Decizia civilă nr. 4580/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4580/R/2012
Ședința din 05 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. M. T. împotriva sentinței civile nr. 7456 din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 octombrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată C. de A. de S. a
J. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2)
C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată la data de (...), reclamantul T. M. T. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.622 Iei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii, suportate din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, si contribuția subscrisei - în calitate de angajator, pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, aferentă perioadei
2009-2010.
Lla data de (...), prin sentința civilă nr. 7., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul T. M. T., împotriva pârâtei C. DE A. DE S. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a reținut următoarele:
Reclamantul T. M. T., în calitate de angajator, a achitat salariaților săi indemnizațiile sociale de sănătate pentru concedii medicale emise în perioada
2009-2010. Ulterior, la data de (...), reclamantul a solicitat pârâtei C. DE A. DE S. A J. C. restituirea sumei de 10.622 lei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii, suportate dinbugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, și contribuția reclamantului, în calitate de angajator, pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, aferentă perioadei 2009-2010 (f.11-12).
Prin adresa nr. 35283/(...), pârâta a refuzat restituirea sumei de 10622 lei, întrucât reclamantul nu a solicitat restituirea în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din Ordinul 60/(...) actualizat (f.10).
Potrivit dispozițiilor art. 38 alin.2 din OUG 1. în forma sa inițială, „Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate de normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituie în cuantum de 6,5% și 7% pentru asigurările de sănătate.";
Ulterior, art. 38 alin.2 din OUG 1. a fost modificat prin OUG nr. 1., prevăzându-se că „Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.";
Termenul în care puteau fi solicitate indemnizațiile plătite asiguraților, pe baza actelor justificative, era termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, termenul fiind stabilit de art. 40 din O. nr. 1.. Aceste termen a fost modificat însă prin OUG 3., publicată în Monitorul Oficial nr. 268/(...), stabilindu-se că „Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
În cauză a fost disputat termenul în care angajatorul avea dreptul de a solicita plata indemnizațiilor aferente concediilor medicale plătite salariaților, reclamantul susținând că în lipsa unei prevederi exprese cererea sa se circumscrie termenului general de prescripție de 3 ani, termenul de 90 de zile fiind aplicabil doar beneficiarilor, iar nu și angajatorului, iar pârâta reclamând că incident în speță este termenul de 90 de zile stabilit în urma modificării legislative.
Pentru a lămuri acest aspect, tribunalul a avut în vedere principiul potrivit căruia legea trebuie interpretată nu doar în litera, ci și în spiritul său, și în sensul în care aceasta poate produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce niciun efect. Prin urmare, este de remarcat preambulul Ordonanței de U. a G. nr. 3. publicată în Monitorul Oficial nr. 268/(...), prin care au fost justificate modificările aduse OUG 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, în cuprinsul căruia se arată rațiunea acestor modificări, respectiv „. financiare exercitate asupra F. național unic de asigurări sociale de sănătate, determinate de creșterea cheltuielilor și a numărului beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate, nedublată însă de o creștere proporțională a veniturilor realizate din sumele reprezentând contribuție pentru concedii și indemnizații, insuficiența sumelor alocate în cadrul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, asupra căruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescută a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate, se impune implementarea unui mecanism menit să protejeze asigurații de o eventuală incapacitate de plată decătre fond a acestor drepturi."; În acest context au fost aduse modificări inclusiv termenului în care putea fi solicitată plata indemnizațiilor, fiind redus termenul de la 3 ani la 90 de zile. D. până la momentul modificării legislative nu au existat controverse cu privire la termenul în care angajatorul putea solicita plata acestor indemnizații, termenul de prescripție de 3 ani fiind acceptat în mod unanim, după reducerea acestuia la doar 90 de zile s-a ridicat problema incidenței sale în situația în care nu beneficiarul solicită plata, ci angajatorul beneficiarului.
