Decizia civilă nr. 4463/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4463/R/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. F. împotriva sentinței civile nr. 7430 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, privind și pe intimații pârâți M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent - avocat V. Iepure din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul intimaților pârâți - consilier juridic Costică Rîndașu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prin încheierea ședinței de judecată din data de 4 noiembrie 2013 s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul recurent și au fost expuse considerentele pentru care această cerere s-a respins.
Reprezentanții părților arată că au luat cunoștință de considerentele încheierii de ședință din 4 noiembrie 2013 și declară că nu au de formulat cereri prealabile.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor solicită respingerea recursului. Susține întâmpinarea formulată în scris, arătând în esență că reclamantul contestă în principal legea iar pârâții nu au făcut altceva decât să o aplice.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_ sub nr. de mai sus, reclamantul M. F. a chemat în judecata pârâții M. A. N. și C. S. DE P. A M. A. N., solicitând în principal constatarea nulității absolute/anularea deciziei nr. 77044/_ privind recalcularea pensiei de serviciu și repunerea în situația anterioară prin acordarea drepturilor dobândite în decizia nr. 0108157/_ și obligarea pârâtei C. S. de P. la restituirea diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 și cuantumul pensiei revizuite, cu dobânda legală aferentă. În subsidiar, a solicitat anularea deciziei nr. 77044/_ privind recalcularea pensiei de serviciu și obligarea pârâtei de rând 1 la emiterea unei noi decizii prin care să îi fie menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, cu restituirea diferențelor.
În motivarea a arătat că decizia este nelegală întrucât nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la
O.U.G. nr. 1/2011; i s-a diminuat pensia prin aplicarea H.G. nr. 735/2010 în prezent abrogată și ale cărei prevederi au fost suspendate prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C. . Se creează discriminare față de alte categorii de salariați, deși militarii au suportat privațiuni specifice funcției. S-au încălcat principiul neretroactivității legii si art. 180 alin.7 din Legea nr. 19/2000 și principiul drepturilor câștigate.
Pârâtul M. A. N., prin întâmpinare,
a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a arătat că pensia reclamantului a fost revizuită în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.1/2011 și a Legii nr.119/2010 iar la stabilirea cuantumului acesteia s-au avut în vedere documentele aflate în dosarul de pensionare.
Nu se poate considera că pensia revizuită este atât de redusă, încât ar echivala cu negarea dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 6898/2012 Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței generale a instanței invocată din oficiu și a respins acțiunea.
Sentința a fost atacată de reclamant cu recurs, astfel că prin decizia nr. 4493/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost casată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, dosarul fiind din nou înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de_ .
La data de_ reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând anularea deciziei nr. 77044/_ și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de revizuire pe baza veniturilor reale, cu menținerea în plată a pensiei din luna decembrie 2010 (3806 lei) dacă în urma revizuirii rezultă un cuantum mai mic decât acesta.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 157 din legea 263/2010.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 7430 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. _
*
, a fost respinsă acțiunea formulată și completată.
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin decizia nr. 0108157/_ emisă de M. A. N. .
Ulterior, pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, în mod succesiv, fiind stabilit un cuantum de 3059 lei prin decizia emisă la data de_ de C. S. de P. din cadrul MApN, decizia a fost la Comisia de Contestații din cadrul M.Ap.N, contestația sa fiind respinsă prin hotărârea nr. 16535/_ .
Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța a reținut dispozițiile art. 1 alin.2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2011, pe care le-a citat, concluzionând că nu reclamantului îi revine obligația de a depune la C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau
imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.proc.civ..
De asemenea, potrivit art. 1 alin.4 din același act normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia de revizuire a pensiei, "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
Astfel, nu au putut fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din
O.U.G. nr. 1/2011, atât timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 4 alin.4 din
O.U.G. nr. 1/2011.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant pentru că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța a reținut că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul
O.U.G. nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale H.G. nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, instanța a apreciat că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. A. N. . Nici faptul că termenul de revizuire pensiilor prevăzute de
O.U.G. nr. 1/2011 a fost depășit nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizuire emise în temeiul acestui act normativ.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul decizie nr. 871 din 25 iunie 2010, al deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, ale Înaltei Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/_ pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea nr. 119/2010, O.U.G. nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța a reținut ca aplicabile considerentele din decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României și în fine, concluziile Curții de la Strassbourg în Cauza Abăluță și alții împotriva României.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța a reținut că inițial a avut o pensie în cuantum de 3806 lei în decembrie 2010, iar în urma recalculării și revizuirii, cuantumul acesteia a fost stabilit la suma de 3059 lei, astfel că această recalculare și apoi revizuire nu pot avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, acesta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
, solicitând în principal casarea sentinței și rejudecarea cauzei pe fond cu admiterea acțiunii, iar în subsidiar, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare s-a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Recurentul nu deține nici un înscris cu care să își poată dovedi veniturile; sarcina probei privind veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia revine pârâților întrucât înscrisurile originare privind veniturile pe care le-a realizat sunt deținute de aceștia. Conform art. 172 al. 1 C.pr.civ., instanța poate ordona părții care deține un înscris privitor la pricină să-l înfățișeze. Mai mult, conform al.2 al aceluiași articol "cererea de înfățișare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părților sau dacă însăși partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris";.
În cauză, "înscrisurile privitoare la pricină"; sunt înscrisurile originare care fac dovada veniturilor realizate de-a lungul carierei, adică statele de plată și ordinele de zi pe unitate.
Este însă evident că dacă unităților în care a lucrat le revine obligația de a depune la casa de pensii sectorială înscrisurile doveditoare cu privire la venituri, demersurile sale de a obține de la aceleași unități adeverințe privind veniturile ar fi inutile întrucât aceste adeverințe ar conține aceleași date ca și înscrisurile depuse la emitentul deciziilor de revizuire. Proba veniturilor nu a putut fi răsturnată (trecută în sarcina sa) prin depunerea înscrisurilor doveditoare de către unitățile unuia dintre pârâți (M. A.
N. ) la celălalt pârât (C. de P. S. a M.Ap.N.). Relevant sub acest aspect este faptul că nici casa de pensii sectorială nu a probat realitatea veniturilor cu ocazia emiterii deciziilor de revizuire (tabelele atașate acestor decizii nici măcar nu sunt semnate!) și nici M. A. N. nu a făcut această probă.
Nu pot fi considerate satisfăcute exigențele art. 172 c.proc.civ. prin depunerea unor adeverințe, textul legal impunând depunerea înscrisurilor originare, iar apoi, legea nu condiționează depunerea înscrisurilor privitoare la pricină de efectuarea unor demersuri prealabile de către partea care solicită prezentarea înscrisului.
În ce privește situația cu cele 122 de luni în care veniturile menționate în tabelele atașate deciziilor de revizuire sunt mai mici decât veniturile minime specificate în Anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011, de asemenea, sarcina probei revine pârâtului M.Ap.N. întrucât el deține înscrisurile privitoare la pricină, iar, din moment ce se susține de către pârâți că acelea sunt veniturile aferente celor 122 de luni, înseamnă că veniturile găsite nu sunt cele reale.
"Situația veniturilor realizate lunar";, emisă de U.M. 02426 C. -N. și depusă la dosarul cauzei, nu este un înscris originar opozabil "angajatorului"; și "angajatului"; și, prin urmare, nu poate face dovada indubitabilă a veniturilor sale. U.M. 02426 C. -N. nu este deținătoarea înscrisurilor originare. Pe de altă parte, nu are nici o garanție că datele din statele de plată și din ordinele de zi pe unitate au fost-preluate în mod corect și complet de către unitățile care dețin aceste înscrisuri originare. Eliberarea situației privind veniturile trebuie să respecte prevederile art.5 din O.G. nr.33/2002:
"Certificatele și adeverințele eliberate vor conține, în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea";.
Deși a solicitat ca pârâții să depună Ordinul M.Ap.N. nr. MS.132/_ și fișa actualizată cu condițiile de muncă, aceștia nu au făcut dovada încadrării corecte în condiții de muncă.
