Decizia civilă nr. 4409/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4409/R/2012
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de reclamanta H. M. și de către pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr.
3138 din 22 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi pentru când s-a amânat pronunțarea reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise.
C U R T E A,
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.5545/(...), ulterior nr.(...) pe rolul T. C., reclamanta H. M. a chemat în judecată C. J. DE P. C., solicitând anularea deciziei nr.1. emisă la data de (...).
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost pensionată începând cu data de (...), iar drepturile de pensie au fost stabilite în baza L. nr.3/1977.
S-a mai arătat că, la recalcularea pensiei, punctajul total a fost calculat greșit întrucât nu este trecut salariul real aflat în cartea de muncă, la poziția 23, pentru anii 1984-1989.
Reclamanta a mai arătat că s-au calculat eronat sporurile de vechime pe perioada (...)-(...).
De asemenea, s-a susținut că pârâta nu a aplicat prevederile art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000.
S-a mai arătat că nu s-a ținut cont de prevederile art.180 din Legea nr.19/2000, invocându-se și depunctarea abuzivă și nelegală, după data de (...), în sensul că punctajul a scăzut din anul 2001 până în anul 2004 în mod nejustificat.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta C. J. de P. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantă, arătând următoarele:
Pentru perioada (...)-(...) s-a luat corect în calcul salariul de 3300 lei, conform poziției nr.23 din fișa de pensie, care este copia carnetului de muncă, astfel încât nu a fost cauzat reclamantei nici un prejudiciu.
S-a mai arătat că, pentru perioada (...)-(...), s-au luat corect în calcul sporurile de vechime și suprasolicitare neuropsihică, așa cum au fost înscrise în adeverința nr.1001/(...).
Pârâta a mai arătat că reclamanta afirmă că nu a luat la cunoștință de modificarea punctajului, însă acest lucru nu este real, întrucât reclamantei i s-a comunicat decizia nr.1./(...), prin care i s-au luat în calcul studiile universitare, ocazie cu care a luat cunoștință de cuantumul punctajului. Referitor la acest petit, se invocă excepția tardivității introducerii acțiunii.
Se mai arată că art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000 prevede că asigurații care, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situațiile prevăzute de art.5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu
3, 6% pentru fiecare an suplimentar, ori pârâta a apreciat că, pentru a fi întrunite condițiile acordării pensiei pentru limită de vârstă, vârsta standard de pensionare, în cazul reclamantei, era cea de 57 de ani (aceasta fiind năsută la data de (...)), însă aceasta nu a contribuit la sistemul public după îndeplinirea condițiilor de pensionare, având în vedere că a lucrat doar până la data de (...).
Pârâta a depus la dosar documentația existentă la dosarul de pensie al reclamantei.
Prin precizările formulate la data de (...), reclamanta a arătat că în mod eronat i s-a diminuat punctajul, în trei etape, începând cu data de (...), precizând practic diferențele de punctaje constate, respectiv: de la 1,64192, la 1,43404 puncte; de la 1,43404, la 1,29933 puncte și de la 1,29933, la 1, 29189 puncte.
La termenul de judecată din data de (...), astfel cum rezultă din încheierea de ședință, reclamanta a arătat că s-a pensionat la vârsta de 54 de ani, după ce a lucrat 33 de ani, iar după pensionare nu a mai lucrat.
Prin precizările depuse la data de (...), reclamanta a invocat aceleași erori de stabilire a pensiei, respectiv neluarea în considerare a salariului de 3360 pentru perioada (...)-(...), a sporului vechime pentru perioada (...)-(...), neaplicarea disp.art.78 alin.8 din legea nr.19/2000, solicitând însă diferențe de punctaj, implicit de pensie, începând cu anul 2002.
Prin sentința civilă nr.2037/(...) a T. C., s-a admis în parte acțiuneaformulată și precizată de reclamanta H. M. în contradictoriu cu C. J. de P. C., pârâta fiind obligată să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamantă cu luarea în considerare a salariului de 3360 lei, pentru perioada (...)-(...), conform înscrierilor din carnetul de muncă, fiind respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a se pronunța astfel, instanță a reținut următoarele: Reclamanta a fost pensionată pentru limită de vârstă la data de (...).
Reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize judiciare în cauză. Instanța, după deliberare, a constatat că nu este necesară efectuarea unei expertize în cauză, raportat la acțiunea formulată.
Conform art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000 prevede că asigurații care, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situațiile prevăzute de art.5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3, 6% pentru fiecare an suplimentar.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit acestor prevederi legale, este necesară îndeplinirea a două condițiilor de stagiu complet de cotizare și de vârstăstandard, pentru a putea beneficia de majorarea punctajului realizat cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
S-a reținut de către instanță că reclamanta nu a făcut dovada că a contribuit la sistemul public de pensii după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, situație în care nu poate beneficia de majorarea de 0,3% pentru fiecare lună.
T. a mai constatat că, pentru perioada (...)-(...), așa cum se poate observa din cartea de muncă, la poziția 23, este trecut salariul de 3360 lei, și nu de 3300 lei, care trebuie luat în considerare la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei.
Referitor la sporul de vechime pe perioada (...)-(...), s-a constatat că acesta a fost luat în considerare așa cum este prevăzut în adeverința nr.1001/2005 eliberată de C. T. de I. A. „. R..
Privitor la evoluția punctajului în perioada 2001-2004, instanța a admis excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, invocată de către pârâtă, întrucât reclamanta a luat cunoștință, prin decizia nr.1./(...), care a fost cuantumul punctajului. Ori, această decizie trebuia contestată în termen de 45 de zile conform art.87 din legea nr.19/2000. potrivit art.88 din lege decizia necontestată în termen este definitivă.
Pentru aceste motive, tribunalul, în temeiul disp.art.155 din Legea nr.19/2000, s-a admis în parte acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele părți și, prin decizia civilă nr.692/R/(...), s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de control judiciar a reținut, prin considerentele acestei decizii, următoarele:
Nu a fost cercetată cauza sub raportul modului de aplicare a sporului de vechime, reținându-se doar că acesta a fost luat în considerare conform adeverinței nr.1001/2005 eliberată de C. T. de I. A. „. R., fără a se cerceta dacă acesta a fost calculat prin aplicarea procentelor prevăzute de art.165 din Legea
19/200 la salariul de bază, în care se includ și alte sporuri.
