Decizia civilă nr. 498/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ Nr. 498/R/2012

Ședința n 7 februarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G.-L. T.

JUDECĂTOR : I. T.

JUDECĂTOR : D. C. G.

GREFIER : N. N.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul G. P. I. împotriva sentinței civile nr. 2400 din 11 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. S., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 31 ianuarie 2012 când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 2400 din 11 aprilie 2011, pronunțată de

Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul G. P. I. împotriva Deciziei emise în anul 2005,2007

și 2008 emisă de intimata C. de P. S.

S-a respins excepția tardivității invocată de intimată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că intimata nu a dovedit data comunicării deciziilor contestate petentului, respectiv faptul că termenul de 45 de zile de la comunicarea deciziei a fost depășit, conform prevederilor art.87 din L. nr.1. modificată, astfel că a fost respinsă excepția.

Pe fondul cauzei s-a reținut că petentul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă din data de (...), conform deciziei nr.44898 emisă în baza Legii nr.3., act normativ abrogat la data de (...) prin L. nr.1..

Pensia contestatorului a fost recalculată în baza dispozițiilor OUG nr.4/2005 și a H. nr.1., începând cu data de 01 octombrie 2004. Cu acest prilej a fost stabilit punctajul mediu anual aferent pensiei aflate în plată, conform prevederilor art.2 din Anexa de la H. nr.1..

Conform acestor prevederi stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual respectiv vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.

Conform alin.3 din acest articol stagiul complet de cotizare în cazul petentului este de 30 ani, dispoziție legală care a fost respectată de intimată la emiterea deciziei nr.44898/(...).

Deci, acest stagiu a fost stabilit în 2005 și în anii 2007 sau 2008, așa cum susține contestatorul, respectându-se deci prevederile OUG nr.4/2005.

În data de (...) intimata a recalculat pensia petentului pentru că acesta a solicitat acest lucru în baza unor adeverințe, care au și fost valorificate.

În data de (...) drepturile de pensie ale petentului au fost recalculate conform prevederilor OUG nr.1. pentru stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă de 27 ani, 10 luni și 21 de zile, stabilind un punctaj mediu anual în favoarea contestatarului de 1,99915 punct.

Rezultă că intimata a aplicat corect dispozițiile Legii nr.3.,act normativ în baza căruia au fost stabilite drepturile de pensie ale contestatorului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. P. I. solicitând admiterea recursului cu obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei în care punctajul mediu să fie determinat folosind stagiul de cotizare de 20 ani și să-i acorde din urmă cu 3 ani sumele cuvenite, față de data înregistrării cererii respectiv din data de (...).

În motivarea recursului a arătat că tribunalul nu a observat că intimata interpretează greșit vechimea în muncă - 20 de ani, care a stat la baza pensionării reclamantului, L. 3. și care este stagiul de cotizare folosit la recalcularea pensiei ar duce la majorarea pensiei echitabil .

La aplicarea OUG 1. și a Legii 263/2010, determinarea punctajului suplimentar pentru cei 28 ani realizați în grupa I de muncă subteran 100% s-a realizat o eroare folosind stagiul de 30 de ani pentru gr.III de muncă în loc de

20 ani stagiu de cotizare pentru grupa I de muncă prevăzut de L. 1., art.20 (1)

și acest fapt a dus la creșterea pensiei cu 50% ai puțin ca și normal.

Intimata C. județeană de pensii S. prin întâmpinare (f.20-21) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Arată că reclamantul nu poate beneficia de prevederile art.9 din HG nr.267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră întrucât drepturile de pensie i-au fost deschise anterior intrării în vigoare a HG 267/1990, iar legea se aplică doar în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis ulterior datei de (...).

Drepturile de pensie ale recurentului-reclamant au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 8 al.l din L. nr.3. privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială

« (1) Personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa și limita de vârsta, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile. »

Prin urmare, stagiul de cotizare necesar, stabilit prin lege, la data depunerii cererii de pensie de către petent este de 30 de ani.

Ulterior, conform OUG nr.4/2005 și HG nr.1. începând cu data de 1 octombrie 2004 pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au fost evaluate în vederea recalculării. Evaluarea s-a efectuat prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate în plată sau cuvenite, în conformitate cu prevederile legale, respectiv art.2 din Anexa de la HG nr.1.

(3) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de L. nr. 3..»

Stagiul de cotizare de 30 de ani utilizat la determinarea punctajului mediu anual stabilit prin decizia nrA4898 din (...) este corect și legal.

