Decizia civilă nr. 4623/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 4623/R/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. Z. împotriva sentinței civile nr. 918 din 30 mai 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr.
(...)/a1, privind și pe pârâții intimați M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtelor intimate, consilier juridic A. M., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului de către reclamantul recurent.
Reprezentantul pârâților intimați arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 918 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr.
(...)/a1, a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâtul M. A. N.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul B.
Z. împotriva pârâților M. A. N., C. de P. a M. A. N. B. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare, unită cu fondul cauzei la termenul dejudecată din data de 30 mai 2011 și a reținut că aceasta nu a fost întemeiată.
Inadmisibilitatea a fost invocată pe considerentul neîndeplinirii procedurii prealabile obligatorii prevăzută de L. nr. 2..
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie
2010, în baza L. nr. 1., dată la care în vigoare era L. nr. 1..
Conform art. 7 alin. 1 din L. nr. 1., care a stat la baza emiterii deciziei contestate, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit L. nr. 1. este cea prevăzută de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.
Ca atare, se constată că legea specială ce reglementează recalcularea pensiei speciale face trimitere expresă la procedura de contestare prevăzută de L. nr. 1., aplicabilă reclamantului.
Conform art. 87 din L. nr. 1., decizia emisă poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare, fără ca legea să instituie vreo procedură prealabilă obligatorie.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 149 ale L. nr. 2., care instituie procedura prealabilă obligatorie de contestare a deciziei la comisia de contestații, aplicabilă doar deciziilor de pensie emise după 1 ianuarie 2011.
Întrucât este vorba de o situație născută sub imperiul legii vechi - L. nr. 1.
- sunt aplicabile prevederile acesteia în temeiul dispozițiilor art. 178 din L. nr. 2., care consacră principiul soluționării ținându-se seama de normele legale existente la momentul stabilirii dreptului.
Pe fondul dreptului dedus judecății tribunalul a reținut faptul că reclamantului s-a stabilit o pensie de serviciu în temeiul L. nr. 164/2001, al cărei cuantum s-a aflat în plată la data intrării în vigoare a L. nr. 1., care a eliminat pensia de serviciu și a prevăzut recalcularea tuturor pensiilor.
Cu începere din 1 ianuarie 2011 reclamantul a fost beneficiarul unei pensii recalculate în baza L. nr. 1., în funcție de salariul mediu brut pe economie, ceea ce a determinat în final diminuarea cuantumului pensiei sale la suma de 1.529 lei.
Prin OUG nr. 1/2011, intrată în vigoare anterior promovării prezentei acțiuni, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie.
Urmare a adoptării acestei reglementări, pensia recalculată a reclamantului a fost revizuită, emițându-se decizia nr. 21455/(...) prin care s-a stabilit o pensie în cuantum majorat de 2.180 lei, cu începere din data de (...), adică din momentul la care a operat eliminarea pensiei de serviciu.
La stabilirea acestui cuantum s-au avut în vedere veniturile salariale ale reclamantului indicate situația veniturilor realizate, cele înscrise în adeverințele depuse la dosar.
Reclamantul nu a contestat decizia de revizuire a pensiei.
În analiza încălcărilor reclamate (a dreptului de proprietate, a principiului neretroactivității legii, a principiului drepturilor câștigate, a nediscriminării în raport cu magistrații pensionari) tribunalul a reținut ca repere cu caracter obligatoriu statuările C. C. în privința constituționalității L. nr. 1., cele ale Înaltei
Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 dată în interesul legii și cele ale C. Europene a D. O..
Astfel, în ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr. 1., exercitat de Curtea Constituțională în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, tribunalul a reținut faptul că prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Totodată, prin d nr. 873 din 25 iunie 2010 instanța constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Prin această decizie Curtea Constituțională a procedat la o nouă analiză a legii din perspectiva principiului neretroactivității legii, dar analiza a avut la bază și art. 20 din
Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea „.) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), criticile aduse fiind înlăturate.
Fiind chemată să soluționeze un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., pornind de la aspectele analizate de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 29/(...) a statuat că instanțele judecătorești pot proceda la o analiză a retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul
„ingerinței"; în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
De altfel, neretroactivitatea L. nr. 1. în raport cu legile speciale prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial a fost deja constatată prin deciziile
C. C. mai sus menționate.
În privința discriminării instanța supremă a reținut că analiza acesteia în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..
T. a apreciat că nu s-a putut reține încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din C. pe considerentul că pensia magistratului a fost menținută, deoarece, pe de o parte, principiul constituțional al independenței justiției nu se referă și la categoria profesională din care a făcut parte reclamantul, iar, pe de altă parte, între aceste categorii profesionale nu poate fi reținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale de organizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, chiar dacă anumite incompatibilități și interdicții sunt aplicabile în cazul ambelor categorii profesionale.
Prin urmare, există o justificare obiectivă și rezonabilă pentru a se face un tratament diferențiat, iar această justificare a fost argumentată de către instanțade contencios constituțional prin decizia nr. 8., prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. c din lege, referitoare la transformarea pensiei de serviciu a magistratului în pensie de drept comun în înțelesul L. nr. 1..
Instanța supremă a realizat în cuprinsul deciziei în interesul legii și o analiză de compatibilitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la C.
Referitor la existența unui „."; sau a unui „interes patrimonial";, în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., s-a reținut că pensia de serviciu reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat), avându-se în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al
Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie
2004 (§ 39).
Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor L. nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei aflată în plată, prin lege s-a produs o „ingerință"; din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relevante sub acest aspect fiind C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie
2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§
39 și 40).
