Decizia civilă nr. 1068/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1068/R/2013
Ședința publică din data de 6 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. M. împotriva sentinței civile nr. 9722 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. A. N. și MINIT. ERUL A. N., având ca
obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, av. Iepure V. și reprezentantul pârâților intimați consilier juridic Rîndașu Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea formulată reprezentantului reclamantului recurent, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâților intimați arată de asemenea că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului și în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru administrarea probelor solicitate și pentru a se soluționa cauza pe fond, iar în subsidiar solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a MApN este o soluție nelegală având în vedere faptul că în art. 1 din
O.U.G. nr. 1/2011 se prevede că revizuirea se face de C. S. de P. pe baza datelor puse la dispoziție de către MApN, considerente care duc la concluzia că acesta are calitate procesuală în speță. Depune concluzii scrise și solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar. Precizează că nu s-a primit răspuns de la Comisia de Contestații.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată arătând referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului că acesta și-a îndeplinit obligația de a trimite situațiile militarilor, C. de P. S. fiind cea care emite deciziile. În situația reclamantului recurent arată că s-au găsit toate veniturile lunare realizate de acesta.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9722 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.
A. N. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. M. împotriva acestui pârât.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. M. împotriva pârâtei C. S. DE P. A M. A. N., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. N. invocată de acesta prin întâmpinare, că atribuțiile sale nu cuprind și mențiuni privitoare la stabilirea și plata drepturilor de pensie, acestea fiind atribute specifice casei de pensii sectoriale, care, deși a fost înființată în subordinea ministerului, are personalitate juridică proprie.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 0115495/_, reclamantului i s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum brut de 2442 lei. Acest cuantum a suferit modificări, reclamantul revenindu-i, în luna decembrie 2011 un cuantum brut al pensiei de 3327 lei.
În baza OUG nr. 1/2011, prin Decizia nr. 88077/_, reclamantului i s- a revizuit pensia raportat la situația reală a veniturilor obținute și avându-se în vedere stagiul de cotizare realizat, stabilindu-i-se un cuantum brut al pensiei de 2625 lei.
Împotriva Deciziei nr. 88077/_, reclamantul a formulat contestație la Comisia de Contestații din cadrul M. A. N., care nu a fost soluționată până la data pronunțării.
Asupra alegațiilor reclamantului privitoare la lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire, instanța a reținut că acestea sunt neconforme realității, pensia reclamantului fiind revizuită din oficiu avându-se în vedere prevederile OUG nr. 1/2011, astfel cum reiese din chiar titlul deciziei analizate, respectiv metodologia de calcul prevăzută de anexa 3 la acest act normativ, iar nu metodologia de calcul prevăzută de HG nr. 735/2010.
Referitor la suspendarea aplicării H.G. nr. 735/2010 prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., aceasta își poate produce efectele numai între părțile litigante, neavând însă nicio relevanță în prezenta cauză, având în vedere că nu acesta este actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de revizuire contestată.
Instanța a reținut că reclamantul a formulat în principal critici ce vizează conformitatea actelor normative emise de legiuitorul român cu prevederile constituționale și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, critici privitoare la încălcarea dreptului său de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, la retroactivitatea legilor privitoare la revizuirea pensiilor militare și la încălcarea principiului drepturilor câștigate.
Privitor la afirmațiile vizând neconformitatea actelor normative cu cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a reținut că instanța de contencios european al drepturilor omului a avut recent posibilitatea de a analiza acest aspect, în cauzele Ana M. Frimu și alții împotriva României, respectiv Constantin Abăluță și alții c. României, cauze respinse ca inadmisibile.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate de reclamant, vizând încălcarea principiului neretroactivității legii și al principiului drepturilor câștigate, instanța a reținut că prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010,
potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
În raport de considerațiile de drept reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de Curtea Constituțională a României, s-a constatat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este în mod vădit neîntemeiată sub aspectul criticilor de neconformitate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și neconstituționalitate invocate de acesta.
Chiar efectuând analiza de proporționalitate reținută, prin Decizia nr. 29/2011 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fi necesar a se aprecia în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare, se constată că în cauza de față reclamantul, prin diminuarea pensiei sale de la cuantumul brut de 3327 de lei la 2625 de lei ca urmare a revizuirii, nu suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), reclamantul nefiind lipsit total de beneficiu social al pensiei.