Mai precizează faptul că O.U.G. nr. 1., care a intrat în vigoare la data de (...), vine în sprijinul persoanelor care până la data (...), au lucrat cel puțin 5 ani în fostele grupe I și/sau a II de muncă, care s-au pensionat anterior Legii nr.1., și cărora la deschiderea drepturilor de pensie nu le-au fost aplicabile dispozițiile unor acte normative, cu caracter special cum ar fi H. nr. 267/1990.

Invederează că aplicarea dispozițiilor OUG nr.1., în speța de față este obligatorie, fără să se poată renunța la beneficiul acesteia, și că stagiul complet de cotizare, de 30 de ani, utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de lege.

Analizând recursul formulat de recurentul G. P. I., prin prisma motivelor derecurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestaeste fondat pentru următoarele considerente:

Întrucât recurentul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr.3., stagiul complet de cotizare luat în considerare la data recalculării pensiei acestuia potrivit dispozițiilor Legii nr.1. a fost de 30 de ani, astfel cum a constatat și prima instanță.

În cauză, însă, recurentul a solicitat constatarea discriminării pe care a suferit-o în ceea ce privește drepturile sale de asigurări sociale, prin aplicarea în cazul său a unui stagiu complet de cotizare mai mare decât în situația unor lucrători care au prestat munca același număr de ani, în aceleași condiții speciale de muncă, în subteran, dar care au fost înscriși la pensie pentru limită de vârstă în perioade diferite, în temeiul legislației de pensii aplicabile la acea dată și care, în prezent, beneficiază de calcularea sau recalcularea acesteia în baza uneia și aceleiași legi, respectiv L. nr.1..

Astfel cum rezultă din carnetul de muncă depus în copie la dosar, reclamantul a lucrat peste 20 de ani în subteran, în grupa I-a de muncă, indicându-se ca temei al acestei încadrări prevederile D.ui nr.292/1959, nr.215/1977, ale Legii nr.27/1966 și ale H. nr.261/2001.

Se constată din cuprinsul acestor reglementări, precum și din cele ulterioare, cum ar fi H. nr.267/1990, L. nr.1. și L. nr.226/2006 că, în ceea ce privește lucrătorii ce și-au desfășurat activitatea în subteran, a existat o reglementare legislativă constantă, în sensul încadrării acestora în grupa I-a de muncă, până la data de (...), iar ulterior, în condiții speciale de muncă.

Astfel, art.2 din D. nr.215/1977, abrogat prin D.-L. nr.114/1990 cu privirela încadrarea personalului muncitor în grupele I, II sau III de muncă, prevedea, la alin.1, că locurile de muncă care, prin natura și specificul lor, fac ca munca să se desfășoare în condiții deosebite se încadrează permanent în grupele I și II de muncă. Anumite locuri de muncă unde există, de asemenea, condiții deosebite dar care pot fi îmbunătățite prin măsuri tehnice sau organizatorice, se încadrează temporar în aceste grupe și se revizuiesc anual în raport cu modificarea condițiilor.

Conform alineatului 2 al aceluiași articol, în grupa I de muncă se încadrează permanent minerii și celelalte categorii de personal care lucrează în subteran.

Potrivit art.9 din H. nr.267/1990, pensionarea pentru limită de vârstă și vechime în muncă a personalului din unitățile miniere se va face în următoarele condiții: a) la 20 de ani lucrați în subteran sau 25 ani lucrați în cariere șiinstalații de preparare indiferent de vârstă, dar nu mai puțin de 45 ani pentru subteran și 50 ani pentru cariere și instalații de preparare.

Conform art.20 alin.1 din L. nr.1., în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă din luna respectivă.

În situația acestor locuri de muncă prevăzute la alin.1 din L. pensiilorlegiuitorul a stabilit cu certitudine încadrarea acestora în condiții speciale de muncă încă de la data intrării în vigoare a legii, (...), fără a mai considera necesară parcurgerea altor metodologii ce să fie stabilite ulterior prin hotărâri de guvern.

Tocmai din acest motive, în cauză nu mai era necesară respectarea de către angajator a dispozițiilor H. nr.1025/2003, aplicabil doar în situațiile prevăzute la alin.2 din art.20 din legea nr.1..

Prin urmare, este cert că în cazul acestei categorii de personal, ce și-a desfășurat activitatea în subteran cel puțin 20 de ani, după data de (...) nu a intervenit decât o schimbare de terminologie în ceea ce privește încadrarea într-o anumită categorie de condiții de muncă, „. I de muncă"; devenind „condiții speciale de muncă";.

