serviciu, a devenit titulara unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantei, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, acestea trebuie examinate din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale.

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în

C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor săconstatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232

/11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anumecontextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitelesisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate dereclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 5..

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantei, care a fost beneficiara unei pensii de serviciu obținută în temeiul L. nr. 564/2004. În temeiul L. nr. 1. pensiile de serviciu au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1..

În concret, Curtea de A. reține că reclamanta a avut o pensie de serviciu în cuantum brut de 3.261 lei, cuantumul brut al pensiei recalculate fiind de 1.089 lei.

Prin urmare, pensia recalculată a reclamantei nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în septembrie 2010 în R., care este de 859 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

Controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări și analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.

Calitatea de debitor într-un contract de credit, nu reprezintă în sine o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamantei și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei obligații imposibil de executat în absența menținerii în plată a pensiei de serviciu, dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații de garanție care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un moment dat, din diverse motive, a obligației menționate.

În cadrul circumstanțelor obiective cu caracter excepțional reținute de D. nr. 2. a Î. C. de C. și Justiție, care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea L. nr.1., în sensul că determină depășirea „pragului de dificultate";, nu poate fi inclusă o atare împrejurare a garantării sau contractării unui împrumut acordat de o instituție bancară.

Astfel, dincolo de faptul că încheierea unui contract reflectă o implicare asumată și consimțită în acest sens, acest temei de fapt ar constitui un criteriu nepermis în analiza unei pretinse inegalități de tratament, ce ar determina protecție judiciară a debitorilor unui contract de credit în raport de persoanele care nu și-au asumat obligații de plată, semnificând în mod inadmisibil ridicarea la rang de criteriu obiectiv a unei conduite subiective, lipsite de caracter absolut necesar.

În fine, se constată că art. 153 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii E. prevede că U.a susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, însă conform alin. 4 din același articol dispozițiile adoptate în acest sens „nu aduc atingere dreptului recunoscut statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere echilibrului financiar";. Drept urmare, întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul de securitate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene. Prin urmare,nu se poate reține încălcarea prevederilor internaționale la care face trimitere recurenta.

Pentru considerentele expuse anterior, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat, recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva Sentinței civile nr. 1443 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECATORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M. cu opinie separat în sensuladmiterii recursului

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond: C. V.

G.

G. C.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamanta D. M. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie să subliniat în acest sens că reclamanta s-a adresat instanței

pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa de

serviciu era un „bu n";, în sensul jurisp rudenței C.E.D.O., pe care acesta avea

speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.2./(...), în temeiul L. nr.5., pentru o vechime efectivă ca personal aux iliar

de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești de 25 de ani .

În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princi palul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a

recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de

muncă pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acesteia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.5..

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentr u a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta e ra sau nu îndreptăți t

să se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamant ei asupra dreptului său la pensie de ser viciu ca fiind u n

drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - c a fiind un act abuzi v al S., trebuie privită

în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile is tor ice privind protecția

socială în țara noastră, i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate

renunța liniștit la un loc de muncă sigu r și bine plătit, la un anumit statut, la o

vârstă la care nu în deplinea încă condiț iile pentru a fi pensi o nat pentru limită d e

vârstă, și că se poate baza pe un venit din pensie într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din ( ...), cu modificăril e din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și

unificatoare a siste mului de pensii, a prevăzut, la capito lul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelo r căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat

sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei

în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare

promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzi torii privind păstrarea drepturilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data

de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până l a punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stabilite pot rivit

diferitelor legi de asigurări sociale p ână la punerea în aplicare a legii d e

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S. de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate antidemocratică,

reacționară, potrivnică intereselor po porului, acei care a u militat și au avu t un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmăn oasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însănumai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări social e de

stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la

data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, rezul tă c ă recl aman ta ș i, de al tf el toț i

pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă

drepturile lor de pensie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire un sentiment de incertitudine privind plata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r

unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mul t, s -a vrut

a f i conf or m pr inc ip iil or ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamanta a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ ce a reglementat statutul grefierilor și

în care au fost stabilite pensiile funcționarilor judecătorești, prin

reglementări speciale, încă din anul 1902.

Astfel, L. de organizare judecătorească din 1 septe mbrie 1890,

prevede a c ă judec ător ii, me mbr ii M.u i P. , grefierii și portăre ii, erau numiți pri n

decret regal, iar cei lalți funcționari judecătorești, pr in de c iz iune min is ter ial ă.

Toate actele normative ulterioare, până în perioada comunismului, respectiv:

L. despre admisibilitatea și înaintarea în funcțiunile judecatoresci,din

1864; Regulamentul pentru organizarea serviciului interior al tribunalelor

și al grefelor și cancelariilor parchetelor tribunalelor, din 1909; Regulamentul privitor la solemnitatea și formele depunerii jurământului de către membrii ordinului judecătoresc și funcționarii grefelor,din 1925; L. pentru organizarea judecătorească din 1925, au prevăzu t în mod cons tan t

c ă grefierii fac parte din „funcțiunile judecătorești";, al ătur i de judec ător i ș i

procurori, grefierul fiind: „. cancelari ei grefei; el are d rept de priveghere

(control) asupra funcționarilor grefei";.

Mai mult, potrivit art.202 din Decretul-Lege nr.356/1938 privind

org an iz are a judec ătore asc ă, gref ier ilor, por tăre ilor, arh iv ar ilor, reg is tr ator ilor ș i

cop iș tilor, în calitat e de funcționari ju decătorești, l i se apl ic au d ispoz iț iile d in

statutul funcționarilor publici pr iv ind cond iț iile gener ale d e in tr are în serv ic iu ș i

inco mp atib il ităț i, în măs ur a în c are aces te a nu er au con tr are preveder ilor spec iale.

Conform art.223 d in acel aș i ac t nor mativ , prim-grefier ii, grefierii și

ajutoarele de grefieri de la C., precum și grefierii de la tribunale se numeau

în f uncție „prin d ecret direct";, iar toți ceilalți funcționari , prin decizie

ministerială.

