Decizia civilă nr. 449/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 449/R/2012
Ședința publică din data de 2 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării recursul declarat de reclamanta F. S. - U. S. împotriva sentinței civile nr. 4371 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect litigii CAS.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 31 ianuarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de (...) reclamanta F. S. - U. S. a chemat în judecată pârâta C. DE A. DE S. A J. C. și a solicitat anularea Deciziei nr. E
160/(...) prin care s-a dispus respingerea contestației formulate împotriva comunicării de respingere a plății nr. 6343/(...) cu privire la suma de 10.949 lei reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii care se suportă din bugetul F. Național Unic de A. S. de S. și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații al bugetul F. Național Unic de A. S. de S. aferentă perioadei iulie-septembrie 2010, anularea comunicării de respingere nr. 6., restituirea sumei de 10.949 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta susține că prevederile O.ui nr. 60/2006 nu se aplică decât pentru obligațiile de plată născute ulterior intrării sale în vigoare și că OUG 58/2005 nu prevede nici un termen de prescripție.
În probațiune reclamanta a depus cererea nr. 6343/2011, răspunsul la aceasta, plângerea prealabilă și Decizia nr. E 160/2011.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei motivând că aceasta nu a depus cererea de restituire în termenul legal de 90 de zile.
Prin sentința civilă nr. 4371 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), afost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 38 din OUG nr. 3., pentru modificarea și completarea OUG nr. 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F. Național Unic de A. S. de S. din creditele bugetare prevăzute cu această destinație în condițiile reglementate prin N. de aplicare a prezentei Ordonanțe de U.. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit prevederilor art. 40 alin. 1 din aceeași Ordonanță de U., indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
În cazul de față reclamanta a formulat cerere de restituire a sumelor plătite aferent certificatelor de concediu medical emise în perioada iulie-decembrie 2010, la data de (...).
Având în vedere prevederile legale arătate anterior, pentru certificatele de concediu medical emise în această perioadă, cererea de restituire putea fi depusă de către angajator până la data de 25 ale lunilor noiembrie-decembrie 2010, ianuarie - februarie - martie - aprilie 2011.
Refuzul pârâtei de a restitui reclamantei indemnizațiile aferente perioadei iulie - septembrie 2010 este justificat deoarece aceasta nu a depus cererea de restituire în termenul legal de 90 de zile.
Așa fiind, cererea reclamantei a fost nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificareasentinței în sensul admiterii cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat în esență că instanța de fond nu a făcut referire la temeiul de drept invocat de aceasta, respectiv dispozițiile art.38 alin.2 din O. nr.1. coroborat cu dispozițiile art.77 alin.1 din O. nr.60/2006 și ale art.3 din Decretul nr.1..
Art.38 alin.1 din O. nr.1. este norma care reglementează problema litigioasă, arătând că sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme sunt cuprinse tocmai în O. nr. 60/2006, care nu prevede nici un termen până la care aceste sume datorate de F. către angajatori trebuie solicitate. Astfel, se impune aplicarea termenului general de prescripție de 3 ani. N. de aplicare la art.77 prevăd tocmai condițiile în care aceste sume pot fi solicitate.
Conform dispozițiilor art. 77 alin. 1 din O. nr. 60/2006 în forma care era valabilă până la data de 18 februarie 2011 (dată la care ordinul de mai sus a fost modificat prin O. nr. 1.) sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație. Conform celor de mai sus orice contribuabil avea posibilitatea de a opta între a compensa sumele respective cu cele datorate pentru angajații proprii sau de a solicita restituirea lor din F..
Această prevedere normativă s-a modificat în sensul că sumele nu mai pot fi compensate, ci ele trebuie solicitate a fi restituite lunar. Această modificare a intrat în vigoare la data de 18 februarie 2011, ulterior perioadei pentru care s-a solicitat restituirea sumelor în cauză.
Având în vedere principiul neretroactivității legii civile, această normă nu se poate aplica decât pentru obligațiile născute ulterior intrării sale în vigoare.
Astfel, având în vedere faptul că OUG 1. nu prevede nici un termen de prescripție în acest sens, înseamnă că sumele în cauză pot fi recuperate în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 al D. 1..
