Decizia civilă nr. 920/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 920/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta recurentă Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 872 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M. având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 14 februarie 2012, respectiv 21 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de (...) reclamanta Ș. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. J. de pensii M. anularea deciziei nr. 2. din (...)
și menținerea în plată a deciziei privind pensia de serviciu nr. 2., obligarea pârâtei la plata sumelor reținute din pensia de serviciu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat, în esență, că decizia contestată este nelegală deoarece contravine art. 15 din Constituția României și art. 1 Protocolul 1 adițional la C. E. a D. O.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii reclamantei.
În motivarea poziției sale, pârâta a arătat că prin decizia contestată reclamantei i-a fost recalculată pensia de serviciu în baza L. 1., măsură impusă, așa cum a reținut și Curtea Constituțională, de evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia și în anul 2010.
La data de (...) reclamanta și-a completat cererea solicitând obligarea intimatei să-i plătească dobânda legală aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, până la repunerea în plată a Deciziei nr. 2. din (...).
La data de (...) reclamanta a formulat o cerere de sesizare a C. E. de
Justiție în procedura accelerată a întrebărilor preliminare pentru ca prin ordonanța sau, după caz, hotărârea pe care Curtea E. de Justiție o va pronunța, să stabilească dacă prevederile art. 119 din Tratatul Uniunii E. art. 17 al. 1 și art. 21 din Carta D. Fundamentale a Uniunii E., precum și prevederile din Directiva nr. 86 /378/CEE și Directiva nr. 96/97/CEE se opun art. 1 lit. c din L. nr. 1..
Instanța a respins cererea, apreciind că întrebarea formulată nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului, întrucât art. 119 din Tratatul deinstituire a C. E. prevede că fiecare stat membru asigură aplicarea principiului conform căruia femeile și bărbații ar trebui să primească remunerație egală pentru muncă egală, iar conform art. 1 din Directiva nr.
86 /378/CEE, obiectivul acesteia este de a pune în aplicare, în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, principiul egalității de tratament între bărbați și femei, or L. 1. nu instituie nici o discriminare între bărbați și femei.
Prin sentința civilă nr. 872 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...),a fost respinsă contestația.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizianr. 2. din (...), reclamantei i s-a stabilit o pensie de serviciu în cuantum de
4199 lei RON, iar prin decizia contestată, pensia de serviciu i-a fost recalculată în baza art. 1 lit. c din L. 1., rezultând un cuantum de 1351 lei
RON.
Au fost evocate dispozițiile art. 1 lit. c) și art. 3 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Referitor la obiecția de neconstituționalitate a L. nr.1., raportat la art. 15 alin. 2 din Constituție, invocat de contestatoare, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 8., reținând că pensia de serviciu are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului, iar acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, reglementat de art.47 alin. 2 din Constituție.
P.le speciale, nefiind un privilegiu, ci instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statul special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statutului sub forma pensiei.
Or, în cazul de față, a reținut Curtea Constituțională, o atare rațiune este atât criza economică și financiară cu care se confruntă statul cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților.
În conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, au fost evocate cauzele Gayguzus c.Austria, Willis c. Regatul Unit, Buchen c. Cehia, Stec și alții c. Regatul unit, Mellacher și alții c. Austria, reținându-se că pensia este un bun care intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1 la C., existând două limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general.
Curtea E. a D. O. a consacrat și o limită jurisprudențială dată de „. substanței"; dreptului, respectiv cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.
În urma recalculării în baza L. 1., pensia reclamantei s-a diminuat de la 4199 lei la 1.351 lei, aceasta suportând o restrângere semnificativă a dreptului de proprietate.
Ingerința statului în exercitarea dreptului este, în întregime, posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică; statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe.
În speță, ingerința a fost prevăzută de lege, iar scopul legitim al măsurilor luate este evidențiat ca atare în expunerea de motive a L. 1. și recunoscut de Curtea Constituțională în D. nr. 871 și 873 din (...), respectivnecesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.
Curtea E. a statuat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de temei.
Măsura recalculării pensiilor de serviciu nu poate fi considerată ca fiind arbitrară și nici discriminatorie, căci este conjugată și cu alte măsuri legislative luate în vederea restabilirii echilibrului bugetar: L. 118/2010 care prevede reducerea cu 25% a drepturilor de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, diminuarea cu 15% a cuantumului indemnizației de șomaj, a drepturilor bănești acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, reducerea cu 25% a altor categorii de drepturi bănești acordate de stat, diminuarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului cu 15%, etc.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în speță nu s-a produs o încălcare a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura recalculării pensiei de serviciu a reclamantei în temeiul art. 1 lit. c din L. 1. intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.
Nu a putut fi reținută nici susținerea reclamantei conform căreia L. 1. împietează asupra conținutului muncii sale, asupra dreptului de a munci sau asupra dreptului la pensie, căci, așa cum s-a mai arătat pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente: pensia contributivă și un supliment din partea statului, care, prin adunarea cu pensia contributivă, reflectă cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială.
Acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special și nu are ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie.
Din această perspectivă nu sunt aplicabile nici prevederile art. 180 al.
7 din L. 1., întrucât ea se referă la schimbarea sistemului de calcul al pensiei contributive, fundamentat pe contribuțiile fiecăruia la sistemul de securitate socială care conferă corelativ dreptul de a beneficia la un anumit moment de avantajele conferite de acest sistem, iar nu la suplimentul acordat de stat care este supus unor elemente variabile: resursele financiare de care dispune și optica legiuitorului față de politica socială .
Față de aceste considerente, instanța a respins contestația formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând desființarea sentinței și admiterea acțiunii cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat, în esență, că L. nr.1. nu este nici comunitară și nici europeană, deoarece conțin prevederi ce contravin dispozițiilor art.11, art.20 alin.2, art.148 alin.2 (care statuează principiul priorității dreptului comunitar), art.151 și 155 din Tratatul de la L., art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la C. pentru Apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale și art.5,
14 și 17 din C. pentru apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale, art.155 lit.d și f, art.159, art.87 și respectiv art.180 alin.7 din L. nr.19 din 2000 privind sistemul public de pensii și art.403 alin. 1-3 C.proc.civ, declarația U.a D. O. art.17, art.10 TCE și a art.6 alin.1 din Tratatul privind Funcționarea
Uniunii E..
Recalcularea pensiei de serviciu în minus constituie o încălcare a acestui drept câștigat, CEDO statuând că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar însuși a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrânețe.
Chiar instanța de contencios constituțional recunoaște neconformitatea L. nr.1. cu dispozițiile constituționale (art.1 alin.5 și art.47 din Constituție), reținând în decizia nr.871/(...): „Critica de neconstituționalitate are un oarecare grad de pertinență întrucât legiuitorul a menținut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu… , iar într-o altă decizie, referitoare la o categorie de pensii speciale, reține faptul că instituire unei pensii speciale nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, constituind o compensație parțială a inconveniențelor ce au rezultat din rigoarea statutului special
Se face trimiteri ample la jurisprudența C. cauza D. P.escu împotriva României, cauza Gasus Doiser - und Fordertechnik GmbH împotriva Olandei, cauzele Rafinăriile grecești Stran și Stratis Adreadis împotriva Greciei; cauza Jasiuniene împotriva Lituaniei; cauza Pressos Compania Naviera S.A. și alții contra Belgiei; C. Ouzunis și alții contra Greciei; C. Sandor împotriva României, C. V. I. împotriva României; cauza Matache și alții împotriva României, C. Sabin Poescu împotriva României, cauza Bock și Palade împotriva României, C. Societatea Comercială „Mașinexportimport Industrial Group"; împotriva României, cauza Stere și alții împotriva României; cauza Driha împotriva României, în cauza Beian împotriva României, cauza Muller c. Austriei, Buchen c. Republique Tcheque, cauza Gaygusuz împotriva Austriei, cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit, cauza Andrejeva c. Lettonie, C. Străin și alții împotriva României, cauza Ex- regele Greciei și alții împotriva Greciei, cauza Broniowski împotriva Poloniei.
Făcând un examen amplu al convenționalității măsurii legislative a recalculării pensiilor de serviciu, se consideră că raportat la L. nr.1. este îndeplinită condițiile ca ingerința să fie prevăzută de lege.
Asigurarea stabilității economice a țării și apărarea siguranței naționale sunt noțiuni care se circumscriu celor de „. legitim de interes general"; și de „. de utilitate publică";. În consecință, este îndeplinită și cea de a doua condiție a privării de proprietate, ca ingerința să urmărească un scop legitim de interes general.
În fine, ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit. Privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar, pentru că, fără plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, ea constituie o atingere excesivă a dreptului la respectarea bunurilor sale,
L. nr.1. nu oferă reclamantei posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză. Lipsa totală a despăgubirilor nu se poate justifica, cu atât mai mult cu cât nicio circumstanță excepțională nu a fost invocată de G. pentru a o justifica
În cuprinsul L. nr.1., a fost justificată necesitatea luării acestei măsuri, dar nu și lipsa totală a despăgubirilor. Lipsa totală a despăgubiri lor le-a impus reclamanților o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul lor de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Procedându-se la recalculare pensiei și la lipsirea reclamantei de cea mai mare parte a dreptului de pensie deja câștigat, s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate
Prin D. nr.375/2005 a C. C. s-a stabilit că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privința cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare a acestora. În același sens - D. nr.57/2006 și D. nr.120/2007.
Jurisprudența C. C. este relativ constantă în constatarea imposibilității aplicării unei recalculări pe baza unei legi noi a pensiilor deja aflate în plată cu afectarea în sens negative a acestora și implicit cu efectul pierderii unor drepturi deja câștigate.
Se mai invocă și practica CEJ cu privire la drepturile câștigate, aceasta statuând că dacă „prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse"; (cauzele Saieva v Caisse de compensation des allocations familiales - 32/76 și Mario Viva v Fond") National de R. des Ouvriers Mineurs - 83/87).
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat, în esență, că L. nr. 1. a fost supusă controlului de constituționalitate anterior promulgării, iar Curtea Constituțională, prin D. nr.871 și 873 din (...) a decis că dispozițiile acestei legi sunt constituționale întrucât nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul drepturilor câștigate.
În ceea ce privește pretinsa contrarietate dintre dispozițiile L. nr.(...) și dispozițiile art.1 din Protocolul nr.l al C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța de fond a avut în vedere faptul că statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe, iar Curtea E. a D. O. a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în chestiuni de natură fiscală, ce țin de politicile socio-economice.
Pensia de serviciu de care a beneficiat reclamanta anterior datei de
(...), a fost stabilită în baza art. 68 din L. nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar la data de (...), prin art.196 lit.f din L. nr.263/2010, aceste dispoziții au fost abrogate.
Mai precizează că, în cazul reclamantei, începând cu data de (...), a fost pusă în plată decizia de revizuire a pensiei nr.2. din (...) emisă în baza
O.U.G. nr.59/2011.
S-au depus note de ședință prin care recurenta a făcut precizări raportat la situația financiară, personală și familială, arătându-se că este în vârstă de 62 de ani, văduvă de 14 ani, procentul de reducere a pensiei sale este de 70 %, prin reducerea pensiei fiind pusă în situația de a nu mai putea face față cheltuielilor, sens în care enumeră cheltuielile cu întreținerea (lemne, gaz, curent, telefon fix și mobil, cablu, apă, medicamente pentru reumatism, spondiloză, inimă, tensiune, sistemul nervos, dermatită, stomac) în sumă de 1221 lei lunar. De asemenea, a contractat un împrumut de la nepoți pentru repararea locuinței în sumă de
12.000 euro, urmând a restitui lunar suma de 300 euro începând cu luna iulie 2009 până în octombrie 2012, având o restanță de 9900 euro de restituit. La acestea se adaugă alimentația lunară, cu regim, produsele de igienă personală și întreținerea locuinței, îmbrăcăminte, încălțăminte, diverse, în cuantum de 600 lei lunar, însumând în total 3211 lei. La acestease mai adaugă impozitul pe locuință de 74 lei, contribuția la biserică, asigurarea locuinței.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate șia apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Prin art.1 lit. c din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. B. N. a emis decizia nr.2. din (...) prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 1351 lei care înlocuia pensia de serviciu de 4199 lei, acordată prin decizia nr. 2. din (...).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu
dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art.
16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității,
dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1
adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângereaexercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil întemeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin
care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (con form statutelor
profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin
deciziile C. C. ante rior menționate, in stanța constituțională fiind unica
autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2)
din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept
comun nu puteau f ace reevaluări în te meiul art. 16 din Constituție , iarperspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză
de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie
2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensațieparțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și sărespecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este l egală, întrucât est e reglementată de
nr. 1., și urmărește un „. legitim";, de utilitate publică , în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. Wieczorekîmpotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului
rezonabil de proporț ionalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condusla inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu
au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o
circumstanță importantă în identificarea premiselor de anali ză a raportului
de proporționalitate, fiind util a se obse rva proporția reducerii beneficiului
social în discuție p entru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje
generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precu m indemnizația
socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind
unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia
medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a
fost depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D.
O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului
de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză
în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzeleconexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiuîmpotriva României.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie
2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și
44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și a nume
contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constit uia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un
efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale,
dobândite în temeiu l contribuțiilor la b ugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că
această diferență nu este una l ipsită de justifica re, iar Curtea
Constituțională a concluzionat că n atura profesiei co nstituie motivul
acordării anumitor privilegii .
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fos t declarate inadmis ibile sesizările con exate cu
privire la invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol
adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată ana liza încălcării art. 6 și 14 din
C.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr.
567/2004, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantei.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .
În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de
1351 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită femeilor în anul 2010 în cuantum de 767 lei, conform datelor statistice ale Casei
Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
În speță, la solicitarea instanței de recurs de a face precizări cu privire la situația sa financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, reclamanta a precizat că este în vârstă de 62 de ani, văduvă de 14 ani, că prin reducerea pensiei este pusă în situația de a nu mai putea face față cheltuielilor, care se ridică la suma de 3211 lei, reprezentând cheltuielile cu întreținerea și utilitățile, medicamente, pentru reumatism, spondiloză, inimă, tensiune, sistemul nervos, dermatită, stomac, restituirea în rate lunare de câte 300 euro a unui împrumut luat de la nepoți pentru repararea locuinței de 12.000 euro (restanța fiind de 9900 euro), alimentația lunară, cu regim, produsele de igienă personală și întreținerea locuinței, îmbrăcăminte, încălțăminte, diverse, impozitul pe locuință, contribuția la biserică, asigurarea locuinței.
În raport de obiectul și cauza litigiului, având în vedere că practic, s-a invocat că prin măsura recalculării pensiei de serviciu, s-au încălcat garanțiile convenționale de care orice cetățean al unui stat membru la C. trebuie să se bucure, instanța de recurs a considerat oportun ca în acest cadru procesual, să solicite precizarea concretă a situației de fapt atrasă de aplicarea măsurii contestate, având în vedere că la fel, Curtea E. a D. O. apreciază asupra încălcării drepturilor convenționale în urma unui examen concret al situației de fapt a reclamanților. De altfel, această solicitare a instanței s-a dovedit a fi în consens cu considerentele elaborate ulterior de
Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 29/2011 pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu, unde s-a arătat, cum s-a văzut în cele de mai sus, că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.
În speță, raportat la dovezile depuse, nu se conturează o situație excepțională ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar.
Faptul că reclamanta a contractat un împrumut de la persoane din familie (nepoți) nu reprezintă în sine o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamantei și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei situații de excepție care să justifice menținerea în plată a pensiei de serviciu, în raport de statuările de ordin general dezvoltate în cele ce preced; dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații de garanție care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un anumit moment, datorită unor diverse motive, a obligației menționate.
În plus, nu s-ar putea accepta ca încheierea unui contract, care reflectă o implicare asumată și consimțită în acest sens, să constituie un criteriu în analiza proporționalității ingerinței întrucât s-ar ajunge ca pe cale judiciară, să se confere protecție sporită debitorilor unui contract de credit în raport de persoanele care nu și-au asumat obligații de plată, semnificând în mod inadmisibil ridicarea la rang de criteriu obiectiv a unei conduite subiective, lipsite de caracter absolut necesar, și prin aceasta crearea unor situații de discriminare nejustificate obiectiv.
Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamanta nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
De asemenea, recalcularea pensiei reclamantei în baza L. nr. 1. nu contravine art. 15 și 17 din C. europeană, cum s-a invocat prin recurs, deoarece aceste dispoziții din C. nu pot fi considerate ca încălcate din moment ce nu s-a constatat o violare a convenției sau o limitare mai drastică decât cea permisă de convenție, ceea ce exclude atât examinarea situațiilor derogatorii care permit limitarea unor drepturi, cât și premisa abuzului de drept.
În fine, referitor la nerespectarea art. 180 alin 7 din L. nr. 1. la care art. 7 alin. 1 din L. nr. 1. face trimitere în opinia recurentei, se reține în primul rând că acest din urmă articol prevede că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de L. 1., cu modificările și completările ulterioare.
Art. 180 din L. nr. 1. este inclus în Capitolul IX „Dispoziții tranzitorii"; și se referă la procesul de recorelare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., astfel încât prin dispozițiile art. 7 alin. 1 din L. nr. 1. nu se face trimitere la acest articol.
În consecință, nu se poate reține nelegalitatea deciziei de recalculare în raport de art. 180 alin. 7 din L. nr. 1., întrucât acesta nu este aplicabil în cauză.
De altfel, recalcularea pensiilor s-a realizat în baza altui act normativ, care nu numai că nu a consacrat soluția legislativă invocată de reclamantă, dar este și incompatibil cu păstrarea în plată a unor pensii necontributive, ceea ce contravine scopului legiuitorului de eliminare a acestor pensii.
Apoi dispozițiile art. 68 din L. 567/2004 nu au fost abrogate prin L. 1. (fiind abrogate expres numai prin art. 196 lit. f din L. 263/2010). Însă art. 12 din L. 1. prevede în mod expres că „persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Așa cum a reținut și Curtea Constituțională în D. nr. 871/2010, această reglementare are semnificația faptului că art. 68 din L. 567/2004 trebuie interpretat coroborat cu L. 1., ceea ce înseamnă că rămân în vigoare condițiile de pensionare specifice personalului auxiliar de specialitate, acestea fiind mai favorabile decât cele prevăzute de nr. 1., iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.
Referitor la jurisprudența apreciată de recurentă ca fiind relevantă în cauză, Curtea de A. reține că jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurentă.
În fine, se constată că art. 153 din Tratatul privind Funcționarea
Uniunii E. prevede că Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, însă conform alin. 4 din același articol dispozițiile adoptate în acest sens „nu aduc atingere dreptului recunoscut statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere echilibrului financiar";. Drept urmare, întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul desecuritate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 872 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. G. Brîndușa
G. N. N.
| ← Decizia civilă nr. 2521/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 5052/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