De asemenea, potrivit art.229 din L. nr.726/1943 pentru organizarea

judecătorească, f uncț ion ar ii ju dec ătore ș ti er au cons titu iț i în corp de specialitate

auxiliar al organelor puterii judecătorești. Dispozițiunile Codului

funcționarilor publici se aplicau funcționarilor judecătorești, întrucât „nu

erau contrarii"; acestei legi.

În c al itate de f uncțio n ar i p ublic, grefierii aveau dreptul la pensie conform L.

generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906, dispoz iț iile

aces te ia f iind apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il i, mil itar i,ecles ias tic i.

Aceleași dispoziții l e regăsim și în L. g enerală de pensiu ni republicată

la data de (...).

Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor sociale

din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dispozițiilor

acestei legi "salariații supuși legii generale de pe nsiuni";, deci și grefierii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a grefierilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că n u

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

În ceea ce priveșt e cadrul istoric, t rebuie menționat că în această

perioadă, grefierii aveau o remunerație corespunzătoare statutului lor.

Astfel, conform Decretului nr.523/1868, în timp ce s al ar iu l judec ător de

tr ibun al er a de 333 l e i, s al ar iul gref ierulu i, în c al itate de f uncțion ar, er a de 240 le i.

Potrivit L. pentru organizarea judecătorească din 1 septembrie 1890,

cu modificările din 1891, 1892 și 1896, conform „tabloului de o norariul

membrilor ordinului judecătoresc";, în timp ce s al ar iul unu i judec ător de șed inț ă

l a tr ibun al er a de 50 0 le i, s al ar iul gref ier ulu i, în c al itate de f uncț ion ar, er a de 300

lei.

Pr ac tic, încep ând cu per io ad a co mun is tă, aceș tia ș i -au pierdut calitatea de

f uncțion ar i publ ic i, f iind de no tor ie tate s tatu tul ang ajaț ilor c are nu er au d irec t

produc tiv i în ace a pe r io ad ă, as tf el înc ât aceș tia au dob ând it u n s tatu t de lucr ător i

ob ișnu iț i, cu o s al ar iz are c are nu mai core spunde a s tatu tulu i r e al de c are aceș tia ar

f i trebu it s ă benef ic ie ze.

De ase mene a, mai tr ebu ie subl in iat c ă, în cond iț iile unu i volu m de ac tiv itate

în con tinu ă creș tere, l a n ivelul tu turor in s tanțelor judec ătore ș ti d in ț ar ă, este de

notorietate faptul că schema pers onalului auxiliar de speciali tate al

instanțelor și mai ales a grefierilor, a fost întotdeauna subdimensionată,

toț i șef ii/președ inț ii de ins tanțe f or mul ând anu al repe tate me mor ii în scopu l

supl imen tăr ii sche melor de person al, p os tur ile aloc ate f iin d îns ă în to tde aun a

insuficiente.

În aceste condiții, pe lângă faptul că grefierul nu mai avea nici

statutul, nici salariul din anul 1890, comparabil, astfel cum am

exemplificat, chiar cu cel al unui judecător, este de notorietate că acesta

a prestat în țara noastră, nu numai munca sa, ci a fost nevoit să

suplinească munca a cel puțin doi, trei grefieri.

Trebuie precizat că datele statistice confirmă fără putință de tăgadă existența acestei situații la nivelul tuturor instanțelor judecătorești, fiind însă deosebit de gravă la nivelul judecătoriilor din orașele reședință de județ, a tribunalelor și a instanțelor din municipiul B., unde, în mod obișnuit, grefierul de ședință intra, alături de judecător, cu aproximativ 100 de dosare pe ședință, de fond sau în căile de atac, în mai multe ședințe pe săptămână, fiind totuși nevoit să efectueze toate lucrările de grefă în termenul prevăzut de regulament.

Acesta, de cele mai multe ori, reușea această performanță, d ar în cond iț iile în

c are dep ăș e a, ș i dep ășeș te ș i as tăz i, în mo d curen t, progr amu l d e munc ă prev ăzu t

în con tr ac t, lucr ând ch iar ș i în z ilele de r ep aus s ăp tămân al, f ăr ă a f i re mu ner at î n

acest sens.

În acest context, al unui volum de muncă epuizant, trebuie să avem în vedere faptul că gref ier ii lu cr au sub pres iune a r iscur ilor ș i r ăspund er i i lor, pentru toate

lucr ăr ile în toc mite , fiind suficientă o simplă greșeală a lor, din neatenție, de exemplu, în timpul redactării unei copii de pe dispozitiv, a eliberării unui certificat, a înscrierii unei mențiuni, pentru a se ajunge la afectarea drepturilor participanților laproces, dar și la sancționarea lor disciplinară.

Nu putem să nu amintim, fiind, de asemenea, de notorietate, cond iț iile

mate r iale în c are aceș tia ș i -au desf ășu r at ac tiv itate a^, respectiv l ips a de sp aț ii

corespunz ăto are de mu nc ă în birouri, lipsa de locuri de depozitare a dosarelor ce se aflau în lucru^{, fiind ani de zile nevoiți să mânuiască, ca și judecătorii, de altfel, dosare care erau mutate de pe podeaua unui birou în altul, precum și prin arhive, sau prin alte spații cu salubritate precară.}

Trebuie să mai menționăm că în toți acești ani, din păcate, la unele instanțe

și astăzi, gref ier ii au ef ectu at z iln ic, pe l âng ă munc a in telec tu al ă, spec if ic ă f uncție i

lor, ș i o munc ă f iz ic ă susț inu tă, f iind nev o iț i s ă urce ș i s ă co bo are s ing uri sute de

dos are, c u o greu tate apr ec iab il ă . Zeci de ani aceștia nu au beneficiat de cărucioarele necesare și normale pentru această activitate și, la cele mai multe instanțe, nici de lifturi, în detrimentul stării lor de sănătate.