Însă o asemenea ingerință a fost considerată legală (fiind reglementată prin L. nr. 1.), a urmărit un scop legitim, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, fiind determinată de situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Proporționalitatea se analizează nu în general, ci raportat la situația fiecărui reclamant în parte.
Raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamantul suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), de exemplu atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința reclamantului a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca să se constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. (a se vedea în acest sens decizia asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Fiind chemată să se pronunțe asupra măsurii eliminării pensiei de serviciu, prin decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R., instanța europeană a reținut că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plataprestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai
2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
Prin urmare, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Totodată, instanța europeană a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, încălcările reclamate nu pot fi reținute.
În aceste condiții, controlul judiciar realizat de tribunal poate avea în vedere doar analiza situației reclamantului în scopul de a se stabili dacă în privința sa a fost sau nu depășit „pragul de dificultate";, care ar determina reținerea încălcării art. 1 din Protocolul adițional la C. europeană.
În această analiză tribunalul pornește de la faptul că în urma eliminării pensiei de serviciu, în prezent reclamantul este beneficiarul unei pensii în cuantum de 2.180 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele necesare subzistenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. Z., solicitândmodificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepțiilor invocate și admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulată.
Recurentul invocă excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță de M. A. N., deși competența aparținea Casei S. de P., astfel cum vom demonstra în continuare.
Astfel, decizia de recalculare a pensiei a fost emisă de către M. A. N. după data de 23 decembrie 2010.
Așadar, se susține că, la data de 23 decembrie 2010 s-a înființat de drept, ope legis, cu personalitate juridică, C. sectorială de pensii, care a preluat la acea dată toate atribuțiile fostelor structuri organizatorice din cadrul M. A. N. Pe cale de consecință, M. A. N. nu mai avea nici o competentă să emită decizii de recalculare a pensiilor, deoarece atribuțiile sale fuseseră transferate Casei S. de P.
Apoi, prin decizia pe care o contestă s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiei de care beneficia, astfel încât s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acesteia și implicit a patrimoniului său. Prin L. nr. 1. și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul său de proprietate care derivă din dreptul nostru la gradul avut, precum și din noțiunea de „." astfel cum a fost ea interpretată de Curtea E. a D. O. (CEDO).
Se mai arată că nu există carnete de muncă, iar adeverințele cu venituri sunt aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor realizate, fapt ce a obligat casele de pensie la calcularea cuantumului pensiilor militarilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, ceea ce încalcă în mod fundamental dreptul de proprietate, creează un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de muncă.
Astfel se creează o discriminare, pe de o parte între polițiștii activi care au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate, și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe.
Nu în ultimul rând, s-a arătat că se creează o discriminare, între cadrele militare și magistrați, care deși au avut aceleași privațiuni, beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil (procent din salariul avut).
Recurentul arată că, prin recalcularea pensiei sale se încalcă principiul dreptului câștigat, deoarece pe parcursul anilor în care a fost militar activ a câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-a desfășurat activitatea precum și principiul neretroactivității legii.
De asemenea, faptul că pe durata perioadei în care a fost activ a crezut că la pensie va beneficia, ca răsplată a tuturor privațiunilor specifice vieții militare, de o pensie care să îi asigure un trai decent și care să compenseze lipsa veniturilor suplimentare, lipsa vieții sociale, încalcă un alt principiu al statului de drept și anume: previzibilitatea legii.
S-a mai arătat că deciziile contestate și implicit procesul de recalculare a pensiilor sunt nelegale raportat la dispozițiile C. R., ale dreptului comun cât și ale
Legislației Europene în materie.
Prin Sentința civilă nr. 3. pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a dispus:„suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond."
Așadar, se susține că emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate.
De asemenea, se arată că unele decizii au fost emise, în temeiul L. nr. 1. și a H.G. nr. 735/2010 după data de 0(...) când aceste acte normative au fost abrogate prin L. nr. 2. legea unitară de pensii.
Așadar, emiterea deciziilor de pensionare în temeiul a doua acte normative lipsite de forță juridică atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor.
De asemenea, se susține că, deși a desfășurat activitate și a obținut venituri diferențiate în funcție de pregătirea fiecăruia, de gradul pe care l-a avut, de meritele recunoscute prin decorare, la stabilirea cuantumului pensiei sale urmează să fie luat în considerare doar salariul mediu brut pe economie pentru perioadele respective.
Se mai invocă încălcarea: art. 1 - Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. C. R. (art.
20 alin 2 și art. 148 alin (2) și (4)); Declarația Universală a D. O..
S-a invocat prin cererea de recurs jurisprudență CEDO și CJCE.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C., dispozițiile L. nr.
164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor.
Prin întâmpinarea formulată, M. A. N. a solicitat respingerea recursului.
La termenul din (...), Curtea a invocat din oficiu, excepția tardivității formulării recursului, excepție pe care o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C.proc.civ., aplicabil ca fiind dreptul comun în materie, în condițiile în care nu există nici o prevedere de excepție în cazul litigiilor de asigurări sociale, termenul de formulare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că, potrivit dovezii de la fila 100 din dosarul de fond, hotărârea a fost comunicată reclamantului la data de (...), la domiciliul procesual ales, iar recursul a fost înregistrat la data de (...) (f. 2 dosar recurs), cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a recursului fiind data de (...).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 137 alin. 1 C., raportat la art. 301 C., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul B. Z. împotriva Sentinței civile nr. 918 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...)/a1, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: G. C. F.
| ← Decizia civilă nr. 3911/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 510/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
