Decizia civilă nr. 789/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 789/R/2012
Ședința publică din data de 21 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul P. L. împotriva sentinței civile nr. 5 din 6 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de
15 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5 din 6 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. L. S. împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamantul a exercitat mandatul de deputat în Camera Deputaților din Parlamentul României în perioada (...)-(...), conform datelor cuprinse în Adeverința nr. 5675/(...).
Prin D. nr. 23249/(...) emisă de pârâta C. J. de P. C. reclamantului i s-a stabilit pensia de invaliditate gradul II în cuantum de 858 lei și pensia de serviciu conform L. nr. 9. în cuantum de 3.357 lei.
Ulterior, s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu în temeiul art. 3 din L. nr. 1., iar prin D. nr. 2. din data de (...) s-a acordat reclamantului pensia de limită de vârstă în cuantum de 901 lei.
Împotriva acestei ultime decizii reclamantul a formulat contestație în prezentul dosar, întemeiată pe dispozițiile art. 87 din L. nr. 1., solicitând anulare acesteia.
P.le de serviciu au fost instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective și ele au două componente: pensia contributivă, ce se plătește din bugetul asigurărilor sociale de stat și pensia suplimentară ce se suportă din bugetul de stat fără plata vreunei contribuții. Acordarea pensiei suplimentare ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, nu este un privilegiu și ca atare poate fi eliminată atunci când bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat nu mai poate suporta plata unor astfel de drepturi din rațiuni de ordin economic și financiar.
Legiuitorul poate lua măsuri de acordare,modificare sau suprimare a unor drepturi de asigurări sociale. Aceasta din urmă în situație devine necesară atunci când întregul sistem de asigurări sociale este pus în pericol datorită unei grave crize economice,scăderii natalității și a numărului persoanelor încadrate în muncă ori îmbătrânirii accentuate a populației.
Conform prevederilor art.11 din H.nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de L. nr.1..
Curtea Constituțională, prin D. nr.873/(...), referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția R.. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din C. raportat la art.1 din
Protocolul nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în anul
1972, în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria, arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din C. nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. L. solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat neconstituționalitatea art. 1. pct. f al L. nr. 1., cu referire la decizia nr. 873 din 25 iunie Curtea Constituțională, prin care se acceptă sesizarea Î. C. de C. și Justiție privind neconstituționalitatea art. 1 litera e) (pensiile de serviciu ale judecătorilor, respectiv magistraților asistenți) ai C. C., din proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor- sens în care a invocat excepția neconstituționalității art.l. pct. t). al L. 1..
S-a arătat că în urma examinării C.i R., a L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a L. nr. 9. privind S.utul deputaților și senatorilor, rezultă o serie de similitudini între statutul judecătorilor și a parlamentarilor. Atât parlamentul cât și Autoritatea Judecătorească sunt două din puterile statului de drept, tratate ca atare în C. și independente în funcționare și statutul membrilor lor. Parlamentarii sunt în serviciul poporului și orice mandat imperativ este nul (art. 9 din C.), ceea ce le asigură independența în activitate (legea 98, art. 20), ca și judecătorii care sunt de asemenea in dependenți și nu se supun decât legii (art. 124 din C.). Parlamentarii se bucură de imunitate în activitatea lor pe durata mandatului, în condițiile legii (legea 96, art. 20 și 21). Calitatea de parlamentar este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate (art. 71 pct. 2 din C.), sau funcții în economie (legea 96, art. 15) ca și funcția de judecător care este incompatibilă cu orice altă funcție publică sa privată (art. 125 pct. 33 din C.). Deputații și senatorii din parlamentele europene ca și din Parlamentul european se bucură de sisteme speciale de pensii, astfel că nu este justificată constituirea unei excepții în R.. Argumentele prezentate în sesizarea Î. C. de C. și Justiție, precum și în decizia nr. 873 a C. C. pentru susținerea acordării pensiilor speciale în cazul magistraților, inclusiv menționarea unor documente europene cu caracter de recomandare, sunt valabile în cazul parlamentarilor, ceea ce a justificat acordarea aceluiași regim special în țările cu regim parlamentar.
In baza argumentelor aduse de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea
Constituțională acceptă neconstituționalitatea art. 1 litera c) privind pensiile de serviciu ale magistraților din proiectul de lege în cauză, dar nu discută neconstituționalitatea art, 1 litera f), privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, nefiind sesizată în acest sens.