Ordinul nr. MS.132/_ completează Anexa nr. l la Ordinul nr. M. 116/_ (anexa cuprinde locurile de muncă și activitățile din M.Ap.N. care se încadrează în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții) cu alte locuri de muncă și activități care se încadrează în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții.
Conform art.9 alin. l din ordinul de bază (Ordinul nr. M. 116/_ ), de drepturile prevăzute în acest ordin beneficiază și cadrele militare în rezervă (pensionarii militari) iar conform al.2 al aceluiași articol obligația întocmirii fișei de evidență
corespunzătoare revine "structurilor militare care au în păstrare memoriile originale ale cadrelor militare prevăzute la alin. l";, adică centrelor militare zonale.
De asemenea, conform art.12 din Ordinul nr. M. 116/_, organul de pensii este obligat să opereze revizuirea pensiei cadrelor militare în rezervă "pe baza fișelor de evidență întocmite și înaintate în acest scop de structurile militare prevăzute la art.9 alin.2";.
În concluzie, depunerea în probațiune a înscrisurilor doveditoare la care a făcut referire mai sus era (este) absolut necesară întrucât, în lipsa acestora și neavând o altă posibilitate de a verifica realitatea și integralitatea datelor luate în calcul la revizuirea pensiei, este într-un evident dezavantaj.
Decizia este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută, sens în care suspendarea și anularea H.G. nr.735/2010 prezintă relevanță întrucât determină inclusiv nulitatea deciziilor de revizuire, nu doar a celor de recalculare.
În considerentele sentinței nu se face nici o referire la motivul conform căruia prin diminuarea cuantumului pensiei s-au încălcat dispozițiile art.7 alin. l din Legea nr.119/2010 și art.180 al.7 din Legea nr.19/2000.
Limitându-se la evocarea unor argumente de principiu care ar putea justifica revizuirea pensiilor de serviciu în general, instanța de fond nu a făcut o analiză completă și pertinentă a reglementărilor europene și a practicii C.E.D.Q. sub aspectul incidenței lor asupra revizuirii pensiei mele, ajungând astfel la concluzia greșită că acestea nu au fost încălcate.
Condiția legalității impune ca legea, în sensul de supremație a dreptului, să aibă un caracter previzibil, cerință care nu este îndeplinită în cauză.
Pentru îndeplinirea obiectivului integrării României în structurile euro-atlantice era necesară și reducerea efectivelor militare. În acest scop a fost adoptată O.G. nr.7/1998 în baza căreia a fost trecut în rezervă și recurentul, iar cadrelor militare disponibilizate li se acorda beneficiul unei pensii militare de serviciu chiar dacă nu
îndeplineau condiția vârstei prevăzute de actul normativ care reglementa pensionarea militarilor. Este evident că înlocuirea pensiei militare de serviciu cu o pensie revizuită pe baza principiului ca și cum ar fi contribuit, în condițiile în care i-a fost limitată perioada de "contribuție";, înseamnă încălcarea flagrantă a cerinței previzibilității.
Condiția legalității impune, totodată, ca legea să aibă un caracter rezonabil, cerință care, de asemenea, nu este îndeplinită în cauză, în primul rând, prin schimbarea inadmisibilă a naturii juridice a pensiilor militare.
P. le militare nu pot fi calculate pe baza principiului contributivității deoarece activitatea cadrelor militare nu a fost niciodată remunerată cu o "retribuție"; sau cu un
"salariu"; ci cu "soldă";, care ține de esența statutului de militar: munca acestuia nu poate fi evaluată și normată a priori. "Contractul de muncă"; al militarilor de carieră îl constituie jurământul militar și Statutul cadrelor militare, acte care impun sarcini și obligații specifice, mergând - în caz de nevoie - până la sacrificiul suprem, dar și o multitudine de restricții și îngrădiri ale drepturilor și libertăților. Solda este o remunerație stabilită în funcție de gradul militar și de funcția îndeplinită în ierarhia militară.
În mod corespunzător, și pensia acordată la trecerea în rezervă reflecta, în primul rând, răspunderea și complexitatea funcției îndeplinite, elemente care influențează direct gradul de uzură fizică și psihică al militarului. Pensionarii militari, în funcție de necesități pot fi mobilizați sau concentrați, nefiind retrași complet din activitatea profesională.
Revizuirea pensiilor militare prin aplicarea principiului "contributivității"; nu se poate face în mod corect și complet întrucât nu există o evidență a veniturilor obținute de către fiecare militar care să fie opozabilă ambelor părți (angajator și angajat) iar crearea unei baze de date complete în acest sens este imposibilă din motive obiective:
lipsa unor state de plată, caracterului ilizibil al statelor de plată întocmite cu mulți ani în urmă și redactate cu cerneală de slabă calitate și/sau scrise de mână, etc.
Revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției existentei unui scop legitim. Fiind declarat scopul legitim (diminuarea cheltuielilor bugetare) nu numai că nu a fost îndeplinită dar s-a obținut efectul contrar. Fondul total destinat plății acestor pensii nu a scăzut ci, dimpotrivă, a crescut cu aproximativ 30 la sută.
Revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției proporționalității, față de caracterul permanent al anulării pensiei de serviciu și al diminuării cuantumului pensiei, măsură care nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice.
Invocând deciziile date de CEDO în cauzele "Ana M. Frimu ș.a. contra României"; și "Abăluță ș.a. contra României";, instanța de fond nu a făcut o analiză completă și pertinentă a considerentelor acestora pentru a putea trage o concluzie corectă cu privire la incidența lor în prezenta cauză.
Curtea instituie două condiții pentru ca intervenția statului într-un sistem de pensii aflate în plată să fie permisă. Prima condiție este aceea ca intervenția să aibă drept scop stabilirea unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, ceea ce nu este îndeplinit întrucât fondul a crescut.
În cauza "Abăluță ș.a. contra României";, Curtea s-a pronunțat fără să cunoască faptul că efectul revizuirii pensiilor militare a fost unul contrar scopului declarat inițial și fără să poată cunoaște dacă veniturile foștilor militari activi mai pot sau nu să fie dovedite.
Prin întâmpinarea înregistrată pârâtul M. A. N. a solicitat respingerea recursului.
În motivare se arată în prealabil că în temeiul art. 1 din Legea nr. 241/2013, Casa de pensii sectorială a emis pe numele recurentului decizia nr. 77044/_ pentru punerea în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2013, prin care cuantumul pensiei în sumă de 3806 lei brut, este plătit la valoarea din decembrie 2010.
Reclamantul a mai înregistrat pe rolul Tribunalului C. cauză ce face obiectul dosarului nr._, în care a solicitat în principal, constatarea nulității absolute a deciziei nr. 77044/_, posterioară deciziei contestate în prezentul dosar, în cuantum de 3741 lei, precum și hotărârea nr. 16535/_, restabilirea situației anterioare, în sensul menținerii în plată a pensiei stabilite în baza Legii nr. 164/2001.
Prin sentința civilă nr. 11823/_ instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii acțiunii.
Referitor la sarcina probei și respectarea dreptului la apărare, arată că reclamantul prin ambele capete de cerere, a solicitat de fapt revenirea la situația anterioară, respectiv obligarea la plata pensiei militare stabilite în temeiul Legii nr. 164/2001 abrogată. pensie care a fost plătită și în decembrie 2010, iar nu emiterea unei noi decizii de pensie în temeiul și cu aplicarea Legii nr. 119/2010, conform metodologiei de calcul prevăzute de O. U. G. nr. 1/2011.
Sub acest aspect este relevant faptul că modul de calcul și a documentele care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire a fost contestat numai pentru a motiva cererea de anulare a deciziei de revizuire în scopul vădit declarat de a se reveni la pensia militară, calculată conform Legii nr. 164/2001 fără a aduce argumente privind greșita aplicare a modalității de calcul.
În al doilea rând, întregul conținut al acțiunii este întemeiat doar pe supoziții neprobate conform cărora documente atașate deciziei de revizuire conțin date vădit incomplete și incorecte.
În fapt, reclamantul invocă o așa zisă incertitudine generală, or, acesta avea posibilitatea pentru a face eventuala dovadă a datelor incorecte, pe anumite perioade și ani, să solicite adeverințe de la unitățile în care a fost încadrat.
Fiind în prezența unor înscrisuri (decizia de revizuire și actele aflate în dosarul de pensie, depuse în probațiune prin prezenta), acestea se bucură de prezumția relativă de legalitate până la proba contrarie.
Decizia atacată a fost emisă cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, art. 1 art. 3 și Anexei 3 - art. 8 din această ordonanță, lege specială în materia revizuirii pensiilor, în ceea ce privește metodologia de calcul, adică s-au luat în calcul toate veniturile expres prevăzute la art. 8 din Anexa 3 din O.U.G. nr. 1/2011.
De asemenea, prin art. 8 și art. 18 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 se instituie o prezumție de corectitudine a datelor existente în evidența casei de pensii sectoriale.
La dosarul cauzei a fost depus dosarul de pensie al reclamantului, dosar ce cuprinde "Situația veniturilor realizate lunar"; și Fișa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul și completarea acesteia, documente ce au stat la baza întocmirii tabelului anexat deciziei.
În fapt, reclamantul încearcă să răstoarne sarcina probei, inadmisibilă în materia asigurărilor sociale.
Cum reclamantul nu a probat că a solicitat eliberarea unei astfel de adeverințe, necesară dovedirii pretențiilor sale, în sensul contestării faptului că înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire sunt neconforme cu documentele deținute de pârâtă, instanța de fond corect a reținut că acesta nu și-a probat afirmațiile.
Mai mult reclamantul, potrivit prevederilor art.2 alin.(l) din O.U.G. nr. 1/2011 poate să solicite direct Casei de pensii sectoriale revizuirea pensiei la cererea sa, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, din care să rezulte alte date și elemente decât cele utilizate la revizuire, perioade referitoare la drepturi caracter salarial, perioade referitoare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, până la data de 1 ianuarie 2014, pensia fiind revizuită tot începând cu data de 1 ianuarie 2011.
În ceea ce privește Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.S. 132/2010, clasificat, acesta se aplică numai cadrelor militare în activitate, nu și pensionarilor.
Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii, prevede la art. 29 alin. (1) că sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite pe baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora, iar la alin. (2) se prevede că în domeniul apărării naționale încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare în activitate";.
În cuprinsul Legii nr. 263/2010 nu se regăsește o dispoziție referitoare la cadrele militare trecute în rezervă/retragere înainte de intrarea în vigoare a legii, respectiv _
, similară cu art. 9 alin. 5 din legislația anterioară, respectiv Legea nr. 164/2011, privind pensiile militare de stat.
Acest articol prevede expres că respectivele condiții de muncă se acordă și pentru cadrele militare trecute în rezervă înainte de_, data intrării în vigoare a legii.
Pe baza principiului legal al ierarhiei actelor normative și a dispozițiilor aret 74 din Legea nr. 24/2000 și Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.S. 132/2010, ca act subsecvent Hotărârii Guvernului nr. S 1019/2010, nu se putea prevedea că acesta s-ar aplica și cadrelor militare trecute în rezervă/retragere, până la data intrării în vigoare a acestuia.
Legea nr. 263/2010 este suverană și impune aplicarea celor după acte normative numai cadrelor militare în activitate, fără a exista și o excepție. Nu Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.S. 132/2010 impune aplicarea numai cadrelor militare în activitate, ci legea.
În ceea ce privește susținerea conform căreia există diferențe între veniturile prevăzute în Anexa nr. 1 la O.U. G. nr. 1 și cele înscrise în tabelul anexat deciziei, se
arată că prevederile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2011 sunt aplicabile doar în cazul perioadelor pentru care nu au fost identificate veniturile lunare individuale realizate.
Or, în cuprinsul situației veniturilor realizate lunar rezultă că au fost identificare venituri pentru întreaga perioadă de activitate, În acest caz nefiind incidente prevederile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2011.
Mai mult, O.U.G. nr. 1/2011 se aplică tuturor beneficiarilor preveniți din sistemul de apărare. ordine publică și siguranță națională, iar cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, prevăzut în Anexa nr.
1 reprezintă media soldelor minime deținute de beneficiarii din fiecare sistem, fiind cunoscut că nu cadrele militare din cadrul M. A. N. aveau cele mai mari solde.
În ceea ce privește susținerea recurentului conform căreia "decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută Întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută, se arată că din dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011, și din preambulul acesteia, reiese că procesul de revizuire vizează pensia reclamantului și nu decizia de recalculare emisă în baza metodologiei de calcul prevăzute de H.G. 735/2010. Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, decizia de recalculare a pensiei din decembrie 2010, emisă potrivit metodologiei de calcul prevăzute de H.G. nr. 735/2010 nu mai produce efecte, fiind menținută în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la data emiterii unei noi decizii
de revizuire (contestate în prezent).
Raportat la criticile referitoare la respingerea acțiunii, cu reiterarea motivelor de nelegalitate a aplicării unui act normativ cu efecte retroactive, încălcarea principiului dreptului câștigat și speranței legitime și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborate cu art. 14 din Convenție, apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și corectă.
Prin decizia nr. 871/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor (M.Of. nr. 433 din
28 iunie 2010), Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din Legea nr. 119/2010 atât în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție cât și cu prevederile art. l din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport cu criticile formulate, dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Această decizie a fost confirmată În mod repetat, ultima fiind decizia nr. 75 din_ .
Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca, în urma recalculării, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reține că un asemenea drept a fost prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat.
În al doilea rând, Î. Curte de casație și Justiție, prin decizia nr. 29/_ cu privire la recursurile în interesul legii, privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, a reținut, în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile de duse judecății, deoarece, în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (l) din Convenție. Pe de altă parte, neretroactivitatea a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate.
În susținerea celor mai sus prezentate prima instanță a reținut și considerentele deciziei de inadmisibilitate pronunțată la data de_ în cauza Albălută și alți 306 pensionari militari împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Roman a articolului 1 din Protocolul nr.
1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, CEdO, în hotărârea Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acei reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectând beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În cadrul recursului în interesul legii (Decizia nr. 29/2011 ) I. a indicat că ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari, ori pensia medie lunară, respective dacă în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate";.
Raportul procentual al diminuării pensiei nu constituie un criteriu esențial pentru a determina existența raportului de proporționalitate, fiind relevante și alte criterii, precum: raportul dintre acest cuantum și cuantumul obținut de alți beneficiari ai sistemului asigurărilor sociale de stat; raportul dintre acest cuantum și venitul minim pe economic, pensia medic de asigurări sociale de stat.
Astfel, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, este de 800 lei, iar pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 947 lei în mai 2012.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește criticile referitoare la respectarea dreptului la apărare a recurentului raportat la administrarea probei cu înscrisuri, solicitată de aceasta în fața instanței de fond Curtea reține următoarele:
Din datele depuse în dosarul de pensionare al reclamantului, rezultă că stabilirea cuantumului pensiei acestuia s-a făcut pe baza adeverințelor emise de unitățile în care acesta și-a desfășurat activitatea.
Curtea va înlătura criticile recurentului vizând nelegalitatea acestor adeverințe pentru motivele ce urmează.
Astfel, în primul rând Curtea subliniază că procedura revizuirii și actele stau la baza calculării cuantumului pensiei sunt reglementate prin art. 1 din OUG 1/2011.
Potrivit acestui text legal: "(1) P. le prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
Evoluția salariului mediu brut/net pe economie și a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2.";
Ca atare, Curtea nu poate reține argumentul recurentului potrivit căruia relevarea în adeverințele emise a unor venituri mai mici decât cele din Anexa nr.1 la OUG nr. 1/2011 ar prezuma în mod absolut caracterul nereal al acestora, în condițiile în care art. 1 alin.4 citat mai sus prevede în mod expres că acestea sunt luate în considerare doar în cazul limitativ indicat, pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, situație ce nu se regăsește în cauza de față.
Pe de altă parte, răspunderea pentru emiterea datelor privind veniturile realizate de către recurent revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Din punct de vedere juridic, această obligație capătă consistență prin emiterea unei adeverințe, act care, odată intrat în circuitul juridic prin depunerea sa la o altă instituție - casa de pensii - dobândește forță juridică. Ca atare, în condițiile în care recurentul ar contesta realitatea celor atestate prin adeverință, acesta are la îndemână o acțiune ce trebuie însă formulată în contradictoriu cu emitentul adeverinței, singurul care are competența de a completa/modifica datele ce trebuie avute în vedere la calcul pensiei, cale ce nu a fost însă urmată în speță.
