Decizia civilă nr. 4304/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4304/R/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta E. S. împotriva sentinței civile nr. 7333 din 25 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. DE A. DE S. C., având că obiect nulitate act.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7333 din 25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins că neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC E. S. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 173/(...) reclamanta a formulat contestație împotriva solicitării de restituire reprezentând indemnizații de concedii medicale plătite de angajator asiguraților ce depășesc contribuțiile lunare în valoare de 27022. D. a fost motivată arătându-se că reclamanta nu a respectat termenul de 90 de zile impus de art. 40 din OUG nr. 1., art. 82 din O. 60/2006 și de OUG nr. 36/(...).
Prin adresa nr. 7973/(...) i s-a răspuns reclamantei la cererea sa înregistrată sub nr. 7973/(...) arătându-i-se că nu i s-a aprobat restituirea sumei în cauză pe motiv că restituirea nu a fost solicitată în termenul legal de 90 de zile.
Având în vedere starea de fapt reținută și normele de drept incidente în cauză instanța a apreciat că prezenta acțiune este neîntemeiată.
Ca urmare a modificării aduse prin OUG nr. 1., art. 38 alin. 2 din OUG nr.
1. „(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate."; A. 40 alin. 1 din același act normativ prevede că „(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Instanța a apreciat că din aceste prevederi legale a rezultat cu evidență faptul că legea impune un termen imperativ de 90 de zile în care să se formuleze cererea de restituire, care în speță nu a fost respectat. În consecință, în mod corect cererea sa de restituire și plângerea prealabilă au fost respinse pentru acest motiv.
Reclamanta a susținut că este necesar să se țină cont însă și de normele metodologice de aplicare a acestor acte normative, aprobate prin ordinul nr.
60/(...).
Această interpretare însă nu poate fi acceptată, întrucât un act administrativ cu o forță inferioară legii nu poate să stabilească o modalitate de recuperare a sumelor în cauză care să fie supusă unui alt termen decât cel de 90 de zile prevăzut de lege.
Având în vedere formularea clară a art. 40 alin. 2 din OUG nr. 1., rezultă cu evidență că acest termen este aplicabil, recuperării sumelor prevăzute de art. 38 alin. 2 din același act normativ, indiferent care ar fi forma sub care s-ar face această recuperare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta E. S., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței și pe cale de consecința admiterea acțiunii introductive așa cum a fost ea formulată.
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, societatea recurentă, în calitate de angajator, a achitat indemnizații de concedii medicale, care depășesc suma contribuțiilor datorate în luna respectiva, respectiv suma de 27.022 lei, reprezentând diferența dintre cuantumul prestațiilor de suportat din F. și totalul contribuțiilor pentru concedii și indemnizații suportate de angajator, aceasta suma fiind evidențiată și în declarația 356778/(...), privind evidenta obligațiilor de plata către bugetul F.ui Unic de A. S. de S. pentru concedii și indemnizații pentru luna 10 a anului 2010.
Fata de aceasta situație, prin cererea formulata în 8 martie 2011, a solicitat
Casei de A. de S. C. recuperarea prin compensare a sumelor aferente lunilor noiembrie 2009 - septembrie 2010. în cuantum total de 27.022 lei. din contribuțiile datorate pentru lunile următoare.
Referitor la cererea recurentei, prin adresa 7973/(...), C. de A. de S. a J. C. a comunicat faptul că nu s-a aprobat restituirea sumei de 27.022 lei, aferenta perioadei noiembrie 2009 - septembrie 2010.
Astfel, motivul care a determinat refuzul mai sus menționat îl constituie faptul că "restituirea nu a fost solicitata în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din O. 60/(...) actualizat".
Soluționând plângerea prealabilă formulata de către societate C. de A. de S. a J. C., prin D. nr. E173/(...) a respins contestația.
În prezent, conform modificărilor aduse de către OUG 36 /., OUG 1. actualizata, se prevede că indemnizațiile plătite de către angajatori pot fi solicitate în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul este în drept sa le solicite și nu în 3 ani, cum era prevăzut în veghea reglementare.
Însă, a arătat și în fata instanței de fond și a subliniat din nou faptul că noul termen de prescripție, respectiv termenul de 90 de zile se aplica indemnizațiilor plătite după intrarea în vigoare a NOULUI ACT NORMATIV, nicidecum nu stinge cu efect retroactiv dreptul de creanța a societății recurente, născut anterior intrării în vigoare OUG 3. și aflat în interiorul termenului de prescripție.
Din analiza prevederilor OUG 1., actualizata precum și dispozițiile O.ui nr.
60/(...), mai sus menționate, s-a putut observa că art. 38 alin. 2, prevede doar faptul că aceste sume se recuperează din bugetul F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu aceasta destinație,
Cu toate acestea, a arătat că pentru o corecta analiza a modalităților de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectiva, trebuiau avute în vedere și normele de aplicare a OUG 1..
Cu privire la posibilitatea și modalitatea de recuperare a acestor sume, având în vedere prevederile art. 77 alin 1 din O. 6. ianuarie 2006, anterior modificărilor aduse de O. 1., prevăd că recuperarea indemnizațiilor se poate realiza în continuare fie prin compensare cu contribuțiile lunilor următoare (drept prevăzut expres în normele de aplicare) fie cerere direct la F. pentru recuperarea acestor sume.
Subliniază recurenta faptul că prin prevederile OUG 3., s-a modificat termenul de prescripție a dreptului de a solicita restituirea indemnizațiilor din fondul F., nefăcându-se nicio referire la termenul de prescripție a dreptului de compensare cu lunile următoare.
Fața de toate aceste aspecte, a arătat că se impunea analiza prevederilor art. 38 alin 2 din OUG 1., actualizata, conform modificărilor aduse de către OUG
1., conform cărora se elimina modalitatea de recuperare a indemnizațiilor prin compensare cu lunile următoare.
Astfel, a considerat că în mod evident, având în vedere principiul neretroactivității legii civile, prevederile art. 38 alin 2 din OUG 1., în forma actualizata, se aplică doar situațiilor care se ivesc după intrarea ei în vigoare, neputându-se stinge prin prevederile OUG 1., dreptul la recuperarea sumelor din contribuțiile pe lunile următoare, drept care s-a născut anterior și este înăuntru termenului de prescripție.
În baza aceluiași raționament, se impunea și analiza prevederilor art. 77 alin. 1 din O. 60/2006, modificate de prevederile art. 1 pct. 9 din O. 1., care a încălcat de asemenea, principiul constituțional al neretroactivității legii, neputându-se considera că prin modificările aduse art. 77 alin. 2 se stinge dreptul născut și actual al societarii recurente la recuperarea indemnizațiilor prin compensare cu lunile următoare.
În ciuda faptului că toate cele mai sus expuse au fost menționate și argumentate atât prin acțiunea introductivă de instanță cat și cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, instanța de fond prin hotărârea pronunțata în prezenta cauza s-a limitat a menționa că " din prevederile legale rezulta cu evident faptul că legea impune un termen imperative de 90 zile în care sa se formuleze cererea de restituirea, care în speța nu a fost respectat".
De asemenea mai a arătat că instanța de fond a observat și analizat doar dispozițiile lega le în vigoare la data soluționării cauzei, ignorând în totalitate prevederile legale în vigoare la data nașterii dreptului de creanță a societății recurente, respectiv prevederile în vigoare la data nașterii raportului obligațional.
Astfel, deși a arătat și susținut că termenului de prescripte de 90 de zile, conform modificărilor legislative, este aplicabil doar situațiilor născute după intrarea în vigoare a noului act normativ, sumele achitate anterior putând fi solicitate în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de OUG 1., în forma existenta la data nașterii dreptului de creanță; prin modificările aduse de OUG 1., având în vedere principiul neretroactivității legii civile, nu s-a putut elimina dreptul societarii recurente de compensare a sumelor cu lunile următoare.
Intr-adevăr, sumele achitate ulterior intrării în vigoare a OUG 1., pot fi recuperate doar din F. ci nu prin compensare, însa dreptul la compensare a sumelor achitate anterior, rămâne un drept actual fiind în interiorul termenului de prescriptive.
S-a putut observa, că în fapt, instanța de fond nu a motivat și nu a analizat situația sumelor achitate anterior intrării în vigoare a OUG 3. și OUG 117/2012, situația incidenta în prezenta cauza, ci doar a enunțat faptul că în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la momentul soluționării termenul de prescripție este de 90 de zile, concluzionând că acțiunea societății recurente este nefondată.
Menționează faptul că în acest sens este și jurisprudența dominanta în materie.
Pârâta C. DE A. DE S. A J. C. prin întâmpinare a solicitat respingerearecursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală sentinței atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 38 din OUG nr. 1., privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, „(1) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă. (2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite în cuantum de 6,5% și 7% pentru asigurările sociale de sănătate.";
Prin recursul formulat recurenta consideră greșită aplicarea de către prima instanță a prevederilor art. 40 alin. 1 din OUG nr. 1., în forma în care acestea au fost modificate prin O. nr. 3., având următoarea redactare: „Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";, acesta fiind și temeiul pentru care intimata pârâtă C. de A. de S. C. a respins prin decizia contestată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Curtea apreciază că nu se poate reține incidența în cauză a prevederile art. 40 alin. 1 din OUG nr. 1., astfel cum a fost modificată prin O. nr. 3., deoarece acestea nu reglementează raporturile dintre casele de asigurări de sănătate și angajatori, ci se aplică doar între raporturile dintre angajatori și asigurați.
În primul rând, în cuprinsul art. 40 alin. 1 al OUG nr. 1., se prevede faptul că „Indemnizațiile pot fi solicitate";, or este evident că această prevedere nu vizează sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă și care se recuperează, ci se referă la indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate la care au dreptul asigurații persoane fizice.
Astfel, prevederea de la art. 38, care instituie dreptul angajatorilor de a-și recupera anumite sume, nu face vorbire doar de „., ci de „. reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă";.
În al doilea rând, în cuprinsul aceleiași dispoziții legale, se face referire la faptul că termenul de 90 de zile curge „de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";, așadar s-a avut în vedere „beneficiarul";, calitate pe care o poate avea doar persoana fizică asigurată (angajat cu contract individual de muncă, funcționar public etc.) care are dreptul de a beneficia de indemnizație de sănătate, iar nu angajatorul persoana juridică care având obligația de a achita cota de contribuție pentru concedii și indemnizații, are dreptul la recuperarea unei sume cu titlu de diferență între indemnizațiile plătite și contribuțiile achitate.
Mai mult decât atât, la art. 39 alin. 1 s-a prevăzut că „Indemnizațiile se achită beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta";.
În al treilea rând, textul mai sus citat cuprinde mențiunea depunerii
„actelor justificative";, or potrivit art. 36 din ordonanță acestea sunt certificatele de concediu medical prezentate de asigurați angajatorilor pentru calculul și plata indemnizațiilor, iar nu actele pe baza cărora se restituie angajatorilor sumele prevăzute la art. 38.
În aceeași ordine de idei, nici Normele de aplicare a OUG nr. 1., nu califică pe angajatori ca fiind „. și nici nu le acordă dreptul de a „. indemnizații";, ci stabilesc că „Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație";.
În situația în care legiuitorul ar fi înțeles să instituie un termen de prescripție special în ceea ce privește dreptul angajatorilor de a recupera sume reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate, o atare prevedere ar fi trebuit să se regăsească în actul normativ în cuprinsul art. 38.
Ca atare, față de terminologia utilizată de legiuitor, Curtea reține că raportarea prevederilor inserate prin OUG nr. 3. care instituie un termen de prescripție de 90 de zile cererile formulate de angajatori pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate, constituie o aplicare greșită a legii, criticile formulate de recurentă fiind fondate.
În speță, reclamanta a solicitat prin cererea din data de 10 martie 2011 restituirea sumelor aferente perioadei noiembrie 2009 - septembrie 2010, ori față de această împrejurare Curtea constată că cererea a fost formulată fără a fi depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare pentru perioada în litigiu, motiv pentru care pârâta trebuia să dea curs solicitărilor reclamantei și să procedeze la restituirea sumei de 27.022 lei reprezentând indemnizații plătite de către societatea reclamantă în calitate de angajator asiguraților, care au depășit suma contribuțiilor datorate de acesta, iar nu la respingerea cererii restituire ca fiind tardivă, ignorându-se prevederi legale.
Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.
1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea, cu opinie majoritară va admite recursul, urmând să modifice sentința și să admită acțiunea.
Deși recurenta a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată la fondul cauzei, Curtea va respinge cererea deoarece la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să justifice efectuarea unor cheltuieli n acest sens .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de reclamanta E. S. împotriva sentinței civile nr. 7333 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta E. S. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. C. și, în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. E 173/(...) și a Adresei nr. 7973/(...), emise de pârâtă.
Încuviințează cererea reclamantei privind recuperarea de la pârâtă a sumei de 27.022 lei, aferentă lunilor noiembrie 2009 - septembrie 2010, din contribuțiile datorate pentru lunile următoare, conform art. 38 din O.U.G. nr.
1., în forma în vigoare la data depunerii declarațiilor.
Respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată de judecată la fondul cauzei.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursului, casării în tot a sentinței și trimiterii cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în jurisdicție de contencios administrativ-fiscal la Tribunalul Cluj
Red. SCB Dact.V.R/2 ex. (...)
Jud. fond B. G. Z.
G. C.
GREFIER
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că în cauză se impunea admiterea recursului declarat de recurenta S. „. S., casarea în totalitate a sentinței recurate și trimite rea cauzei
spre competentă s oluționare în prim ă instanță în juris dicție de contencio s administrativ la Tribunalul Cluj.
Astfel, în mod greșit prima instanță a calificat prezentul litigiu ca fiind unulde asigurări sociale și nu un litigiu de contencios administrativ-fiscal, astfel încât în mod eronat această cauză a fost considerată ca fiind de competența jurisdicției asigurărilor sociale, fiind soluționată, în consecință, și în complet nelegal constituit.
Principala confuzie pe care prima insta nță a făcu t-o în cau ză, pornește de
la înțelesul noțiunii de „. indemnizațiilor de as igur ăr i soc iale de s tat.
Curtea reține că această noțiune este clarificată chiar de art.1 din O.U.G. nr. 1., beneficiari ai indemnizațiilor de asigurări sociale de stat fiind doar persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Nu poate fi reținut ca fiind beneficiar al unor asemenea indemnizații angajatorul c are pl ăteș te aces te dre p tur i de as igur ăr i soc iale de s ăn ătate întrucât, potrivit disp.art.38 alin.2 din O.U.G. nr. 1. și ar t.77 d in O. nr. (...) al M.ui
S ăn ătăț ii ș i al C ase i N aț ion ale de A. de S. privind aprobarea Normelor de aplicare a
preveder ilor aces te i o rdon anțe, sumele a căror restituire/r ecuperare o pot cere
plătitorii de la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, din
creditele bugetare prevăzute cu această destinație, nu reprezintă
indemnizații propriu -zise, ci sume d e bani reprezentând diferențe dintre
indemnizațiile plătite de către angajatori asiguraților și suma
contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă.
De al tf el, ace as tă s itu aț ie rezul tă cu ce r titud ine d in Anexa nr.12 la O. nr.(...) ce cuprinde formularul cererii de restituire/virare a unor asemenea
diferențe, ce trebuie completat de către angajator și Anexa nr.13 la ordin
privind modelul referatului de aprobare/respingere a plății sumelor
reprezentând diferențe dintre "t otalul cuantumului prestațiilor de
suportat din buget ul F. pentru conce dii și indemnizați i plătite salariațilo r
proprii"; și "Totalul contribuțiilor pentru concedii și indemnizații datorat
de angajator"; pe o anumită lună/perioadă.
Conform art.77 din acest ordin, sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.
Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr.12, la care se atașează Declarația privind obligațiile de plată prevăzută la art. 1, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea.
Cererea va fi analizată de compartimentul de specialitate din cadrul casei de asigurări de sănătate, care va întocmi referatul de propunere spre aprobare a cererii de restituire sau, după caz, de respingere cu motivarea acesteia, referat avizat de personalul împuternicit să exercite viza CFP.
Referatul, semnat de directorul executiv al Direcției management și economică, va fi supus aprobării președintelui-director general, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.
Pe baza referatului aprobat se întocmesc: ordonanțarea de plată, ordinul de plată, borderoul ordinelor de plată prevăzut în anexa nr. 14 sau, după caz, comunicarea de respingere a plății prevăzută în anexa nr. 15. În termen de 30 zile de la depunerea cererii de restituire, casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate sau va transmite solicitantului comunicarea de respingere a plății.
În speță, ceea ce contestă reclamanta prin prezenta acțiune este decizia nr. E173/(...) a CASEI DE A. DE S. C. prin care a fost respinsă contestația sa împotriva refuzului intimatei de restituire a diferențelor dintre totalul cuantumului prestațiilor suportate de către recurentă, din bugetul F., pentru concedii și indemnizații plătite salariaților proprii și totalul contribuțiilor pentru concedii și indemnizații datorat de angajator pentru perioada noiembrie
2009 - septembrie 2010, precum și di spoziția de refuz a restituirii, ce a fos t
comunicată cu adr esa nr. 7973/(...), emisă în temeiul Anexei nr.13 din O. nr.(...).
Mai mult, prin această decizie, autoritatea publică emitentă a indicat
ex pres că ace asta poate fi cont estată la instanța de contencios
administrativ competentă.
D. a cărei anulare s -a solicitat în cau ză a fost emisă de către C. de A. de S. C., în urma plângerii prealabile depuse la filele nr.17-19 dosar de fond.
De altfel, acțiunea a și fost introdusă în mod corect de către reclamanta-recurentă la instanța de contencios adminsitrativ -fiscal
competentă, care î nsă, astfel cum rez ultă din încheierea de ședință din dat a de (...), a transpus judecarea cauzei instanței de asigurări sociale, cu
motivarea că, în ra port de obiectul ca uzei, sunt aplicabil e dispozițiile art.5 2 din O. nr.1..
Consider că în mod greșit instanța ce a fost investită inițial cu judecarea pricinii a admis excepția de necompetență materială invocată de către intimata C. de S. P. C., care a considerat, prin întâmpinarea formulată la data de (...), că pricina se impune a fi judecată în jurisdicție de asigurări sociale, cu toate că, prin decizia emisă, aceeași instituție a statului a indicat că aceasta poate fi contestată în contencios administrativ.
Astfel, prin referatul nr. 7973/(...), emis în temeiul Anexei nr.13 din O. nr.(...), C. de A. de S. C.-S. A. C. și C.-a răspuns reclamantei, la cererea sa formulată la data de (...), că nu i s-a aprobat restituirea sumei de 27022 lei solicitate, pe motiv că cererea nu a fost formulată în termenul legal de 90 de zile prevăzut de art.82 din O. nr.60/2006
Prin urmare, reclamanta în prezenta cauză nu solicită un drept de asigurări sociale în înțelesul art.155 din Legea nr.19/2000, ci un drept de natură fiscală, de a-i fi restituite de către S. sumele de bani avansate cu tilu de indemnizații de asigurări de sănătate.
De altfel, în acest sens este și art.52 din O.U.G. nr. 1., potrivit căruia
doar litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor
prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează de către
instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale.
Curtea reține că în cauză litigiul nu are ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor, ci recuperarea unor sume de bani de către plătitorii unor indemnizații, din bugetul asigurărilor sociale de sănătate, cu respectarea procedurilor administrativ-fiscale prevăzute de O. nr.(...).
În situația în care plătitorul se consideră vătămat în drepturile sale prin aceste acte administrativ-fiscale, cu certitudine acesta se poate adresa în vederea proteguirii acestora doar instanței de contencios administrativ-fiscal competente, în temeiul art.1 și 8 din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.304 pct.3 și 1, a art.312 alin.2 și 6 Cod.proc.civilă, consider că se impunea admiterea recursului formulat de recurenta S. „. S., casarea în totalitate a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță T.ui C., în jurisdicție de contencios administrativ-care de altfel a fost instanța inițial investită cu soluționarea acestei cauze.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.- (...).
| ← Decizia civilă nr. 510/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3200/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