În argumentația sa privind neconstituționalitatea desființării pensiilor speciale acordate magistraților Curtea Constituțională, prin decizia nr. 873 din
25 iunie 2010 mai constată printre altele: Principiul independenței justiției apărăpensia de serviciu a magistraților, situația este identică cu a parlamentarilor, așa după cum arată mai sus. Instituirea pensiei de serviciu pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special, respectiv din incompatibilitățile menționate: aceasta este valabil și în cazul parlamentarilor privați pe durata mandatului de alte activități renumeratorii, cu posibilități de sporire a punctajului acordat pentru constituirea cuantumului pensiei, conform legii nr. 19 din 2000, privind sistemul public de pensii.
Punctul de vedere al P. Senatului, la sesizarea C. C., se mai face observația, că restrângerea dreptului la pensie are un caracter definitiv, deoarece în L. în cauză, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se face nici o referire la caracterul lor temporar.
Pârâta C. J. DE P. C. prin întâmpinare (f.11) a solicitat respingerea recursului.
Prin încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2011, în temeiul art. 29 alin. 4 din L. nr. 47/1992, Curtea de A. a dispus sesizarea C. C. cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 pct. f din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în raport de prevederile art. 1 alin.
5, art. 20, art. 47 alin. 2, teza întâi și art. 53 din C. invocată de reclamantul recurent P. L. S..
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:
Prin art. 1 lit. f din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr.
2./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de 1 septembrie 2010 o pensie de asigurări sociale de 901 lei - invaliditate, care înlocuia pensia de serviciu de 3.357 lei, cuantum stabilit începând cu data de 1 noiembrie 2008.
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a
D. O.:
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din
L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:
„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate alreclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§
48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și
40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.
1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie
2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu,când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva
Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și
Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie
2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011,
C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
În ceea ce privește D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O.în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L.
Ghețiu împotriva R., în considerentele acestei hotărâri s-a avut în vedere că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie
2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
S-a reținut că statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate laadoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Cu privire la acest aspect, Curtea E. a D. O. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. S-a remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea E. a D. O. a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs vaînlătura criticile reclamantului referitoare la existența unei discriminări față de alte categorii profesionale - magistrați și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr.
9..
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 901 lei brut, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în luna septembrie 2010 în cuantum de 859 lei brut, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
În consecință, doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).
În speță, reclamantul nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să-l expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să-l lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.
Pentru aceste considerente se apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. L. S. împotriva sentinței civile nr. 5 din 6 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. R. M. C. M. S. C. B.
Cu opinie separată
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: E. B.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
G. C.
GREFIER
Consider că recursul formulat reclamantul P. L. S. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Trebuie să subliniat în acest sens că reclamantul s-a adr esat instanței pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa de
serviciu era un „bu n";, în sensul jurisp rudenței C.E.D.O., pe care acesta avea
speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.2./(...), în temeiul L. nr.9., având în vedere calitatea pe care aceasta a avut- o, de parlamentar.
În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților
fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de
nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a
recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "dre p t
c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin deciziiadministrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul calității de demnitar pe care a avut-o, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.9..
Î n acest sens, deși doctrina de drept adm inistrativ subliniază că "nimeni nu
are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în
cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în
urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta e ra sau nu îndreptăți t
să se bucure în continuare de bunul său.
Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei
(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.
În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";
Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta,complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecțiesocială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite - în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate - de drept (a se vedea Stec și alții).";
Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie de serviciu ca fiind
un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii -de fapt, astfel cum vom argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat- ca fiind un act abuziv al S., trebuie privită
în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istor ice privind protecția
socială în țara noastră, i -au creat acestui particular convingerea fermă că se poate baza pe un venit din pensie într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.
Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste
reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.
Astfel, L. generală de pensiuni din ( ...), cu modificăril e din 1904 și
1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și
unificatoare a siste mului de pensii, a prevăzut, la capito lul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor
anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fi e că titularii și -au exercitat
sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei
în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare
promulgării acestei legi";.
Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstr area drepturilor de pensie
câștigate regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).
De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a
prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de
bază.";
L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".
transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor legi de asigurări s ociale până la pu nerea în aplicare a legii de față, s e
respectă";.
Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S. de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane
care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate antidemocratică,
reacționară, potrivnică intereselor po porului, acei care a u militat și au avu t un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care
manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.
Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și
pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social
stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în
situațiile prevăzute la art.56 , și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din legeaveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.
Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de
stat și de asistență socia lă, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la
data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite
condițiile în baza cărora au fost acordate.";
L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de
asigurări soc iale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform
leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit
în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.
D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el
toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă
drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,
pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat
cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t
c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine privind plata pe viitor a acestei pensii lunare.
M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a
cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mult, s-a vrut
a f i conf or m pr inc ip iil or ech ităț ii.
În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii
s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data
adoptării L. nr.1., a H. nr.737/2010, cât ș i la data emiterii deciziei
administrative nr.2., de „. a pensiei sale din data de (...), dispozițiile L.
nr.9. privind această categorie de pensie de serviciu erau în vigoare, fiind
abrogate abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr .1., respectiv la data de (...), iar prevederile normei de trimitere, respectiv cele ale art. 82 alin.1 din L. nr. 303/2004, sunt și în prezent în vigoare.
Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., d isp oz iț iile aces tor leg i spec iale, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el
care le conferea statutul de pensionar în condițiile L. nr.9., cons ider ând c ă
în aces t f el, măs ura l u ată v a ap ăre a do ar c a o reducer e pr in rec alcul are a
cu an tu mulu i pens ie i, de ter min ată de in teresul p ubl ic, ș i nu c a o af ectare
subs tanț ial ă ș i irevo c ab il ă/per manen tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pensiilor de serviciu.
În acest context, recurentul-reclamant a suferit, prin decizia nr. 2./(...),
o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea
cuantumului pensiei sale, ci, mai ales, prin pierderea calității, a
statutului de pensionar în condițiile L. nr.9., ce îi fusese recunoscut încă
din anul 2008, cu atât mai mult cu c ât această lege ma i era în vigoare la data emiterii acestui act.
Se mai constată în acest sens faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.
Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.9., recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de
pens ion ar în cond iț iile aces te i leg i , pe care-l avea nu numai la data recunoașteriidreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).
În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:
„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.
În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";
De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.
Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legalecăzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";
Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";
Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modifică rii,
completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1
din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și
adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în speț ă nu n e pu te m af la în prezenț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de
perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative
pr in tre c are se af lă ș i L. nr.9..
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";
Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO
a reținut că nu ne aflam în situația pr ezentată mai sus, c onsiderând că pentr u lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin aceast ă
lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță,
în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un anumit
procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.9., lege în vigoar e, eliminând dreptul reclamantului la pe nsie în acest sistem , cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.
În speță, decizia contestată, nr.2./(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie de 901 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.f), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii
„stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în
plată";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..
Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii
speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter
special"; și sunt „cuvenite";.
Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale
pensiilor deputaților și senatorilor.
Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, î n cercetarea
inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :
I. pensia stabilită în temeiul art. 49 din L. nr.9., era un drept de
securitate socială pe care legea l -a acordat acestuia, având în vedere cele
prev ăzu te în art.31 din aceeași lege , în sensul că drepturile și libertățile cedecurg din mandatul de deputat sau de senator sunt specifice acestei demnități publice și au un caracter politic și patrimonial; prin exercitarea acestora se realizează conținutul politic al mandatului, precum și strategia măsurilor de protecție a mandatului și a titularului acestuia.
II. Riscurile social e acoperite prin a cest drept de secu ritate socială,
pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bătrânețe,
ci, în primul rând, de natură economi că și psihologică.
Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară
stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost riscurile activității de
parlamentar, cu to ate responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum și necesitatea asigurării după pensionare a unui
venit lunar care să păstreze, în anumite procente, legătura cu indemnizația
avută în calitate d e demnitar, ca măs ură de protecție a prestigiului de car e
trebuie să se bucure un reprezentant al poporului, ce a fost ales în
Parlamentul României.
III. În cauză, ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială, având în vedere faptul că tipul de prestație de care beneficia
aceasta, pensia de serviciu, a fost asimilată de către normele comunitare
noțiunii de „., precum și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii luate,
ce au fost de natură a crea convingerea fermă a reclamantului că se poate baza pe un anumit venit lunar, cu acest titlu.
IV. Instanțele de contencios administrativ, ses izate cu suspendarea
executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare
a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h din L. nr.1., au
pronunțat hotărâri de suspendare a executării aces tei hotărâri și de anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând
cauze de aparentă de nelegalitate, re spectiv de nelegali tate a dispozițiilor
acestui act norma tiv în baza căruia a fost emisă dec izia contestată în
cauză.
V. În cauză nu se poate reține că rec ure ntul „cumula"; două tipuri de
pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea
plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.
Astfel, potrivit art. 14 din Norma din 30 mai 2006 privind modul de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor din nr. 9. privind S.utul
deputaților și al senatorilor, prevede că dosarul de pensie se depune la casa
teritorială de pensii în raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, care
calculează atât pe nsia din sistemul p ublic, stabilită conform L. nr.1., cât și pensia stabilită potrivit prevederilor statutului deputaților și senatorilor .
Pensia care se achită titularului este pensia cea mai avantajoasă.
Art.16 din aceeași Normă , stabilește, pe de o parte, distincția dintrepensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „ celor
două categorii de pensii";, iar, pe de altă parte, modul d e finanțare a pensi ei de serviciu.
Astfel, conform acestui articol, casa teritorială de pensii emite o singură decizie de pensie pentru oricare dintre beneficiarii prevăzuți la art. 4 din norme, în care vor fi înscrise distinct cuantumurile celor două categorii de pensii , pensia din sistemul public, respectiv pensia conform legii, precum și diferența
dintre cele două pensii care urmează a fi suportată de la bugetul de stat.
I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantului.
Conform art.1 alin.1 din L. nr.9., deputații și s enatorii sunt
reprezentanți aleși ai poporului român, prin care acesta își ex ercită
suveranitatea, în condițiile prevăzute de C. și de legile țării .
Art.49 alin.1-3 din L. nr.9., prevede că deputații și senatorii, la împlinireacondițiilor de pensionare prevăzute de nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, respectiv stagiul de cotizare și vârsta de pensionare, beneficiază de pensie în cuantum prevăzut de 82 alin.1 din L. nr. 303/2004 privind statutul magistraților, republicată, cu modificările ulterioare, dacă au deținut cel puțin trei mandate de parlamentar.
Prin excepție de la dispozițiile nr.1., cu modificările și completările ulterioare, referitoare la vârsta de pensionare, la împlinirea vârstei de 63 de ani și a unui stagiu de cotizare de 30 de ani, deputații și senatorii beneficiază de pensie în condițiile prevăzute la alin.1.
De pensie beneficiază și deputații și senatorii care au deținut două sau un mandat de parlamentar, caz în care cuantumul pensiei, calculată conform alin.1, se diminuează cu 20% și, respectiv, 40%.
Prevederile alin.1-5 se aplică în mod corespunzător deputaților și senatorilor al căror mandat s-a derulat și a expirat în perioada 1990-2004.
Art.2 din Norma din 30 mai 2006 privind modul de aplicare aprevederilor referitoare la stabilirea pensiilor din nr. 9. privind S.utul deputaților
și al senatorilor, stabilea că: " Beneficiarii pensiei prevăzute de lege suntdeputații și senatorii care începând cu 1990 dețin sau au deținut mandate de deputat sau senator, din care cel puțin unul a fost un mandat complet.";
Chiar prin E. de motive a L. nr.9. s-au reținut următoarele:
„Regimul pensionării este identic cu cel din sistemul public de pensii,
dar aliniat cu practica europeană, care prevede sc heme speciale de
pensionare, adapt ate însă condițiil or actuale din ț ara noastră și cu excluderea afectării de o manieră oarecare a bugetelor aprobate și a fondului
național de pensii.";
Mai trebuie subliniat că art. 19 din Norma din 30 mai 2006 privind modul de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor din nr. 9.
privind S.utul deputaților și al senatorilor , prevede că: "Răspunderea cu privirela stabilirea condițiilor de eligibilitate și a elementelor de calcul în vederea stabilirii și actualizării pensiilor revine celor două Camere ale P..";
Prin urmare, se reține că dreptul reclamantului la pensie de serviciu a fost stabilit în temeiul legii, cele două Camere ale P. constatând că acesta îndeplinește condițiile pentru a beneficia de acest drept.
II. Motivații privind specificului ri scurilor so ciale acoperite prin
pensia specială de care beneficia reclamantul.
Pensia a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă cele menționate
anterior, privind s pecificul activității de parlamentar, și în considerare a
interdicțiilor și incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului
în perioada în care acesta a avut această calitate.