În plus, așa cum corect subliniază intimatul M. A. N. prin întâmpinare, finalitatea urmărită prin acțiune nu este nicidecum recalcularea mai corectă a pensiei prin aplicarea legislației relevante (Legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011), în vigoare în prezent, în cazul reclamantului, ci se urmărește, prin petitele clar formulate, repunerea în situația anterioară modificărilor legislative operate prin aceste acte normative, ceea ce contravine ordinii de drept. Practic, în demersul său juridic menit a repune în plată pensia în temeiul Legii nr. 164/2001, criticile formulate sub aspectul veniturilor luate în considerare la revizuirea pensiei reclamantului recurent și al dreptului la apărare tind doar la a dovedi caracterul eronat și ineficient pe care îl atribuie recurentul procesului de recalculare și apoi revizuire a pensiilor militare reglementat prin Legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011.
Ca urmare, această critică trebuie cercetată împreună cu cea vizând argumentele specifice ridicate pentru a întemeia susținerea de încălcare a Protocolului 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale coroborat cu art. 14 din Convenție.
Nefondat este și motivul de recurs prin care se afirmă nelegalitatea indirectă a deciziei de revizuire, în condițiile în care aceasta revizuiește o deciziei de recalculare nelegală în condițiile în care a fost emisă fără temei juridic, în aplicarea dispozițiilor
H.G. nr. 735/2010, act normativ ce fusese suspendat prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
În mod evident, acest motiv de nelegalitate putea fi invocat în cadrul contestației îndreptate împotriva deciziei de recalculare, decizia de revizuire ce face obiectul prezentului dosar nefiind afectată de acest invocat viciu. În plus, faptul că prin sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C. s-a dispus suspendarea executării HG nr. 735/21 iulie 2010 nu are relevanța scontată, temeiul juridic al trecerii de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe Legea nr. 19/2000, fiind asigurat de Legea nr. 119/2010, măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a României, Înalta Curte de Casație și Justiție și CEDO conform celor ce urmează, iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în Legea nr. 119/2010.
Procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul al pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Trecând la analiza ingerinței Statului
prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea Europeană a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor Convenției, noțiunea de "privare de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul "privării de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).
De asemenea, Curtea Europeană a reținut în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei (paragraf 39) următoarele: "totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
Curtea de Apel constată că prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv, OUG nr. 1/2011 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin Legea nr. 119/2010 pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar reclamantul, care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare Legea nr. 119/2010 reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de Legea nr. 119/2010 transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.
Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea Legii nr. 119/2010 sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par.
83) "statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, National and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
De asemenea, Curtea Europeană a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de Apel apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
În cauza Abaluță și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că "…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic
c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată
anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de Apel va înlătura susținerile reclamantului referitoare la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.
În cazul concret dedus judecății, analizând raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, Curtea de Apel reține că pensia revizuită a reclamantului, în cuantum de 3059 lei, este și în prezent mai mare decât pensia medie pentru limită de vârstă în România, fiind foarte apropiată ca nivel de pensia militară pe care o solicită în final reclamantul, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Chiar dacă, așa cum arată recurentul, în urma revizuirii pensiilor militare a crescut fondul destinat plății acestora, nu se poate reține acest argument ca fiind de natură a demonstra că statul nu a avut un interes legitim în luarea măsurii contestate. Astfel, așa cum s-a arătat anterior, schimbarea regimului juridic nu a avut ca premisă doar existența crizei economice, ci, așa cum rezultă din expunerea de motive, a urmărit eliminarea sistemelor speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale. O astfel de măsură ce are ca scop crearea unui sistem unitar de pensii este pe deplin legitimă și aflată în marja de apreciere a statului, fapt de altfel subliniat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în deciziile mai sus citate.
Nici faptul că pensia militară de stat nu a avut o parte contributivă nu este un argument în măsură să răstoarne raționamentul mai sus menționat, tocmai pentru că, așa cum s-a arătat, statul are deplina libertate de a modifica pentru viitor sistemele de pensionare, utilizând procedee de calcul care să îi permită integrarea fostelor pensii militare în sistemul unitar al pensiilor de stat. Or, la fel ca și în cazul celorlalți contribuabili, se au în vedere veniturile efectiv realizate, chiar dacă, în cazul special al militarilor, acestea nu au avut un caracter contributiv, aceștia beneficiind de un statut special față de restul categoriilor profesionale.
Un alt argument al recurentului în motivarea recursului constă în aceea că CEDO nu a avut în vedere, la pronunțarea deciziei în cauza Abăluță contra României, anumite detalii care disting prezenta cauză de cele cu care a fost sesizată CEDO, anume, că nu există o evidență certă a veniturilor militarilor și că nu a fost atins scopul pe care
legiuitorul și l-a propus. Or, Curtea de apel constată că nu este în situația de a cenzura o măsură legislativă prin raportare la neconvenționalitatea afirmată a unei dispoziții legale în vigoare, în măsura în care chiar CEDO, sesizată cu spețe similare, nu a constatat o încălcare a drepturilor reglementate prin Convenție, iar argumentele în plus care sunt înfățișate nu erau imposibil de previzionat la data pronunțării e către CEDO a deciziei menționate. În plus, aceste argumente, care nu au fost analizate în decizia CEDO menționată, nu au, în opinia instanței de recurs, o greutate atât de mare încât să facă probabil un reviriment al practicii CEDO în materie: eficacitatea unei măsuri
legislative nu este cea care să determine convenționalitatea acesteia; încălcarea sau nu a garanțiilor din Convenție se raportează la scopul urmărit, deci la momentul promulgării legii în discuție, iar nu la cel ulterior, al punerii în operă a acestei măsuri. Este un raționament similar celui de aplicat în verificarea unei cauze de nulitate, care este operabilă în funcție de momentul întocmirii actului juridic în discuție, deci la momentul contemporan nașterii actului, iar nu în funcție de împrejurări ulterioare.
Totodată, nu se poate reține o totală imposibilitate de identificare a veniturilor unui militar pe parcursul carierei, ci, pentru situațiile în care anumite state de plată nu se regăsesc, legiuitorul a prevăzut o măsură de asemenea proporțională și legitimă, anume, luarea în considerare a soldei de grad și a soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut.
Cu privire la corecta încadrare în condițiile de muncă, pe care de asemenea o contestă recurentul, Curtea constată că deși invocă, drept cauză de nelegalitate a modului în care i s-au revizuit drepturile de pensie, neaplicarea în cazul său a dispozițiilor Ordinului nr. MS 132/_, cu caracter secret, ce completează Anexa nr. l la Ordinul nr. M. 116/_ (cuprinzând locurile de muncă și activitățile din M.Ap.N. care se încadrează în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții), recurentul nu indică în concret care anume activități consideră că ar trebui încadrate în alte condiții de muncă decât cum au fost încadrate prin decizia de revizuire contestată și nici nu înțelege a efectua demersurile legale pentru a obține desecretizarea acestui act și astfel, a putea indica în concret aspectele pe care le invocă în favoarea sa. așa fiind, nu se poate constata o încălcare a legalității din această perspectivă, prin decizia de revizuire contestată, și care să conducă la repunerea în plată a pensiei militare de care a beneficiat reclamantul anterior recalculării acesteia în temeiul Legii nr. 119/2010.
Referitor la nerespectarea art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 la care art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 face trimitere în opinia recurentului, se reține că acest din urmă articol prevede că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. Art. 180 din Legea nr. 19/2000 este inclus în Capitolul IX Dispoziții tranzitorii și se referă la procesul de recorelare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, astfel încât prin dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 nu se face trimitere la acest articol. În consecință, art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 nu este aplicabil în cauză.
În temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. F. împotriva sentinței civile nr. 7430 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ * pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. M. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. R. -M. V.
GREFIER,
N. N.
| ← Sentința civilă nr. 12004/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 11999/2013. Contestație decizie... → |
|---|