Art. 40 din OUG nr. 1. invocat de către instituția pârâtă și de către instanță nu are nici o legătură cu cauza. Acesta trebuie interpretat împreună cu art. 39 și se referă la situația beneficiarilor indemnizațiilor de sănătate, respectiv la persoanele asigurate, la angajați. N. de aplicare ale acestor texte legale se regăsesc în art. 81 și 82 din O. 60/2006, și din consultarea acestor articole se ajunge la aceeași concluzie, ele se referă la situațiile în care angajații, beneficiariiindemnizațiilor, se îndreaptă către angajator solicitând acestora plata indemnizațiilor cuvenite și în nici un caz nu reprezintă un termen de prescripție în raportul dintre angajatori și F.. Angajatorii nu sunt beneficiari ai indemnizațiilor în cauză, această calitate o au acele persoane cărora li se acordă un drept de asigurări sociale de sănătate prevăzut de OUG 1., respectiv salariații.
În interpretare, un text legal nu poate fi scos din contextul în care a fost adoptat.
În esență, în speță este vorba de restituirea de către bugetul de stat, din fondul asigurărilor de sănătate a unor sume de bani care au fost avansate în numele statului de către reclamantă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului.
În motivare pârâta invocă excepția necompetenței materiale a instanței, prin raportare la prevederile art. 52 din O. nr. 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate: litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de ordonanța de urgență precizata se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale.
Recursul reclamantei are ca obiect restituirea din F. a unor sume reprezentând indemnizații prevăzute de OUG nr.1., motiv pentru care soluționarea cauzei este în competenta materiala a completului de asigurări sociale din cadrul Secției mixte de contencios administrativ și fiscal de conflicte de munca și asigurări sociale al Curții de A. C.
Solicită instanței să-și decline competenta în favoarea acestei secții.
Pe fondul cauzei, sunt reluate considerentele expuse de prima instanță, cu referiri la dispozițiile art. 38 alin. 2 și ale art. 40 alin. 1 ale O. nr. 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, în forma anterioara datei de (...):
Art.38 alin. (2) - Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite în cuantum de 6,5% și 7% pentru asigurările sociale de sănătate.
Art.40 - (1) Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
La 26 aprilie 2010 a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 268 Ordonanța de U. nr. 36 din 14 aprilie 2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, care la pct. 9 și 10 arata:
9. La articolul 38, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate";.
10. La articolul 40, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 40. - (1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";.
Din lecturarea articolelor inițiale respectiv, a articolelor modificate de O. nr.
3. se observa ca termenul prescripție în care puteau fi depuse cererile de restituirea indemnizațiilor despre care facem vorbire, a fost modificat de la 3 ani la 90 de zile.
Prin intermediul art. II al aceleași O. nr.3. a fost acordat un termen tranzitoriu de 90 de zile, termen în care se mai puteau depune la casele de asigurări de sănătate cereri de restituire a sumelor plătite de angajatori.
OUG 3. - art. II prevede că:
„Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare aprezentei ordonanțe de urgență se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență";.
De asemenea, art.82 al O.ui nr.60/2006 arată:
„Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută in certificatul medical";.
Deci susținerea recurentei potrivit căreia, normele metodologice de aplicare a O. nr.1. nu ar prevedea termenul în care pot fi solicitate indemnizațiile, nu este justificata.
În concluzie, certificatele de concediu medical eliberate până la data de (...)
și implicit cererile de restituire a indemnizațiilor plătite de angajator asiguraților mai puteau fi depuse de către aceștia în 90 de zile, adică până în 26 iulie 2010 iar cererile aferente certificatelor de concediu medical emise ulterior datei de (...) se puteau depune la casa de asigurări de sănătate în vederea restituirii sumelor într- un termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept sa le solicite (25 a lunii următoare celei în care s-a născut dreptul).
Așa cum rezulta din acțiunea formulata de reclamanta, la data de 24 februarie 2011, aceasta a depus cerere de restituire a sumelor plătite aferent certificatelor de concediu medical emise în perioada iulie - decembrie 2010.
Ca arătate, este justificat refuzul CAS C. de a restitui reclamantei indemnizațiile aferente perioadei iulie - septembrie 2010, întrucât aferent acestor luni nu a depus cererea de restituire în termenul legal de 90 de zile.
