Decizia civilă nr. 4766/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ Nr. 4766/R/2012
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul R. M. M. împotriva sentinței civile nr. 7098 din 21 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimații pârâți CASA DE PENSII S. A M. A. N. și M. A. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 13 noiembrie 2012 când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7098 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul R. M.- M., împotriva pârâților C. de P. S. a M. A. N. și M. A. N. având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat instanței să dispună nulitatea absolută/anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 79377/(...) și plata diferențelor între pensia de serviciu și pensia primită, iar în subsidiar anularea deciziei și obligarea pârâtei C. de P. S. a M. la emiterea unei noi decizii de revizuire pe baza veniturilor reale, cu menținerea în plată a cuantumului pensiei din luna decembrie 2010 dacă în urma revizuirii rezultă un cuantum mai mic decât acesta.
Reclamantului i s-a emis decizia de revizuire a pensiei nr. 79377/(...) în baza OUG nr. 1..
Atașat acestei decizii s-a depus la dosarul cauzei situația veniturilor realizate lunar de reclamant.
Curtea Constituțională, prin D. nr.873/(...), referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția României. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu a putut fi interpretată ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
Prin D. nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
P.le de serviciu au fost instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective și ele au două componente: pensia contributivă, ce se plătește din bugetul asigurărilor sociale de stat și pensia suplimentară ce se suportă din bugetul de stat fără plata vreunei contribuții. Acordarea pensiei suplimentare ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, nu este un privilegiu și ca atare poate fi eliminată atunci când bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat nu mai poate suporta plata unor astfel de drepturi din rațiuni de ordin economic și financiar.
Astfel, potrivit acestei metodologii persoanelor cărora, la data stabilirii pensiei de serviciu, li s-a determinat punctajul mediu anual potrivit L. nr.1., în cadrul procesului de recalculare li se atribuie acel punctaj mediu anual și cuantumul pensiei din sistemul public corespunzătoare acestuia. La determinarea acestui cuantum se folosește valoarea punctului de pensie valabil la data încheierii procesului de recalculare.
Beneficiarii pensiilor de serviciu sunt asigurați ai sistemului public de pensii,iar dreptul lor de a beneficia de pensie de asigurări sociale este corelativ obligațieide a participa la sistemul public de pensii.
OUG nr. 5. prevede la art. 1 alin. 1 că: P.le prevăzute la 1 lit. c)-h) din L.nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Pentru revizuirea pensiilor menționate la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență, potrivit art. 2 din același act normativ.
Astfel, reclamantul nu a contestat nici o eroare în calculul punctajului stabilit prin decizia de revizuire a pensiei.
De asemenea, Curtea Constituțională arată că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";, astfel că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
De asemenea, se menționează că „Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.";
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar, respectiv anularea deciziei de revizuire și obligarea pârâtei C. de P. S. a M. la emiterea unei noi decizii de revizuire pe baza veniturilor reale, cu menținerea în plată a cuantumului pensiei din luna decembrie 2010 dacă în urma revizuirii rezultă un cuantum mai mic decât acesta nu a avut nici un temei legal.
Plata pensiei s-a făcut la valoarea stabilită prin decizia de revizuire a pensiei și nu alt cuantum.
R. procentual al diminuării pensiei nu constituie un criteriu esențial pentru determinarea raportului de proporționalitate. R. de proporționalitate poate fi stabilit raportat și la alte criterii precum indemnizația socială pentru pensionari
(prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, așa cum se arată în D. nr. 29/2011 a Înaltei Curți de C. și J.
În ședința publică din (...) instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M. A. N.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. M. M., solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare reclamantul arată că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare consacrat de art.24 din Constituție și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din C. pentru apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale.
Sarcina probei privind veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia revine pârâților întrucât înscrisurile originare privind veniturile pe care le-a realizat sunt deținute de aceștia. C. art. 172 al. 1 C.pr.civ., instanța poate ordona părții care deține un înscris privitor la pricină să-l înfățișeze. Mai mult, conform al.2 al aceluiași articol „cererea de înfățișare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părților sau dacă însăși partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris
...";.