În subsidiar, reclamantul a înțeles să conteste corectitudinea stabilirii cuantumului pensiei, arătând că decizia de revizuire nu are la bază o evidență reală a veniturilor, că pârâții nu au făcut dovada corectitudinii și integralității veniturilor și a în cadrării în condiții de muncă, însă nu a depus la dosar nicio probă în susținerea afirmațiilor sale, care să contravină veniturilor menționate în dosarul de pensie depus de pârâtă sau condițiilor de muncă reținute în anexele deciziei de revizuire.
Singura probă depusă de reclamant în ceea ce privește cuantumul veniturilor sale, avute în vedere la stabilirea drepturilor la pensie, a fost un tabel în care evidențiază veniturile sale lunare care sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa 1 la OUG nr. 1/2011.
Instanța a reținut că, potrivit art. 1 alin. 4 din OUG nr. 1/2011, în cazul pensiilor pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. M.
solicitând casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, se arată admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. A. N. este nelegală, deoarece Casa de pensii sectorială a revizuit pensia pe baza datelor puse la dispoziție de unitățile M.
A. N., întreaga răspundere pentru corectitudinea și integralitatea veniturilor comunicate emitentului deciziilor de revizuire revenind acestui minister.
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind sarcina probei și, prin aceasta, i-a fost încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituție și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Sarcina probei privind veniturile revine pârâților, întrucât înscrisurile originare privind veniturile pe care le-a realizat sunt deținute de aceștia. Conform art. 172 al. 1 C.pr.civ., instanța poate ordona părții care deține un înscris privitor la pricină să-l înfățișeze. Mai mult, conform al. 2 al aceluiași articol "cererea de
înfățișare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părților sau dacă însăși partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris ...";.
În cauză, "înscrisurile privitoare la pricină"; sunt înscrisurile originare care fac dovada veniturilor realizate de-a lungul carierei, adică statele de plată și ordinele de zi pe unitate. Aceste înscrisuri sunt deținute de M. A. N.
, motiv pentru care a solicitat ca pârâtul să le depună în copie. Pe lângă acestea, pentru a putea proba că în tabelul anexat deciziei de revizuire există perioade în care au fost înscrise venituri mai mici decât cele minime prevăzute în Anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011, a solicitat ca pârâtul să depună copie după fișa de personal cu gradele militare și cu funcțiile pe care le-a îndeplinit. De asemenea, pentru a putea verifica dacă s-a făcut încadrarea corectă în condiții de muncă, am solicitat ca pârâtul M.Ap.N. să depună Ordinul M.Ap.N. nr. M.116/_ pentru aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, emis în baza art.7 din H.G. nr. 1294/2001, modificat și completat prin Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. S1019/_, precum și Fișa cu locurile de muncă în care am lucrat și care îmi dau dreptul la
încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții (Anexa nr.3 la Ordinul M.Ap.N. nr.M.116/_ ).
Instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererile în probațiune formulate.
Certificarea deciziei de revizuire prin semnare și ștampilare nu înseamnă asumarea vreunei răspunderi pentru corectitudine și integralitatea veniturilor în baza cărora s-a făcut revizuirea ci atestă doar faptul că cuantumul pensiei revizuite a fost stabilit pe baza datelor cuprinse în tabelul atașat deciziei și intitulat "Date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare".
Pentru a i se da posibilitatea să facă o minimă verificare a realității și integralității veniturilor lunare cuprinse în tabelul atașat deciziilor ar fi trebuit, cel puțin, ca în acest tabel să fie evidențiate distinct drepturile salariale și cele asimilate acestora, așa cum sunt prevăzute în art. 8 al. 1 din Anexa 3 (Metodologia de calcul) la O.U.G. nr.1/2011. Or, cu toate că tabelul conține mai multe coloane în acest sens, sunt completate (cu aceleași cifre) doar coloanele "Salariul" și "Total lunar". Nu sunt evidențiate sporurile, indemnizațiile, premiile, etc., așa cum se prevede în art. 8 al. l din O.U.G. nr. l/2011. Mai mult decât atât, este evident că o mare parte din veniturile lunare consemnate în tabel sunt greșite (mai mici decât cele reale).
Pentru un număr de cel puțin 41 de luni din activitatea sa veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia sunt mai mici decât cele reale, aspect pe care l-a probat prin depunerea situației cu perioadele în care veniturile menționate în tabelul atașat deciziei de revizuire sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011.
Cea de-a doua parte a motivării mai sus vădește o greșită interpretare a dispoziției art. l al.4 din O. U.G. nr.1/2011 (care face trimitere la anexa nr. l). Interpretarea logică a acestui text de lege nu poate fi decât aceea că criteriul unitar instituit pentru situațiile în care nu se pot identifica veniturile realizate este venitul minim aferent gradului și funcției minime corespunzătoare gradului. Prin urmare, nu numai că s-a stabilit un criteriu unitar ci s-a precizat că acest criteriu îl constituie venitul minim pe care îl putea avea un cadru militar cu un anumit grad militar, încadrat pe funcția minimă corespunzătoare gradului său.
Actele din dosarul de pensie depus în copie de pârâta C. de P. S. a M.Ap.N. nu pot suplini înscrisurile a căror depunere a solicitat-o în probațiune deoarece Situația veniturilor realizate lunar emisă de U.M. 02426 C. -N. nu este un înscris originar. U.M. 02426 C. -N. nu este deținătoarea înscrisurilor
originare (state de plată și ordine de zi pe unitate) în baza cărora să poată elibera adeverințe. Pe de altă parte, nu are nici o garanție că datele din statele de plată și din ordinele de zi pe unitate au fost preluate în mod corect și complet de către unitățile care dețin aceste înscrisuri originare. Eliberarea situației privind veniturile - act care trebuie să ateste indubitabil (să adeverească) o stare de fapt - trebuie să respecte prevederile legale privind eliberarea adeverințelor. Astfel, art.5 din O.G. nr.33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale prevede că: "Certificatele și adeverințele eliberate vor conține, în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea.
Fișa de pensie este lipsită de relevanță sub aspectul analizat deoarece a fost întocmită în temeiul prevederilor Legii nr. 164/2001 conform cărora baza de calcul a pensiei era stabilită prin luarea în considerare doar a veniturilor din ultimele 6 luni (ultima lună) de activitate și nu prin luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate.
Fișa cu locurile de muncă în care a lucrat și care îi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, cu toate completările ulterioare, nu a fost actualizată conform modificărilor și completărilor aduse Ordinului M.Ap.N. nr. M.116/_ prin Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. S1019/_ .
Sarcina probei, impusă conform art. 172 C.proc.civ. deținătorului înscrisului privitor la pricină, nu poate fi răsturnată prin simpla depunere de către deținător a unor adeverințe. Dacă s-ar admite această posibilitate, textul legal ar fi golit de conținut.
Prin urmare, motivarea instanței de fond conform căreia "deși potrivit regulii actor incumbit probatio reclamantul era ținut să își probeze afirmațiile, acesta nu a înțeles să își îndeplinească obligația, susținerile privitoare la anexa 1 din OUG nr. l/2011 neputând constitui o probă în sensul legii " vădește o greșită interpretare și aplicare a legii.
Decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută.
S-a făcut referire în motivare la "pensia suplimentară", arătându-se că acordarea acesteia "nu se subsumează dreptului constituțional la pensie" și motivându-se astfel posibilitatea statului de a o diminua sau chiar de a o anula.
Premisa de la care a pornit instanța a fost însă una profund greșită întrucât pensia militară de stat nu a fost alcătuită dintr-o parte contributivă si una necontributivă (suplimentară) ci a avut o altă natură juridică, așa cum a arătat și motivat în cererea de chemare în judecată.
Limitându-se la evocarea argumentelor de principiu care ar putea justifica revizuirea pensiilor de serviciu în general, instanța de fond nu a făcut o analiză completă si pertinentă a reglementărilor europene si practicii C.E.D.O. sub aspectul incidentei lor asupra revizuirii pensiilor militare, ajungând astfel la concluzia greșită că acestea nu au fost încălcate.
Revizuirea pensiei sale încalcă în mod flagrant art. l din Protocolul nr. l adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, coroborat cu art.14 din Convenție. În ce privește cazul particular al pensiilor militare, cel puțin una dintre condițiile impuse pentru a fi permisă ingerința în dreptul de proprietate (existența unui scop legitim) nu numai că nu a fost îndeplinită dar s-a obținut efectul contrar. Este deja de notorietate că fondul total destinat plății acestor pensii nu a scăzut ci, dimpotrivă, a crescut. În aceste condiții, scopul legitim nu mai poate fi invocat doar împotriva unui număr mic de
pensionari militari, prin sacrificarea intereselor cărora să se poată justifica procesul de recalculare/revizuire a pensiilor militare.
Referitor la practica C.E.D.O., instanța a invocat cauzele "Ana M. Frimu ș.a. contra României" și "Abăluță ș.a. contra României" - ambele respinse ca inadmisibile - arătând ceea ce este esențial în motivarea soluțiilor date în cele două cauze si anume că "autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil".
În fapt, aceste considerente ale Curții instituie două condiții pentru ca intervenția statului într-un sistem de pensii aflate în plată să fie permisă.
Pe de altă parte, asemănarea cu aceste cauze nu poate fi decât una limitată, pentru că: în cauza" Ana M. Frimu ș.a, contra României" este vorba de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești; or, revizuirea acestora, spre deosebire de revizuirea pensiilor militare, a dus la scăderea fondului total de pensii și nu a ridicat problema imposibilității dovedirii veniturilor.
Pârâtul M. A. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare de stat stabilită conform Legii nr. 164/2001 prin decizia de pensie nr. 0115495/2007 (f. 19 dosar fond).
În aplicarea Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei în funcție de veniturile realizate, fiind emisă decizia nr. 88077/_ prin care s-a stabilit o pensie în cuantum brut de 1.724 lei (f. 18 dosar fond).
Prin decizia civilă nr. 3477/R din 4 septembrie 2012 pronunțată în recurs de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, s-a respins în mod irevocabil contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Pentru a pronunța această soluție, raportându-se la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1 și că măsura recalculării pensiei militare a reclamantului în temeiul art. 1 lit. c din Legea 119/2010 intră în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice. De asemenea, au fost înlăturate criticile reclamantului referitoare la discriminarea sa în raport de alte categorii socio-profesionale, la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.
După apariția OUG nr. 1/2011, pârâta C. de P. S. a M. A.
N. a emis decizia nr. 88077 din data de_, contestată în prezenta cauză (f. 9 dosar fond), prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 2.625 lei.
Așadar, prin decizia nr. 88077/_ emisă de C. de P. S. a M.
A. N., nu a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011 pensia militară pe care reclamantul a avut-o anterior datei de_, ci a fost revizuită pensia
acestuia stabilită prin decizia recalculare nr. 88077/_ emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Rațiunea emiterii OUG nr. 1/2011, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de pensionari pe parcursul întregii activități și nu de a transforma militară de stat în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Deși în cauză nu există autoritate de lucru judecat, reclamantul prin acțiunea de față contestă decizia de revizuire din data de 15 decembrie 2011 și solicită anularea acestei decizii invocând aceleași aspecte, și anume încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, coroborat cu art. 14, încălcarea principiului neretroactivității, încălcarea principiului discriminării, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii, ca și în cazul contestației îndreptată împotriva deciziei de recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Cu alte cuvinte, împrejurările pe care recurentul-reclamant le invocă în prezenta acțiune ca fiind motive de anulare a noii decizii de revizuire a pensiei din data de 15 decembrie 2011 (respectiv că măsura eliminării pensiei militare este nelegală deoarece ea constituie un drept câștigat, că este discriminatorie, că măsura nesocotește principiul neretroactivității legii, că măsura a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, fără să existe o justificare rezonabilă sau un raport de proporționalitate între măsura luată și mijloacele folosite), au fost verificate și cenzurate în litigiul finalizat irevocabil, care a statuat, așa cum s-a arătat mai sus, că pârâta a emis în mod legal decizia de recalculare a pensiei în temeiul Legii nr. 119/2010.
Așa fiind, recurentul nu mai poate pune în discuție cele dezlegate în mod irevocabil sub aspectul modului în care a avut loc trecerea de la militară de stat stabilită în baza Legi nr. 164/2001 la pensia din sistemul public de pensii.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele dezlegate în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească prin care s-a constatat că decizia de recalculare emisă în baza Legii nr. 119/2010 este conformă exigențelor Convenției, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În condițiile în care în litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ * s- a respins cererea de anulare a deciziei de recalculare, se constată a fi lipsită de temei susținerea recurentului în sensul că decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută.
În ceea ce privește motivul de recurs privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, se reține că art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 prevede că "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, iar alin. 2 din același articol că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea";.
De asemenea, conform art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011, care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate
beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M.
A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă prevede că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Potrivit art. 125 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie";.
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea apreciază că, în lipsa unor critici concrete formulate de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în Anexa la decizia de revizuire a pensiei și a administrării unui minim probatoriu care să susțină aceste critici, în cauză nu se impunea administrarea ca probe a statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate. Astfel, pe de o parte legea nu prevede o astfel de obligație, instituțiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea fiind răspunzătoare pentru exactitatea datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, iar pe de altă parte, întrucât nu s-au formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei recurentului, o astfel de probă este neconcludentă în cauză.
Recurentul a mai susținut că pentru un număr de cel puțin 41 de luni din activitatea sa veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia sunt mai mici decât cele reale, deoarece sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011.
Curtea reține că în conformitate cu art. 1 alin. 4 din OUG 1/2011 "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
Față de prevederile exprese ale dispoziției legale menționate, chiar dacă veniturile înscrise în anexa deciziei de revizuire sunt mai mici decât cele prevăzute în Anexa 1 din OUG nr. 1/2011, Curtea reține că veniturile menționate în Anexa 1 din OUG nr. 1/2011 se pot utiliza la determinarea pensiei revizuite numai în situația în care nu au fost identificate veniturile lunare individuale realizate, or, recurentul nu este în această situație deoarece pentru determinarea pensiei sale s-au utilizat veniturile pe care acesta le-a obținut în desfășurarea activității.
Drept urmare, se apreciază că în cauză recurentului nu i s-a încălcat nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și nici dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat prin care se critică admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. A. N., Curtea reține că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestarea unei decizii de pensie, în mod corect prima instanță a constat că pârâtul M. A.
N. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât conform art. 104, 106 din Legea 263/2010 deciziile de pensie sunt emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, după caz, care, conform art. 132 din același act normativ, au personalitate juridică. Faptul că revizuirea pensiei recurentului s-a făcut în temeiul OUG nr. 1/2011, nu înlătură argumentarea de mai sus, întrucât chiar din dispozițiile legale enunțate de recurent prin memoriul de recurs, respectiv art. 1 alin. 2 din OUG nr. 1/2011 rezultă că atribuția de emitere a deciziilor de revizuire revine caselor de pensii sectoriale. Normele legale invocate de reclamant nu reprezintă decât obligația legală a fostului angajator de a transmite date referitoare la activitatea în muncă în vederea stabilirii drepturilor de pensie, iar neexecutarea acestei obligații poate determina nașterea unui conflict de muncă, iar în speță cauza dedusă judecății are ca obiect un litigiu de asigurări sociale.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, | cu | opinie | majoritară, ca nefondat recursul declarat | de |
reclamantul B. | M. | împotriva sentinței civile nr. 9722 din _ | a |
Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: A. M. I.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că în cauză se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul B. M., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Astfel, pe lângă aspectele privind îndreptățirea la plata în continuare a pensiei de serviciu, reclamantul a invocat, la punctul 1 din acțiune, faptul că este în imposibilitate de a verifica chiar legalitatea și temeinicia cuantumului pensiei sale recalculate prin decizia de revizuire, conform principiilor/algoritmului Legii nr.19/2000, întrucât nu i-au fost comunicate documentele pe baza cărora s-a stabilit pensia revizuită, precum și faptul că există erori constatate în ceea ce privește cuantumul pensiei sale.
Consider că prima instanță nu a cercetat în nici un mod motivele invocate în acest sens de către reclamant, ceea ce este de natură a cauza acestuia o serioasă vătămare întrucât toate elementele menționate în această decizie, ce servesc la calculul pensiei sale, chiar și în continuare, rămân astfel în mod definitiv stabilite, doar pe cale administrativă, fără a fi de fapt analizate niciodată de către o instanță de asigurări sociale, deși aceasta a fost investită în acest sens. Reclamantul a invocat înaintea instanței competente un aspect specific recalculării/revizuirii pensiilor militarilor/polițiștilor, lesne de înțeles, care a făcut însă practic imposibilă apărarea acestuia în cauză, cu respectarea dreptului
său la informare.
Această problemă o constituie faptul că pensionarii militari/polițiști, astfel cum au reținut instanțele de contencios administrativ, dar și de asigurări sociale din întreaga țară, nu au avut, la data recalculării drepturilor lor de pensie, potrivit dispozițiilor Legii nr.119/2010-practic de trecere la o categorie de pensie la alta-posibilitatea de a prezenta caselor de pensii documente privind veniturile, condițiile de muncă ș.a., întrucât majoritatea dintre aceștia nu au avut nici cărți de muncă, au activat în unități militare diferite, iar legislația României din ultimii zeci de ani a prevăzut dreptul acestora la pensii de serviciu care se calculau din soldele realizate în ultimele luni de activitate.
Astfel cum rezultă cu claritate din dispozițiile art.12 ale O.U.G. nr.1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, în aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009, nici la începutul anului 2010 nu era previzibilă o asemenea măsură de eliminare a pensiilor de serviciu ale militarilor/polițiștilor, astfel încât recurentul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de aproape 22 de ani, cât acesta a avut calitatea de militar, în cadrul unor unități militare diferite, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.
Tocmai din acest motiv, prin sentința civilă nr.338/_ a Curții de Apel
C. -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal
-, s-a dispus
suspendarea executării H.G. nr.735/_
, până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din Legea nr.554/2004
și avându-se în vedere Recomandarea nr.R (89)8 din_ a Comitetului de
Miniștri din cadrul Consiliului Europei
.
S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.
Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.
Mai mult, la data de_, prin sentința civilă nr.443 a Curții de Apel C. -
Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus anularea
dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H.G.
nr.735/_ .
Pentru a pronun ța această hotărâre, jurisdicția de contencios
administrativ a reținut, în esență, următoarele:
Legea nr.119/2010 precizează în art.4 alin.1 "că recalcul area pensiilor
prevăzute la art.1 s e realizează de cătr e instituțiile în evid ența cărora se afl ă
persoanele beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul pensiil or prevăzute la alin.1
pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu pot fi dovedite
venituri de natură salarială, la dete rminarea punctajului mediu anual s e
utilizează salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă";.
Din interpretarea lo gică a acestor dispo ziții legale rezultă că prin hotărârea
de guvern atacată se adaugă la lege, într ucât Legea nr.119/2010 nu conține nicio
dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de depunere a
cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe
care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru
calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite
veniturile de natură salarială, nu și în i poteza prevăzută de hotărârea de guver n
și anume "în cazul în care nu au fost depuse documentele doveditoare în
termenul de recalculare prevăzut de lege";.
S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din Legea nr.24/2000, art.108 din Constituție, hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.
S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.
Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.
S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din Convenție, articol privitor la interzicerea discriminării.
De altfel, prin preambulul O.U.G. nr.1/2011-actul normativ în baza căruia
a fost emisă decizia de revizuire a pensiei reclamantului, contestată în cauză -
Statul a recunoscut că în termenul sta bilit de Legea nr.119/2010, "nu au fo st identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul
procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut
un impact negativ a supra valorificării dr eptului la pensie al beneficiarilor acestei
legi, în sensul c ă, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească
veniturile obținute, î n funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat
salariul mediu brut pe economie";.
Guvernul a mai justificat adoptarea acestui act normativ, prin necesitatea "…instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să
identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare
pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat
,";
Conform art.1 din O.U.G. nr.1/2011
, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și
b) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc
, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a
veniturilor realizate lunar de că tre fiecare beneficiar, în vederea efectuării
revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare,
ordine publică și siguranță națională în cadrul căr ora beneficiarul și -a
desfășurat activitatea.
(3) Instituțiile prevăzute la alin.2 transmit datele necesare revizuirii la
casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie
2011.
Datorită acestor realități legislative menționate anterior, constatate și de
către instanțele de judecată, reclamantul, la data la care trebuia să își ex ercite
dreptul de a conte sta, în termenul d e 30 de zile prevă zut de art.22 alin. 1,
decizia de revizuire emisă în temeiul O.U.G. nr.1/2011, nu se afla în posesi a
documentelor ce trebuiau luate în considerare în vederea recalculă riipensiei sale militare conform principiilor Legii nr.19/2000, respectiv a
adeverințelor privind soldele și alte drepturi obținute în întreaga perioadă
de activitate, privind condițiile de muncă ș.a..
Având în vedere faptul că O.U.G. nr.1/2011 a dat în sarcina instituțiilor statului competența de a colecta și transmite caselor de pensii asemenea documente în vederea realizării recalculării pensiilor militare, adeverințe esențiale pentru stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, se impunea ca, cel mai târziu la data la care a fost comunicată decizia de revizuire a drepturilor de pensie în temeiul acestui act normativ, să fie transmisă acestuia, pe lângă acest act și a buletinului de calcul aferent, și această documentație avută în vedere la calculul pensiei.
Ori, se constată că, în cauză, C. de P. S. a M. A. N. nu a comunicat recurentului toate actele care erau de natură a motiva propriu- zis recalcularea pensiei acestuia.
Prin urmare, reclamantul nu a avut la dispoziție aceste documente, pe care intimata și-a întemeiat decizia, stabilind un nou cuantum al pensiei, nici în termenul de contestare/exercitare a dreptului de formula plângere prealabilă, prevăzut de art.22 alin.1 din O.U.G. nr.1/2011, nici la data la care, conform alin.3 din același articol, acesta se putea adresa instanței specializate.
Pentru aceste motive, consider că pri ma instanță trebuia să constate
că aspectul invocat de către reclamant prin acțiune, privind imposibilitatea
verificării corectitudinii stabilirii punctajului său mediu anual, implicit a
cuantumului pensiei, datorită faptului că îi lipseau chiar datele luate în
considerare de către casele de pensii î n vederea stabilirii punctajelor anuale,
este fondat și, avâ nd în vedere culpa Statul ui în c auză în ceea ce privește
necomunicarea acestor documente, se impunea, pentru respectarea
dreptului recurentului la informare, precum și a dreptu lui său la apărare ș i
la un proces echitabil și a asigurării unei căi de atac eficace împotriva
actului administrativ, obligarea pârâtei la depunerea documentației
complete ce a stat la baza acestuia, cu acordarea unui termen de judecată
pentru ca particularul să -și poată preciza ex pres care au fost elementele care nu au fost luate în calcul sau care au fost gr eșite în stabilirea drepturilor sale.
Din acest punct de vedere, trebuie constatat că, deși legislația ce a avut ca punct de pornire Legea nr.119/2010 a dorit, pentru principii de echitate și nediscriminare în sistemul public de pensii, aducerea reclamantului într-o situație comparabilă cu cea a celorlalți pensionari care, începând cu data de _
, au beneficiat de drepturi stabilite potrivit Legii nr.19/2000, modul în care au acționat autoritățile statului în procesul recalculării pensiei sale militare nu au asigurat nediscriminarea acestuia în raport cu ceilalți pensionari care, în principal, au fost în posesia cărților de muncă, ce sintetizau practic datele din
întreaga perioadă activă, fiind necesare doar în anumite cazuri, în care aceștia constatau că elementele menționate nu corespundeau realității, sau mai precis se impuneau a fi completate, depunerea unor adeverințe obținute de la foștii angajatori.
Oricum, toate aceste documente erau cunoscute de către acești din urmă pensionari, fiind depuse chiar de către ei la casele de pensii, astfel încât aveau posibilitatea de a urmări modul în care a fost stabilită pensia lor în temeiul Legii nr.19/2000 și a indica instanțelor de asigurări sociale competente elementele de calcul eronate sau neluate în considerare.
Cu toate acestea, chiar și pentru unii dintre acești pensionari, stabilirea corectă a drepturilor lor de pensie, cu luarea în considerare a tuturor elementelor prevăzute de Legea nr.19/2000, a constituit un proces anevoios, ce a presupus uneori și repetate litigii, ceea ce demonstrează cu prisosință că, în lipsa aducerii la cunoștința recurentului a datelor ce au fost avute în vedere de către casele de pensii la stabilirea drepturilor sale de pensie în temeiul Legii nr.119/2010, dreptul său la o instanță în sensul art.6 din Convenția EDO, pentru cercetarea corectitudinii cuantumului pensiei sale revizuite, rămâne unul iluzoriu.
Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au
statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă
drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie
să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în
fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse l a cunoștințapersoanelor interesate în mod legal.
Art.31 alin.1 și 2 din Constituție
garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Potrivit art.19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,
orice om are libertatea de a căuta și de a primi informații
.
Art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
garantează dreptul persoanei la libera exprimare, ce include și dreptul de a primi
sau comunica informații
.
De asemenea, art. 24 alin.1 din Co nstituția României garantează dreptul la apărare.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme, motivarea actuluiadministrativ
trebuie să fie suficient de precisă
astfel încât motivul actului să
transpară clar
și trebuie să fie intrinsecă actului
, adică trebuie conținută nu
neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de
oricare dintre în scrisurile ce for mează actul și care se comunic ă
particularului odată cu acesta.
Ori, în speță, parte dintre înscrisurile ce motivau practic modul de calcul al pensiei revizuite, nu au fost niciodată comunicate reclamantului.
Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării contestației, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.
Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din Legea nr.554/2004.
Mai mult, conform art.1326 alin.1 Cod civil, actul unilateral este supus
comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al
destinatarului și o ri de câ te ori inf ormarea destinata rului este necesar ă
potrivit naturii actului.
Consider că, în speță, având în vedere specificul situației recalculării pensiei recurentului, comunicarea ce trebuia făcută destinatarului, având în vedere natura actului, nu privește doar strict decizia de pensie, ci și toate actele care au stat la baza emiterii acesteia, întrucât doar în acest mod se putea realiza în mod real scopul informării acestuia.
Mai consider că prima instanță a soluționat practic acțiunea reclamantului, prin care se solicita constatarea nulității/anularea deciziei de revizuire a pensiei sale, fără a analiza, în raport de documentația ce a stat la baza emiterii acesteia-care a fost depusă abia la data de_, în cursul judecării cauzei-criticile formulate de către recurent prin contestația adresată Comisiei de contestații din cadrul M.Ap.N.
(filele nr.15-16 dosar de fond).
Astfel, legiuitorul a prevăzut, prin art.22 din Metodologia de revizuire a pensiilor militarilor aprobată prin O.U.G.nr.1/2011, că aceștia au dreptul de a formula contestație împotriva deciziilor de pensie la comisiile de contestații, astfel încât reclamantul a înțeles că prin această contestație trebuie să indice practic toate motivele de nelegalitate și netemeinicie a deciziei contestate
(cele pe care totuși le-a putut constata chiar în lipsa comunicării documentației ce a stat la baza emiterii deciziei).
Consider că, pentru aceste motive, ce țin de modul în care legiuitorul a
înțeles să reglement eze modul în care pot fi contestate deciziile de pensie ale
militarilor, prima instanță, pentru a nu lăsa practic necenzurată de către
jurisdicția asigurărilor sociale o decizie contestată și cu privire la aspec te ce țin
de modul de stabilire a cuantumului pensiei revizuite, trebuia să cerce teze și
criticile concrete indicate de către reclamant prin contestația aflată la filele nr.15 -
16 dosar de fond, pr ivind neluarea în co nsiderare a tuturor s umelor plătite în anii
_, 1999, 2000 și 2004 pentru orele de zbor, cu atât mai mult cu cât în recurs s-a susținut că recurentul nu a primit un răspuns l a această contestați e ,
din partea Comisiei de contestații nici până în prezent, as pect necontestat de
către reprezentantul intimatei.
Apreciez că, deși prin acțiunea formulată nu au mai fost reluate toate criticile deja invocate prin contestația îndreptată împotriva deciziei de revizuire a pensiei, aceste aspecte trebuiau analizate de către jurisdicția asigurărilor sociale, cu atât mai mult cu cât această acțiune se întemeiază tocmai pe refuzul Comisiei de Contestații de a soluționa, prin hotărâre, în termenul legal, această contestație.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul B. M., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cercetarea fondului cererii privind stabilirea cuantumului pensiei revizuite a acestuia conform Metodologiei de calcul a pensiei prevăzute de O.U.G. nr.1/2011.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.:C.M.: 2 ex.-_ .
| ← Decizia civilă nr. 3342/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 4326/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