La data de 27 ianuarie 2012 reclamanta a înregistrat răspuns la întâmpinare, apreciind că în mod neîntemeiat a fost repartizat acest dosar completului de asigurări sociale.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În primul rând, raportat la excepția necompetenței materiale a instanței, Curtea observă că în primă instanță, litigiul a fost soluționat de un complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel încât completul specializat pentru asemenea cauze al Curții de A. C. este competent a soluționa acest litigiu, putând fi eventual invocată necompetența primei instanțe în soluționarea cauzei, sens în care s-ar fi putut solicita casarea sentinței și trimiterea cauzei spre judecare instanței judecătorești competente. Or, intimata pârâtă nu a formulat cerere de recurs pentru a solicita în acest mod casarea, conform prevederilor art. 304 pct. 3 raportat la art. 312 alin. 6 C.proc.civ.
De altfel, văzând însușirea acestei critici de către recurentă, Curtea constată că așa cum a fost modificat prin dispozițiile L. nr. 2. privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, art. 159 C.proc.civ. limitează situațiile în care necompetența este de ordine publică, față de modul de reglementare anterior al acestei instituții, iar în raport de forma în vigoare la data pronunțării sentinței a Codului de procedură civilă, nu se poate asimila excepția necompetenței materiale a instanței, astfel cum a fost invocată de către intimată și însușită de recurentă,cu un caz de necompetență de ordine publică, pentru a putea sta la baza admiterii recursului pe acest considerent.
Pe fondul cauzei, se constată că sunt întemeiate motivele de recurs.
Astfel, obiectul cauzei în constituie cererea de anulare a comunicării de respingere a plății 6343 din 4 martie 2011 și a Deciziei nr. E 160 din data de 23 martie 2011 emisă de pârâtă.
La baza acestor acte au stat considerente legate de nesolicitarea restituirii diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, aferentă perioadei iulie-septembrie 2010, în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din O. nr. 60/(...) actualizat prin O. nr. 4.. S-au mai avut în vedere dispozițiile art. 40 din O. nr. 1., actualizată prin O. nr. 3..
Se constată următorul cuprins al dispozițiilor legale invocate de intimată:
Art. 82 din O. nr. 60/(...) actualizat:
„Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical";. art. 40 din O. nr. 1., actualizată prin O. nr. 3.
„(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de
90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";.
Din lectura acestor texte de lege se constată că acestea nu fac referiri la operația de recuperare a sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă.
Textele avute în vedere de pârâta intimată se referă la solicitarea indemnizațiilor de către beneficiari, sens în care relevante sunt dispozițiile art. 31, respectiv ale art. 1 din O. nr. 1., unde se arată:
„Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de
sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (…)";
„Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de
sănătate în sistemul de asigurări socia le de sănătate, den umite în continuare
asigurați, au dreptul , în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada încare au domiciliul sau reședința pe teritoriul R., la concedii medicale și
indemnizații de asigurări sociale de sănătate , dacă: (…)";.
Apare cu evidență, raportat la aceste texte de lege relevante sub aspect terminologic, faptul că termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, nicidecum angajatorii acestora.
Extinderea acestui termen la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate nu are un suport legal.
Dimpotrivă, așa cum corect subliniază recurenta, textele legale care reglementează raportul juridic dintre părțile în litigiu sunt:
- art.38 alin.2 din O. nr.1.
„(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Acestesume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate";;
- art.77 alin.1 din O. nr.60/2006:
„(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație";.
Or, se constată că aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia să fie imperativă solicitarea de către angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate a recuperării diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate.
Ca urmare, în mod corect s-a raportat recurenta reclamantă la termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr.1..
Consecința este temeinicia acțiunii prin care se solicită anularea actelor administrative arătate și restituirea sumei aferente perioadei iulie-septembrie
2010, în baza solicitării formulate la data de (...).
În drept, se reține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta F. S. - U. S. împotriva sentinței civile nr. 4371 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. S. - U. S. în contradictoriu cu C. DE A. DE S. A J. C. și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. E 160 din data de 23 martie 2011 și a comunicării de respingere a plății 6343 din 4 martie 2011 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 10.949 lei reprezentând diferențe îndemnizații sociale de sănătate aferente perioadei iulie- septembrie 2010.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.-L. T. I. T. D. C. G.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.P. U.
N. N.
GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 1215/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 498/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
