Decizia civilă nr. 708/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 708/R/2012
Ședința publică din data de 15 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. M. împotriva sentinței civile nr. 5164 din 29 noiembrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. B.-N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, av. P. I. L. în substituirea av. Coroian A., lipsă fiind reclamantul și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului recurent note de ședință având anexate acte medicale și probe cu privire la situația financiară.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță, pentru motivele invocate în memoriul de recurs, în concluziile scrise
și în notele de ședință. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5164 din 29 noiembrie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul C. M. împotriva deciziei nr. 112634/18 august 2010 privind recalcularea pensiei de serviciu emisă de intimata C. județeană de pensii B.-N. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorului i s-a acordat prin decizia nr. 112634/(...) o pensie de serviciu de 4.704 lei în baza legii nr. 2. privind modificarea și completarea legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de C., reținându-se că a avut calitatea de controlor/auditor public extern, iar prin decizia contestată în această cauză emisă de intimată sub nr. 112634/18 august 2010 privind recalcularea pensiei de serviciu s-a stabilit în favoarea contestatorului o pensie de asigurări sociale de 1.818 lei la un punctaj mediu anual de 2.48075,stabilindu-se că acesta a realizat un stagiu de cotizare total de 40 ani, 5 luni, din care 36 ani, 3 luni și 2 zile în condiții normale, iar stagiul asimilat a fost de
4 ani și 1 zi.
P. art. 1 din legea nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, la data intrării in vigoare a acestei legi, categoriile de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul legii nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv, pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari, pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă și pensiile de serviciu ale personalului C. de conturi. P. art.3 din lege, pensiile prevăzute de art.1 stabilite potrivit prevederi legilor cu caracter special cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii utilizând algoritmul de calcul prevăzut de legea nr.1., iar recalcularea pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii.
Prin decizia nr. 8., Curtea Constituțională soluționând obiecția de neconstituționalitate invocată a constatat ca prevederile acestei legi sunt constituționale în raport de criticile formulate.
De asemenea decizia nr. 8., Curtea Constituțională soluționând obiecția de neconstituționalitate invocată a constatat că prevederile art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale și că sunt neconstituționale dispozițiile art.1 lit. c din lege ce se refereau la pensiile de serviciu ale magistraților, în raport cu prevederile art.124 alin. 3 și art.132 alin.1 din C., respectiv statuând că se încalcă principiul independenței justiției ce apără pensia de serviciu a magistraților ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora în aceeași măsură în care apără și celelalte garanții ale acestui principiu. În aceeași decizie curtea a mai reținut, printre altele, că în conceptul de drepturi câștigate pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a legii, situație în care prevederile acesteia nu contravin prevederilor art.15 alin.2 din C. privind neretroactivitatea legii. În ce privește noțiunea de bun prin prisma art.1 din Protocolul nr. 1 la C. curtea a reținut că CEDO în cauza Muller contra Austria a arătat că garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane ce a contribuit la sistemul de asigurări sociale, dar că acesta nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anume cuantum.
T. a apreciat că pensiile de serviciu reglementate prin legi speciale, inclusiv prin legea nr.218/2008, cum este cazul contestatorului, reprezintă derogări de la legislația de drept comun în materia pensiilor care este conținută în legea cadru nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Așadar, pensiile speciale fiind instituite si reglementate de legiuitor prin legi speciale, în funcție de anumite considerente legate de statutul anumitor categorii profesionale, tot prin lege, pe baza principiului simetriei juridice, pot să fie modificate ori transformate în pensii de drept comun pentru limită de vârstă potrivit legii cadru, fiind un atribut exclusiv al legiuitorului. Din această perspectivă, tribunalul observă că contestatorul nu a formulat critici sub aspectul determinării de către intimată a stagiului totalrealizat și nici a cuantumului punctajului stabilit prin decizia de recalculare a pensiei de serviciu, situație în care tribunalul constată că decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor legii nr.1..
În ceea ce privește considerentele invocate de către contestator referitor la aspectul că măsura înlăturării pensiei de serviciu ar fi nelegală și contrară dispozițiilor C.i europene a drepturilor omului, precum și a celorlalte dispoziții anterior reliefate și anume indicate în contestație, tribunalul a considerat că nu sunt întemeiat.
