Decizia civilă nr. 4289/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.4289/R/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul U. I. împotriva sentinței civile nr. 7277 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimații CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 16 octombrie s-a depus la dosar întâmpinare din partea M. A. și I..
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea pârâtului de judecată în lipsă, o reține în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7277/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a admis excepția necompetenței generale a instanței invocată din oficiu.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul U. I., împotriva pârâților C. de P. S. a M. A. și I. și M. A. și I., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Pârâții au emis la data de (...) Decizia de revizuire a pensiei nr. 1. în baza
OUG nr. 1/2011, prin care au stabilit drepturi de pensie în favoarea reclamantului începând cu data de (...).
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă de către C. de C. din cadrul M. prin H. nr. 1977.
Potrivit prevederilor art. 149 alin.1 din L. nr. 2., deciziile de pensie emise de C. de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestații care funcționează în cadrul M.A.I.
C. de C. din cadrul M.A.I este un organism de verificare creat la nivel național care examinează si hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casa sectorială de pensie, contestate de către titulari și care urmărește aplicarea corectă a legislației în vigoare.
Această comisie are ca atribuție principală stabilită de către legiuitor soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de pensie emise în condițiile OUG nr. 1/2011.
În activitatea de soluționare a acestor contestații, comisia adoptă hotărâri care pot fi contestate la tribunalul competent, așa cum prevăd art. 150 alin.3 si art. 151 alin.1 și art. 153 alin.1 lit.d din L. nr. 2..
După cum se poate observa din conținutul acestor prevederi legale, soluționarea contestațiilor privind deciziile de revizuire a pensiilor militare emise în baza OUG nr. 1/2011 a fost atribuită prin L. nr. 2., C. de contestații din cadrul
M.A.I.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu o cauză care este de competența C. de C. din cadrul M.A.I. și nu poate soluționa această cauză întrucât ar încălca competența generală, iar hotărârea pe care ar pronunța-o ar fi lovită de nulitate absolută.
In această situație, instanța a admis excepția necompetenței generale invocată din oficiu si a respins cererea reclamantului ca urmare a admiterii excepției cu privire la petitul 1.
Petitul privind anularea Hotărârii C. de C. a fost respins întrucât pensia reclamantului s-a revizuit pe baza A. care atestă veniturile realizate lunar transmise de către unitatea/unitățile în care contestatorul a lucrat, iar acesta nu a făcut o dovadă contrară în sensul realizării altor venituri.
Petitele următoare sunt subsecvente petitului 1 si 2 si au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul U. I., solicitândcasarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța de judecata a admis excepția necompetentei materiale invocate din oficiu, motivând că nu s-a contestat decizia de pensionare conform prevederilor Legii nr.2..
In același timp, conform cererii de chemare în judecata si conform celor menționate in hotărârea atacata, se retine ca reclamantul a contestat decizia de pensionare si i-a fost respinsa contestația prin hotărârea C. de C. din cadrul MAI, hotărâre de asemenea atacata de reclamant.
Ca atare motivarea data de către Tribunalul Cluj este contradictorie, cuprinde motive străine de natura pricinii și instanța în mod vădit a interpretat greșit actul dedus judecății - pe de o parte, retine inexistenta contestației și admite excepția necompetenței materiale, pe de altă parte reține existenta contestației si respinge cererea de anulare a hotărârii pronunțate in contestație ca neîntemeiata.
Mai arată recurentul că instanța a reținut prevederile art. 149 alin. 1 din L. nr. 2., însă a omis a retine prevederile art. 151-153 ale aceleiași legi, prevederi care stabilesc competența de soluționare a T. asupra prezentei pricini.
Pe de alta parte, hotărârea pronunțata este lipsita de orice temei legal si nu cuprinde motivele pe care se sprijină, singurele motive fiind contradictorii si in ceea ce privește respingerea pe fond a unuia din petitele cererii de chemare in judecata - anularea hotărârii comisiei de contestații.
Deși instanța nu se pronunță pe capătul de cerere privind anularea deciziei de pensionare sau pe probele propuse de reclamant, respinge însă pe fond ca neîntemeiata cererea de anulare a hotărârii comisiei de contestații, si aceasta după ce a constatat ca nu e competenta. Consideră recurentul că instanța de fond a respins formal cererea de anulare a hotărârii pronunțate de C. de contestații fără a motiva respingerea acesteia și fără a analiza cererea sau probațiunea solicitată.
De asemenea, întrucât nu a judecat cauza pe fond in ceea ce privește anularea deciziei de pensionare nelegale, nu a pus in discuție cererile inprobațiune formulate de reclamant, s-a mulțumit a arăta ca respinge cererea de anulare a hotărârii - a cărei existenta a contestat-o când a admis excepția necompetenței materiale - pentru că reclamantul nu a făcut dovada contrară in sensul realizării altor venituri.
Ori în condițiile în care cererile în probațiune au rămas nesoluționate - nu s-a pronunțat nici asupra admiterii, nici asupra respingerii probelor solicitate, ca urmare a invocării excepției de necompetență - nu avea posibilitatea efectuării dovezii contrare.
În plus, instanța nu a analizat sub nici un aspect temeinicia cererii de chemare in judecata si motivele invocate de reclamant in susținerea acesteia și s-a pronunțat asupra temeiniciei unui petit secundar, ignorând cererea principală referitoare la decizia de pensionare contestată.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 și ale art. 304 ind. 1 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Administrației și Internelora solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că, în raport de prevederile art. 22 din OUG nr. 1/2011 și ale art. 150 alin. 3 și art. 151 din L. nr.
2., practic singurul act care poate fi contestat în fața instanței de judecată competente este hotărârea C. de contestații a M. A. și I. și nu decizia de revizuire emisă în cauză.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere următoareleconsiderente:
Într-adevăr, astfel cum a reținut instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 1 din L. nr. 2. deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la C. C. de C., respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. Apărării Naționale, M. A. și I. și Serviciului Român de I., iar art. 151 alin. 2 din L. nr. 2. prevede că hotărârile C. de C. emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de
30 de zile de la comunicare.
În același sens sunt și prevederile OUG nr. 1/2011, art. 22 din Anexa 3 a acestui act normativ prevăzând că „(1) Împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. Apărării Naționale, M. A. și I. și Serviciului Român de I. (2) Deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță, potrivit prevederilor Legii nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare";.
Curtea constată însă că instanța de fond a ignorat nejustificat dispozițiile art. 149 alin. 2 din L. nr. 2. care prevăd în mod expres că procedura de examinare a deciziilor supuse contestării prevăzută la art. 149 alin. 1 reprezintă procedură administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
În raport de această calificare legală, Curtea constată că în cauză devin incidente dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă care prevăd că
„Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.";
În interpretarea acestui text de lege, Curtea reține faptul că procedura prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea acțiunii, astfel cum de altfel s-a statuat în mod constant în practica judiciară.
În consecință, Curtea reține că prin reglementarea căii de atac a contestației la C. C. de C., respectiv la comisiile de contestații care funcționeazăîn cadrul M. Apărării Naționale, M. A. și I. și Serviciului Român de I., legiuitorul a instituit o procedură administrativă obligatorie prealabilă sesizării instanței de judecată și nicidecum nu a reglementat o excludere din sfera de competență a instanțelor judecătorești a controlului de legalitate a deciziilor de pensie emise de către casele de pensii, astfel încât se constată că în mod nelegal instanța de fond a considerat că în cauză este incidentă excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești.
Deși art. 155 lit. d din L. nr. 2. prevede că tribunalele soluționează în primă instanță contestațiile îndreptate împotriva hotărârilor C. Centrale de C. și ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul M. Apărării Naționale, M. A. și I. și Serviciului Român de I. privind deciziile de pensie, această dispoziție legală nu poate fi interpretată în sensul că tribunalul nu are competența de a soluționa contestațiile împotriva deciziilor de pensie, având în vedere, pe de o parte, faptul că la art. 153 lit. g din același act normativ se prevede că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale. Pe de altă parte, se reține că, indiferent dacă există sau nu o hotărâre a C. de C. (în raport de îndeplinirea sau nu a procedurii prealabile), instanța este obligată să se pronunțe invariabil asupra legalității deciziei de pensie, acesta fiind actul juridic prin care este soluționată cererea în legătură cu drepturile de pensie ale reclamantului și a cărui legalitate este examinată de instanța de judecată.
În cauză se constată că reclamantul a urmat procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 149 alin. 1 din L. nr. 2., iar prin cererea cu care a învestit instanța de judecată a solicitat atât anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 1./(...), cât și anularea hotărârii emise de C. de C. care funcționează în cadrul M. A. și I. în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei.
Contestând hotărârea emisă de C. de C., evident că reclamantul avea interesul de a solicita și anularea deciziei de revizuire a pensiei, întrucât finalitatea urmărită de reclamant prin urmarea acestei proceduri este tocmai anularea deciziei privind revizuirea pensiei sale.
În raport de considerentele expuse anterior Curtea reține că instanța de fond avea obligația de a soluționa contestația împotriva hotărârii emise de C. de contestații, iar aceasta implica în mod evident examinarea criticilor formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei, din moment ce prin H. C. de contestații a fost respinsă contestația formulată de reclamant în cadrul procedurii prealabile împotriva deciziei respective.
În acest context Curtea constată ca fiind fondate și criticile formulate de recurent referitor la modul de soluționare a contestației împotriva Hotărârii C. de C., întrucât, în condițiile în care o examinare pe fond a cauzei implica analizarea motivelor pentru care reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire, analiză pe care instanța de fond nu a efectuat-o, considerentele reținute de instanța de fond în soluționarea contestației împotriva Hotărârii C. de C. nu pot fi considerate ca reprezentând o reală examinare pe fond a contestației formulate de către reclamant.
Pentru aceste considerente, având în vedere că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 și 5 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea examinării pe fond a contestației formulate de reclamant sub toate capetele de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul U. I. împotriva sentinței civile nr.
7277 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia civilă nr. 702/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2431/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