De altfel, asemenea modificări de terminologie în ceea ce privește clasificarea locurilor de muncă au mai existat și anterior în legislația asigurărilor sociale din țara noastră, D. nr.292/1959 prevăzând 4 grupe de muncă, grupa I fiind denumită „. foarte grele sau vătămătoare";, ulterior L. nr.27/1966 revenind la trei grupe de muncă, grupa I având incluse locurile de muncă cu condiții foarte vătămătoare, foarte grele sau foarte periculoase.

Potrivit art.43 alin.1 din L. nr.1., asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit.a) și care au realizat unstagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.

L. nr.226/2006 a prevăzut că sunt încadrate în condiții speciale de muncălocurile de muncă în care se desfășoară activitățile din anexa I, ce la pct.3prevede activitatea desfășurată în subteran, la exploatări de cariere prin tuneluri

și galerii.

Art.2 din aceeași lege prevede că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.1., încare asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit Legii nr.226/2006, sunt încadrate în condiții speciale.

În situația categoriei de personal din care face parte recurentul o nouă încadrare în condiții speciale nici nu mai era necesară, pentru considerentele expuse anterior.

Potrivit art.5 din L. nr.226/2006, pentru asigurații prevăzuți la art.3punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 a numărului de puncterezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.

Curtea reține că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, în sensul arătat în doctrină și jurisprudență, art.16 din Constituția României, P. 1 și 12 la C. E. a D. O., art. 14 din C. E. a D. O., art.

25 alin. 1 din Declarația Universală a D. O.:

-existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile: lucrători care au prestat activitatea aceeași perioadă de timp, în aceleași condiții de muncă, în multe situații chiar la același loc de muncă;

-existența unui tratament diferențiat: modalitatea diferită de calcul a pensiei cuvenite, prin luarea în considerare a unor stagii complete de cotizare mai mari, în raport de anul înscrierii la pensie, cu toate că în prezent, atât calcularea pensiilor, cât și recalcularea pensiilor stabilite anterior se efectuează pe baza acelorași dispoziții ale Legii nr.1., pe baza acelorași principii;

-tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop nu sunt adecvate și necesare. Având în vedere succesiunea legislativă anterior menționată și continuitatea de reglementare a condițiilor de muncă în cadrul activității prestate în subteran, faptul că în prezent toate pensiile se calculează pe baza unei legi unice, raportarea punctajului total realizat de către un asemenea asigurat la stagiicomplete diferite de cotizare nu poate avea nici o justificare rațională și obiectivă.

Potrivit art.2 alin.1 lit.b) din L. nr.1., sistemul public se organizează pe baza principiului egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.

Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.

Potrivit P.ui nr.12 la C. europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.

Art.14 din C. E. a D. O., în forma modificată prin P. 12 garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege.

În plus, în jurisprudența CCJE, cauza Von Colson et Kamann c. Land

Nord Reihein - Westfalm 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.

Curtea nu poate omite și faptul că O.U.G. nr.4/2005 ce privește recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, a fost adoptată tocmai pentru respectarea principiului „la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie";

Pentru aceste considerente, constatând, în temeiul dispozițiilor, art.16 din Constituția României, art.2 alin.1 lit.b) din L. nr.1., P. 1 și 12 la C. E. a D. O., art. 14 din C. E. a D. O., că aplicarea dispozițiilor legale care stabilesc în cazul recurentului calculul pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani produce efectele unei discriminări directe, Curtea reține că acesta este îndreptățit atât la înlăturarea situației discriminatorii, prin recalcularea pensiei cu luarea în considerare a stagiului de cotizare de 20 de ani, cât și la plata unor despăgubiri reprezentând diferențele de pensie de care a fost lipsit în mod discriminatoriu.

Faptul că reclamantul recurent a beneficiat de prevederile OUG nr. 1. nu poate constitui un motiv pentru a i se aplica un alt stagiu de cotizare decât cel arătat anterior. Dimpotrivă, aplicarea acestei ordonanțe a fost o eroare a intimatei neimputabile recurentului, în condițiile în care acesta avea dreptul să beneficieze de un stagiu de cotizare special, după cum s-a argumentat mai sus, chestiune ce excludea majorarea punctajului în temeiul acestei ordonanțe.

În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, urmează să seadmită recursul declarat de recurentul G. P. I. împotriva sentinței civile nr. 2400 din (...) a T.ui S. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o va modifica în tot în sensul dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de reclamantul G. P. I. împotriva sentinței civile nr. 2400 din (...) a T.ui S. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul GPI în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S. și în consecință obligă pârâta la recalcularea pensiei reclamantului cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de (...).

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

G.-L. T. I. T. D. C. G.

Cu opinie separată

GREFIER

N. N.

Red.DCG/12 martie 2012

Dact.SzM/3ex.