În cauză, „înscrisurile privitoare la pricină"; sunt înscrisurile originare care fac dovada veniturilor realizate de mine de-a lungul carierei de ofițer M., adică statele de plată și ordinele de zi pe unitate. A. înscrisuri sunt deținute de M. A. N., motiv pentru care la punctul II din precizarea de acțiune depusă la primul termen de judecată ((...)) a solicitat ca pârâtul să le depună în copie. Pe lângă acestea, pentru a putea proba că în tabelul anexat deciziei de revizuire există perioade în care au fost înscrise venituri mai mici decât cele minime prevăzute în Anexa nr. l la O. nr.1., a solicitat ca pârâtul să depună copie după fișa de personal cu gradele militare și cu funcțiile pe care le-a îndeplinit. De asemenea, pentru a putea verifica dacă s-a făcut încadrarea corectă în condiții de muncă, am solicitat ca pârâtul M. să depună O. M. nr.M.116/(...) pentru aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, emis în baza art.7 din H. nr. 1294/2001, modificat și completat prin O. nr. MS.132/(...) emis în baza H. nr. SI019/(...), precum și Fișa cu locurile de muncă în care am lucrat și care îmi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții (Anexa nr.3 la O. M. nr.M.116/(...)).
Cu toate că prin Î. din (...) instanța a admis cererea mea, la termenul următor a trecut la judecarea cauzei fără administrarea probelor solicitate și încuviințate.
Actele din dosarul de pensie depus în copie de pârâta C. de P. S. a M. nu pot suplini înscrisurile la care am făcut referire mai sus deoarece:
- Situația veniturilor realizate lunar emisă de U. 02426 C.-N. nu este un înscris originar și, prin urmare, nu poate face dovada indubitabilă a veniturilor mele. U. 02426 C.-N. nu este deținătoarea înscrisurilor originare (state de plată și ordine de zi pe unitate) în baza cărora să poată elibera adeverințe. Pe de altă parte, nu am nici o garanție că datele din statele de plată și din ordinele de zi pe unitate au fost preluate în mod corect și complet de către unitățile care dețin aceste înscrisuri originare. Eliberarea situației privind veniturile - act care trebuie să ateste indubitabil (să adeverească) o stare de fapt - trebuie să respecte prevederile legale privind eliberarea adeverințelor. Astfel, art.5 din O.G. nr.33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale prevede că: „Certificatele și adeverințele eliberate vor conține, în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea. „ Respectarea strictă a imperativelor impuse de lege se impunea cu atât mai mult cu cât în cauză este vorba de stabilirea unui drept fundamental: dreptul la pensie.
Fișa de pensie este lipsită de relevanță sub aspectul analizat deoarece a fost
Întocmită în temeiul prevederilor L. nr.164/2001 conform cărora baza de calcul a pensiei era stabilită prin luarea în considerare doar a veniturilor din ultimele 6 luni (ultima lună) de activitate și nu prin luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate.
Fișa cu locurile de muncă în care am lucrat și care îmi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, cu toate completările ulterioare, nu a fost actualizată conform modificărilor și completărilor aduse O.ui M. nr. M.116/(...) prin O. nr. MS.132/(...) emis în baza H. nr. S1019/(...).
Față de aspectele susmenționate, constatarea instanței de fond conform căreia „reclamantul nu contestă nici o eroare în calculul punctajului stabilit prin decizia de revizuire a pensiei";, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii. El nu poate să invoce erori de calcul din ,oment ce nu posedă o evidență a veniturilor iar dovezile în acest sens nu au fost depuse de către cel care le deține.
În lipsa înscrisurilor doveditoare privind veniturile, pot menționa totuși un aspect care evidențiază cât se poate de elocvent netemeinicia datelor privind veniturile luate în calcul la revizuirea pensiei: În tabelul anexat deciziei de revizuire există perioade în care veniturile menționate sunt mai mici decât cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, așa cum este precizat acest cuantum În Anexa nr. l la O. nr.1.. Nu pot prezenta o situație completă a acestor perioade întrucât nu posed documente cu care să fac dovada perioadelor în care a deținut gradele militare succesive (este motivul pentru care a solicitat ca pârâții să depună fișa de personal cu gradele militare și cu funcțiile pe care le-a îndeplinit) dar pot menționa, spre exemplu, că:
• în lunile ianuarie - martie 1990 - când avea gradul de locotenent major - venitul lunar menționate în tabel este de 4400 lei, în loc de 4777 lei cât este prevăzut în Anexa nr. l la O. nr.1I2011;
• în luna iulie 1999 - când avea gradul de locotenent-comandor(echivalent gradului de maior) - venitul lunar menționate în tabel este de 4.483.063lei, în loc de 4.521.319 lei cât este prevăzut în Anexa nr. l la O. nr.1.;
Concluzionez afirmând că depunerea în probațiune a înscrisurilor doveditoare privind veniturile era (este) absolut necesară întrucât, în lipsa acestora și neavând o altă posibilitate de a verifica realitatea și integralitatea datelor luate în calcul la revizuirea pensiei, eu sunt într-un dezavantaj evident.
