Decizia civilă nr. 771/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. Nr.771/R/2012
Ședința publică din data de 21 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR. I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă S. A. M. împotriva sentinței civile nr. 1940 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. S., având ca obiect contestație calcul CAS.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 17 februarie 2012 reclamanta recurentă, prin scriptul depus la dosar, solicită suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 C.proc.civ. întrucât pe rolul Î. C. de C. și Justiție se află dosarul cu nr. (...) având ca obiect anularea OUG nr. 1..
Se constată de asemenea că la 20 februarie 2012 pârâta intimată a înregistrat la dosar întâmpinare.
În urma deliberării, având în vedere că recurenta nu a făcut nici o dovadă cu privire la obiectul dosarului în raport de care se solicită suspendarea judecății prezentei cauze, după cum nu a făcut nici dovada că este parte în acel dosar sau reprezentată în cauza respectivă, Curtea respinge cererea de suspendare formulată și având în vedere că părțile au solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...), la data de
(...), reclamanta S. A. M. a chemat-o în judecată pe pârâta C. J. de P. M., solicitând instanței să constate că perceperea cotei C. de 5,5 % din întregul cuantum al pensiei este nelegală și să oblige pârâta să restituie sumele reținute fără titlu, începând cu luna ianuarie 2011 până la zi.
În motivare s-a arătat, în esență, că aplicarea procentului de 5,5 % asupra cuantumului total al pensiei încalcă prevederile O. nr. 1..
Prin această modalitate de reținere a cotei C. s-a creat o dublă discriminare, între pensionarii care încasează o pensie de până la 740 lei, cărora nu li se reține nicio contribuție din pensie și pensionarii cu o pensie de peste 740 lei, cărora li se percepe o cotă de 5,5 % din totalul pensiei și apoi, între pensionarii ale căror pensii sunt situate între intervalul 741-780 lei, cărora li se percepe doar o fracțiune din cota de 5,5 %, pentru ca totalul sănu scadă sub 740 lei, și pensionarii ale căror pensii sunt situate în intervalul
780-999 lei, care plătesc întreaga cotă C..
Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că potrivit normelor metodologice de aplicare a C. fiscal, astfel cum au fost modificate prin normele aprobate prin H. nr. 1., pct.
18 al titlului IX, „. pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei, contribuția datorată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra întregului venit";.
Prin înscrisul depus la (...), pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la al doilea capăt de cerere, cu motivarea că nu administrează fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin sentința civilă nr. 1940 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. J. de P. M..
A fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform cupoanelor de pensie depuse în probațiune, reclamanta este actualmente beneficiara unei pensii în cuantum brut de 1248 lei, stabilită prin decizia nr. 2..
Până la data de (...) reclamantei i se rețineau din pensia brută de care beneficia la acel moment - de 1248 lei suma de 14 lei reprezentând C. și 37 lei - impozit, iar de la data menționată reținerile aplicate sunt C. - 69 lei și impozit pe venit 29 lei.
Prin L. nr. 95/2006 art. 213 al. 2 s-au stabilit categoriile de persoane care beneficiază de asigurare socială de sănătate cu plata contribuției din alte surse, în condițiile legii, lit. h menționând pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit.
Conform art. 259 al. 2 din L. 95/2006 în forma sa inițială: „. pensionari contribuția datorată de aceștia se aplică numai la veniturile din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferența între cuantumul pensiei și această limită și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.
Alineatul 3 al art. 259 din L. nr. 95/2006 menționa că „începând cu
01 ianuarie 2007 contribuția pentru veniturile din pensii se datorează și se calculează potrivit al. 2, precum și asupra sumei neimpozabile din pensii prevăzute de L. nr. 5. cu modificările și completările ulterioare. C. calculată asupra sumei neimpozabile din pensii se suportă de bugetul de stat";.
Art. 69 din L. nr. 5. privind Codul fiscal, cu modificarea adusă prin O. nr. 1. preciza că venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei și a contribuțiilor obligatorii calculate, reținute și suportate de persoana fizică.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 213 al. 2 lit. h și art. 259 din Legea nr. 95/2006, completate cu cele ale art. 69 din L. nr. 5., până la data de (...), cota de 5,5% de contribuție pentru asigurări sociale de sănătate datorată de pensionari se reținea din venitul impozabil lunar, respectiv din suma ce reprezenta diferența dintre cuantumul pensiei și suma neimpozabilă lunară de 1000 lei, iar cea reținută din suma neimpozabilă (1000 lei) se suporta din bugetul de stat.