Trebuie subliniat în prealabil faptul că asemenea critici au fost invocate și prin obiecțiile de neconstituționalitate și că prin deciziile nr. 8. și 8., decizii ce sunt obligatorii potrivit art147 alin.4 din C., Curtea constituțională a constatat că prevederile legii sunt constituționale și că aceasta nu încalcă prevederile constituționale sub aspectul art. 15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii ori a drepturilor câștigate din prisma art.1 din Primul protocol la convenție conform celor anterior evocate în cuprinsul acestor decizii, pe care tribunalul le consideră judicioase, argumentate și convingătoare.
T. a considerat că prin L. 1., pensia de serviciu stabilită anterior înfavoarea contestatorului nu a fost eliminată, ci doar a fost transformată înpensie pentru limită de vârstă în înțelesul legii nr.1., caz în care criticile sub acest aspect sunt nejustificate. Aspectul că prin legea nr.1. nu au fost abrogate prevederile din legea nr. 94/1992 republicată nu poate conduce la altă concluzie, pentru că art.49 alin.4 și art.51 alin.2 din legea nr. 94/1992 ce reglementează pensiile de serviciu în favoarea acestei categorii profesionale prevăd condiții derogatorii de la legea cadru nr.1. în ce privește stagiul de cotizare minim ce trebuie realizat în funcțiile de consilier de conturi și respectiv de auditor public extern, situație în care aceste dispoziții legale nefiind abrogate, se deduce că în continuare această categorie profesională se va pensiona în raport de aceste condiții mai favorabile, numai că nu va mai beneficiu de pensie de serviciu, ci de pensie pentru limită de vârstă în înțelesul legii nr.1..
Prin măsura recalculării pensiilor de serviciu nu s-a încălcat teoria dreptului câștigat pentru că noua lege se referă doar la pensiile ce urmează a fi plătite după intrarea în vigoare și nu la drepturile care au fost deja efectiv încasate anterior în baza legi speciale, neputându-se reține că ar vorba de un drept câștigat privind un anume cuantum al pensiei, ci această teorie se referă la substanța dreptului la pensie, care nu a fost afectat, contestatorul având calitatea de pensionar în continuare.
De asemenea, tribunalul a considerat că nu s-a încălcat nici noțiunea debun recunoscută și ocrotită de art.1 din Primul Protocol adițional la C. pentru că aceasta acoperă și drepturile patrimoniale sub forma prestațiilor succesive, în cazul de față, pensiile plătite din sistemul public de asigurări sociale, dar bun trebuie să fie considerat dreptul la pensie conferit prin lege, iar nu șiîntinderea concretă a cuantumului acesteia, care poate evolua în funcție de formula de calcul prevăzută de lege, pentru că admițând o interpretare contrară, ar însemna că cuantumul pensiei odată stabilit, acesta nu mai poate fi modificat, nici redus, dar nici majorat, interpretare care nu este în spiritul jurisprudenței constante a CEDO. Altfel spus contestatorul în calitate de pensionar în baza legii speciale și beneficiar al unei pensii de serviciu a beneficiat de un bun în sensul jurisprudenței CEDO, dar această noțiune convențională nu acoperă și cuantumul pensiei avute la un moment dat. Așafiind, în condițiile în care pensia acordată prin decizia contestată, calculată potrivit algoritmului prevăzut de legea nr.1., respectă principiul contributivității, nu se poate considera că prin aceasta contestatorul ar mai fi în continuare îndreptățit la un supliment asigurat din bugetul de stat în condițiile în care legiuitorul a înțeles să reglementeze unitar pensiile reglementate prin legi speciale și să fie plătită cu titlu de pensie doar suma corespunzătoare contribuțiilor de asigurări sociale plătite de fiecare asigurat.
T. a considerat că prin decizia contestată privind recalcularea pensiei de serviciu nu s-a încălcat nici principiul neretroactivității prevăzut de art.15 alin.2 din C., pentru că prevederile legii nr.1. își produc efectele exclusiv pentru viitor, respectiv de la data intrării acesteia în vigoare și nu afectează pensiile de serviciu încasate anterior de către contestator în baza legii vechi. Cu privire la deciziile invocate de către contestator adoptate anterior de Curtea Constituțională sub acest aspect, acestea nu sunt în măsură să atragă o altă soluție din această perspectivă, din moment ce însăși instanța de contencios constituțional, prin deciziile anterior evocate, a constatat că aceste prevederi legale nu încalcă prevederile art.15 alin.2 din C..