Prin aceeași decizie s-a reținut că instanța urmează să dispună efectuare unei expertize contabile pentru corecta calculare a sporului de vechime prin aplicarea dispozițiilor art.50 și 51 din Legea nr.128/1997, având în vedere O.U.G. nr.17/2006.
S-a mai reținut că, prin expertiză se va stabili punctajul corect, consecutiv corectei stabiliri a sporului de vechime și de asemenea, se va calcula un punctaj corect prin raportare la salariul de 3360 lei în intervalul 1984-1989.
Cât privește excepția tardivității, instanța de control judiciar a constatat că se impune suplimentarea probațiunii în sensul dovedirii datei comunicării deciziei nr.1./(...) recurentei.
În rejudecare, în cauza reînregistrată sub nr.(...), s-a administrat proba cuexpertiză contabilă efectuată de expert S. M. M.
Prin acțiunea înregistrată la data de (...), sub nr. nr.(...) pe rolul T. C.,reclamanta a contestat și decizia nr.1./(...).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la stabilirea pensiei nu s-au luat în calcul veniturile reale trecute în carnetul de muncă la poziția 23, pag. 20-
21. Astfel, suma contributivă în perioada (...)-(...) este de 3360 lei iar nu de 3300 lei, cum în mod eronat a apreciat pârâta.
Reclamanta a mai arătat că pentru perioada (...) - (...) i s-a calculat un spor de vechime inferior celui real evidențiat în adeverința nr. 1001/2005.
La data de (...), astfel cum rezultă din încheierea de ședință, s-a dispusconexarea acestei cauze la dosarul nr.(...).
Prin sentința civilă nr.1678 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta H. M. împotriva pârâtei C. J. de P. C. și, în consecință, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea reclamantei în care punctajul mediu anual să fie de 2,09322 puncte și să achite reclamantei sumele de bani cuvenite reprezentând diferența dintre pensia achitată si cea cuvenită efectiv începând cu data de (...) și până la plata efectivă și a fost respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată si precizată, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.1./2006, arătând că a fost pensionată cu data de (...), iar drepturile de pensie au fost stabilite in baza L. 3/1997, iar la recalcularea pensiei punctajul total a fost calculat greșit întrucât nu a fost trecut salariul real aflat în cartea de muncă pentru anii 1984-1989, s-au calculat eronat sporurile de vechime pe perioada (...)-(...) și nu s-au aplicat prevederile art. 78 alin.8 din Legea 19/2000.
În vederea verificării susținerilor reclamantei, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile din care a rezultat că, în baza tuturor actelor și a adeverințelor care au fost depuse, punctajul mediu care i se cuvine reclamantei este de 2,09322 puncte, și pensia care i se cuvine trebuie stabilită în raport cu valoarea punctajului ce a fost calculată.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 155 din Legea 19/2000 a fost admisă doar în parte acțiunea reclamantei, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu punctajul mediu arătat mai sus și să-i achite reclamantei sumele de bani cuvenite reprezentând diferența dintre pensia achitată și cea cuvenită efectiv, începând cu data de (...) și până la plata efectivă.
S-a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale ca nefondat.
În temeiul disp. art.274 Cod.proc.civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta H. M. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, arătând în esență că raportul de expertiză contabilă nu este corect întocmit, sens în care au fost prezentate criticile aduse expertizei.
Curtea de A. C. a invocat în recurs, ca motiv de ordine publică, faptul căminuta întocmită cu ocazia pronunțării nu este semnată de un judecător, membru al completului de judecată, astfel încât, prin decizia civila nr. 9. ianuarie 2009, s-a admis recursul declarat de reclamanta H. M., s-a casat în întregime sentința recurată și, în consecință, s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Minuta întocmită cu ocazia pronunțării nu este semnată de un judecător, membru al completului de judecată, deși trebuia semnată de către toți membrii completului care au participat la dezbateri și la deliberări.
Potrivit art. 258 din Codul de procedura civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii, care se semnează sub pedeapsa nulității, de judecători.
Hotărârea judecătorească ce s-a pronunțat este la rândul ei nulă, deoarece se întemeiază pe un act procedural neconform dispozițiilor legale imperative, menite să asigure posibilitatea verificării respectării legalei compuneri a instanței și a aspectelor asupra cărora au avut loc deliberări.
Pentru considerentele expuse anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct.
5 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin.3, art. 299 alin.1 și art. 3041 Codprocedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de reclamanta H. M., a casat în întregime sentința recurată, și în consecință, a trimis cauza spre rejudecare T. C., cu îndrumarea de a urmări respectarea normelor imperative încălcate prin hotărârea amintită și a examina și necesitatea efectuării unei noi expertize în cauză.
În cea de-a doua rejudecare, s-au efectuat două noi expertize de cătreexperții B. V. și A. S. A.
Prin sentința civilă nr. 3138/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta H. M., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C., și în consecință, s-a dispus anularea deciziilor de pensionare nr. 1./(...), nr. 1./(...), nr. 1./(...), nr. 1./(...) și deciziile de pensionare ulterioare emise de pârâtă până la data pronunțării sentinței; a fostobligată pârâta C. J. de P. C. să recalculeze pensia cuvenita reclamantei și să emită o nouă decizie de pensionare pentru aceasta în care punctajul mediu anual sa fie de 2,29877 puncte; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 24.587 lei cu titlu de despăgubiri.
Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a respins capătul de cerere privind obligarea paratei la plata daunelor morale și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă sumei de 3813,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta a fost pensionată pentru muncă depusă și limită de vârstă din data de (...), ulterior fiind emise de către pârâtă, succesiv, decizii de recalculare a pensiei, în data de (...), (...) și (...).
Pentru a se verifica susținerile reclamantei privind corecta calculare a punctajului mediu anual, a valorificării sporurilor de vechime în muncă și a veniturilor salariale suplimentare precum și a corectei valorificări a salariilor menționate în cartea de muncă, în cauză s-au efectuat expertize contabile judiciare de către experții S. M.-M., B. V. și A. S.