T. a apreciat că modalitatea de formulare a textului de lege permite și, mai mult, sugerează interpretarea în sensul că termenul de 90 de zile în care se poate solicita plata indemnizațiilor se aplică atât beneficiarilor indemnizațiilor, cât și angajatorului care solicită restituirea indemnizațiilor sau a diferențelor. A., s-a prevăzut că „indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative , în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite";; or, dacă legiuitorul ar fi înțeles ca acest termen să fie aplicabil doar cererilor adresate de beneficiari, formularea ar fi putut fi, mai simplu, beneficiarul poate solicita indemnizația pe baza actelor justificative în termen de 90 de zile de la data la care a luat naștere dreptul său, exprimare care nu ar fi lăsat loc niciunei interpretări. Dimpotrivă, formularea actuală a textului conduce la concluzia că în general, în toate cazurile pentru care nu există o prevedere expresă contrară, indemnizațiile pot fi solicitate în termen de 90 de zile, termen care curge de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Referirea la beneficiar are doar rolul de a stabili un moment de la care curge termenul de 90 de zile, iar nu acela de a restrânge sfera subiecților cărora se adresează norma.
De altfel, OUG 3. cuprinde, în art. II, norme tranzitorii care să asigure implementarea imediată a termenului de 90 de zile, ceea ce relevă din nou importanța termenului pentru atingerea scopului în care a fost edictată modificarea termenului de la 3 ani la 90 de zile. A., potrivit art. II din OUG 3.,
„certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență";.
Așadar, în lumina dispozițiilor art. II din OUG 3., este pertinentă susținerea pârâtei potrivit căreia certificatele de concediu medical eliberate până la data de (...) și cererile de restituire a indemnizațiilor plătite de angajator salariaților puteau fi depuse până la data de (...), iar pentru certificatele de concediu medical emise după data de (...), în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul
(salariatul) era în drept să le solicite, respectiv data de 25 a lunii următoare celei în care a luat naștere dreptul. A. că termenul pentru a solicita restituirea celei din urmă indemnizații, din decembrie 2010, a expirat la datat de (...).
În cauză, reclamantul, în calitate de angajator, a depus cererea sa de restituire a diferenței de indemnizații plătite salariaților beneficiari, pentru perioada 2009-2010, la data de (...), mult după expirarea atât a termenului tranzitoriu de 90 de zile, cât și a noului termen de 90 de zile instituit prin art. 40 din OUG 1. modificată, astfel că în mod legal pârâta a respins cererea sa, apreciind că aceasta este tardiv formulată.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la incidența N. de aplicare din (...), aceasta fiind modificată odată cu modificarea OUG 1. sub aspectul termenului în care poate fi solicitată restituirea indemnizației (art. 82 din Norme).
Pentru considerentele expuse, neputând fi reținut niciun motiv de nelegalitate a refuzului pârâtei de restituire a sumelor pretinse de reclamant, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, luând act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul T. M. T., solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum aceasta a fost formulată.
În susținerea nelegalității sentinței atacate, reclamantul a învederează că interpretarea dată de către prima instanță prevederilor art. 82 din O. nr. 6., modificat prin O. nr. 4., adaugă la lege, câtă vreme aceasta a reținut incidența în privința societății a decăderii din dreptul de a recupera sumele achitate F., deși textul legal nu instituie nici o sancțiune.
Mai mult, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile angajatorilor, ci doar angajaților, cei din urmă fiind beneficiarii „indemnizațiilor"; la care se face trimitere prin aceste norme.
În cuprinsul hotărârii nu se regăsesc considerente referitoare la diferențierea dintre contribuții pentru concedii medicale și indemnizații de asigurări de sănătate și indemnizațiile și concediile medicale propriu-zise, respectiv nu sunt menționate temeiurile care au dus la înlăturarea apărărilor formulate din această perspectivă.
Consideră recurentul că acest articol se referă la indemnizația pe care o solicită angajații plătitori ai contribuțiilor la fondul de sănătate și pe care aceștia o pot solicita într-un termen de 90 zile de la data la care erau în drept să le solicite și raportat la mențiunile din certificatul medical, termenul de 90 de zile nefiind opozabil angajatorilor.
