Decizia civilă nr. 4426/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4426/R/2012
Ședința publică din data de 24 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 905/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. S. S., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 octombrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantei intimate concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub nr. (...), la data de (...), reclamanta P. S. S. a chemat-o în judecată pe pârâta C. T. DE P. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă cu luarea în considerare și a veniturilor asigurate menționate în adeverința nr. 240 din data de (...), emisă de S. „. S. B. M., începând cu data de (...).
În motivarea în fapt a acțiunii formulate, reclamanta arătat că drepturile sale de pensie au fost stabilite prin decizia nr.2. din (...).
Reclamanta a solicitat pârâtei recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat, respectiv și a veniturilor menționate în adeverința nr. 240 din data de (...), eliberată de S. „. S. B. M., angajatorul reclamantei, în anii 1974-1990.
Conform acestei adeverințe, în perioada 1976-1998 reclamanta a realizat și venituri cu caracter permanent sub formă de sporuri la acord, pentru care, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, venituri care nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, nefiind trecute în carnetul de muncă.
Aceste venituri se impun a fi valorificate, având în vedere dispozițiile art. 2 alin.1 din OUG nr. 4., aplicabile la momentul depunerii cererii, conform cărora recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de L. nr. 1., aplicabilă și ea la momentul cererii. Ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivității instituit de art.2 lit. e) din L. nr. 1., conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 169 L. nr. 1., art. 107 și art. 178 din L. nr. 263/2010.
Pârâta C. J. de P. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii, iar, pe fond, a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulate.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 905/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția tardivității cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. S. S., în contradictoriu cu C. J. de P. M., pârâta fiind obligată să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei cu luarea în considerare a veniturilor realizate în acord global conform adeverinței nr. 240 din data de
(...), emisă de S. „. S.A B. M., începând cu data de (...).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7 alin.3-6 din O.U.G. nr. 4., în vigoare la data depunerii cererii de recalculare a pensiei de către reclamantă, decizia prevăzută la alin.1 poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionat, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Cererile prevăzute la alin.3 se soluționează în termenul prevăzut la art.86 din L. nr. 1., drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art. 95 și art. 169 din L. nr.1. de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii.
Pentru persoanele care depun cererea prevăzută la alin. 3 după 5 ani de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, noile drepturi recalculate se acordă potrivit art. 169 alin.3 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, respectiv începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, reținând că textul de lege nu instituie un termen în care să se solicite recalcularea drepturilor de pensie, data depunerii cererii prezentând relevanță doar sub aspectul momentului de la care vor fi acordate drepturile recalculate, tribunalul a respins excepția tardivității cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Unul dintre principiile de bază, care guvernează organizarea și funcționarea sistemului public, este cel al contributivității, în conformitate cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, așa cum statuează art. 2 lit. e) din L. nr. 1..
Potrivit art. 78 alin. 4 din același act normativ, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
De asemenea, art. 10 din L. nr. 3/1977 a fost modificat prin L. nr.
4., în sensul că, pe lângă salariul de bază, la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a unei contribuții de 15%, calculată asupra câștigului brut realizat de salariat, dispoziție care a fost menținută în L. nr. 4., care a majorat doar cuantumul contribuțiilor.
Conform art. 23 al. 1 din L. nr. 1., baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Conform adeverinței nr. 240 din data de (...) emisă de S. „. S. B. M., contestatoarea și-a desfășurat activitatea în perioada 1976-1998, în acord global, conform Legii nr. 57/1974, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care, în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
De altfel, prin decizia nr. 1., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin.1 și 2 din L. nr. 1. și ale art. 1 și 2 din OUG nr.4., că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a) din L. retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Astfel, s-a reținut că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., Ordonanța de urgență a G. nr. 4. fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, L. nr. 1., în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
În condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 1. și Ordonanței de urgență a G. nr.
4..
Decizia nr. 1. este obligatorie și sub imperiul Legii nr. 263/2010, care reia dispozițiile legale existente anterior, în interpretarea cărora a fost admis recursul în interesul legii declarat.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, reținând că pentru veniturile suplimentare pentru munca în acord angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, tribunalul a admis acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta C. J. DE P. M.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr.1., cererea reclamantei de recalculare fiind înregistrată sub nr.1. din (...), astfel încât recurenta consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.164 alin.(l), (2) și (3) din această lege.
De asemenea, se mai invocă faptul că că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin.(2) din O.U.G. nr. 4., în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
Se mai invocă considerentele deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție nr.30 din 16 noiembrie 2009, prin care s-a reținut că ansamblul dispozițiilor cuprinse în art. 164 alin. 1, 2, 3 din L. nr. 1. și în OUG nr. 4. stabilesc care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie și că, în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obținute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Prin decizia nr.30/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că textele de lege enunțate sunt "clare și lipsite de echivoc, fără ambiguități de reglementare, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluționată diferit de instanțele judecătorești ... " .
Recurenta mai consideră că în cauză nu este incidentă decizia 1. a
Înaltei Curți de C. si Justiție, în sensul că nu este îndeplinită una din cele două condiții menționate în dispozitivul acestei decizii, în sensul că în adeverința solicitată a fi luată în considerare nu se menționează că aceste venituri realizate sub formă de spor la acord au făcut parte din salariul brut.
În drept, se invocă art.304 pct.9 C.pr.civ., le Legii nr.1., ale H.G. nr.1550/2004, ale O.U.G. nr.4. și cele ale Legii nr.3/1977.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de C. J. DE P. M., prin prisma motivelor derecurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1. pronunțată de către Î. Curte de C. și Justiție, în recursul în interesul legii referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, la data de (...), instanța supremă a reținut următoarele:
"Apariția Legii nr. 1. a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre L. nr. 1. și L. nr.
3/1977, în cursul anului 2005 a apărut de urgență a G. nr. 4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în bazalegislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 1..
La pct. I-V din anexa la de ur gență a G. nr. 4. sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din de urgență a G. nr. 4. , cât și cu L. nr. 1., în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, L. nr. 1. fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de
1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile de urgență a G. nr. 4. se completează cu cele generale cuprinse în L. nr. 1., ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.";
De asemenea, s-a mai reținut că:
"În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 1.,
de urgență a G. nr. 4. fiind emisă în considerarea atingerii scopuluifundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, L. nr. 1., în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 1. și de urgență a G. nr. 4..";
Deși în cauză, astfel cum a reținut și prima instanță, aplicabile sunt tocmai dispozițiile Legii nr.1. și ale Ordonanței de U. a G. nr. 4., în mod greșit recurenta consideră că cele stabilite prin aceste decizii nu sunt obligatorii pentru instanțe.
De altfel, prin decizia nr.30/2009, Î. Curtea de C. și Justiție a analizat care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie doar prin raportare la în art. 164 alin. 1, 2, 3 din L. nr. 1. și OUG nr. 4., cu a căror interpretare diferită a fost investit prin recursul în interesul legii, fără a avea în vedere și prevederile Legii nr.57/1974.
Ori , L. nr.57/1974 privind retribuirea după cantit atea și calitatea
muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din L. nr.57/1974 stabilește că în activitatea de
cercetare științifică, inginerie tehnologi că și proiectare, ret ribuirea este în acord global, fapt care „putea stimula productivitatea muncii și realizarea
unor venituri suplimentare";.
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a veniturilor suplimentare realizate în acord, poate avea drept consecință neluarea acestora în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatului, din moment ce caracterul permanent al acestora și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverința depusă la dosar.
Mai mult, potrivit art.1 lit.b) din Precizările M.ui Muncii și Protecției
Sociale și M.ui Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.4. pentru
modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, nr. 1. din 10 iulie 1992, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupr a câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de
salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.1., câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din L. nr.57/1974.
Art.1 din L. nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Astfel, Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate în acord global menționate în adeverința nr.240 din data de (...), emisă de S. „. S.A B. M., angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, Decretului nr.232/1986, Legii nr.4. și O.U.G. nr.31/1998, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantei s-au achitat lunar cotele de C..
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. DE P. M. și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 905/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Red.:C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: D.M.H...
G.
G. C.
| ← Decizia civilă nr. 4107/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3342/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