Acee aș i s itu aț ie a ex is tat ș i l a n ivelul co mp ar time n telor ins tanțelor ce in tr au

în con tac t d irec t cu publ icul, l a n ivelul arh ivelor, a reg is tr atur ilor, unde nu măru l

mar e de dos are in tr ate pe rolul ins tanțe lor, cu corespondența af erentă, înscr ier il e

de c are er au r ăspu nz ător i, s ol ic ităr ile jus tiț iab il ilor, ale avo c aț ilor ș i cons il ier ilo r

jur id ic i, au f ost ș i s un t de n atur ă a su pr asol ic ita z iln ic rez is tenț a org an is mulu i

acestora.

Aces te cond iț ii deose b it de grele în c are g ref ier ii ș i -au desf ășu r at ac tiv itate a

a afectat starea de s ăn ătate a mul tor a d in tre e i, c auz a af ecț iun ilor aces tor a f iin d

toc mai ac tiv itate a lor prof esion al ă, cu r iscur ile af eren te , decurgând din

supr asol ic itare, s tres , con tac tul cu jus tiț iab il i, cu deț inuț i, cu ac tele d epuse de c ătr e

aceș tia, cu dos are ve ch i, p ăs tr ate an i de z ile în cond iț ii ins alub re.

De altfel, pentru aceste motive, având în vedere condițiile specifice muncii lor,grefierilor li s-a recunoscut dreptul la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică șila sporul de toxicitate, fără ca munca prestată de către aceștia să fie încadrată, însă, conform actelor normative în vigoare, în condiții speciale sau deosebite de muncă.

Prin urmare, spre deosebire de grefierul din celelalte state europene,cu un statut bine definit, cu recunoașterea corespunzătoare a profesiei decătre stat, cu un salariu motivant, este de notorietate că S. român practic

s-a sprijinit pe munca acestei categorii profesionale, într-un cadru

legislativ în continuă modificare și reformare (spre exemplificare vom

aminti aici doar legile de restituire a proprietăților), ce a antrenat o

creștere continuă, chiar alarmantă, a volumului de activitate al

instanțelor, solicitându -le acestora eforturi fizice și psihice susținute, de

adaptare și pregăt ire continuă, fără a le oferi acestora de cât un salariu ș i

un statut de muncitor calificat.

T oc mai aces te s al ar ii necorespunz ăto are de c are au ben ef ic iat gref ier ii

ins tanțelor ș i p arch e telor în mare a major itate a per io ade i ac tive, pr in ignor are a

vo ită a s tatu tulu i l or de f uncțion ar i ai s tatulu i, a determinat, în prezent, la

rec alcul are a pens iilo r lor po tr iv it pr inc ip iulu i con tr ibu tiv ităț ii, s tab il ire a unor p ens ii

de as igur ăr i soc ial e deoseb it de reduse, în r apor t c u ef ortur ile re ale depuse de c ătr e

ace as tă c ategor ie de prof esion iș ti pen tru b unul mers al jus tiț ie i în R..

Ace as tă s itu aț ie, s-a perpetuat pân ă în anul 2004 , când a fost reconsiderat statutul acestei categorii de personal, cu o creștere progresivă a

remunerației acestora și reglementarea dreptului lor la pensie de serviciu.

Astfel, guvernanții și legiuitorii din 2004, au considerat că personalului auxiliar al instanțelor i se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei și a eforturilor depuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-i situeze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.

Cu siguranță acest din urmă drept, pentru motivele arătate anterior, nu a fostniciun moft, niciun drept acordat în scopuri electorale, ci, practic, un beneficiu

c âș tig at în ur ma mu nc ii pres tate în cond iț iile an ter ior amin tite , c a o recuno aș tere ș i

to tod ată, o co mpens aț ie pe c are S. ro mân a acord at -o acestei categorii profesionale,

pe ef ortur ile c ăre ia s -a spr ijin it în ac tiv itate a de înf ăp tu ire a ju s tiț ie i, f ăr ă a r ăspl ăti

corespunz ător munc a s a.

Astfel, prin art.1 din L. nr.5., s-a prevăzut că, în înfaptuirea actului dejustitie, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecatori si procurori, competența acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care le revin, jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.

Potrivit art.40 din aceeași lege s-a stabilit că, înainte de a începe să îșiexercite funcția, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea depune jurămantul în fața conducătorului instanței judecătorești sau al parchetului de pe lânga aceasta, la care este numit.

Cu toate acestea, în R., și în prezent, grefierii sunt salariați ai instanțelor și nu funcționari publici.

Conform art. 68 alin.1,2,3 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.

Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea se poate pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă are o vechime în funcție de cel puțin 25 de ani. C. vechime în funcție perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești șial parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit în cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea funcția de: grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier informatician, grefier arhivar, grefier registrator, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, arhivar, registrator, arhivar-registrator, executor judecătoresc.

În al treilea rând, reclamanta a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.737/2010, cât și la data emiterii d eciziei administrative nr.2. din data de (...), de „. a pensiei sale, dispozițiile L.

nr.5. privind această categorie de pensie de serviciu erau în vigoare, fiind abrogate abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. p r iv ind s tatu tu l

person alulu i aux il iar d in c adrul ins tanț elor judec ătoreș ti d in anul 2004, chiar

legiuitorul a recun oscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el

care le conferea statutul de pensionar din serviciul auxiliar al instanțelor

judecătorești, consider ând c ă în aces t f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o

reducere prin recalculare a cuantu mulu i p ens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i

nu c a o af ectare su bs tanț ial ă ș i irev oc ab il ă/per manen tă a drep tulu i aces tor a, în

sensul el imin ăr ii pen s iilor de serv ic iu.

În acest context, recurenta a suferit, prin decizia nr. nr.2./(...), o

ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea

cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a

statutului de pensionar din serviciul auxiliar al instanțelor judecătorești,

în condițiile în care, prin dispozițiile L. nr.5. îi fusese recunoscut, din

anul 2010, acest d rept la pensie de s erviciu și, mai mul t, această lege mai

era în vigoare la data emiterii acestui act.

Se constată, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și că vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.5., recurenta, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul aux il iar al ins tanț elor judec ătoreș ti , pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legalecăzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prinmenționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor

normelor contrare, îns ă în speț ă nu n e pu te m af la în prezenț a unu i ase mene a

caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de

perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative

pr in tre c are se af lă ș i L. nr.5..