Însă prin O. nr. 107 din 6 decembrie 2010 pentru modificarea și com- pletarea L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății s-a modificat atât cuprinsul articolul 213 alineatul (2), litera h) în sensul că beneficiază de calitatea de asigurat cu plata contribuției din alte surse (n.n. bugetul de stat)pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei, cât și art. 259 al. 2 astfel: „contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei";.
Alineatul 3 al art. 259 din L. nr. 95/2006 s-a abrogat.
Așadar, prin modificarea adusă de O. nr. 1., legiuitorul a stabilit ca pensionarii cu un cuantum al pensiei mai mare de 740 lei să contribuie la fondul de asigurări sociale de sănătate cu o cotă de 5,5% din întreg cuantumul pensiei, cu condiția ca, prin aplicarea acestei cote, să nu rezulte o pensie mai mică decât cea de 740 lei.
Că aceasta a fost intenția legiuitorului rezultă fără echivoc din teza a doua a alineatului 2 din art. 259 al L. nr. 95/2006, potrivit căruia „prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei";. În ipoteza susținută de reclamantă potrivit căreia cota de 5,5% de contribuție pentru asigurări sociale de sănătate se aplică doar părții din pensie ce depășește suma de 740 lei, nu poate rezulta niciodată o pensie mai mică de
740 lei, iar prevederea legală sus-menționată ar fi fost inutilă.
Dispozițiile art. 259 din L. nr. 95/2006 se corelează cu cele ale art. 296^9 din L. 5. cu completările aduse prin O. nr. 1., conform cărora, pentru pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 lei, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 de lei. C. lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contribuție nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.
La acestea se poate adăuga ca un argument și reglementarea cuprinsă în H. nr. 1. pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de a- plicare a C. fiscal, Titlul IX^2 "Contribuții sociale obligatorii" care detaliază modalitatea de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate, exact potrivit interpretării mai sus arătate.
Față de aceste considerente, instanța a respins capătul principal de cerere ca nefondat, iar capătul de cerere accesoriu, ca o consecință a respingerii capătului de cerere principal.
În ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă a pârâtei față de petitul accesoriu instanța apreciază că este justificată de calitatea acesteia de plătitor al pensiei reclamantei în temeiul L. 263/2010 și, în consecință, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
De altminteri, pârâta însăși a apreciat că raportul juridic dedus judecății este unul de asigurări sociale, astfel cum e prevăzut în art. art. 153 lit. g din L. 263/2011, având ca obiect „. de stabilire și plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale";, or părțile în raportul juridic de asigurări sociale sunt beneficiarul drepturilor de asigurări sociale și plătitorul acestora, în speță, reclamanta - pensionară și C. Județeană de P. M..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând în principal modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei instanței de contencios administrativ.
În motivare s-a arătat, în esență, că s-a făcut o aplicare eronată a O. nr. 107/2011, respectiv O. nr. 1., întrucât acestea nu specifica textual că se va aplica procentul de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei. În același sens este și formularea art. 257 alin. 2 indice 2 din L. 95/2006, aliniat nou introdus prin OUG 107 din 6.XII.2010.
Pentru a le acoperi abuzul, Guvernul a „confecționat"; H. 1. care apare doar în martie 2011, după începerea reținerilor abuzive din pensie. H. nr. 1. aduce o adăugare nepermisă la actul normativ.
Învederează că prin această modalitate de reținere a cotei C. s-a creat o dublă discriminare: între pensionarii care încasează o pensie de până la 740 lei, cărora nu li se deduce niciun leu din pensie și pensionarii cu o pensie de peste 740 lei, cărora li se percepe o cotă de 5,5 % din totalul pensiei, deci și din câtimea pentru care cealaltă categorie nu plătește; apoi, între pensionarii ale căror pensii sunt situate în intervalul 741 - 780, cărora li se percepe doar o fracțiune din cota de 5,5 % (pentru ca totalul să nu scadă sub 740 lei) și pensionarii ale căror pensii sunt situate în intervalul 780- 999 lei, care plătesc întreaga cotă C., cum este și situația acesteia.
Se creează o discriminare și fată de celelalte categorii de plătitori de C., care nu beneficiază de nicio „. a cotei plătite pentru a evita ca veniturile lor să scadă sub un anumit plafon.
În cazul în are Curtea nu va admite prima cerere din motivele de recurs, solicit casarea sentinței și trimiterea dosarului pentru judecare instanței competente de contencios administrativ.
Recurenta arată că pentru termenul de judecata din (...) deși a depus o cerere prin care solicita transpunerea cauzei la Secția a II-a C., de contencios administrativ, completul de judecată de litigii de muncă - i-a respins cererea și a trecut la judecarea cauzei pe fond.
Cauza a fost soluționată de un complet nelegal compus.
A ndeplinit și cerința plângerii prealabile din L. 554/2004.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...) pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare face trimitere la dispozițiile art. 257 alin.(22) și art.259 alin.2 din L. nr.95/2006, coroborate cu dispozițiile art. art.296 9 din L. nr.5. - codul fiscal (astfel cum a fost modificat prin O. nr.1.) și cu cele ale normelor metodologice de aplicare a codului fiscal, astfel cum au fost modificate prin normele aprobate prin R. nr.1. (pct.18 al titlului IX 23 din norme). Cu privire la motivele de recurs invocate în subsidiar, invocă dispozițiile art.153 lit. g și art.156 din L. nr.263/2010, coroborate cu dispozițiile art.55 alin.(1) din L. nr.304/2004 și cu dispozițiile art.84 C.pr.civ.. Chiar dacă reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile L. nr.5. - codul fiscal și pe dispozițiile art. l și următoarele din L. nr.554/2004; reclamanta solicită de fapt plata pensiei într-un anumit cuantum, ceea ce face ca acest litigiu să fie unul de asigurări sociale. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele: Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare. În primul rând, raportat la motivul de recurs invocat în subsidiar, Curtea reține că se impune a fi cercetat cu precădere, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. Nu poate fi acceptată, nefiind procedurală față de prevederile citate mai sus, solicitarea recurentei de a se da curs acestui motiv de recurs doar în condițiile în care s-ar aprecia de către Curte că motivul de recurs formulat în principal este nefondat. Motivul de recurs este neîntemeiat, în condițiile în care, prin intrarea în vigoare a L. nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerareasoluționării proceselor, art. 159 alin. 1 C.proc.civ. a suferit modificări, restrângând sfera de acoperire a sintagmei „necompetență de ordine publică"; (pentru care devine incident motivul de casare cu trimitere instituit de art. 304 pct. 3 C.proc.civ.) la situațiile încălcării competenței generale (când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești), a celei materiale (când procesul este de competența unei instanțe de alt grad) și a celei teritoriale exclusive (când procesul este de competența unei instanțe de alt grad și părțile nu o pot înlătura). Ca atare, competența a cărei încălcare o invocă recurenta fiind una de ordine privată, conform dispozițiilor art. 159 alin. 2 C.proc.civ., nu atrage incidența motivului de casare cu trimitere prevăzut de art. 304 pct. 3 C.proc.civ. Raportat la motivul de recurs invocat în principal, se reține caracterul nefondat al acestuia. Conform art. 257 alin. 22 din L. 95/2006 „Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. 2";, respectiv „. datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei";. Dispoziții similare sunt prevăzute și în art. 2969 din Codul fiscal, iar prin pct. 18 din HG 1. pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a nr. 5. privind Codul fiscal s-a stipulat în mod concret care este modalitatea de calcul a contribuției de asigurări de sănătate, respectiv „. pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei, contribuția datorată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra întregului venit și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 lei";. Din coroborarea dispozițiilor legale menționate anterior, Curtea reține că în mod corect s-a raportat prima instanță la felul în care pârâta a calculat contribuția de asigurări de sănătate, aceasta aplicându-se asupra întregului venit din pensii și nu asupra sumei ce depășește 740 lei, condiția prevăzută de lege fiind ca în urma reținerii contribuției pensia netă să nu fie mai mică de 740 lei. Cât privește invocata discriminare la care recurenta se consideră supusă, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței constante, interne și a CEDO, pentru ca o faptă să poată fi calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: - existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile; - existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință; - existența unui criteriu de discriminare (potrivit art.2 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată, pe plan intern, respectiv în raport de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în planul convenționalității). - tratamentul diferențiat trebuie să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie adecvate și necesare . - tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilorrecunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții politice. Or, în cauză, se constată că deși sunt întrunite primele 3 condiții din cele enumerate mai sus, discriminarea nu se verifică față de neîntrunirea celei de a 4-a condiții, întrucât tratamentul diferențiat între pensionari, în funcție de cuantumul pensiei (dacă aceasta este sub 740 lei, dacă se situează între 741 și 780 lei, respectiv dacă este de peste 781 lei) este justificat de un scop legitim, anume, acela de a se asigura o protecție fiscală pensionarilor cu un venit sub un anumit prag, prin scutirea acestora de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt adecvate și necesare, corespunzând intenției statului de a nu aduce atingere unui anumit prag considerat minim în materia veniturilor din pensia în sistem public. Pentru aceste considerente, apreciindu-se că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză și că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. A. M. împotriva sentinței civile nr. 1940 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.-L. T. I. T. D. C. G. G. N. N. Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. H. D. M.
| ← Decizia civilă nr. 1318/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1190/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