Prima instanță a constatat că opiniile experților B. V. și A. S. sunt concordante.
Astfel, s-a reținut că ambii experți, analizând mențiunile din carnetul de muncă al reclamantei și cele din adeverințele eliberate de școlile la care reclamanta și-a desfășurat activitatea didactică și de conducere, în special adeverința nr.1001/2005 care reclamanta a apreciat că nu a fost valorificată la calcularea pensiei, precum și adeverința nr. 206/2008, adeverința nr. 368/2005 și adresa nr. 11780/1990 a Inspectoratului Ș. Județean C., au constatat că punctajul mediu anual corect în cazul reclamantei este de 2,29877 puncte, iar nu de 2,01773 puncte cum s-a stabilit de către pârâtă și cum rezultă din cuponul de pensie pe luna aprilie 2009 (filele nr. 28, 222 dosar de fond).
T. a mai constatat că s-a ținut seama de către experți și de majorarea cu
5,25% a punctajului mediu anual care trebuia operată de către pârâtă potrivit prevederilor art.1 din H. nr. 1346/2004, avându-se în vedere că reclamanta a fost pensionată anterior datei de 1 aprilie 2001.
S-a mai reținut că expertul B. V. a subliniat în cuprinsul expertizei că a avut în vedere la calculul efectuat salariul de 3360 lei de la poziția nr. 23 din carnetul de muncă al reclamantei pentru perioada (...)-(...), iar nu cel de 3300 lei avut în vedere de către pârâtă. De asemenea, la calcularea pensiei expertul a avut în vedere atât salariile primite pentru orele predate la G. Ș. A. cât și cele pentru orele predate la G. Ș. E., sporurile pentru orele de dirigenție, sporul de fidelitate, pentru suprasolicitare, sporul pentru postul de conducere, salariile de merit, sporul de vechime și celelalte sporuri evidențiate.
T. a mai reținut că, pentru perioada 1963-septembrie 1966, s-a corectat eroarea comisă la calcularea pensiei și s-a raportat salariul minim pe economie la
25% din salariul mediu brut lunar.
Experții au actualizat veniturile datorate reclamantei cu rata inflației și au stabilit dobânda legală datorată de către pârâtă.
T. a mai constatat că în mod corect a menționat expertul B. V. în răspunsul său la obiecțiunile reclamantei că O. nr. 6. nu se poate aplica retroactiv .
În consecință, instanța a constatat că prin cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză de către experții B. V. și A. S., cu concluzii concordante, s-a stabilit în mod exact cuantumul pensiei care i se cuvenea reclamantei.
Potrivit disp.art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000, „asigurații care, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar";.
Analizând aceste dispoziții legale, prima instanță a mai reținut că, reclamanta, născută la data de (...) și pensionată la data de (...), nu a făcut dovada că a contribuit la sistemul public de pensii după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
Instanța a mai constatat că este neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a paratei la plata daunelor morale, având în vedere că din probele administrate nu rezultă producerea unei daune cu acest titlu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 78, art. 155, art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data înregistrării acțiunii, instanța a admis în parte acțiunea formulată.
În baza art. 274 alin.1 Cod.proc.civilă, pârâta, fiind în culpă procesuală, a fost obligată la plata către reclamantă sumei de 3813,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta H. M., cât șipârâta C. J. DE P. C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin recursul formulat, reclamanta H. M. a criticat sentința primei instanțepentru următoarele motive:
Recurenta arată că hotărârea recurată a omis argumente capitale care justifică existența unui prejudiciu masiv și a prezentat numai acele motive care au efecte mai reduse asupra diminuării nejustificate a pensiei, cum ar fi salariul mai mic cu 60 de lei sau calculul incorect al sporului de vechime, deși motivele care reprezintă punctele de relief în susținerea acțiunii nu au fost menționate în sentință, cu toate că sunt foarte grave.
Se arată că aceste din urmă motive sunt: a)neluarea în calculul pensiei inițiale a întregului salariu după care s-a contribuit la fondul de pensii și b)diminuările succesive((...)).Astfel, se arată că, în calculul pensiei inițiale s- a luat în considerare numai 22,2% din salariul cu care a contribuit la fondul de pensii, eroare care n-a fost corectată niciodată în perioada 1999, până la recalcularea pensiei din 2005. Se mai susține că pârâta avea obligația să revizuiască modul de calcul și, în caz de erori, să-l corecteze, dar n-a procedat niciodată în acest sens, deși art.89 din legea nr.19/2000, art.4 din legea nr.554/2004 și art.107 din legea nr.263/2010 prevăd obligații în acest sens.
Recurenta mai susține că „completarea la expertiză"; este incompletă și cu multe erori, acesta fiind și motivul pentru care a contestat-o, văzând că expertul nu a calculat și diferențe de drepturi de pensie pentru perioada 1 septembrie
1999-1 aprilie 2001, pe motiv că în acea perioadă erau aplicabile dispozițiile L. nr.3/1977.
Se arată în acest sens că în mod eronat prima instanță nu a admis obiecțiunile pe care recurenta le-a formulat, în sensul de a se stabili despăgubiri și pentru această perioadă, cu toate că solicitarea sa era în concordanță cu prevederile art.4 din Legea nr.554/2004 care prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferente de data emiterii lui, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Recurenta mai arată că pensia este o proprietate, drept inviolabil și imprescriptibil, astfel încât este îndreptățită la despăgubiri pentru perioada 1999-
2003.
Se mai invocă faptul că în mod eronat prima instanță nu a admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale.
Recurenta arată că, potrivit legii, daunele morale se acordă ținând cont de gravitatea faptelor și frecvența acestora.
În ceea ce privește gravitatea faptelor, se arată că reducerea pensiei reprezintă un atentat la siguranța vieții, periclitând însăți existența titularului, ori, conform art.2 din Convenția europeană, viața trebui protejată de lege.
Se mai susține că, prin faptele sale, intimata i-a afectat profund calitate vieții vreme îndelungată, iar acordarea retroactivă a drepturilor de pensie pentru
2003-2010 nu compensează stresul, sentimentul de frustrare, umilință și batjocură resimțite de către recurentă.