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către

S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora.";

D. în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO a

reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, conside rând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această

lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță,

în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un a numit

procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.5., lege în vigoar e, eliminând dreptul

reclamantei la pensi e în serviciul auxilia r al instanțelor jude cătorești,la statutul

de pensionar în acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoar e.

În speță, decizia contestată, nr.2./(...), prin care a fost stabilită reclamantei opensie de 1089 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.c), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art.3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculeazăprin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fii nd ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale

pensiilor de servici u ale personalului aux iliar de specialitate al instanțelor

judecătorești.

Aceste aspecte spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman te i, sun t ur măto arele :

I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 68 din L. nr.5., care era

plătită acesteia, la data recalculării, în cuantumul stabilit prin de cizia nr.

^{2./(...), era un drept de securitate socială pe care legiuitorul l -a acordat acesteia, av ând în vedere cele prev ăzu te în art.59 din L. nr.5., în sensul că: "stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținandu-se seama de locul si rolul acestuia in desfășurarea activității dejustiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile siincompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate in instituțiile publice.";}

II. Riscurile social e acoperite prin a cest drept de secu ritate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bătrânețe,

ci, în primul rând, de natură economică și psihologică .

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei au fost riscurile activității de

personal aux iliar al instanțelor judecătorești, cu toate privațiuni le,

interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierderile de

venituri ca urmare a pensionări i din acest sistem la o vârstă când acesta se

afla încă în cursul vieții active.

III. În cauză ingerința în dreptul recurentei la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct, dreptul la pensie

al acesteia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând un drept de protecț ie socială complex, ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare

a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h din L. nr.1., au

pronunțat hotărâri de suspendare a executării ace s tei hotărâri și de

anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând

cauze de aparentă de nelegalitate, re spectiv de nelegali tate a dispozițiilor

acestui act norma tiv în baza căruia a fost emisă dec izia contestată în

cauză.

V. În cauză nu se poate reține că recurenta „cumula"; două tipuri de

pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea

plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la

pensie de serviciu.

Reclamantei i s-a stabilit, prin L. nr.5., un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, c ele două component e ale acestuia privin d doar sursa din car e s-a convenit ca acestea să fie plătite , respectiv statul asumându-și obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantei.

Chiar prin E. de motive a L. nr.5. s-au reținut următoarele:

Adoptarea L. privind organizarea judecătorească și a statutului

magistratului au cr eat cadrul pentru consolidarea indepe ndenței justiției ca putere în stat-independența funcțională, cât și a indep endenței membrilor

corpului magistraților -independența personală.

„Pe lângă adoptare a acestor acte normative, în contex tul înfăptuirii

reformei justiției î n R., și având în v edere evoluțiile ca re se manifestă tot

mai pregnant pe pl an european în ace st domeniu, a apăr ut necesară crearea

cadrului pentru o mai bună desfășurare a activității personalului auxiliar de

specialitate de la instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea.";

De asemenea, în E. de motive a L. nr.17/2006, ce a modificat L. nr.5.,

inclus iv în c ee a ce p r iveș te modul de aco rd are a pens ie i de s erv ic iu, s -a reț inu t c ă

adop tare a aces te i le g i a ap ăru t c a f iind neces ar ă pen tru „re alizarea unui sistem

judiciar independ ent, imparțial, c redibil și eficient , ce reprezintă o

condiție necesară pentru supremaț ia legii și a prin cipiilor statului d e

drept";, pre mise ce au s tat l a b az a adop tăr ii H. nr.232/2005 privind aprobarea

Strategiei de refor mă a sistemului ju diciar pe perioada 2005 -2007 și a P.

de acțiune pentru implementarea acestei strategii.

Pentru adoptarea acestei legi, Consi liul legislativ și -a dat avizul favorabil, arătând că intervenția legislativă vizează „….. garantarea

independenței prin asigurarea remunerației adecvate a categoriilor d e

personal aux iliar ale instanțelor judecătorești și parchetelor. Este de

semnalat că asigurarea salarizării corespunzătoare a fost un angajament asumat de R. la C.-„. și A. I., în cadrul negocierilor pentru aderarea la U..

Această lege a fost adoptată și cu avizul favorabil al C. pentru buget,

finanțe și bănci.

II. Motivații privind specificului ri scurilor sociale a coperite prin

pensia de serviciu de care beneficia recurenta.

Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă

riscurile specifice activității, menționate anterior, și în considerarea

interdicțiilor și incompatibilităților care au afectat drepturile

reclamantei în perioada de activitate.

Astfel, potrivit art. 77 alin.1 din L. nr.5., funcția de grefier este incompatibilă cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice, iar conform alin.2 din același articol, grefierilor le este interzis: sădesfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse; să desfașoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare ori de control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv la banci sau la alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome; să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea

ce privește statutul categoriei de personal din care făcea parte reclamanta,

care să transforme aceste drepturi, î n doar câțiva ani d e la consacrarea lo r

legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigo area statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest se ns că, tot Curtea Constituțională , prin decizianr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a dispozițiilor privin d

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o p revedere din C. nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și

senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,

nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

III. Argumente în s ensul că măsura d ispusă a adus atin gere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt „bun"; al reclamantei, respectiv dreptul

la muncă, ce include și dreptul la salariu, precum și cu privire la

calificarea pensiei de serviciu, în d reptul comunitar, ca fiind un „. de

remunerație";:

Dreptul reclamantei la pensie de serviciu, în temeiul art.68 din L.

nr.5., respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la momentul

cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum și celelalte

drepturi de protecție socia lă reglementate de această lege au fost tocmai cauza care au determinat-o pe reclamantă să renunțe la dreptul său la

muncă, în anul 2010, când acesta avea doar vârsta de 54 de ani, în

condițiile în care îndeplinea doar peste aprox imativ 7 ani condiția de vârstă

standard pentru înscriere la pensie în sistemul public de asigurări sociale,

însă, conform legii speciale, mai avea dreptul de a fi men ținută în activitate

încă 11 ani.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, aceasta, fiind născută la data de (...), putea fi pensionată pentru limită de vârstă, potrivit art.41 alin.2 din L. nr.1., la vârsta de 60 de ani, abia în anul 2016, iar conform anexei nr.5 la L. nr.263/2010, la vârsta de 60 de ani și 6 luni, abia în luna februarie 2017.