Judecând cauza în lipsa probelor esențiale a căror administrare a solicitat-o, instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și l-a privat de dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului egalității armelor, principiu care impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul.
2. A arătat și a motivat în cererea de chemare în judecată (punctul 2) că D. nr. 79377 din (...) este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută.
3. Sunt străine de natura pricinii referirile la dispozițiile H. nr.737/2010 și
O. nr. 5. Î. acestea vizează pensiile prevăzute la lit. c-h din L. nr.1..
4. S-a făcut referire în motivare la „. suplimentară";, arătându-se că acordarea acesteia „nu se subsumează dreptului constituțional la pensie"; și motivându-se astfel posibilitatea statului de a o diminua sau chiar de a o anula.
Premisa de la care a pornit instanța a fost Însă una profund greșită întrucât pensia militară de stat nu a fost alcătuită dintr-o parte contributivă si una necontributivă (suplimentară) ci a avut o altă natură juridică, așa cum a arătat și motivat în cererea de chemare în judecată (punctele 5 și 6).
5. Revizuirea pensiei sale încalcă în mod flagrant art.1 din Protocolul nr. l adițional la C. pentru Apărarea D. O. si a Libertăților Fundamentale, coroborat cu art.14 din C..
Deși a arătat în motivarea cererii de chemare în judecată (punctul 7) argumentele specifice pentru care recalcularea și revizuirea pensiei militare de stat încalcă prevederile legilor europene (schimbarea naturii juridice a pensiei; lipsa unei evidențe suficient de accesibile a veniturilor; imposibilitatea aplicării corecte și complete a principiului „contributivității"; din cauza imposibilității dovedirii tuturor veniturilor; creșterea fondului total necesar plății pensiilor militare în urma revizuirii acestora, etc.), instanța de fond nu a făcut nici o referire la aceste argumente specifice, pentru a și le însuși sau pentru a le respinge motivat.
Fără a reitera întreaga motivație din cererea de chemare în judecată privind încălcarea reglementărilor europene și a practicii C.E.D.O., arăt doar că, în ce privește cazul particular al pensiilor militare, scopul asigurării echilibrului bugetar în condițiile crizei economice nu numai că nu a fost îndeplinit dar s-a obținut efectul contrar. Este deja de notorietate că fondul total pentru aceste pensii nu a scăzut ci, dimpotrivă, a crescut. Creșterea fondului de pensii a fost confirmată chiar de șeful D. F. - C. a M., care în declarația din (...) aflată până de curând pe site-ul oficial al M. (www.mapn.ro) arăta, între altele, că la circa 86% dintre pensionari le-au crescut pensiile iar creșterea medie este de 34%, adică de
572 lei. În aceste condiții, scopul legitim nu mai poate fi invocat doar Împotriva unui număr mic de pensionari militari, prin sacrificarea intereselor cărora să se poată justifica procesul de recalculare/revizuire a pensiilor militare.
Față de motivele invocate mai sus, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 7 noiembrie 2012 (f.9-15) intimata pârâtă M. A. N. a solicitat respingerea recursului formulat, cu menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește criticile referitoare la respectarea dreptului la apărare a recurentului vis a vis de administrarea probei cu înscrisuri, Curtea reține că, din datele depuse în dosarul de pensionare al reclamantului, calculul pensiei s-a făcut pe baza adeverințelor emise de unitățile militare competente.
Curtea va înlătura criticile recurentului vis a vis de nelegalitatea acestor adeverințe pentru motivele ce urmează.
Astfel, în primul rând Curtea subliniază că procedura revizuirii și actele stau la baza calculării cuantumului pensiei sunt reglementate prin art. 1. OUG
1..
