Decizia civilă nr. 1175/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1175/R/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. A-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 13245 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13245 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și s-a respins acțiunea formulata de reclamantul B. I. împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale ca inadmisibila.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 149 din Legea nr. 263/263, nedepunând nicio dovadă în acest sens la dosarul cauzei, ceea ce a atras inadmisibilitatea formulării acțiunii în fața instanței.
În consecință, în temeiul art. 149 din Legea nr. 263/2010 raportat la art. 109 din Codul de procedură civilă, instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. I.
solicitând casarea hotărârii și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că dreptul la pensie s-a născut la data de_, când în vigoare era Legea nr.19/2000. Chiar dacă cererea de recalculare s-a făcut ulterior acestui moment, ea și-a găsit temeiul în lipsurile pe care le-a avut încă de la început decizia privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta nr.1. /_ .
Nu este vorba de cereri noi, care să aducă elemente noi față de actele pe care le-a depus inițial, ci este o acțiune de întregire, de revizuire a deciziei de pensionare inițială. Potrivit art.89 din Legea nr.19/2000, în situația în care se constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovați.
În aceste condiții, acțiunea se supune dispozițiilor legii nr. 19/2000. Recurentul a invocat Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din
18 octombrie 2012, în afacerea C-603/1 O, Pelati d.o.o. c. Republica Slovenă. În cauza, este încălcat principiul efectivității la care se refera decizia mai sus indicata. Organele fiscale nu infirmă actele pronunțate în faza procedurii
prealabile, prin urmare respectarea termenului de 30 de zile de depunere a contestației la comisia de contestații competentă conform legii este lipsită de orice eficacitate practica. În plus, în acest mod se ajunge la încălcarea dreptului de acces la justiție.
S-a mai arătat că întâmpinarea prin care se invoca excepția inadmisibilității a fost depusă după primul termen de judecata, astfel cum este el prevăzut de art. 134 C.proc.civ. și la mai mult de 5 zile după termenul fixat de instanța în acest sens. Nedepunerea întâmpinării în termen și neformularea la termenul procedural a excepției inadmisibilității duc la decăderea pârâtei din dreptul de a mai invoca excepția, în condițiile art. 136 și 109 al. 3 C.proc.civ.
Pe fondul cauzei recurentul arată că menține motivele din acțiunea principală.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Drepturile inițiale de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă ale reclamantului au fost stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000, iar la data de 30 ianuarie 2012 reclamantul s-a adresat pârâtei C. J. de P. C. (f. 53 dosar fond) solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor consemnate în adeverința nr. 2503/2011 eliberată de fostul angajator.
Drept urmare, pârâta a emis decizia nr. 1. din 28 mai 2012 (f. 8 dosar fond), contestată în prezenta cauză, prin care a respins cererea reclamantului privind recalcularea pensiei, motivat de faptul că sumele realizate în acord global nu se utilizează la calculul pensiei.
Contrar susținerilor reclamantului, în speță, procedura de recalculare a pensiei cuvenite reclamantului este reglementată de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, întrucât cererea de recalculare a fost formulată ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, or, în condițiile în care Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la data de 1 ianuarie 2011, acesta nu poate constitui temei al unor cereri de recalculare, chiar dacă drepturile de pensie au fost stabilite anterior acestui moment.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit prevederilor art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestați, iar potrivit alin. 4 din același articol, deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. 1 sunt definitive.
Așadar, prin acest text de lege a fost instituită o procedură prealabilă obligatorie, în lipsa căreia instanța nu poate fi sesizată, având în vedere și dispozițiile art. 109 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora "sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta";.
Or, în cauza de față recurentul nu a îndeplinit această procedură prealabilă.
Nu se poate reține o îngrădire a accesului recurentului-reclamant la justiție, pentru a contesta măsura respingerii cererii de recalculare a pensiei, chiar dacă este condiționat de urmarea unei proceduri prealabile, deoarece conform dispozițiilor cuprinse în art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, hotărârile Comisiei Centrale de Contestații emise cu ocazia soluționării contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Astfel, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității, raportat la neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii, excepție ce a fost invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe pentru primul termen de judecată din data de 23 iulie 2013. Din
2
mențiunile de pe întâmpinare (f. 37 dosar fond) rezultă că aceasta a fost expediată de pârât prin fax, încă din data de 23 iulie 2012, ora 7.06, așadar anterior desfășurării ședinței de judecată, iar împrejurarea că întâmpinarea nu a fost avută în vedere la primul termen de judecată, întrucât a primit rezoluție de înregistrare la instanță doar în data de 24 iunie 2012 și a fost cusută la dosar ulterior desfășurării ședinței de judecată, nu este imputabilă pârâtului și nu atrage decăderea acestuia din dreptul de a invoca excepții.
Într-adevăr, din cuprinsul art. 1141alin. 2 C.proc.civ. rezultă că pârâtul are obligația de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, iar la art. 103 alin. 1 C.proc.civ. se prevede că neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că decăderea reclamantului din dreptul de a depune întâmpinare nu operează de drept, ci în primul rând ea trebuie invocată de partea interesată, iar apoi se impune a fi constatată de către de către instanța de judecată în fața căreia actul de procedură a fost îndeplinit peste termenul legal, neputând fi invocată doar în calea de atac. Dacă decăderea nu a fost invocată, întâmpinarea formulată peste termen își produce efectele normale, rămânând valabilă, considerându-se că partea în drept a se prevala de sancțiunea decăderii a renunțat tacit a mai invoca depășirea termenului de depunere a acestui act procedural.
În speță, deși reclamantul a formulat și un răspuns scris la întâmpinarea pârâtului (f. 47 dosar fond), nu a înțeles să invoce în fața primei instanțe excepția decăderii pârâtului din dreptul de a formula întâmpinare, motiv pentru care Curtea reține că sancțiunea decăderii invocată pentru prima dată în cererea de recurs nu poate fi primită, iar în consecință se constată a fi nefondate criticile formulate de recurent sub acest aspect.
Văzând că procesul a fost soluționat de tribunal prin admiterea excepției inadmisibilității, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor de recurs ce privesc fondul cauzei.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 13245 din 10 decembrie 2012 a Tribunalului C. pronunțată
în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. A-R. | M. |
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: B. G. Z.
GREFIER
G. C.
3
| ← Decizia civilă nr. 341/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 9997/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
