Decizia civilă nr. 1114/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1114/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul B.
V. împotriva deciziei civile nr. 588/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ privind și pe intimata C. J. DE P. S., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților de la dezbateri. Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 februarie 2013 intimata a depus la dosar întâmpinare invocând excepția tardivității contestației iar pe fond respingerea acesteia.
Se constată de asemenea că la data de 8 martie 2013 contestatorul, prin scriptul depus, solicită suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, atașând cererii acte în probațiune.
Curtea, deliberând, constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege nici în raport de art. 244 C.proc.civ. și nici raportat la prevederile Legii nr. 47/1992, cu atât mai mult cu cât excepția a fost ridicată într-un alt dosar și în consecință respinge cererea de suspendare formulată și, având în vedere solicitarea părților de judecată în lipsă, reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar, urmând a se pronunța și cu privire la excepția tardivității invocată de intimată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7044 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar numărul_
, s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii contestatorului față de intimații Guvernul României și M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
A fost admisă cererea formulată de contestatorul B. V. în contradictoriu cu intimata C. J. de P. S. și s-a anulat decizia nr.1. din_, menținând în consecință decizia nr.1. din_ emisă de intimată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul B. V. a făcut parte din personalul Curții de Conturi a României având calitatea de controlor financiar auditor public extern în cadrul acesteia.
Prin decizia nr. 1. din_ pârâta C. J. de P. a stabilit în favoarea reclamantului dreptul la o pensie de serviciu de 5982 lei.
Determinarea cuantumului pensiei s-a făcut în baza Legii nr.94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, rep., Legii 217/2008, care a modificat legea Curții de Conturi, Legii 7/2006- privind
statutul funcționarului public parlamentar, Legea 30372004 - privind statutul judecătorilor și procurorilor - toate coroborate cu dispozițiile Legii nr.19/2000.
S-a constatat că instanța de judecată nu este împiedicată de Decizia nr.871/2010 a Curții Constituționale să efectueze propriul control asupra consecințelor atrase de aplicarea Legii nr.119/2010 în situația concretă a reclamantei, sens în care a reținut că dreptul la pensie reprezintă un "bun"; în înțelesul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție, iar diminuarea sa în proporție de 66% aduce atingere substanței dreptului la pensie, nerespectând un just nivel de proporționalitate.
În fine s-a mai reținut imposibilitatea reclamantei de a cotiza la fonduri de pensii private sau facultative, precum și că reclamanta este discriminată prin faptul că nu a beneficiat de același tratament juridic precum celelalte categorii profesionale, nesupuse unor interdicții și incompatibilități.
Prin decizia nr. 588/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._
s-a admis recursul declarat de pârâta C. J. de P. S. împotriva sentinței civile numărul 7044 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar numărul_, pe care a modificat-o în parte în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului B. V. împotriva pârâtei C. J. de P.
S. având ca obiect anularea deciziei de recalculare numărul 1. /_ emisă de pârâtă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B.
V.
în temeiul art. 318 C.pr.civ.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că Curtea Constituțională a admis prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.l96 lit. j) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 309 din 9 mai 2012, neconstituționalitatea dispozițiilor art. l lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi. Or, consilierii de conturi au același statut ca și auditorii publici externi (foștii controlori de conturi).
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata cestuia, sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători, nu pot face parte din partidele politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic, le este interzisă exercitarea, direct sau indirect, a activităților de comerț, participarea la administrarea ori conducerea unor societăți comerciale sau civile și nu pot fi experți ori arbitri desemnați într-un arbitraj. Curtea a constatat că și consilierii de conturi au incompatibilitățile prevăzute pentru judecători la art.l25 alin.(3) din Constituție, potrivit căruia "funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior". Totodată, Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât și judecătorii sunt independenți în exercitarea funcției, respectiv a mandatului lor și inamovibili pe durata exercitării acestora a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care
justifică acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar judecătorilor.
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, funcția ocupată de contestator purta denumirea de controlor financiar. Statutul controlorilor financiari era stabilit prin Legea nr. 94/1992, aceștia fiind
supuși unor incompatibilități și interdicții. Controlorii financiari aveau, potrivi legii, un statut similar cu consilierii de conturi, judecătorii și procurorii financiari.
Potrivit structurii organizatorice a Curții de Conturi a României, realizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată și Regulamentul de organizare și funcționare, activitatea (specifică) de audit public extern este realizată atât de consilieri de conturi cât și auditorii publici externi. Pentru realizarea activității (specifice) de audit extern, la acest grup profesional; ansamblul de sarcini este de același tip, activitatea implică o serie de cunoștințe specializate, pregătirea profesională este unitara, funcțiile au caracteristici asemănătoare din punctul de vedere al sarcinilor, obiectivelor, competentelor, responsabilităților și procedurilor etc., aspecte care subliniază similitudinea de statut juridic a acestui grup profesional.
Consilierii de conturi și auditorii publici externi, reprezintă un singur grup profesional, ce concură obligatoriu la realizarea activității de audit public extern a Curții de Conturi a României.
Personalul de specialitate al Curții de Conturi (consilierii de conturi și auditorii publici externi) constituie un grup profesional cu aceleași condiții de angajare, de funcționare, incompatibilități și trăsături specifice profesiei, asigurând un serviciu public de strictă specialitate în domeniul controlului și auditului public extern, furnizând informații reale, complete și obiective privind legalitatea, eficiența și transparența în utilizarea fondurilor publice și a finanțărilor externe, semnalând totodată Parlamentului carențele, inadvertențele sau imperfecțiunile cadrului legislativ.
Astfel, potrivit Legii nr. 94/1992: "Art. 111 Controlorii financiari sunt numiți de președintele Curții de Conturi și sunt supuși incompatibilităților prevăzute la art. 107 alin. (2), (3) și (4); Art. 112 Procurorii și controlorii financiari se bucură de stabilitate; Art. 113 Judecătorii, procurorii și controlorii financiari nu pot fi cercetați, reținuți, arestați sau trimiși în judecată contravențională sau penală decât la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu aprobarea plenului Curții de Conturi; Art. 114 (1) Competența de judecată, pentru infracțiunile săvârșite de membrii Curții de Conturi, judecătorii, procurorii și controlorii financiari ai acesteia, aparține Curții Supreme de Justiție, Secția penală. (2) Competența de judecată, pentru infracțiunile săvârșite de judecătorii și controlorii financiari ai camerelor de conturi județene, aparține Curților de apel. (3) De la data trimiterii în judecată penală, membrii Curții de Conturi, judecătorii, procurorii și controlorii financiari sunt suspendați de drept din funcțiile lor. În caz de condamnare definitivă, ei sunt excluși de drept, iar în caz de achitare, suspendarea încetează."
Art. 107 la care făcea trimitere art. 111 reglementa interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru membrii Curții de Conturi (consilierii de conturi) și judecătorii financiari, aplicabile în mod identic și controlorilor financiari, fiind interzis: să facă parte din partidele politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic; să exercite, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț, să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale sau civile; să fie experți sau arbitri desemnați de părți într-un arbitraj. De asemenea, similar funcțiilor de consilier de conturi și de judecător financiar, cea de controlor financiar era incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, funcția ocupată de contestator a fost redenumită auditor public extern. Potrivit art. 11 lit. e al Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, auditorul public extern reprezintă persoana angajată în cadrul Curții de Conturi,
care desfășoară activități specifice de audit extern in sectorul public. Potrivit art.
51 din același act normativ, auditorii publici externi sunt supuși incompatibilităților prevăzute de Codul etic al profesiei.
În prezent, Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi stabilește în detaliu statutul auditorului public extern, reglementând incompatibilitățile și interdicțiile la care este supus acesta.
Aceleași interdicții sunt prevăzute și în art. 43 din Statutul auditorului public extern, elaborat și aprobat în baza art.58 lit. k) din Legea nr. 94/1992.
Art. 25 din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi prevede de asemenea că auditorii publici externi se pot constitui într-o asociație profesională, având ca scop promovarea și dezvoltarea auditului public extern, perfecționarea pregătirii profesionale, creșterea prestigiului profesiei, precum și asigurarea cooperării cu alte asociații sau organizații profesionale din țară și similare din străinătate.
Așadar, incompatibilitățile și interdicțiile reglementate pentru auditorii publici externi s-au menținut și chiar au fost extinse, având în vedere natura funcției și atribuțiile îndeplinite de aceștia.
În plus, art. 10 din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi prevede o serie de interdicții suplimentare, determinate de independența de care auditorul public extern trebuie să se bucure atât față de entitate a verificată cât și față de orice fel de influențe și grupuri de interese interne sau entității externe interesate. Astfel, potrivit articolului menționat, "pentru ca independența să nu le fie stingherită auditorii publici externi trebuie:
să nu se fi aflat în ultimele 36 de luni în raporturi de muncă/serviciu cu entitatea verificată;
să nu aibă angajați membrii de familie, soț/soție, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv, în entitatea verificată;
să nu se implice, atât înainte, cât și în timpul desfășurării acțiunii de verificare, în probleme, situații sau dispute referitoare la activitatea entității, care exced atribuțiilor de control/audit;
să nu instituie o atmosferă de familiaritate cu personalul entității verificate, pe timpul desfășurării acțiunii de control/audit;
să nu fi folosit în ultimele 12 luni, în interes personal sau în interesul unor membrii de familie, soț/soție, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv, bunuri mobile sau imobile aflate în patrimoniul entității supuse verificării;
să nu se folosească de poziția lor oficială pentru satisfacerea intereselor personale în cadrul acțiunilor pe care le desfășoară la entitățile supuse verificării, atât înainte cât și pe timpul sau după finalizarea acestora".
Auditorii publici externi care se află într-una din aceste situații au obligația să consemneze aceste lucruri în Declarația de independență prevăzută de Codul menționat și să informeze șeful structurii din care fac parte.
Pe lângă interdicțiile și incompatibilitățile menționate, un alt element al specificității activității, îl constituie faptul că, auditorii publici externi sunt supuși și mobilității în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin schimbarea raportului de muncă, fapt care afectează stabilitatea și siguranța familială.
În acțiunile de control/audit, auditorii publici externi sancționează prin proceduri specifice orice neregulă/abatere în ceea ce privește cheltuirea banului public, iar acest fapt determină apariția unui potențial risc cauzat de tensionarea relațiilor interumane dintre auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi și persoanele supuse controlului/auditului. Acest risc este recunoscut prin Codul de conduită etică și profesională, care la art.11 precizează că "auditorii publici externi beneficiază de protecția legii în exercitarea atribuțiilor de serviciu. La
cererea motivată a auditorilor publici externi, Curtea de Conturi poate solicita organelor abilitate asigurarea protecției împotriva amenințărilor, violențelor și faptelor de ultraj".
Pentru a compensa responsabilitățile, interdicțiile, riscurile și incompatibilitățile, legiuitorul a prevăzut prin Legea nr. 217/2008 de modificare și completare a Legii nr. 94/1992, acordarea pensiei de serviciu pentru membrii Curții de Conturi (consilieri de conturi și controlori financiari - auditori publici externi) în aceleași condiții ca și în cazul magistraților. Deși pentru auditorii publici externi s-au păstrat toate interdicțiile și incompatibilitățile, iar în ceea ce privește importanța muncii au fost prevăzute sarcini suplimentare în activitatea specifică, prin introducerea procedurilor de audit, care necesită un plus de rigoare și volum de muncă, aceștia au fost trecuți la sistemul public de pensii reglementat de Legea nr. 19/2000 și ulterior de Legea nr.263/2010, spre deosebire de consilierii de conturi.
Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării pensiei speciale, exigențe sporite de imparțialitate, interdicții și incompatibilități severe fiind stabilite legal în sarcina controlorilor financiari (în prezent auditori publici externi), care nu beneficiază însă în prezent de o compensare a acestor restricții la momentul stabilirii drepturilor la pensie.
Or, așa cum a decis Curtea Constituțională prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 72 din 18 februarie 2000, pensiile speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea. În condițiile în care atât judecătorii și procurorii, cât și consilierii de conturi au rămas cu pensia de serviciu, nefiind afectați de reforma pensiilor,
controlorii financiari (în prezent auditori publici externi) - care au avut aceiași statut, incompatibilități și interdicții severe, similare consilierilor de conturi și magistraților, sunt discriminați în mod nejustificat.
Intimata C. J. de pensii S. a formulat întâmpinare
prin care a arătat că contestația în anulare este tardiv formulată, cu depășirea termenului de 15 zile stabilit de art. 319 alin.2 C. proc. civ. iar pe fond solicită respingerea deoarece nu sunt întrunite condițiile art. 317-318 C. proc. civ.
Intimata C. J. de pensii S. a formulat precizare la întâmpinare
prin care a arătat că contestația în anulare este tardiv introdusă cu depășirea termenului de 15 zile stabilit de art. 319 alin.2 C. proc. civ. iar pe fond solicită respingerea deoarece nu sunt întrunite condițiile art. 317-318 C. proc. civ.
T recând l a soluț ion ar e a con tes taț ie i în an ul are, Cur te a reț ine ur măto arele:
Cu pr iv ire l a excepț ia tard iv ităț ii co
ntestației în anulare invocată de intimata
C. J. de P. S. prin întâmpinarea depusă la dosar, Curtea reține că acesta este nefondată, întrucât din dosarul cauzei nu rezultă că decizia pronunțată de instanța de recurs ar fi fost comunicată contestatorului. De asemenea reține că, contestația a fost formulată la data de 13 februarie 2013, respectiv anterior împlinirii termenului de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, conform art. 31 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește motivele invocate în susținerea cererii, Curtea subliniază că legiuitorul a instituit contestația în anulare ca o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 Cod de procedură civilă - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului, respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 Cod de procedură civilă.
În privința contestației în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art.
318 Cod de procedură civilă, Curtea reține că admisibilitatea acesteia este justificată doar în măsura în care se identifică cel puțin una din ipotezele avute în vedere de legiuitor.
În acest sens, notează că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 Cod de procedură civilă, respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Textul art. 318 teza I Cod de procedură civilă,
vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În nici un caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 Cod de procedură civilă.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I Cod de procedură civilă, urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbarea stării de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Or, din lecturarea memoriul depus la dosar, Curtea constată că în cauză, contestatorul nu are în vedere teza I a art. 318 Cod de procedură civilă privitoare la "greșeala materială";, în condițiile în care acesta face trimiteri punctuale la Decizia Curții Constituționale nr.297/_ (prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art. 196 lit.
j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt
neconstituționale în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi), care este ulterioară deciziei pronunțate de către instanța de recurs.
Întregul raționament a cărui aplicabilitate o susține contestatorul privește extinderea efectelor deciziei Curții Constituționale menționate și cu privire la auditorii publici externi (anterior controlori financiari), susținând existența unei discriminări în raport de statutul, incompatibilitățile și interdicțiile similare cu cele ale consilierilor de conturi și magistraților.
Argumentele invocate sunt însă chestiuni privitoare la fondul cauzei, care pot fi antamate doar în cadrul unei proceduri judiciare ce implică o asemenea cercetare. Cu alte cuvinte, contestatorul dorește o analiză a fondului cauzei, calea de atac promovată în prezenta cauză echivalând cu un recurs la alt recurs, ceea ce contravine dispozițiilor legale.
Nici incidența tezei a II a din art. 318 din codul de procedură civilă nu poate fi reținută, câtă vreme contestatorul nu face nici o referire la omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate, ci expune doar motivația pentru care apreciază că Decizia Curții Constituționale anterior arătată ar trebui aplicată prin similitudine și auditorilor publici externi.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge excepția tardivității introducerii contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. V. împotriva deciziei civile nr. 588/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R. | ||
2ex./_ | ||
Jud.fond: Kende M. | ||
Jud. recurs: L. D. /D. | G. /S. | D. |
| ← Sentința civilă nr. 5001/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 3418/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