Astfel, potrivit art.14 și 15 din L. nr.9., calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă atât cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al G., precum și cu următoarele funcții: președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societăți comerciale, inclusiv la bănci ori la alte instituții de credit, la societăți de asigurare și la cele financiare, precum și în instituții publice; președinte sau secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la societățile comerciale prevăzute anterior; reprezentant al statului în adunările generale ale societăților comerciale prevăzute anterior; manager sau membru al consiliilor de administrație ale regiilor autonome, companiilor și societăților naționale; comerciant persoană fizică; membru al unui grup de interes economic, definit conform legii.
De asemenea, conform art. 16 din L. nr.9., calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu: funcțiile și activitățile persoanelor care conform statutului lor nu pot face parte din partide politice; calitatea de membru cu drepturi depline în Parlamentul European; o funcție publică încredințată de un stat străin, cu excepția acelor funcții prevăzute în acordurile și convențiile la care R. este parte.
N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea
ce privește statut ul parlamentarilor, care să transforme aceste drepturi, în
doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.
Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, a ceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative
speciale nu repr ezintă privilegii, ci doar compen sații parțiale al e
inconvenientelor ce rezultă din rig oarea statutelor speciale(decizia nr.
20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.
Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia
nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu
contravin dispozițiilor constituționale î ntrucât, „… nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru
deputați și senatori, ci și pentru alte categorii sociop rofesionale, cum sunt
magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste
cazuri, nu este contrară prevederilor art.16 din C. și se justi fică prin
specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";
III. Argumente în s ensul că măsura di spusă a adus ating ere dreptului
reclamantului la p ensie de serviciu, c alificat de dreptul comunitar ca un „.
de remunerație"; și privind lipsa ab solută de previzibilitate a acestei
„recalculări"; a pensiei sale.
Funcț ia publ ic ă pe c are recl aman tul a deț inu t -o, cu care acesta a fost
inves tită pr in aleger i, are un conț inu t pre de ter min at pr in lege, cupr inz ând obl ig aț ii,
in terd icț ii ș i inco mp atib il ităț i , d ar ș i drep tur i spec if ice, pr in tre c are ș i cel l a pens ia de serviciu.
Practic, pentru funcția de demnitate publică deținută, prin L. nr.9.
au fost recunoscu te reclamantului drepturi cu caract er de remunerație ,
printre care plata indemnizației lunare, în timpul activității propriu -zise,
dar și plata pensiei de serviciu, după încetarea acesteia, cu respectarea
condițiilor prevăzute de legea spec ială . Acestor drepturi le corespunde
obligația corelativă a S. să le plă tească, astfel cu m acestea au fos t reglementate.
Potrivit L. nr.154/ 1998, cât și a L. nr.330/2009 privind salarizarea
un itar ă a person al ulu i pl ătit d in f ondur i publ ice , inde mnizația lunară a
persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică a fost definită de
către legiuitor ca fiind „. de remu nerare"; a activității acestora.
Prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange
Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis însă că și formele de pensie
ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141 din
Tratat.
Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t
în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de sec ur itate soc ial ă, as tf e l
cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.
Faptul că tot S. e ra cel care trebui a să plătească at ât pensia de
serviciu, ca elemen t de remunerație, c ât și o pensie de a sigurări sociale de
stat, în calitate de asigurător, a permis practic, în speță, confuziunea
celor două drepturi și în final, înlocuirea dreptului reclamantului
dobândit în anul 2008, cu un alt drept, și care n u poate constitui o
executare a obligației asumate.
În cauză, recurent ul și -a executat cu bună -credință toa te obligațiile sale decurgând din mandatul de parlamentar, cu riscurile, interdicțiile și
incompatibilitățile menționate anterior. În consecință, S. are obligația de a-și executa, cu b ună -credință, toat e îndatoririle asu mate prin L. nr.9.,
deci să plătească acesteia, în teme iul funcției de de mnitate publică p e
care a deținut -o, pensia de serviciu, astfel cum a înțeles să o reglementeze
prin legea organi că, prin dispoziții legale mai favor abile apărute dup ă
data pensionării sale în sistemul asigurărilor sociale de stat.
În consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L.
cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S . con tr a R., rezultă c ă
dreptul la pensie de serviciu era datorat recurentului în temeiul funcției de
demnitate publică pe ca re acesta a deținut -o, po tr iv it d ispo z iț iilor L. nr.9., c are erau în vigoare la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât
obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a fost asumat ă ,
respectiv ca orice ". de remunerați e";, iar această ob ligație nu poate f i
considerată ca fii nd executată, potr ivit principiilor ge nerale ale dreptul ui civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii
datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui a sigur at în sistemul
public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.