Cu opinia separată a doamnei judecător G. L. T. în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Motivarea opiniei separate

Astfel cum a reținut și instanța de fond, dreptul la pensie al reclamantului a fost stabilit în baza prevederilor Legii nr. 3. începând cu data de (...), conform deciziei nr. 44898/(...).

În baza prevederilor OUG nr. 4/2005 pensia reclamantului a fost recalculată, fiind emisă în acest sens decizia nr. 44898/(...), la determinarea punctajului mediu anual fiind luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Urmare a aplicării prevederilor OUG nr. 19/2007 a pârâta a emis decizia nr. 44898/(...), iar în conformitate cu prevederile OUG nr. 1. pensia reclamantului a fost recalculată, fiind emisă în acest sens decizia nr.

44898/(...) prin care s-a stabilit în favoarea reclamantului un punctaj mediu anul suplimentar de 0,22500, rezultând astfel un punctaj mediu anual de

1,99915 și un cuantum al pensiei de 1395 lei, începând cu data de (...).

La dosar nu a fost depusă nici o dovadă a comunicării acestor decizii către reclamant, astfel că în mod corect a constatat instanța de fond că excepția tardivității invocată de pârâtă este nefondată.

Consider că în mod corect a reținut instanța de fond că recalcularea pensiei reclamantului prin raportare la un stagiu complet de cotizare 30 de anieste legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor art. 2 alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1. raportat la prevederile art. 8 din L. nr. 3..

Conform art. 2 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1. stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.

Este de reținut în acest sens și D. nr. 4. pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în

M.O. nr. 334/(...), prin care s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la

43 alin. 1 și 2 din L. nr. 1. se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie

2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de 14 din L. nr. 3..

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că instanțele care au considerat că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3. și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform art. 43 alin. 1 din L. nr. 1. au procedat greșit, reținând în considerentele deciziei că „În 14 din L. nr. 3. se prevedea că pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, câte: a) un an și 6 luni pentru grupa I de muncă; b) un an și 3 luni pentru grupa II de muncă.

Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă aveau dreptul, la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de: a) 52 de ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 de ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa II, femeile.

Persoanele care îndeplineau condițiile prevăzute la alin. 1 erau pensionate, la cerere, la 50 de ani, atât bărbații, cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile din grupa II de muncă.

De asemenea, potrivit art. 16 din același act normativ, persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă aveau dreptul să li se ia în calculul vechimii în muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an și 6 luni pentru grupa I sau un an și 3 luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reducea limita vârstei de pensionare.

Cu alte cuvinte, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale M.ui Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.";

Constatând că prin D. nr. 4. a Î. C. de C. și Justiție s-a stabilit că persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3. le sunt aplicabile disp. art. 14 din acest act normativ, fără a se face nici o referire la stagiul complet de cotizare, care tot prin acest act normativ (art. 8) este stabilit la 30 de ani în cazul bărbaților, apreciez criticile recurentului ca fiind nefondate.

Totodată, consider că aspectele invocate de recurent privind deciziile pronunțate de către alte instanțe naționale nu pot fi reținute în soluționarea prezentei cauze având în vedere că acestea, în actuala reglementare, nu constituie izvor de drept.

Sub aspectul discriminării invocate este de observat că prin acțiunea sa reclamantul a solicitat anularea deciziilor de recalculare a pensiei și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei cu determinarea punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 ani.

Așadar, chiar dacă reclamantul a invocat discriminarea sa prin comparație cu colegi ai săi care s-au pensionat după data de (...), este de remarcat faptul că acesta nu a solicitat acordarea unor despăgubiri pentru discriminare, ci anularea deciziilor contestate și emiterea unei noi decizii de recalculare cum s-a menționat mai sus. În consecință, în raport de obiectul acțiunii reclamantului consider că soluția pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii contestației este legală și temeinică.

Pe de altă parte, din expunerea de motive a OUG nr. 1. rezultă că într- adevăr s-a constatat că „între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă au apărut o serie de inechități în ceea ce privește cuantumul pensiilor, (…) deoarece la determinarea punctajului mediu anual acestea sunt dezavantajate, întrucât bonusul acordat la stagiul de cotizare, recunoscut de legislația în vigoare până la data de 1 aprilie 2001, nu reprezintă o perioadă contributivă";, însă tocmai pentru înlăturarea acestor inechități legiuitorul a înțeles să emită actul normativ menționat, prin care s-a reglementat acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor de care au beneficiat aceste persoane, aceste prevederi legale fiind aplicabile doar în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, cu este și cazul reclamantului.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., apreciez că se impunea respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Judecător,

G. L. T.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 498/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale