Decizia civilă nr. 1184/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1184/R/2013
Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul P.
A. împotriva deciziei civile nr. 1164/R din 05 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimata C. J. DE
P. S., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Contestația în anulare a fost comunicată intimatei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele contestației în anulare contestatorul P. A. a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 15 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, intimata C. J. de P. S. a depus la dosar
întâmpinare prin care invocă excepția tardivității contestației în anulare în raport de dispozițiile art. 319 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea, în urma deliberării, apreciază ca fiind nefondată excepția tardivității contestației în anulare invocată de intimata C. J. de P. S. prin întâmpinarea depusă la dosar, întrucât din dosarul cauzei nu rezultă că decizia pronunțată de instanța de recurs ar fi fost comunicată contestatorului. De asemenea reține că, contestația a fost formulată la data de 18 februarie 2013,
respectiv anterior împlinirii termenului de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, conform art. 319 Cod de procedură civilă.
Curtea constată contestația în anulare în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin decizia civila nr. 1164/R/_ a Curții de Apel Cluj, pronunțata in dosar nr._ , s-a admis recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile numărul 5466 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar numărul_, care a fost modificată în parte în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului P. A. împotriva pârâtei C. J. de
P. S., având ca obiect anularea deciziei de recalculare numărul 129212/_ emisă de pârâtă.
Motivând decizia, instanța de recurs a reținut următoarele:
"Primul motiv de recurs invocat nu este întemeiat întrucât instanța de fond nu a anulat Legea 119/2010, ci a realizat o analiză concretă de convenționalitate raportată la situația reclamantului în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, analiză la care era obligată conform art. 20 din Constituție, așa cum s-a dispus cu caracter obligatoriu și prin Decizia nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii în această materie.
Referitor la al doilea motiv de recurs, se reține că prin Decizia nr. 684/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ s-a admis, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva Sentinței civile nr. 6462 din 9 decembrie 2010 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._, care a fost modificată în parte în sensul că s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. A., având ca obiect anularea deciziei nr. 129212/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (inclusiv Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko,
M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României) și la Decizia nr._ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de recurs a apreciat în privința reclamantului că prin aplicarea Legii nr. 119/2010 nu a fost depășit
"pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea reține că transformarea pensiei de serviciu a reclamantului în pensie de asigurări sociale s-a realizat în temeiul art. 1 lit. h) din Legea 119/2010, act normativ în baza căruia s-a emis Decizia nr. 129212/_ .
Prin Decizia nr. 129212/_ emisă de C. J. de P. Cluj (contestată în prezenta cauză) s-a revizuit în temeiul OUG 59/2011 pensia reclamantului stabilită prin Decizia nr. 129212/_ și nu pensia de serviciu pe care acesta a avut-o anterior datei de_ ca personal al Curții de Conturi. Rațiunea emiterii OUG 59/2010 (așa cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ) a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul întregii activități profesionale și nu de a transforma pensia de serviciu în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Având în vedere aceste considerente și reținând și că atât motivele pentru care s-a solicitat de către reclamant anularea deciziei de revizuire, cât și considerentele reținute de instanța de fond pentru admiterea acțiunii se referă la faptul că prin decizia de revizuire a pensiei contestată în prezenta cauză s-a modificat pensia de serviciu avută anterior de reclamant, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile OUG 59/2010, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele dezlegate cu putere de lucru
judecat prin hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a constatat că decizia de recalculare emisă în baza Legii 119/2010 este conformă exigențelor Convenției, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, a admis recursul pârâtei, a modificat în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâta C.J.P. S. .";
La data de_, contestatorul P. A. a formulat o contestație în anulare prin care a solicitat admiterea acesteia, cu consecința admiterii acțiunii.
În susținere, contestatorul menționează că prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l lit.
h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit. j) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.l lit.h) din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi.
Apreciază contestatorul că această decizie îi profită, întrucât consilierii de conturi au același statut ca și auditorii publici externi (foști controlori de conturi) calitate pe care acesta a avut-o anterior pensionării.
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, funcția ocupată de contestator purta denumirea de controlor financiar. Statutul controlorilor financiari era stabilit prin Legea nr. 94/1992, aceștia fiind supuși unor incompatibilități și interdicții. Controlorii financiari aveau, potrivit legii, un statut similar cu consilierii de conturi, judecătorii și procurorii financiari.
Făcând trimitere la art. 111, art. 11 lit. e și art. 107 din Legea nr. 94/1992, art. 17, art. 18, art. 25 din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi, art. 41, art. 43, art. 10 din Statutul auditorului public extern, contestatorul învederează că auditorii publici externi( anterior, controlori financiari) și consilierii de conturi reprezintă un singur grup profesional, ce concură în mod obligatoriu la realizarea activității de audit public extern a Curții de Conturi a României, aceștia fiind supuși unor incompatibilități și interdicții similare.
Pe lângă interdicțiile și incompatibilitățile menționate, auditorii publici externi sunt supuși și mobilității în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin schimbarea raportului de muncă, fapt care afectează stabilitatea și siguranța familială.
Precizează că pensia de serviciu a fost acordată prin Legea nr. 217/2008 de modificare și completare a Legii nr. 94/1992 pentru membrii Curții de Conturi - consilieri de conturi și controlori financiari( auditori publici externi), pentru a compensa responsabilitățile, interdicțiile, riscurile și incompatibilitățile, care se păstrează și în prezent, dar cu toate acestea pensia de serviciu a fost transformată în pensie din sistemul public, reglementat de legea nr. 19/2000, iar ulterior de Legea nr. 263/2010.
În fine, în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 72 din 18 februarie 2000, consideră contestatorul că în condițiile în care atât judecătorii și procurorii, cât și consilierii de conturi au rămas cu pensia de serviciu, nefiind afectați de reforma pensiilor, controlorii financiari (în prezent auditori publici externi) care au avut același statut, incompatibilități și interdicții severe, similare consilierilor de conturi și magistraților, sunt discriminați în mod nejustificat.
În drept, contestatorul invocă prevederile art. 318 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. J. de P. S.
a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că nu sunt întrunite condițiile art.317-318 Cod procedura civila.
De asemenea, aceasta a invocat excepția tardivității, apreciind că a fost depășit termenul de 15 zile stabilit prin art.319 al.2 Cod procedură civilă.
Menționează că prin decizia Curții Constituționale nr.297 din_ a fost admisa excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l lit. h din Legea nr.119/2010 privind unele masuri in domeniul pensiilor, astfel ca, personalul Curții de Conturi a fost repus in plata cu pensia de serviciu stabilita potrivit dispozițiilor Legii nr.94/1992 privind organizarea si funcționarea Curții de Conturi.
Aceste dispoziții nu se referă și la auditorii publici externi (foști controlori de conturi), aceștia figurând în plată cu pensia revizuită, conform OUG nr. 59/2011.
Nu au fost administrate probe noi.
T recând l a soluț ion ar e a con tes taț ie i în an ul are, Cur te a reț ine ur măto arele:
Legiuitorul a instituit contestația în anulare ca o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 Cod de procedură civilă - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului, respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 Cod de procedură civilă.
În privința contestației în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art.
318 Cod de procedură civilă, Curtea reține că admisibilitatea acesteia este justificată doar în măsura în care se identifică cel puțin una din ipotezele avute în vedere de legiuitor.
În acest sens, notează că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 Cod de procedură civilă, respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Textul art. 318 teza I Cod de procedură civilă,
vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În nici un caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 Cod de procedură civilă.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date
materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I Cod de procedură civilă, urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbarea stării de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Or, din lecturarea memoriul depus la dosar, Curtea constată că în cauză, contestatorul nu are în vedere teza I a art. 318 Cod de procedură civilă privitoare la "greșeala materială";, în condițiile în care acesta face trimiteri punctuale la Decizia Curții Constituționale nr.297/_ (prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art. 196 lit.
j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi), care este ulterioară deciziei pronunțate de către instanța de recurs.
Întregul raționament a cărui aplicabilitate o susține contestatorul privește extinderea efectelor deciziei Curții Constituționale menționate și cu privire la auditorii publici externi (anterior controlori financiari), susținând existența unei discriminări în raport de statutul, incompatibilitățile și interdicțiile similare cu cele ale consilierilor de conturi și magistraților.
Argumentele invocate sunt însă chestiuni privitoare la fondul cauzei, care pot fi antamate doar în cadrul unei proceduri judiciare ce implică o asemenea cercetare. Cu alte cuvinte, contestatorul dorește o analiză a fondului cauzei, calea de atac promovată în prezenta cauză echivalând cu un recurs la alt recurs, ceea ce contravine dispozițiilor legale.
Nici incidența tezei a II a din art. 318 din codul de procedură civilă nu poate fi reținută, câtă vreme contestatorul nu face nici o referire la omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate, ci expune doar motivația pentru care apreciază că Decizia Curții Constituționale anterior arătată ar trebui aplicată prin similitudine și auditorilor publici externi.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prezentul demers este nefondat, astfel că în baza art. 320 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul P. A. împotriva deciziei civile nr. 1164 din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. C. M.
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS; 2 ex./_ ;
| ← Sentința civilă nr. 11999/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 672/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