Practic, începând cu anul 2008, reclamantul îndeplin ea condițiile
pentru două categorii de drepturi , prev ăzu te, amb ele, de l eg i în v igo are ch iar ș i
l a d ata rec alcul ăr ii din 2010, respectiv un drept decurgând din raporturile de
funcție ș i un drept decurgând din raporturile de asigurări sociale , drepturidistincte.
Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,
principiile generale ce guvernează executa rea obligațiilor civile, și anume:
Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de l a
debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neexecutare totală sau
parțială, sau în ca z de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptu l
la despăgubiri.
De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul
nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă
valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";
Interesul recurentului este, în speț ă, acela de a ob ține obiectul
specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.
În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.
Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice pe rsoană trebuie
să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.
Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că o biectul obligației este prestația la
care se angajează debitorul.
De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost
prevăzute a fi plă tite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din bugetul S..
Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu puteau fi integrate în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n
vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public
prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea
to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau
decesului";, or i, pen s ia de serv ic iu a recl aman tulu i nu po ate f i înc adr ată în vreun a
d in tre aces te c ateg or ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitati v
prev ăzu te în aces t ar ticol.
Astfel, pensia specială a fost acordată ac estuia, prioritar, nu pentru
a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea
unor riscuri decur gând din specificu l activității coresp unzătoare funcției
pe care a deținut-o.
Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. î n C. F. M. ș i A. G. S. contra R., S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu respectarea
cond iț iilor leg al ităț ii, neces ităț ii ș i propo rț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i d e diminuare a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a
proced at, în c al itate de ang ajator su i g ener is, pr in L. nr.1 18/2010, d ar nu s ă
el imine, pr in L. nr.1 ., drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înlocu iasc ă, în f az a
execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.
Aceas ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.
S. con tr a R., atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata
anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în mod deliberat plata acestora.
Având în vedere fa ptul că dreptul la pensie de serviciu își are izvorul
în raportul de funcție deținut, în timp ce dreptul la pensia de asigurări
sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială, consider că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsită de dreptul la pensie de serviciu
recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se putea ajunge la
această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar din domeniul
asigurărilor sociale.
Prin urmare, reclamantul nu putea fi privat de dreptul la pensie de
serviciu, obținut în temeiul art.49 din L. nr.9., re spectiv la pensie
calculată potrivit acestei legi atât la momentul cererii de înscriere la
pensie de serviciu, cât și, ulterior, prin actualizare.
Mai trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de
previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de
intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după
adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.
Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru
nr. 330/2009 și de prezenta ordo nanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea
și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte
asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor
de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.
După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în
funcție de n ivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i
afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";
În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a -și lua, în
cunoștință de cauză și din timp, măsuri personale de atenuare a riscurilor
diminuării veniturilor sale și ale familiei sale, având în vedere că perioada de
2 ani în care a în casat lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia
convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându -și conduita în
raport cu dispozițiile legale existente.
Mai trebuie amintit aici și faptul că un sistem de reformare ce afectat atât de radical drepturile reclamantului nu a fost însoțit de o perioadă de tranziție
corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu bună -credință
a drepturilor tuturor participanț ilor la raporturile juridice, adaptarea
acestuia la noua situație creată, ci a fost pus în executare în termen de 30 de
zile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea aplicării L. nr.1..
Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce priveștemodul în care aceasta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate depensionar.
În condițiile în care legislația ce îl privea ar fi prevăzut că dreptul lapensia de serviciu, respectiv partea ce se suportă de la bugetul de stat, se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestuia, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică diminuarea veniturilor lunare din pensie.
Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile reclamantului.
IV. Motivație privin d aspectele de apa rență de nelegalita te, respectiv,
de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri judecătorești
pronunțate de instanțe de contencios administrativ din țară, hotărâri cu efect erga omnes.
Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s -a dispus sus pendarea executării
acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.
Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).
De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.
Contenciosul administrativ a constatat în acest sens că: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.
Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de naturăfinanciară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.
În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.
Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină execsivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";
Prin sentința civil ă nr.3811/(...) pron unțată de Curtea d e A. B., Secția a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a dispus
suspendarea execu tării H. nr.737/20 10, până la pronu nțarea instanței d e fond.
Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010.
Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios ad ministrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).
Prin sentința civil ă nr.1575/(...), pro nunțată în dosarul nr.(...) a C. de
A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.
Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin car e se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.
Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:
"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta
timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca
acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celo r vizați.";
"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca
și sentința recurată.";
Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comerc ială, de
contencios administrativ și fiscal s -a dispus anularea H. nr.737/2010.
Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:
Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).
În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.
S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.
Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";
În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s- ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";
S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-
80% atinge chiar substanța dreptului.
Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantului și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acesteia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptă rii Ordonanței de U. nr.59/2011, care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.
Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurentul, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.
Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.59/2011, s-a dispus abrogarea H. nr.737/2010.
Cu toate acestea, măsura radicală, r eformatoare, adopt ată și pusă în
ex ecutare la scurt timp, după două lun i de la adoptarea L. nr.1., și -a produse
efectele prin lipsirea recurentului de pensia de serviciu și acordarea celeilalte categorii de pensie, în cuantum mult mai redus, timp de un an de
zile, până la adoptarea O. nr.59/2011 .
Astfel, din preambulul O. nr.59/2011 rezultă că aceasta a fost adoptată:
"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat,se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";
În ceea ce privește modul de soluționare a recursurilor formulate împotriva
sentințelor de suspendare a executării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,
menționate anterior, se rețin următoarele:
Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),
Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a p ronunțat asupra rec ursului formulat de
Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii ainstanței supreme.
R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de
judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .
R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație și Justiție abia la data
de (...), după abrog area H. nr.737/201 0 , astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern, ca fiind
rămasă fără obiect.
V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantului la pensie de serviciu.
Reclamantului i s-a stabilit, prin L. nr.9. un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, c ele două co mponente ale acestuia privind doar sursa din care s-a convenit ca acestea să fie plătite , respectiv statul asumându-și obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat.
Se reț ine as tf el că legiuitorul s-a o bligat, prin lege specială , să
plătească din bug etul de stat reclam antului, o pensie ce reprezintă de fapt o
indemnizație cu caracter compensatoriu pentru responsabilitățile speciale,
interdicțiile și incompatibilitățile cu care aceasta s-a confruntat în perioada în care a avut calitatea de parlamentar.
Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:
Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor
omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.
Potrivit art. 25 din D eclarația Unive rsală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum șiserviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.
Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune șide a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;
Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.
Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.
Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competenteîmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.
Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut
următoarele:
"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";
Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva
Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementafolosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.
În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la
prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.
Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva
Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să
se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost
încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.
Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.
Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat
faptul că, deși, astfel cum am menționat anterior, instanțele de contencios administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și instanțe de
asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în co ntestațiile împotriva
deciziilor individuale de recalculare, au semnalat neleg alitatea măsurii de recalculare a pensiil or de serviciu, acest a a luat anumite m ăsuri de înlăturare a
situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.59/2011.
Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ
individual contest at în cauză, cu repunerea r ecuren tului în situația
anterioară emiterii acestuia.
Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în
cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, dispozițiile L. nr.9. privind pensiile de serviciu, mai erau în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga, începând
cu data de (...), dispozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.
Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:
„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";
Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind suspendarea și anularea dispozițiilor hotărârii de guvern în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în cauză, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții ce i-au fost acordate prin L. privind statutul deputaților și senatorilor, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui parlamentar în activitate.
În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție
de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă
științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economi co-sociale care
urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i
a reglementărilor similare din legislația străină.
Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare
stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica
legislativă a S. Român și cerințele corelării c u ansamblul reglementărilor interne
și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele
internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..
În realitate, principala pierdere a reclamantului, în priv in ț a c ăre ia nu a
ex is tat n ic i cel puț in o in tenț ie de rep ar aț ie d in p ar te a S. ș i c are v a af ecta în timp
evoluț ia pe ns ie i s ale, es te c ă mec an is mul de rec alcul are a pe ns ie i ado p tat în b az a
L. nr.1., a H. nr.737 /2010 ș i a O. nr.59 /2011 impl ic ă LIPSIREA SA DE S.UTUL
DE PENSI.AR ÎN S. UL L. NR.9., deci și de P. pe care i -o oferea art.50 alin. 2
din această lege, în sensul ACTUALIZĂRII PENSIEI SALE DE SERVCIU.
Astfel, conform acestui articol, în co ndițiile în care i ndemnizațiile
deputaților și senatorilor aflaț i în îndeplinirea mandatului se modifică,
pensiile deputaților și senatorilor se actualizează corespunzător în termen de maximum 6 luni.
Aceasta constituie o pierdere însemn ată pentru recuren t întrucât au
fost astfel anulate dispoziții speciale de protecți e s ocială ce i -au fost
recunoscute și care aveau menirea de a garanta acestuia o menținere a pensiei sale la un nivel apropiat venitului avut de un parlamentar aflat în
îndeplinirea mandatului, ori simplele indexări acordate de către S. doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul
sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o scădere
treptată, tot mai accentuată, a pensiei sale în raport cu ultimul venit avut
în perioada în care a deținut funcția ce i -a conferit acest drept.
Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în
cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.9., drepturi ce decurgeau din calitatea reclamantului de pensionar ce a avut calitatea de parlamentar, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a
afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen
lung, respectiv pentru toată viața acestuia.
Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.
Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.
Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerin ța statului ca
fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința
proporționalității , întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de
natură a afecta chiar esența acestuia.
În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra
Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate
trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al
comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale a le individului.
În analizarea aces tui criteriu consi der că, în cazul reclamantului,
trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu
este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de
către S., practic, în considerarea activ ității avute în calit ate de parlamentar ,
cu interdicțiile și incompatibilitățile aferente.
Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității
măsurii nu poate fi luată ca re per, în cazul r ecurent ului, pensia medie
lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pen sionari, ci, întrucât
această măsură a afectat un drept al acestuia la remunerație, controlul de
proporționalitate t rebuie să po rneasc ă de la c âștigul pe care acesta l -ar fi
putut obține în anul 2010 dacă ar fi deținut funcția ce i -a conferit acest drept, care, astfel cum rezultă din actele dosarului, chiar la nivelul anului
2008 era în sumă de 6994 lei, situaț ie în care este evi de nt că recalcularea
pensiei sale la s uma de 901 lei, c onstituie o sarcină ex cesivă pe care
trebuie să o suporte.
Mai trebuie avut în vedere și faptul că politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul stabilirii și recalculării pensiilor din sist emul public,
tocmai în temeiul dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles
să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de
pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.
Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații
sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,
întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță
diferite, astfel cum am arătat anter io r, fiind prevăzute î n statutul special al beneficiarului.
Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:
Potrivit art.79 din Constituie, Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea
sistematizării, unificării și coordonării în tregii legislații . El ține evidența oficială alegislației R..
Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul
adoptării L. nr. 1. , chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele
membre ale Uniunii E., cât și în legisl ația altor state, exi st ă și alte categorii
profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de
importanța socială a muncii prestate, …. ";.
S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O
recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat
a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.
S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";
De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C.,
86 de judecători p rezenți din totalul de 113 judecători î n funcție în cadrul
Î. C. de C. și Justiț ie au votat, î n ședi nța din (...), pentru adoptarea hotărâri i
nr.2 a Secțiilor U nite ale instanței supreme, de sesi zare a instanței d e
contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea
ce privește pensiile de serviciu ale magistrațilo r, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin
prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .
S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o pierdere
ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o
restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";
S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială a
cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea
criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul
rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.
Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:
"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.
E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile
în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, c onstituie
drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.
Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,
Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor
fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin
diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină
excesivă și dispropor ționată. Î ntr -o astfel de situație, există o î ncălcare a art.1 din
Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și
proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).
Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu
consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le
este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.
Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în
aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru
anumite profesii și nu p ermite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri
excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c ă
măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra
Regatului Unit, 2005).";
De altfel, și Preș edintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr.
1. ";impune o pierde re irever sibilă a pen siei de serviciu, ace asta echivalând cu o
veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la
C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că, î n cauză, prin măsura luată,
dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.
Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și
libertăților fundamentale, consider că n u mai este necesară analizarea încălcării,
în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.
Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor speciale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integralsau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.
Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și
juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună pe ac esta într -o situați e total, substanțial
disproporționată față de cea în care acesta se afla la data când a optatpentru a-și valorifica dreptul la pensie de serviciu, în co ndițiile în care, lipsa
de previzibilitate a măsurii și a unei perioade tran zitorii, nu i-au permis
acestuia să ia măsuri personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării
veniturilor sale și ale familiei , cu atât mai mult cu cât perioada în care acesta
a încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea c ă își
poate orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .
Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul P. L. S., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr.2./(...) de către intimată, respectiv cu menținerea pensiei de serviciu a recurentului.
C. M.
Judecător
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex./ (...).
| ← Decizia civilă nr. 1198/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2275/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