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu se poate reține nici încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art.14 din CEDO pentru că, deși într- adevăr s-a constatat prin decizia C. constituționale nr.8. că măsura de înlăturare a pensiei de serviciu a magistratului este neconstituțională pentru că se încalcă principiul constituțional al independenței justiției și ca o consecință a acesteia pensia de serviciu a magistraților a fost menținută în continuare, pentru că, pe de o parte principiul constituțional al independenței justiției nu se referă și la categoria profesională din care a făcut parte contestatorul, iar pe de altă parte, oricum între aceste categorii profesionale nu poate fi reținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale de organizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, chiar dacă anumite incompatibilități și interdicții sunt aplicabile în cazul ambelor categorii profesionale.
Așa fiind, înseamnă că există o justificare obiectivă și rezonabilă pentru a se face un tratament diferențiat, iar această justificare a fost anume argumentată de către instanța de contencios constituțional prin decizia nr. 8. prin care s-a constatat neconstituționalitatea disp.art.1 lit.c din lege, referitoare la transformarea pensiei de serviciu a magistratului în pensie de drept comun în înțelesul legii nr.1..
T. nu a găsit întemeiat nici argumentul invocat de contestator, referitor la încălcarea principiului constituțional al supremației legii pentru că după cum s-a arătat anterior, din moment ce pensia de serviciu în favoarea contestatorului a fost stabilită printr-o lege specială derogatorie de la dreptul comun în materie, pe cale de consecință, tot prin lege specială, legiuitorul ținând cont de anumite justificări obiective, poate să modifice o asemenea pensie specială într-una pentru limită de vârstă, iar beneficiarii legii speciale să primească în continuare o pensie stabilită și calculată în condițiile legislației de drept comun, respectiv a legii nr.1.. Contrar aserțiunilor contestatorului, tribunalul apreciază că este atributul legiuitorului de a modifica legislația în domeniu, ținând cont de cauze economice obiective, și justificate prin necesitatea de reglementare în mod unitar a dreptului la pensie, fără ca prin acesta să fie încălcat principiul supremației legii, care nu presupune că o legeodată adoptată nu mai poate fi modificată, completată ori chiar abrogată de legiuitor.
T. nu a considerat întemeiată nici susținerea contestatorului potrivit căruia măsura eliminării pensiei de serviciu de care a beneficiat anterior ar încălca dispoziția instituită de art.180 din legea nr.1., în sensul că s-ar impune menținerea în plată a cuantumului mai avantajos în situația recalculării pensiei, respectiv cel primit anterior de contestator, pentru că, pe de o parte, aceste dispoziții legale sunt aplicabile în ceea ce privește cuantumul pensiilor stabilite si calculate anterior pe baza stagiului de cotizare si punctajului realizat calculat potrivit 76 din legea nr.1., ori în cauză cuantumul pensiei de serviciu acordată contestatorului nu a fost calculat pe baza acestor criterii, ci în funcție de un procent anume prevăzut de legea specială din veniturile realizate, iar pe de altă parte, prevederile art.180 sunt dispoziții tranzitorii și vizează situații specifice anume indicate în acest text legal ce nu-și găsește aplicare în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. M. solicitândmodificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fostformulată la instanța de fond.
În motivarea recursului reclamantul critică hotărârea recurată prin prisma motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ.. Delimitarea realizată de către prima instanță între pensiile contributive și pensiile suplimentare nu are niciun fundament legal. Niciunde în L. nr. 1. sau în actele normative care reglementează pensiile de serviciu nu se face nicio distincție între aceste categorii. Singura care a operat distincția este Curtea Constituțională, pentru a justifica constituționalitatea L. nr. 1. în ceea ce privește eliminarea pensiilor speciale în raport de toate categoriile în afară de magistrați. Pe de altă parte, nici pensia obișnuită nu are caracterul unei pensii contributive, întrucât pensia primită nu este o retrocedare a unor sume de bani achitate anterior, ci o prestație socială la care statul este obligat prin C. și prin alte norme legale să o suporte. Pensia de serviciu a fost stabilită tot prin lege, le fel ca și pensia de drept comun, legea stabilind condițiile de exercitare a acestui drept constituțional. Nu se poate nega dreptul legiuitorului de a modifica cuantumul sau condițiile de pensionare, dar numai pentru viitor. Ar fi ilogic ca o lege care modifică vârsta de pensionare să aibă ca efect retrimiterea în muncă a pensionarilor care s-au pensionat la o vârstă mai redusă decât în noua lege. Pensia de serviciu are exact aceeași natură juridică ca și pensia obișnuită, fiind specială doar prin faptul că a fost reglementată printr-o normă legală specială, derogatorie de la dreptul comun în materie. Contrar celor reținute de către prima instanță, nu există nici o hotărâre a CEDO Muller c. Austria. Există o decizie privitoare la admisibilitatea plângerii pronunțate în 1972 de către fosta Comisie europeană a drepturilor omului, care a stabilit că plângerea reclamantului, care invocă reducerea pensiei sale, este admisibilă, necesitând un examen pe fond care nu a mai avut loc din cauza procedurii de sesizare a C. complet diferită în 1972, când reclamantul nu avea dreptul de a sesiza CEDO. Oricum prin hotărârea B. și alții c. Republica Cehă din 2002, Curtea a stabilit că stabilirea unei anume modalități de calcul a pensiei poate constitui o violare a dreptului de proprietate. Condiționarea plății pensiei de serviciu de existența unor resurse la bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale nu este prevăzută de niciunuldintre actele normative în vigoare. Nici legea pensiilor, nici L. nr. 2. nu condiționează plata acestor sume de bani periodice de existența unor resurse financiare. De altfel, Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit de multă vreme că statul nu poate invoca lipsa resurselor financiare pentru a justifica omisiunea de a-și executa obligațiile stabilite prin lege. discriminarea invocată pe calea cererii introductive, prin raportare la situația magistraților, este evidentă în cazul foștilor membrii ai C. de C. și al personalului de specialitate având în vedere art.2 din Anexa VII a L. nr. 33/2009 conform cărora „potrivit L. nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de C., republicată, membrii C. de C. și personalul de specialitate au statut juridic asimilat magistraților în ceea ce privește incompatibilitatea, interdicțiile, riscurile și suprasolicitarea neuropsihică pe care o presupune exercitarea fiecărei funcții, de obligația de păstrare a confidențialitate, de pregătirea profesională, precum și nivelul și complexitatea atribuțiilor conferite de lege";. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având învedere considerentele ce vor fi expuse în continuare: Procesul de recalculare a pensiei reclamantului s-a realizat în temeiul L. nr. 1., act normativ care pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor de serviciu. Asupra fondului cauzei, Curtea reține punctual următoarele aspecte: În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a C. Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurent. Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate. Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, dinperspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor). Astfel, în D. nr. 8. se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare". Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";. Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. nr. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect. Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit săinfluențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului. Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale. Analizând ingerința S.ui prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39). În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40). De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei (paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";. În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficiisunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare. Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin L. nr. 1. pensiile prevăzute de L. nr. 2. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie de serviciu, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare. Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal. Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. Europene, respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, acestea trebuie examinate din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale. Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice. Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod văditlipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";. De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit. Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim. Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva României, relevantă datorită situației similare analizate și în speța dedusă judecății, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55). Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor. În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari."; În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 2.. În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiarul unei pensii de serviciu obținută în temeiul L. nr. 2.. În temeiul L. nr. 1. pensiile de serviciu au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1.. În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie de serviciu în cuantum brut de 4.704 lei, cuantumul brut al pensiei recalculate fiind de 1.818 lei. Prin urmare, pensia recalculată a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în septembrie 2010 în R., care este de 859 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei. Controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări și analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate în recurs, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional. Actele cu caracter medical sau facturile privind costul utilităților, de care se prevalează reclamantul, ar putea fi considerate relevante în stabilirea stării de nevoie în care se află, numai în măsura în care ar reflecta sarcina financiară impusă de diagnosticul atestat, de a cărui gravitate depinde în mod inevitabil și situația cheltuielilor medicale suportate în acest sens. Actele medicale de specialitate nu atestă caracterul absolut obligatoriu al urmării unui tratament medical de durată pentru ameliorarea, menținerea sau evitarea degradării stării de sănătate a reclamantului, și nici periodicitatea sau durata acestui tratament, nerezultând nici costul unor eventuale tratamente medicale care să implice o sarcină patrimonială excesivă. Doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului desecuritate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61). În speță, reclamantul nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență. Pentru considerentele expuse anterior, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea de A. va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamantul C. M. împotriva Sentinței civile nr. 5164 din 29 noiembrie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECATORI I.-R. M. C. M. S.-C. B. GREFIER G. C. Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) Jud. fond: M. L. B.
| ← Decizia civilă nr. 3367/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1312/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