Potrivit acestui text legal:
(1) P.le prevăzute la 1 lit. a) și b) di n L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie
2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
(5) Evoluția salariului mediu brut/net pe economie și a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2.";
Ca atare, Curtea nu poate reține argumentul recurentului potrivit căruia relevarea în adeverințele emise ale unor venituri mai mici decât cele din anexa doi ar prezuma în mod absolut caracterul nereal al acestora, în condițiile în care alin.4 citat mai sus prevede în mod expres că acestea sunt luat în considerare doar în cazul limitativ indicat pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, situație ce nu se regăsește în cauza de față.
Pe de altă parte, răspunderea pentru emiterea datelor privind veniturile realizate de către recurent revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Din punct de vedere juridic, această obligație capată consistență prin emiterea unei adeverințe, act care, odată intrat în circuitul juridic prin depunerea sa la o altă instituție - casa de pensii - dobândește forță juridică. Ca atare, în condițiile în care recurentul ar contesta realitatea celor atestate prin adeverință, el are la îndemână o acțiune ce trebuie însă formulată în contradictoriu cu emitentul acesteia, singurul care competența de a completa/modifica datele ce trebuie avute în vedere la calcul pensiei, cale ce nu a fost însă urmată în speță.
Trecând la analiza ingerinței S.ului prin prisma prevederilor art. 1 din
Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).
De asemenea, Curtea E. a reținut în Cauza Kjartan Asmundsson contra
Islandei (paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. și, respectiv OUG nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. și a OUG nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.
1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.
Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența Curții Europene a D. O. (de exemplu, în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83)
„statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf
59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
Î. reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
În cauza Abaluță și alții c/a României, Curtea E. a D. omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin L. nr. 1., HG nr. 7. și ulterior prin OUG nr. 1., ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 14 din C..
Astfel, Curtea a reținut faptul că S.ele părți la C. se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 2., pentru a echilibra bugetul de S. și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României, releavantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie
1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie
2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlătura susținerile reclamantului referitoare la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001.
În cazul concret dedus judecății, analizând raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, Curtea de A. reține că pensia revizuită a reclamantului este și în prezent mai mare decât pensia medie pentru limită de vârstă în iunie 2011 în R., care este de 860 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Chiar dacă, așa cum arată recurentul, în urma revizuirii pensiilor militari a crescut fondul destinat plății acestora, nu se poate reține acest argument ca fiind de natură a demonstra că statul nu a avut un interes legitim în luarea măsurii contestate. Astfel, așa cum s-a arătat anterior, schimbarea regimului juridic nu a avut ca premisă doar existența crizei economice, ci, așa cum rezultă din expunerea de motive, a urmărit eliminarea sistemelor speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale. O astfel de măsură ce are ca scop crearea unui sistem unitar de pensii este pe deplin legitimă și aflată în marja de apreciere a statului, fapt de altfel subliniat și de Curtea E. a D. O. în deciziile mai sus citate.
Nici faptul că pensia militară de stat nu a avut o parte contributivă nu este un argument în măsură să răstoarne raționamentul mai sus menționat, tocmai pentru că, așa cum s-a arătat, statul are deplina libertate de a modifica pentru viitor sistemele de pensionare, utilizând procedee de calcul care să îi permită integrarea fostelor pensii militare în sistemul unitar al pensiilor de stat. Or, la fel ca și în cazul celorlalți contribuabili, se au în vedere veniturile efectiv realizate, chiar dacă-în cazul special al militarilor - acestea nu au avut un caracter contributiv, aceștia beneficiind de un statut special față de restul cetățenilor.
Nici existența unor referiri la OUG 5. în cuprinsul sentinței atacate nu este un element de natură să conducă la nelegalitatea acesteia, referirea făcându-se într-un context mai rar, ce privea procesul general de transformare a pensiilor speciale în pensii în sistemul asigurărilor sociale de stat, nefiind un element care să fi contribuit la pronunțarea deciziei, ce a avut în vedere alte argumente pe deplin valabile și aplicabile în speță.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a făcut indicat în cererea de recurs.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMEL EL.
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. M. M. împotriva sentinței civile nr. 7098 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T.
GREFIER N. N.
Red. D.C.G./dact.V.R.
2ex./(...) Jud.fond E. B.
| ← Decizia civilă nr. 465/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 664/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