Astfel, recurenta arată că intimata i-a cauzat suferințe morale generate de:„-intimidarea prin afirmații contondente";;„-minciuna promovată ca adevăr";;-„. promovat ca autentic";;";-atitudinea nedreaptă și discriminatorie";;";-tratamentul degradant și umilitor"; la care a fost supusă și constrânsă să lupte pentru drepturi firesc recunoscute altora; „-hărțuirea morală"; la care a fost supusă în timpul procesului, pe care n-ar fi trăit-o dacă CJP aplica în mod corect legea.
Recurenta mai arată că daunele morale trebuie acordate ținând seama de frecvența faptelor reprobabile comise de C., având următoarea succesiune în timp:
„1 sept.1999-neluarea în calculul pensiei a salariului după care s-a reținut
CAS, deci nerespectarea principiului contributivității.
1 aprilie 2001-nerevizuirea calculului eronat al pensiei inițiale și necorectarea lui, care a condus la un punctaj mult mai redus decât cel cuvenit de aproape 2 puncte. PUNCTAJ calculat de C.,64192
1 ianuarie 2002-prima depunctare ilegală aplicată punctajului existent, oricum mai mic decât cel cuvenit. PUNCTAJ diminuat la 1,43404
1 ianuarie 2003-a doua depunctare:PUNCTAJ dat de C., 29933
1 ianuarie 2004-a treia depunctare ilegală PUNCTAJ dat de C., 29189
2005-se ia în recalcularea pensiei un salariu mai mic decât cel din carnetul de muncă.";
Se mai arată că informațiile cu privire la depunctări rezultă din imaginea de plată emisă cu nr.22241/2006 de C.
Recurenta indică cu titlu de practică judiciară decizia nr.2643/R din (...) a
Curții de A. B., Secția contencios.
Se mai invocă Hotărârea din (...) a CEDO, Cauza Ernestina Zullo c.Italia.
Recurenta mai susține că, datorită erorilor grave ale casei de pensii a fost nevoită să se judece timp de șase ani în prezenta cauză.
În drept, se invocă disp.art.998 Cod. civil
Recurenta-pârâtă C. J. DE P. C. invocă următoarele motive de recurs:
Prin cererea de chemare în judecată din dosar nr. (...) (nr. vechi
5545/2006), devenit ulterior dosarul civil nr.(...), reclamanta contestat decizia nr.
1./(...).
Ulterior, prin cererea de chemare în judecată din dosar nr. (...), conexat ulterior la dosar nr. (...), reclamanta a contestat decizia de pensie nr. 1./(...), aceasta solicitând expres „conexarea acestei contestații la plângerea împotriva deciziei nr. 1./(...) din dosar nr.(...), aflat în rejudecare, întrucât este evident faptul că, pentru buna înfăptuire a actului de justiție, hotărârea pe care o veți pronunța trebuie să le vizeze pe ambele";.
În concluzie, recurenta arată că Tribunalul Cluj trebuia să analizeze aceste două decizii privind modul de calcul și raportat la greșelile invocate de reclamantă.
Mai mult, se arată că, în analiza acestora, trebuia să se aibă în vedere data depunerii actelor și acordarea drepturilor raportat la data depunerii și înregistrării acestora la C. J. de P. C., cu menționarea termenului de la care se vor calcul noile drepturi potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 5 din O.U.G. nr. 4/2005.
Recurenta mai arată că este nu doar eronată, ci și lipsită de temei legal anularea tuturor deciziilor de pensii, anulându-se practic întregul dosarul de pensie.
S-a arătat că este incredibil cum instanța poate să anuleze în anul 2012 o decizie emisă în anul 1999, sub imperiul L. nr. 3/1977, care era definitivă prin necontestarea ei.
Recurenta mai arată că în mod eronat sentința a fost pronunțată pe baza ultimelor două rapoarte de expertiză, care nu numai că sunt eronate, dar încalcă prevederile legale.
Astfel, se arată că, atât numărul total de puncte, punctajul mediu anual și implicit suma de 24.587 lei, sunt nereale și se bazează pe calculele din expertiză, calcule făcute cu încălcarea dispozițiilor legale.
După cum s-a arătat și prin obiecțiunile la expertiză, recurentul susține că expertul a efectuat calculul punctajelor pentru perioadele asimilate (armată și facultate) cu încălcarea dispozițiilor art.163 din Legea nr. 19/2000 și a făcut un calcul din mixarea art.163 cu art. 78 alin. 5 din Legea nr. 19/2000, nefolosind niciuna din modalitățile de calcul prevăzute de lege.
Se mai invocă faptul că expertul a calculat eronat punctajul suplimentar, încălcând dispozițiile art. 78 alin. 8.
De asemenea, se arată că în mod eronat a fost stabilit și punctajul pentru pensia suplimentară deoarece numărul total de puncte este calculat eronat, astfel încât și majorarea acestuia este tot eronată.
Recurenta mai susține că în mod nelegal au fost acordate diferențe de pensie începând cu anul 2003, din moment ce O.U.G. nr. 4/2005, raportat la anul pensionării reclamantei, prevedea recalcularea drepturilor cu data de (...) și numai de la această dată puteau fi făcute calcule luând în considerare veniturile pentru întreaga perioadă de activitate, conform O.U.G. nr. 4/2005.
În drept, se invocă disp.art.304 pct. 9 Cod.proc.civilă.
Analizând recursul formulat de pârâta C. J. DE P. C., în temeiul disp.art.3041
Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că se reține că acesta este în parte fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Curtea constată ca fiind fondat, în primul rând, motivul de recurs privind anularea de către prima instanță a unor decizii de pensie care nu au fost contestate în cauză, respectiv a deciziilor nr.1./(...), nr. 1./(...), nr. 1./(...) și a
„deciziilor de pensionare ulterioare emise de pârâtă până la data pronunțării sentinței";, astfel cum a reținut tribunalul prin dispozitivul hotărârii recurate.
As tf el cu m am me nț io n at an ter ior, în pr ezen ta c auz ă, recl aman ta H. M. a
înțeles s ă con tes te do ar dec iz ia nr.1. /(...), iar pr in acț iune a conex ă, dec iz ia nr.1./(...), astfel încât în mod eronat prima instanță a dispus și anularea celorlalte
decizii emise de către casa teritori ală de pensii.
Mai mult, cadrul procesual al prezentei cauze nu putea fi decât cel stabilit
în termenele procedurale legale, în care reclamanta a investit instanța cu
anularea celor două decizii de pensie, emise la datele de (...) și (...), invocând
următoarele motive:
-calculul greșit al punctajului său ca urmare a valorificării unui alt venit decât salariul real menționat în cartea de muncă, la poziția 23, pentru anii 1984-
1989;
-calculul eronat al sporurilor de vechime pe perioada (...)-(...), care trebuia să fie cel menționat în adeverința nr.1001/2005 eliberată de C. T. de I. A. „. R..
-neaplicarea prevederilor art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000.
-neaplicarea prevederilor art.180 din Legea nr.19/2000, invocându-se depunctarea abuzivă și nelegală, după data de (...), în sensul că punctajul a scăzut din anul 2001, până în anul 2004, în mod nejustificat.
În ceea ce privește acest ultim motiv de nelegalitate a deciziilor contestate, se reține că reclamanta-recurentă a precizat, atât înaintea primei instanțe, dar și prin recursul său, în mod explicit, care sunt diminuările de punctaj pe care le invocă, respectiv:
„1 sept.1999-neluarea în calculul pensiei a salariului după care s-a reținut
CAS, deci nerespectarea principiului contributivității.
1 aprilie 2001-nerevizuirea calculului eronat al pensiei inițiale și necorectarea lui, care a condus la un punctaj mult mai redus decât cel cuvenit de aproape 2 puncte. PUNCTAJ calculat de C.,64192
1 ianuarie 2002-prima depunctare ilegală aplicată punctajului existent, oricum mai mic decât cel cuvenit. PUNCTAJ diminuat la 1,43404
1 ianuarie 2003-a doua depunctare:PUNCTAJ dat de C., 29933
1 ianuarie 2004-a treia depunctare ilegală PUNCTAJ dat de C., 29189
2005-se ia în recalcularea pensiei un salariu mai mic decât cel din carnetul de muncă.";
Trebuie subliniat faptul că acest cadru procesual a fost fixat practic prin decizia civilă nr.692/R/(...), de casare cu trimitere spre rejudecare.
Mai mult, în dosarul conexat, înregistrat inițial sub nr.(...), după doi ani de la data introducerii primei acțiuni, respectiv la data de (...), reclamanta, contestând noua decizie nr.1./(...), a invocat tot aceleași motive, astfel încât întreg probatoriul administrat în cauză trebuia să privească doar aceste aspecte.
Pe lângă aceste aspecte ce țin de cadrul procesual al prezentei cauze, de o deosebită importanță sunt normele legale ce erau aplicabile în ceea ce privește cuantumul pensiei cuvenite reclamantei.
Astfel, reclamanta a fost pensionată pentru limită de vârstă prin decizia nr.1./(...), în temeiul L. nr.3/1977, care prevedea un mod de stabilire al cuantumului pensiei cu totul diferit de cel al L. nr.19/2000, ce nu avea nicio legătură cu principiul contributivității și nici nu avea la bază un punctaj mediu anual.
Potrivit art.11 din Legea nr.3/1977, pensia integrală pentru munca depusă
și limita de vârstă s e determină în proce nte din retribuția ta rifară, diferențiate p e
tranșe de retribuții și grupe de muncă, stabilite potrivit legii, iar conform art.10
din această lege, retribuția tar ifară care se ia ca bază de calcul la stabilirea
pensiei este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani l ucrați consecutiv, l a alegere, din ultimii 10 ani de activitate.
Astfel cum se poate lesne observa din aceste dispoziții legale, veniturile pentru care s-au plătit sau nu contribuții de asigurări sociale în toată perioada de
activitate a reclamantei nu constituiau la acea dată un reper în vederea stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, și pensia reclamantei a fost stabilită în anul 1999 în baz a
retribuției tarifare determinate conform dispozițiilor legale în vigoare la data la care aceasta a formulat cerere de pensionare, fiind avute în vedere în acest sens
doar retribuțiile tarifare lunare din perioada (...) -(...), astfel cum rezultă din fișa
de pensie, depusă la fila nr.150, și adev erința nr.613/(...), depusă la fila nr.151, din primul dosar de fond
Mai mult, decizia nr.1./(...), prevedea expres care este calea de atac de
care reclamanta tr ebuia să uzeze în c azul în care era ne mulțumită de mod ul
de stabilirea a pensiei sale, respectiv cea prevăzută la art.52 din Legeanr.3/1977.
În cazul deciziilor care nu au fost atacate în termen, art.52 alin.5 din
Legea nr.3/1977 prevedea ex pres faptul că acestea „sînt definitive";.
Prin urmare, având în vedere aceste dispoziții legale, reclamanta nu mai avea posibilitatea nici de a contesta, nici de a pune în discuție în anul 2006, după 7 ani, un cuantum al pensiei care fusese definitiv stabilit în anul 1999.
În ceea ce priv ește diferențele de punctaj invoc ate de către reclamanta, pentru perioada 2001-2004, în privința căro ra reclamanta invocă
neaplicarea dispozițiilor art.180 din Lege a nr.19/2000 , Curt ea reține că aceste punctaje, pe care recurenta le-a găsit menționate în cupoanele de pensie primite, nu trebuie confundate cu cele stabilite în procesul de recalculare a
pensiilor, având în vedere faptul că în acea perioadă nu ex ista nici cadrul legal în acest sens, fiind adoptate, ulterior, H. nr.1550/ 2004 și O.U.G. nr.
4/2005, în temei ul cărora recalcul ar ea pensiilor din vechiul sistem, cu
luarea în considerare a principiilor L. nr.19/2000 și a tuturor veniturilor contributive, s-a realizat etapizat, doar începând cu luna martie 2005.
Î n consecință, în raport de valoarea punctului de pensie stabilit periodic, a
existat posibilitatea ca punctajele medii anuale să scadă, făr ă însă ca acestea să
poată provoca defe l vreo vătămare re clamantei, având î n vedere faptul că
art.180 alin.7 din legea nr.19/2000 prevede că: „În situația în care cuantumul pensiilor stabilit conform alin.6 este mai mic decât cel stabilit în
baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.
Practic, în această perioadă au avut loc doar „corectări"; ale pensiilor deja stabilite, prin H. nr.845/2001, „. ale pensiilor prin : H. nr.781/2001, H. nr.1169/2001, H. nr.195/2002, H. nr.518/2002, H. nr.920/2002, H. nr.1301/2002, H. nr.218/2003, H. nr.614/2003, H. nr.1383/2003, H. nr.263/2004, H. nr.808/2004 și H. nr.1297/2004, sau „. ale pensiilor prin: H. nr.1474/2002, H. nr.1433/2003 și H. nr.963/2004.
Toate aceste acte no rmative au prevăzut menținerea în plată a cuantumului avantajos pentru pensionar.
De altfel, în perioada 1999-2004, reclamantei nu i s-a mai emis nicio
decizie de pensie care să modifice cuantumul pensiei stabi lit acesteia conform L.
nr.3/1977, iar pens ia lunară a acesteia în toată această p erioadă nu a suferit
diminuări.
Ceea ce invocă reclamanta sunt practic punctaje determinate conform
art.180 alin.2 din Legea nr.19/2000, care prevedea că: „CNPAS va lua măsur ile
necesare astfel încât la data intrării în vigoare a prezentei legi să determine
punctajul mediu anual al fiecărui pensionar prin raportarea cuantumului
pensiilor cuvenite conform legislației anterioare, pe categoriile de pensii prevăzut e la art.40, din care s-a dedus contribuția pentru asigurările sociale de sănătate,
datorată conform legii la valoarea unui punct de pensie, s tabilită în condițiile
art.80.";, care nu trebuie confundate cu punctajele medii anuale determinate în procesul de recalculare, potrivit veniturilor realizate în întreaga perioadă de
activitate și a celorlalte elemente de calcul specifice L. nr.19/2000 și care, pentru
motivele menționate anterior, nu au influențat însă în vreun mod cuantumul pensiei sale.
Mai trebuie avut îns ă în vede re că ceea ce contestă reclam anta în cauză este decizia nr.1./(...), prin care într-adevăr, potrivit H. nr.1550/2004 și a
O.U.G. nr. 4/2005, au fost recalculate pensiile din sistemul public, stabilite
în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potri vit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile L. nr.19/2000.
Raportat la anul p ensionării reclamantei, respectiv 1999, astfel cum a
menționat și casa t eritorială de pensii prin motivele de re curs, drepturile depensie ale acesteia au fost recalculate, conform principiilor L. nr.19/2000, doar începând cu data de (...), potrivit art.2,3 O.U.G. nr.4/2005, astfel
încât oricum în c auză nu s -ar pute a pune problema solicitării/acordării
unor despăgubiri, pentru pretinse erori de calcul a punctajului mediu
anual determinat conform acestor dispoziții legale, respectiv a cuantumului pensiei astfel stabilit, anterior acestei date.
De altfel, astfel cum se observă din dosarul de pensie depus în copie la
dosar de către casa teritoria lă de pensii, cu toate că reclamanta a primit lunar
cupoanele de pensie invocate în cauză, aceasta nu a adresat nicio cerere acestei
instituții prin care să -și exprime nemulț umirea față de punctajul sau cu antumul pensiei.
Astfel, de la data cererii de pensionare, î nregistrate la data d e (...) și până la
data de (...), la dosarul de pensie al reclamantei nu se regăsește nicio cerereprivind corectarea unor eventuale erori în stabilirea drepturilor sale de pensie.
Mai mult, prin cererea înregistrată sub nr.26 930/(...), reclamanta a
solicitat doar adăugarea perioadei asimilate, anexând acte de studii.
Î n urma acestei cereri, a fost emisă decizia nr.1./(...), în vederea
recalculării pensiei sale cu luarea în c onsiderare a perioa dei (...) -(...) ca fiind stagiu asimilat.
Această decizie a rămas definitivă, în temeiul disp. art.88 din Legea
nr.19/2000, nefiind contestată în termenul prevăzut de art.87 din aceeași lege.
Recurenta C. J. DE P. C. a susținut că această decizie a fost comunicată în mod legal intimatei, iar reclamanta nu numai că nu a contestat acest aspect, ci, chiar prin cererea inițială, înregistrată sub nr.5545/(...) pe rolul T. C., a precizat expres că anexează acesteia următoarele acte:
„ 1. Decizia inițială de pensionare 1./(...),
2. Decizia nr.1./(...) pentru stagiul asimilat;
3. Decizia nr.1./(...);
4. Buletinul de calcul din (...);
5. CUPOANE DE PENSIE din 2001, 2002;
6. adeverințe cu indemnizații și sporuri;
7. carnetul de muncă.";
Anexarea deciziei din 2004 unei contestații formulate expres împotriva deciziei nr.1./(...), demonstrează că aceasta nu a înțeles să atace și decizia anterioară.
De altfel, prin decizia nr.1./(...), punc tajul pentru perioa da asimilată, determinat conform înscrisului aflat la fila nr.128 dosar de fond, a fost adău gat
doar la punctajul stabilit conform celor menționate anterior, punctajul mediu anual astfel determinat neputând fi oricum confundat cu cel stabilitîn procesul de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei, conform principiilor L. nr.19/2000, în cadru l căruia stabilirea punctajului mediu anual aferent s-a făcut doar începând cu data de (...).
Analizând motivele pentru care a fost contestată decizia nr.1./(...), se reține că în mod corect tribunalul a reținut că recurenta C. J. DE P. C. a luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei, salariul în sumă de 3.300 lei, menționat din eroare în fișa de pensie a acesteia, deși la poziția nr.23 din carnetul de muncă și în adeverința depusă la fila nr.48 dosar rejudecare, era menționată suma de 3.360 lei, pentru perioada (...) - (...).
În ceea ce privește sporurile de vechime pe perioada (...)-(...), menționate în adeverința nr.1001/2005 eliberată de C. T. de I. A. „. R., se reține că C.C. a luat în considerare sporul în procent, nu suma de bani efectiv plătită acesteia cu acest titlu, înscrisă expres în acest act-ce poartă mențiunea că datele au fost extrase din statele de plată care se găsesc în arhiva unității, angajatorul asumându-și întreaga răspundere în acest sens.
Curtea mai reține că, în prima rejudecare a cauzei, a fost efectuată de către experta S. M. M. o expertiză contabilă ce avea ca obiectiv și calculul corect al sporului de vechime, precum și determinarea punctajului mediu anual în raport de acesta, conform îndrumărilor date în decizia de casare, în să concluziile acestei
lucrări de specialitate nu pot fi reținute de către instanță, având în vedere faptul
că, din anexa nr.1 la raportul de expertiză (fila 117 dosar rejudecare), rezultă că
experta și -a întemeiat aceste determinări pe prevederile machetei de calcul al
salariului personalu lui didactic din Ane xele 1 și 2 la OUG 6., deși reclamanta a
prestat muncă în calitate de cadru didactic doar până în anul 1999 .
Pe de altă parte, s-ar putea constata o culpă procesuală a casei de pensii, într-un proces prin care se contestă o decizie emisă de către aceasta, doar în cazul în care instituția nu a luat în calcul, la determinarea punctajului mediu anual mențiunile din carnetul de muncă sau adeverințele e mise de către fost ul
angajator privind sporurile cu caracter permanent, care atestă, pe baza unor
documente verificabile, că acestea au fost în realitate sumele plătite salariatului,
adeverințe care să fi fost depuse la această instituție publică în scopu l
recalculării drepturilor de pensie.
Se mai reține că, pentru erorile din carnetul de muncă privind drepturile de natură salarială menționate, legea prevedea expres calea rectificării mențiunilor acestuia, ce trebuia solicitată de către reclamantă judecătoriei competente, conform Decretului nr.92/1976.
De asemenea, orice alte nemulțumiri ale fostul angajat privind modul în care angajatorul a stabilit salariul, sau un anumit spor, precum și cele privind mențiunile efectuate de către unitatea de învățământ în adeverințele emise se soluționau în cadrul unui conflict de muncă cu fostul angajator.
Ulterior, desigur, cartea de muncă rectificată sau adeverințele obținute în urma hotărârilor judecătorești prin care se constatau inadvertențe în actele eliberate salariatului, puteau fi depuse la casa de pensii în vederea valorificării acestora.
Î n ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000, care prevăd că asigurații care, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de această lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situațiile prevăzute de art.5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3, 6% pentru fiecare an suplimentar, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta nu a contribuit la sistemul public după îndeplinirea condițiilor de pensionare, având în vedere că a lucrat doar până la data de (...).
Curtea mai reține că punctajul mediu anual și despăg ubirile stabilite prin
expertizele contabile efectuate în cauză nu pot fi reținute ca fiind reale și corecte,
pentru următoarele motive:
În primul rând, toate expertizele efectuate în cauză, depășesc cu mult cadrul procesual stabilit în cauză și încălcă dispozițiile legale în vigoare în perioadele pentru care se stabilesc drepturile de pensie.
Astfel, pe lângă cele menționate anterior privind lucrarea de specialitate
efectuată de experta S. M. M., având în vedere calculul sporului de vechime, seconstată că, astfel cum rezultă din răspunsul la obiecțiuni fila 153 dosar prima rejudecare, acest expert a luat în considerare la stabilirea punctajului mediu
anual și majorarea de 5,25% prevăzută de art.2 alin.1 din H. nr.1346/(...),
aplicabilă începând cu 1 septe mbrie 2004, cu toate că, astfel cum am m ai
menționat anterior, recalcularea drept urilor de pensie ale reclamantei confor m principiilor a L. nr.19/2000 s-a făcut do ar începând cu data de (...), iar aceasta a
înțeles să conteste în cauză doar decizia nr. 1./(...) și cea ulterioară, emisă în anul 2008.
În ceea ce privește concluziile expertizei efectuate de către expertul B. V., fila nr.28 din cel de-al doilea dosar de rejudecare, Curtea reține că și acesta a stabilit punctajul mediu anual de 2,29877 puncte, reținut de către prima
instanță în sentința recurată, ce a sta t la baza despăgub irilor la care a fost
obligată C. C., calcu lând acest punctaj, cu aceeași indexare de 5,25% prevăzută
de art.2 alin.1 din H. nr.1346/(...), aplicabilă începând cu 1 septembrie 2004, la punctajul pe care l-a stabilit, de 2,18410 puncte.
De asemenea, se c onstată că, diferenț ele mari de puncta j față de cele
stabilite de către casa teritorială de pensii, provin din calculul eronat a 0,16424 puncte, pentru stagiul adăugat, fila 30 din cel de-al doilea dosar de rejudecare,
calculat greșit potrivit disp.art.78 alin.5 lit.b din Legea nr.19/2000, deși pensia
reclamantei nu a fos t stabilită potrivit di spozițiilor acestei leg i, ci a L. nr.3/1977,
fiind aplicabile acesteia dispozițiile art .163 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Astfel, pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data de (...), Legea nr.19/2000 prevede, la art.78 alin.5 lit.b), că, pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului se utilizează 25% din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective, în cazurile prevăzute la art.38 alin.1 lit.b) și c) și la art.53 alin.3.
Conform dispozițiilor art.163 alin.1 din Legea nr.19/2000, pentru perioadele asimilate, care au constituit vechime în muncă utilă la pensie considerată în condițiile legii până la data intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizează, după caz, salariul minim pe economie brut sau net, respectiv salariul de bază minim brut pe țară din perioadele respective.
Potrivit alin.3 al acestui articol, prevederile alin.1, referitoare la stabilirea punctajului anual, se aplică și în cazul perioadelor în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art.38.
De asemenea, se mai reține că, des păgubirile stabilite de către expert
cuprind și diferențe de pensie pretins a fi datorate de către casa de pensii
începând cu data de iunie 2003, precum și dobânzi lega le și actualizări cu
indicele de inflație, pentru aceeași perioadă, cu nerespectarea cadrului procesual
stabilit în cauză.
Astfel cum rezultă din anexa la raportul de expertiză efectuat de către expertul B. V., fila nr.37 din cel de-al doilea dosar de rejudecare, pentru perioada
2003- 1 decembrie 2005, expretul a calculat despăgubirile reprezentând diferențe
de drepturi de pen sie, pe baza acelui ași punctaj mediu anual, de 2, 29877 puncte, stabilit conform H. nr.1550/2004 și a O.U.G. nr. 4/2005, deși, astfel
cum am menționat anterior, pensia reclamantei nu era stabilită în această
perioadă conform acestor acte normative.
Î n ceea ce privește expertiza/. la expertiză, efectuată de expertul A. S. A. - solicitată de către reclamantă în vederea calculării corecte și complete a drepturilor neacordate pentru perioada septembrie 1999-iunie 2003, invocând multe alte aspecte, pe care nu le-a menționat prin cererile cu care a investitinstanța în termenele procedurale legale, fila 186 rejudecare din cel de-al doilea dosar de rejudecare-, prin care s-a constatat că punctajul de 2,29877 puncte
stabilit de către expertul B. V. este corect, fila 222 dosar rejudecare, se reține că
aceasta nu poate fi r eținută de către inst anță pentru motivele menționate anterior în ceea ce privește expertiza B.
Analizând recursul formulat de reclamanta H. M., se reține că acesta estenefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță nu a obligat casa de pensii și la plata diferențelor de drepturi de pensie pentru perioada 1 septembrie 1999-1 aprilie
2001, pentru motivele reținute în acest sens în recursul formulat de către partea adversă, atât în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în această perioadă calcului pensiei reclamantei, respectiv cele ale L. nr.3/1977, cât și a necontestării și rămânerii definitive a deciziei de pensie emise în anul 1999.
În ceea ce privește motivele de recurs privind aplicabilitatea în cauză a art.4 din Legea nr.554/2004, Curtea constată că deciziile de pensie au fost prevăzute de către legiuitor, astfel cum am mai menționat anterior, cu căi de atac speciale, pensionarii având posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată, cu respectarea termenelor și procedurilor expres prevăzute de legea sub care au fost emise, ori, în cauză, reclamanta nu a contestat în termele legale deciziile de pensie anterioare celei de recalculare din 2006.
Chiar dacă dreptul la pensie este un drept fundamental, aceasta nu exclude necesitatea respectării de către pensionari a dispozițiilor legale privind termenele și procedura în care pot fi contestate actele emise de către instituțiile statului privind stabilirea cuantumului pensiei.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei-recurente de obligare a pârâtei C. T. de P. la plata daunelor morale, având în vedere faptul că, astfel cum am menționat anterior, erorile de stabilire a drepturilor de pensie cuvenite reclamantei în procesul de recalculare conform principiilor L. nr.19/2000, sunt doar cele menționate anterior, respectiv neluarea în considerare a salariului în sumă de
3.360 lei, ci acelui de 3300 lei, pentru perioada (...) - (...) și sumei de bani menționată cu titlu de spor de vechime, pentru perioada (...) - (...), astfel cum aceasta a fost menționată în adeverința nr. 1001/2005 eliberată de C. T. de I. A.
„. R. C.-N., pentru toate celelalte prejudicii invocate de către recurentă în perioada 1999-(...), precum și a celor privind greșita calculare a punctajului pentru perioadele asimilate și adăugate, neputându-se constata nicio culpă procesuală a casei de pensii în cauză.
De altfel, recurenta nu a probat în cauză că ar fi suferit un prejudiciu moral prin faptele casei teritoriale de pensii.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc.civilă, se va admite în parte recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C., se va modifică în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se admite în parte acțiunea și cererea conexă formulată de reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. și în consecință, a se dispune anularea deciziilor nr. 1./(...) și nr. 1./(...) emise de către pârâtă, cu obligarea CASEI JUDEȚENE DE P. C. să emită o nouă decizie de pensie prin care să ia în calcul la stabilirea drepturilor depensie ale reclamantei, salariul în sumă de 3.360 lei, pentru perioada (...) - (...) și sporul de vechime, pentru perioada (...) - (...), astfel cum acesta a fost menționat în adeverința nr. 1001/2005 eliberată de C. T. de I. A. „. R. C.-N., recalcularea urmând a se face începând cu data (...), data de la care și-a produs efectele prima decizie contestată în cauză și de la care s-au stabilit drepturile de pensie recalculate conform principiilor L. nr.19/2000.
Pârâta C. J. DE P. C. va fi obligată să plătească reclamantei diferențele de pensie ce vor rezulta în urma acestei recalculări.
Având în vedere pretențiile încuviințate reclamantei și faptul că punctajele medii anuale și diferențele de pensie reținute prin expertizele efectuate de către experții B. V. și A. S. A. sunt în cea mai mare parte eronate, neputând fi reținute de către instanță, vor fi înlăturate dispozițiile sentinței recurate privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii de expert plătite de către reclamantă acestor experți.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Pentru considerentele menționate anterior, se va respinge recursul formulat de reclamanta H. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 3138 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea și cererea conexă formulată de reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. și în consecință, dispune anularea deciziilor nr. 1./(...) și nr. 1./(...) emise de către pârâtă și obligă C. J. DE P. C. să emită o nouă decizie de pensie prin care să ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei, salariul în sumă de 3.360 lei, pentru perioada (...) - (...) și sporul de vechime, pentru perioada (...) - (...), astfel cum acesta a fost menționat în adeverința nr. 1001/2005 eliberată de C. T. de I. A. „. R. C.-N., recalcularea urmând a se face începând cu data (...).
Obligă pârâta C. J. DE P. C. să plătească reclamantei diferențele de pensie ce vor rezulta în urma acestei recalculări.
Înlătură dispozițiile sentinței recurate privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de reclamanta H. M.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.:C.M. ; Tehnored.:C.M./M.S.;
3 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: I.Prelipceanu
| ← Decizia civilă nr. 4909/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2276/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