Însă, conform art.683 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate alinstanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea poate fi menținut în funcție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de

65 de ani.

Prin urmare, recurenta-reclamantă avea, potrivit legislației îndomeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială, respectiv prinplata pensiei de serviciu, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue activitatea ca grefier, asigurând pentru ea și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.

Mai mult, conform art.68^{3 alin.2 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care beneficiază de pensie de serviciu putea cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.}

Nu trebuie omis nici faptul că acest text de lege a revenit la forma anterioară adoptării O.nr. 230/2008, datorită încetării efectelor juridice ale acestui act normativ, conform deciziei C. Constituționale nr. 82/2009.

Mai trebuie subliniată și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii ce

a afectat în mod s ubstanțial dreptul recurentului la pe nsie de serviciu, ce

rezultă cu deosebit ă claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010,

adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași

perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr.

330/2009.

Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea

și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte

asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

De asemenea, mai trebuie precizat că, prin ho tăr âre a d in (. ..) în cauz a C -

262/88^{, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. adecis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de}

remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C. din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de sec ur itate soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul acestui act comunitar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do me niul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de r e muner are, în cond iț iile în care sistemul

de pensii se refer ă la o anumită c ategorie de lucrăt ori, prestațiile se

plătesc în baza rel ației acestora de muncă cu angajato rul public, în cadr ul

unui sistem ce face parte din sis temul general pre văzut de lege, iar

prestațiile depind în mod direct de vechimea în munc ă realizată și sun t

calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P.

E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pr e ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider

c ă trebuie reținută cal ificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din rapo rturile de muncă sau de serviciu, p e

care Curtea de Ju stiție a C. E. o a cordă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilân du-le noțiunii

de remunerație, ap reciindu -le ca fiind plătite în ba za rel ației de muncă al

acestor lucrători c u angajatorul pub lic, drepturile de pensie având ca temei

d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

Astfel cum rezultă din E. de motive a L. nr.97/2008 pentru aprobarea O.

nr.100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte no rmative în domeniul

justiției, „ R., în calitate de stat membru al Uniunii E., are obligația

implementării, până la 30 septembrie 2007, a D. nr .8. care prevede egalizarea

vârstelor de pensionare între femei și bărbați în cadrul schemelor de pensii

ocupaționale. Schema de pensionare a magistraților și personalului aux iliar

de specialitate a fo st considerată sch emă ocupațională de reprezentanții C.

E., în sensul directivei amintite, impunându-se astfel egalizarea vârstei de

pensionare între femei și bărbați.";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...),

în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz

de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un

angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul

privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la L.

cu cele reținute de C urtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F.

M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă c ă dreptul la pensie de serviciu era datorată

recurentei în temeiul raporturilor sale de muncă, în calitatea acesteia de grefier,

po tr iv it d ispoz iț iilor L. nr.5., c are er au în v igo are și la d ata emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât obligația S. trebuia îndeplinită

astfel cum aceast a a fost asumată ^{, respectiv ca orice ". de remunerație"; ,}

iar această obligație nu poate fi considerată ca fiind executată, potrivit principiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului solidarității}

sociale, oricăruiasigurat din sistemul public, în temeiul L. nr.1., în temeiul

raporturilor de asigurări sociale.

Practic, pentru munca prestată în calitate de grefier, re urentei i s-au

recunoscut, prin L. nr.5., o serie de drepturi cu caracter de remunerație,

printre care plata salariului și a altor drepturi, în timpul activității

propriu-zise, dar ș i plata pensiei de serviciu, după înc etarea raporturilor

de muncă. Acestor drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca

angajator, prin diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum

acestea au fost reglementate, având în vedere faptul că, nu numai

salariul, ci și pe nsia de serviciu, a fost atât cauza , cât și obiectul

raportului de muncă.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamantă, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscrisă la pensie de serviciu.

Faptul că tot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigură ri sociale de stat, în calitate de as igurător, a permis

practic, în speță, confuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea

dreptului reclamantei cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și care

nu poate constitui o executare a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul consensualității și al bu nei -credințe. În cauză, recurenta și -a

executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile

de muncă, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile grele

menționate anterior, având numeroase interdicții și in compatibilități. În

consecință, S. ar e obligația de a -și executa, cu b ună -credință, toate

îndatoririle asumate prin L. nr.5., d eci să plătească r eclamantei pensia

de serviciu, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în spe ță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuiasă își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de l a

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neexecutare totală sau

parțială, sau în ca z de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptu l

la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „cr editorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentei este, în speță, acela de a obține obiectul specific

și ex act avut în vedere la nașterea rapor turilor juridice dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 di n același cod, cont ractul valabil înche iat are putere de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost

prevăzute a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din

bugetul S., ce apare în acest raport obligațional ca angajator sui generis, chiarart.17 din H. nr.290/2005 stabilind că pensia de serviciu este o categorie distinctăde pensie față de cea de asigurări sociale din sistemul public.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n

vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului";, ori, pensia de serviciu a recurentei nu poate fi încadrată în

vreuna dintre aceste categorii de prestații , având în vedere riscurile sociale

l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acordată acesteia, prioritar, nu pentru

a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea

unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în cadrul

instanțelor judecă torești, pentru con tribuția adusă de către aceasta tim p

de 25 de ani pentru înfăptuirea justiției în S. român.

Av ând în vedere cele reținu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republ ic at,

S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege , măsur i de d imin u are a

pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,

drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înloc u iasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un

al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.

S. con tr a R., atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț i ile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza

în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are izvorul

în contractul individual de muncă al reclamantei, în timp ce dreptul l a

pensia de asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare

socială, consider c ă recurenta în nici un caz nu putea fi lipsită de dreptul

la pensie de servic iu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult,

nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispo zițiile unei legi

organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

Mai trebuie amintit aici și faptul că un sistem de reformare ce a afectat atât de radical drepturile reclamantei nu a f ost însoțit de o pe rioadă de tranziție

corespunzătoare, care să permi tă, în condiții de ex ercitare cu bună -credință

a drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice, adaptarea

acesteia la noua sit uație creată, ci a fo st pusă în executare în termen de 30 de

zile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizare a aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanta nu a fost în măsur a de a -și lua, în

cunoștință de cauz ă și din timp, în cu rsul vieții active, măsuri personale d e

atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale fa miliei ca urmare a

pensionării, respectiv de a încheia co ntracte de asigurăr i private de pensi e sau de a cotiza la alte fonduri de pensii facultative, cu componentă

ocupațională.

Astfel, reclamanta este pusă în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce priveștemodul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate depensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile privatea fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2006, iar cel privind pensiile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, dup ă d ata de l a c are ,

în te me iul L. nr.5., p erson alulu i aux il iar de spec ial itate i se r ecunoș te a drep tul l a

pensie de serviciu.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentei.

IV. Motivație privin d aspectele de apa rență de nelegalita te, respectiv,

de nelegalitate a H. nr.737/2010 co nstatate prin hot ărâri judecătoreșt i

pronunțate de instanțe de contencios administrativ din țară, hotărâri cu

efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal s -a dispus sus pendarea executării

acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a constatat în acest sens următoarele: „chiardacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat însensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietateinvocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul oricecetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru,reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civil ă nr.3811/(...) pron unțată de Curtea d e A. B., Secția

a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a admis

acțiunea formulată de către reclamanți, prin A. N. a P. din Serviciul

Auxiliar de S. al I. J. și al P. și s -a dispus suspendarea executării H.

nr.737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Cu rtea de A. O., Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios ad ministrativ și

fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civil ă nr.1575/(...), pro nunțată în dosarul nr.(...) a C. de

A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin car e se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta

timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare,din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca

acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca

și sentința recurată.";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și f iscal-s-a dispus și anularea H. nr.737/2010 .

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s- ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-

80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantei și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acesteia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de

U. nr.5., care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut faptul că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurenta, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H. nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, r eformatoare, adopt at ă și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două lun i de la adoptarea L. nr.1., și -a produse

efectele prin lipsirea recurentei de pensia de serviciu și diminuarea

cuantumului pensiei sale, timp de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5. .

Astfel, din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluționar e a recursurilor for mulate împotriva

sentințelor de suspendar e a executării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,

menționate anterior, se rețin următoarele:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a p ronunțat asupra rec ursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii ainstanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație și Justiție abia la data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul

respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern, ca fiind

rămasă fără obiect .

V. Argumentația î n se nsul dreptului unitar al reclamantei la pensie de serviciu.

Potrivit art.14 din H. nr.290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din L. nr.5., cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare și adeverința prevăzută în anexa nr.1, se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia îșiare domiciliul persoana îndreptățită, care calculează atât pensia din sistemul

public, stabilită conform L. nr.1., cât și pensia de serviciu stabilită în

condițiile legii. Pensia care se achită titularului este pensia cea mai

avantajoasă.

De asemenea, art.17 din aceeași hotăr âre de guvern stabi lește, pe de o parte, distincția dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „ celor două cat egorii de pensii";, i ar, pe de altă parte ,

modul de finanțare a pensiei de serviciu .

Astfel, conform acestui articol, casa teri torială de pensii em ite o singură decizie în care se înscriu în mod distinct cuantumurile celor două categorii de

pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și

diferența dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat.

Mai mult, conform art.68 alin.11, astfel cum a fost modificat prin O.nr.100/2007, partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia de serviciu prevăzută la alin.3 și 10, precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat, prin urmare, și pensia de serviciu a recurentului se plătea integral din bugetul de stat.

Se mai reț ine în aces t sens c ă legiuitorul s-a obligat, prin l ege specială ^,

să plătească din bugetul de stat recurentei, o pensie ce reprezintă de fapt o

indemnizație ce are, pe de o parte, caracter compensatoriu pentru

responsabilitățile speciale, riscurile, privațiunile cu care ace sta s -a confruntat în

cursul vieții active ș i, pe d e al tă p ar te, de „. făcută în scopul fidelizării și

menținerii personalului care prestează munca în anumite sectoare de

activitate, în anumite condiții.

Recurenta a lucrat astfel cu o convingere fermă că, la data pensionării, va beneficia de pensie de serviciu, renunțând poate, în acest context, la oferte de

muncă ce erau m ai avantajoase în ceea ce privește s alarizarea, beneficiile

suplimentare ce put eau fi obținute, con dițiile de muncă, sp erând ca la ieșirea l a

pensie să se bucure însă de drepturi de pensi e stabile, mai apropiate în ceea ce

privește cuantumul lor de veniturile avute în cursul vieții active.

De fapt, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi obținut potrivit legii generale a pensiilor din sistemul public, fără luarea în considerare a statutului special al acestora, și mai mult, punerea grabnică în plată a

drepturilor astfel „r ecalculate"; într-un termen de doar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare, fără o perioad ă tranzitorie, a determinat și stabilirea unor pensii greșit calculate potrivit L. nr. 1.,

astfel cum legiuitorul a constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..

În cazul recurentei, se poate astfel observa că drepturile sale de pensie sunt greșit stabilite chiar potrivit dispozițiilor L. nr.1., întrucât aceasta, ieșind la pensie în luna mai 2010, avea dreptul la stabilirea cuantumului pensiei sale prin raportarea punctajului total realizat la un stagiu complet de cotizare de 27 de ani și 8 luni, conform Anexei nr.3 la L. nr.1..

Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit stabilirea unui sistem într-adevăr echitabil de pensii, potrivit principiilor/algoritmului L. nr.19, s-ar fi recunoscut și recurentei, ca fiind stagiu complet de cotizare, stagiul de cotizare de 25 de ani prevăzut de art.68 alin.1 din L. nr.5., lege în vigoare la data emiterii deciziei de recalculare, astfel cum stagiul special de cel puțin 20/25/15/17 de ani lucrați în anumite condiții de muncă a fost recunoscut, potrivit art.77 alin.2 coroborat cu art.43 din L. nr.1., unor categorii de salariați.

În acest sens trebuie menționat că, în cadrul altui proces de recalculare a pensiilor din sistemul public, dar în conformitate cu principiile aceluiași act normativ, respectiv a nr. 1., prin H. nr.1550/2004 și O. nr.4/2005, au fost

prevăzute norme derogatorii, speciale privind stagiile complete de cotizare, ce vor fi utilizate în acest proces, tocmai pentru a asigura stabilirea echitabilă a acestora, prin luarea în considerare a condițiilor legislației speciale în temeiul căreia s-au acordat inițial drepturile la pensie.

Astfel, potrivit art.2 alin.4 din Normele metodologice de evaluare a pensiilordin sistemul public, stabilite în fostul sis tem al asigurărilor s ociale de stat potrivi t

legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile nr. 1., norme ce fac parte integrantă din H.nr.1550/2004, pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile

prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare

utilizat la determi narea punctajului mediu anual este vechimea în munc ă

necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.

Conform Normelor tehnice emise de C. N. de P. și alte Drepturi de A. S. în aplicarea H. nr.1550/2004, înregistrate sub nr.5388/(...), s-au stabilit

următoarele:

"În înțelesul Hotărârii G.ui nr.1550 /2004, stagiul complet de cotizare

reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data

deschiderii dreptului la pensie de care pensionarul beneficiază la data începeri i

operațiunilor de evaluare, sau care i se cuvine la aceast ă dată.";

Având în vedere faptul că ceea ce și-au propus legile de reformare a sistemului de pensii începând din anul 2005 și până în prezent a fost respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale";, precum și faptul că L. nr.1. a prevăzut o recalculare a pensiilor potrivit algoritmului L. nr.1., argumentând că măsura a fost luată și pentru stabilirea unui sistem de pensii pe baze echitabile, chiar și în situația în care s-ar ajunge la concluzia că în mod corect a fost eliminată pensia de serviciu a reclamantei și s-a stabilit acesteia o altă pensie, de asigurări sociale de stat, se impunea ca cel puțin aceasta din urmă să fie calculată pe baza acelorași principii avute în vedere de către legiuitor și de către guvernanți în toate celelalte situații în care au fost "recalculate"; pensiile în conformitate cu principiile legii nr.1., respectiv cu luarea în considerare ca stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a vechimii în muncă necesare deschiderii dreptului de pensie prevăzute de actul normativ special în condițiile căruia i-a fost stabilită pensia.

Aceasta ar fi fost o măsură echitabilă și pentru faptul că recurenta nu și-a continuat tocmai din culpa S., datorită promisiunii de acordare a pensiei de serviciu, activitatea până la vârsta de 65 de ani, situație în care ar fi avut posibilitatea să obțină astfel venituri salariale încă 11 ani, care ar fi contribuit, desigur, la sporirea considerabilă a punctajului său total, și implicit a celui mediu anual, deci și a cuantumului pensiei sale.

Practic, în anul 2010, între reclamantă și S. , în calitate de angajator, a

avut loc o convenție, un acord de încetare a contractului de muncă ,reclamantul renunțând la dreptul său de a munci încă 11 ani și de primi un salariu care, în sfârșit, corespundea funcției ocupate, în schimbul primirii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de muncă, obligându-se să plătească acesteia o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unei legi în vigoare. Recurenta și -a

onorat obligația as umată, renunțând la dreptul său de a munci, în timp ce

statul, în anul 201 0, consideră că nu se mai impune ex ecutarea obligației

asumate prin acea convenție, dar nici nu m ai poate/dorește să o repună pe

reclamantă în situația anterioară încheierii acestui acord, ci stabilește, de

această dată, unilateral, că beneficiarei de pensie specială i se cuvine o altă

prestație, respectiv o pensie de asigurări sociale de stat de 1089 lei, deși, în

calitate de grefier, ultimul salariu obținut în luna mai 2010 a fost de 4999 lei, iar pensia sa de serviciu era de 3261 lei.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantei garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor

omului și lib ertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din D eclarația Universală a D. O., orice om are dreptul la unnivel de trai care să îi asigure sănătatea și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că:

"Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

D. există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptulla satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.2., Î . Curtea de C. și Justiție a reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să

se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la

pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantei.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat

faptul că, deși, astfel cum am men ționat anterior, instanțele de contencios

administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și instanțe de

asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în co ntestațiile împotriva deciziilor individuale de recalculare, au semnalat neleg alitatea măsurii de

recalculare a pensiil or de serviciu, acest a a luat anumite m ăsuri de înlăturare a

situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativindividual contestat în cauză, cu repunerea recurentei în situația anterioară emiterii acestuia.

Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, dispozițiile L. nr.5. privind pensiile de serviciu, mai erau în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga, începând cu data de (...), aceste prevederi ale legii speciale.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, carespectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență le gislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne

și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

Consider că, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai al es în cazul adoptării

unor legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de

pensie, pentru fiecare categorie specială de persoane vizate de măsura luată, prin

luarea în considerar e a tuturor venituril or obținute de pensi onar în perioada de

activitate și a celorlalte elemente specifice de calcul, s -ar fi putut cu ușurință afla

atât durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și cu antumul ce ar putea

rezulta, deci implici t măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

În orice caz, nu s-a r fi ajuns la situați a de a se constata, la un an de la

luarea unei măsuri ce se bucură de p rivilegiul prealabi lului, de la ingerința

neașteptată în drepturile reclamantei, printr -o măsură radicală, de

recalculare superficială a pensiei sale, că mai este necesară încă o etapă de revizuire a drepturilor sale de pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Pădur aru contra R., Curtea EDO

a arătat că: "odată ce a fost adoptat ă o soluție de căt re stat, ea trebuie

implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât

posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință,

trebuie subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, administrativă

sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Deși dreptul reclamantei fusese recunoscut prin L. nr.5. și, cu atât mai mult, acest act normativ mai era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei acesteia, ci o lipsește pe aceasta de alte importante garanții prevăzute de L. privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești.

În realitate, pr inc ip al a s a p ierdere, în pr iv inț a c ăre ia nu a ex is tat n ic i cel

puț in o in tenț ie de r ep ar aț ie d in p ar te a S. ș i c are v a af ec ta î n timp evoluț ia pens ie i

s ale, es te c ă mec an is mul de rec alcul are a pens ie i adop tat în b az a L. nr.1., a H.

nr.737/2010 ș i a O. nr.5. impl ic ă LIPSIREA SA DE S.UTUL DE PENSIONAR DIN

SERVICIUL AUXILIAR AL I. J., deci și de P. pe care i -o oferea art.68 alin. 12

din L. NR.5., în sensul ACTUALIZĂRII PENSIEI SALE DE SERVCIU.

Astfel, conform acestui articol, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar

de spec ial itate, precu m ș i pens iile de ur maș prev ăzu te l a al in.8 -10 se

actualizează ori d e câte ori se majo r ează salariul de bază brut lunar al

personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de

funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului , cu menț inere a nu mai a

sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu. D. în urma

ac tu al iz ăr ii rezul tă o pens ie de serv ic iu mai mic ă, person alul aux il iar de spec ial itate

își poate păstra pensia aflată în plată.

Aceasta constituie o pierdere însem nată pentru recur entă, întrucât

aceste dispoziții de protecție socială, ave au menirea de a garanta acesteia

o menținere a pe nsiei sale la un n ivel apropiat ulti mului venit avut î n

viața activă, ori simplele indexări acordate de către S. doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai

accentuată, a pensiei acesteia în raport cu ultimul venit avut în

activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurentei, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 54 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia cu certitudine o pensie de serviciu apropiată de ultimul său venit din muncă.

Încrederea acesteia în statul nostru de drept, democratic și social, adeterminat-o ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.5., drepturi ce decurgeau din calitatea reclamantei de pensionar din serviciul auxiliar de specialitate al

instanțelor judec ătorești, și care au devenit ina plicabile prin no ua

metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acesteia nu

numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung, respectiv pentru toată

viața acesteia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantei, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerin ța statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă dreptului intimatei a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, învirtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele inter esului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantei,

trebuie pornit de l a aspectele eviden țiate anterior, în s ensul că aceasta n u

este beneficiara unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și

nici a unui ajutor social pentru pensionari, ci a unei pensii acordate de către

S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor profesiei de personal auxiliar de

specialitate al instanțelor judecătorești amintite anterior, cu i nterdicțiile și

incompatibilitățile aferente, pentru cei 25 de ani de vech ime în specialitate,

precum și în schimbul acordului său de a renunța la funcția sa și la

remunerație, la vârsta de 54 de ani, acord determinat tocmai de ex istența

unor dispoziții legale care îi garantau în cursul vieții măsuri de protecție

socială, respectiv a celor prevăzute de L. nr.5., printre acestea fiind și dreptul la pensie de serviciu.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi l uată ca reper, în cazul recurentei, p ensia medie lunară

pe economie sau indemnizația so cială pentru pens ionari, ci, întrucâ t

această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la

salariu, S. neputând asigura acesteia o reparație în sensu l ca aceasta să fie

repusă în drept urile sale de g refier în activit ate, controlul d e

proporționalitate trebuie să porneasc ă de la câștigul pe care aceasta l -ar fi

putut obține din muncă, care era chiar în luna mai 2010 în sumă de 4999

lei, situație în care este evident că recalcularea pensiei sale la suma de

1089 lei, constituie o sarcină ex cesivă pe care trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr. 1., în sistemul căr ora legiuitorul a înț eles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii

egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă fapt ul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță

diferite, astfel cum am arătat anterio r, fiind prevăz ute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din C., Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea

sistematizării, unificării și coordonării în tregii legislații . El ține evidența oficială alegislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele

membre ale Uniunii E., cât și în legisl ația altor state, exi stă și alte categorii profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de

importanța socială a muncii prestate,…";

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat

a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru

contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câșt ig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010

a C. Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători

în funcție în cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...),

pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de

legea privind stabili rea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europe ană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

S-a susținut prin această sesizare că : "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială a cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile

în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constitui e

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin

diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

excesivă și dispropor ționată. Î ntr -o astfel de situație , există o î ncălcare a art.1 din

Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și

proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru

anumite profesii și nu permite c a acest drept să fie diminuat decât în cazuri

excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c ă

măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra

Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. Constituționale, că L. nr. 1. ";impune o pierdere i reversibilă a pensiei de serviciu,

aceasta echivalând c u o veritabilă e xprop riere, aducând ating ere art. 1 p aragraf 2

din Protocolul nr. 1 la C. pentru apăr area drepturilor om ului și a libertăților

fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cau ză , prin măsura

luată, dreptul reclamantei de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acesteia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantei la un ". în sensul art.

1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs

privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantei, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, funcții obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantei, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și

juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, s ă nu -l pună pe ac esta într -o situați e total, substanțial

disproporționată f ață de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioad a îndelungată în ca re acesta a încasat

lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își poate

orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Cum S. nu poate aduce reclamantei, în prezent, reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia de serviciu, în sensul repunerii acesteia în situația anterioară, respectiv de a-i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă și a obținerii salariului pe care l-a avut, se reține că, în cauză, ingerința S. în dreptul de pensie a acesteia, ce avea menirea tocmai să-i ofere protecția cuvenită, pentru riscuri sociale denatură psihologică și economică, este una nelegală, nejustificată și disproporționată.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamanta D. M., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr.2./(...) de către intimată, respectiv cu menținerea pensiei de serviciu a recurentei.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 4151/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 638/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 3454/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4581/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3551/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4151/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 638/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1755/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 692/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 702/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale