Decizia civilă nr. 4568/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4568/R/2012
Ședința noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 3435 din 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. S., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 02 noiembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent M. V. a depus la dosar un script la care a anexat Adeverința nr. 1045/(...) emisă de SC F. SA.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de (...), reclamantul M. V. a chemat în judecată pârâta C. J. de P. S., solicitând instanței obligarea pârâtei la recalcularea retroactivă a drepturilor de pensie prin recalcularea stagiului de cotizare în grupa a II-a în perioada 1964-1999, emiterea unei noi decizii de pensionare în care să valorifice în calculul punctajului mediu anual stagiul de cotizare realizat în grupa a II-a în perioada 1964-1999, obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită în urma recalculării și pensia efectiv încasată în perioada (...) și până la zi, precum și la plata dobânzii aferente calculată de la data de (...), și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondată acțiunea, reținându-se că reclamantul beneficiază de pensie conform L. nr. 3/1977, începând cu data de (...).
Din documentația depusă la dosarul de pensionare al reclamantului nu rezultă faptul că acesta și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă pentru perioadele în care acesta susține că a lucrat în grupa a II-a de muncă.
Conform art. 169 alin. 1 din Legea nr. 2. ,,pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I
și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II- a de muncă";.
În aceste condiții, reclamantul trebuie să prezinte acte doveditoare din care să rezulte faptul că și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă.
Reclamantul nu a depus aceste acte doveditoare în conformitate cu art. 126 care precizează că ,,adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive";.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca nefondată cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. V., solicitândadmiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Consideră recurentul că refuzul Casei Județene de P. a de a-i lua în considerare perioada în care și-a desfășurat activitatea în grupă de muncă este nefondat, câtă vreme dovada în acest sens a fost făcută cu carnetul de muncă. Apreciază că o soluție contrara ar încălca principiul egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege. Subliniază că în situații similare CJP a validat cererile formulate de foști colegi. De asemenea, menționează recurentul că în perioada 1964-1999 a lucrat in cadrul unor unități, în prezent desființate, care se regăsesc in Ordinul 50/1999 completat cu avizele ulterioare(anexa 2, pozițiile 178, 174, 182, 179, 173) pentru care ar trebui să beneficieze de încadrarea in grupa a II a de munca, respectiv întreprinderi de legume și fructe cu ferme proprii de producție si a avut unele dintre funcțiile menționate in același Ordin, respectiv, inginer, sef servici producție, tehnician, maistru agricol, inginer sef, tehnician agricol, etc.. Face trimiteri și la prevederile art. 123 alin 2 din Normele de aplicare a L. 2., subliniind că aceste dispoziții nu condiționează recunoașterea grupei de muncă de mențiuni în acest sens în carnetul de muncă. In drept, invocă prevederile art. 304 ind 1 si urm., art. 274C.pr.civ., Ordinul 50/1990, Legea 2.. Deși a fost legal citată, intimata nu a depus întâmpinare în termenul legal. În probațiune s-au depus înscrisuri. Recursul este nefondat. Curtea reține că potrivit pct. 6 din Ordinul 50/1990 (pentru precizarealocurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării) „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie,iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurilede munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri. Deși instanța de recurs nu exclude controlul judecătoresc cu privire lanominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din Ordinul 50/1990, apreciază că din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioada 1964- 1999 recurentul a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-ade muncă. Recurentul a făcut trimitere la anexa 2, pozițiile 178, 174, 182, 179, 173 din Ordinul nr. 50/1990, însă, în concret, nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea, pentru a se putea verifica dacă acesta a prestat munca în aceleași condiții cu foștii colegii care au beneficiat de grupa a II a de muncă (f. 13, 19). De altfel, în carnetul de muncă al reclamantului recurent nu este făcută nici o mențiune privitoare la grupa a II a de muncă, ci sunt evidențiate doarfuncțiile pe care acesta le-a deținut în perioada de referință. Nu poate fi primită susținerea recurentului reclamant conform căreia simpla mențiune în carnetul de muncă a unui loc de muncă ce se regăsește în Ordinul nr. 50/1990 ar fi suficientă pentru recunoașterea acestei grupe, câtă vreme, așa cum s-a subliniat anterior, ceea ce prezintă relevanță sunt condițiile efective în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și nu doar locul de muncă al acestuia. Va fi înlăturată susținerea recurentului reclamant potrivit căreia primainstanță i-ar fi respins neîntemeiat solicitarea de administrare a probeitestimoniale, motivat de faptul că acesta nu a formulat nici o cerere în acest sens. De altfel, anterior acordării cuvântului în dezbateri reprezentantulreclamantului a arătat expres că nu are de formulat alte cereri în probațiune. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 51 C.pr.civ., reclamantul nuar putea să invoce în recurs omisiunea instanței de fond de a ordona din oficiuprobe pe care acesta nu le-a propus și administrat la fondul cauzei. Curtea constată că singurele mențiuni referitoare la martori se regăsesc în cuprinsul acțiunii introductive și sunt invocate generic în susținerearaționamentului expus, respectiv la finalul acțiunii unde se face precizareadepunerii a două declarații de martori extrajudiciare. Referitor la declarațiile extrajudiciare depuse la dosar (f. 12,14), dincolo de faptul că nu a fost încuviințată administrarea acestora, Curtea reține că acestea sunt lipsite de eficiență juridică, câtă vreme nu se coroborează cu alte probe care să evidențieze care au fost condițiile concrete în care reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea în perioada de referință. De altfel, pârâta intimată a arătat expres prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamantul a fost nominalizat printre persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă. Dispozițiile art. 2 din HG 257/2011 privind normele de aplicare a L. nr. 2. nu sunt aplicabile recurentului reclamant întrucât acestea vizează dovedirea stagiului de cotizare realizat în grupa I, iar nu și a II a de muncă. Și în măsura în care s-ar fi apreciat ca fiind incidente în speță, acestea nu erau de natură să conducă la o altă concluzie a instanței, dat fiind faptul că în carnetul de muncă al reclamantului recurent nu este făcută nici o mențiune privitoare la grupa a II a de muncă. Având în vedere aceste considerente și reținând și faptul că tribunalul nu se putea pronunța decât în raport de probele administrate în prezenta cauză (fiind fără relevanță, din această perspectivă, că în alte cauze s-au admis astfel deacțiuni), în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 3435 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. D. D. G. L. D. C. M. Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: R.M.P.
| ← Decizia civilă nr. 859/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1587/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