Angajatorii sunt cei care achită la F., pentru concedii si indemnizații de sănătate ale angajaților acestora, iar angajații sunt cei care beneficiază de concedii si indemnizații medicale, pe care au obligația a le solicita în termen de 90 zile de la data la care "beneficiarul era îndreptățit să le solicite".Prin urmare, beneficiar al acestor sume cu titlu de concedii medicale și indemnizații medicale este doar angajatul și, nicidecum, angajatorul.
Sumele cuvenite cu titlu de indemnizații de sănătate, angajaților, se cuvin ca urmare a cotizării acestora (de către angajat și angajator) la F. unic de sănătate, iar angajatorul avansează doar contravaloarea indemnizațiilor, urmând a le recupera de la F. prin procedura prevăzută de OUG 1., OMS 6., modificat prin OMS nr. 430/(...);
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. de A. de S. a J. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinica si legala a sentinței recurate.
În esență, aceasta a învederat că recurentul ignoră dispozițiile art. 36 din OUG nr. 1., conform cărora certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul, iar plata indemnizațiilor se face lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă.
Rezultă în mod evident faptul că termenul de 90 de zile reprezintă termenul de prescripție în care angajatorii pot solicita sume reprezentând indemnizații plătite de aceștia asiguraților, deci susținerea recurentului în sensul că art. 82 al Ordinului nr. 6. nu îi sunt aplicabile nu este justificată.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este fondat.
Prin cererea înregistrată sub nr.35283/(...) la C. de asigurări de sănătate
C., reclamantul a solicitat recuperarea sumei de 10.622 lei, reprezentând indemnizații plătite de angajator asiguraților, sumă care a depășit totalul contribuțiilor datorate lunar pe parcursul perioadei 2009-2010.
Prin adresa nr. 35283/(...) pârâta a comunicat reclamantului că nu i s-a aprobat restituirea sumei de 10.622 lei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii care se suportă dinbugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate aferentă perioadei 2009- 2010, cu motivarea că restituirea nu a fost solicitată în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din Ordinul nr. 6. actualizat.
Curtea opinează că hotărârea primei instanțe este nelegală, în contextul în care aceasta se fundamentează pe un text de lege care nu este aplicabil recurentului.
A., reține că potrivit art. 82 din Ordinul nr. 60/(...) actualizat:
„Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical";.
De asemenea, conform art. 40 din O. nr. 1., astfel cum a fost modificat prin O. nr. 3. „(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";.
Se constată că normele legale evocate, nu fac referiri la operația de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, ci se referă la solicitarea indemnizațiilor de către beneficiari calitate pe care o au angajații.
A., dispozițiile art. 31, respectiv ale art. 1 din O. nr. 1., statuează că „Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (…)";
„Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale desănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul R., la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: (…)";.
Prin urmare, termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, respectiv angajații și nicidecum angajatorii acestora.
Extinderea acestui termen la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate nu are un suport legal.
Dimpotrivă, Curtea reține că raportul juridic dintre părțile în litigiu sunt reglementate de art.38 alin.2 din O. nr.1. și art. art.77 alin.1 din Ordinul nr.6..
Conform art. 38 alin.2 din O. nr.1., „(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate";, iar art. 77 alin.1 din Ordinul nr.6. prevede că „(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație";.
Cum aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul F. național unic deasigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, se reține că în privința acestor cereri este aplicabil termenul general de prescripție de
3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958, respectiv de art. 2517 din Noul Cod Civil.
În consecință, Curtea apreciază că refuzul pârâtei de restituire către reclamant a diferențelor aferente perioadei 2009-2010 este nejustificat, astfel că acțiunea acestuia din urmă apare ca fiind întemeiată.
Ținând seama de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantului și va modifica sentința atacată, potrivit dispozitivului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul T. M. T. împotriva sentinței civile nr. 7465 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea reclamantului T. M. T. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. pe care o obligă să restituie reclamantului suma de 10.622 lei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite de reclamant salariaților săi și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale sănătate, aferentă perioadei 2009-2010.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. D. G. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: R.M.V.
| ← Decizia civilă nr. 2973/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4388/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
