Decizia civilă nr. 1199/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1199/R/2013
Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 10265 din 08 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A
M. A. N. și M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent M. I., avocat Iepure V. și reprezentantul pârâților intimați C. de P. S. a M. A. N. și M. A. naționale, consilier juridic A. Mirel, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat M. A. N.
, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al Casei de P. S. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentantul pârâților intimați depune la dosar, în copie, dovada completării de acțiune în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului C. privind privitor la anularea Hotărârii nr. 16294 din_ a Comisiei de Contestații din cadrul M. A. N. . De pune, în copie, și un exemplar al hotărârii menționate.
De asemenea, acesta arată că are cunoștință că prin Hotărârea nr. 16294 din_ a Comisiei de Contestații din cadrul M. A. N. s-au soluționat mai multe contestații privitoare și la alte decizii.
Atât reprezentantul reclamantului recurent cât și reprezentantul pârâților intimați arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând faptul că, cunoaște practica atât a Tribunalului C. cât și a Curții de Apel C. privitor la această chestiune. Nu solicită obligarea
pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii atacate pentru
motivele expuse în întâmpinare, pe care le susține și verbal. În esență, arată că din motivele de recurs se observă că reclamantul recurent reiterează motivele arătate în fața Tribunalului C. cunoscute și tranșate anterior Legii nr. 119/2010. Nu solicită obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamantul M. I. a contestat decizia de revizuire a pensiei nr. 78542/_ emisă de C. de P. S. a M. A. N. , solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâții C. de P. S. a M. A. N. și M.
A. N., să dispună în principal anularea deciziei de revizuire a pensiei, menținerea deciziei nr. 0109356/2005 de stabilire a cuantumului pensiei, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia revizuită, precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii. În subsidiar, s-a solicitat păstrarea în plată a cuantumului pensiei din luna decembrie 2010, dacă în urma revizuirii rezultă un cuantum mai mic decât acesta.
Prin sentința civilă nr.
10265/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A.
N. și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. I. împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. I., împotriva pârâtei
C. S. de P. a M. A. N., ca nefondată și s-a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M. A. N.
invocată de acest pârât prin întâmpinare, instanța a constatat că atribuțiile M.
A. N., astfel cum acestea sunt stabilite prin Legea nr. 346/2006, nu cuprind și mențiuni privitoare la stabilirea și plata drepturilor de pensie, acestea fiind atribute specifice casei de pensii sectoriale, care, deși a fost înființată în subordinea ministerului, are personalitate juridică proprie (art. 132 din Legea 263/2010).
Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 lit. i din HG nr. 233/2011 privind atribuțiile, organizarea si funcționarea caselor de pensii sectoriale, pentru angajatorii din instituțiile în subordinea cărora se află și pentru cei din instituțiile cărora le asigură stabilirea și plata pensiilor sau a altor prestații, casele de pensii sectoriale au și atribuția de a asigura reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 263/2010.
Or, în raport de aceste dispoziții legale care instituie în sarcina caselor de pensii sectoriale un drept propriu de reprezentare în fața instanțelor judecătorești, se constată că M. A. N. nu are legitimitate procesuală pasivă în cauză, admițându-se excepția lipsei calității procesuale pasive, aceasta fiind întemeiată.
Pe fondul cauzei,
instanța a reținut, în fapt, că prin Decizia nr.0109356/2005, reclamantului i s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum brut de 2255 lei. Acest cuantum a suferit modificări, reclamantul revenindu-i, în luna
decembrie 2011, astfel cum reiese din cuponul de pensie depus la dosar la f. 30, un cuantum brut al pensiei de 4576 lei.
În baza OUG nr. 1/2011, prin Decizia nr. 78542/_, reclamantului i s-a revizuit pensia raportat la situația reală a veniturilor obținute și avându-se în vedere stagiul de cotizare realizat, stabilindu-i-se un cuantum brut al pensiei de 3598 lei (f. 14).
Împotriva Deciziei nr. 78542/_, reclamantul a formulat contestație la Comisia de Contestații din cadrul M. A. N., care nu a fost soluționată până la data pronunțării instanței (f. 14-17).
Instanța a reținut, prealabil, că nesoluționarea contestației formulate de către reclamant de către instituția competentă în termenul stabilit de lege în acest scop, nu poate fi interpretată ca un fine de neprimire a cererii formulate de reclamant, în sarcina acestuia neputându-se reține vreo culpă cu privire la acest aspect.
Asupra alegațiilor reclamantului privitoare la lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire, instanța a reținut că acestea sunt neconforme realității, pensia reclamantului fiind revizuită din oficiu avându-se în vedere prevederile OUG nr. 1/2011, astfel cum reiese din chiar titlul deciziei analizate, respectiv metodologia de calcul prevăzută de anexa 3 la acest act normativ, iar nu metodologia de calcul prevăzută de HG nr. 735/2010.
Referitor la suspendarea aplicării H.G. nr. 735/2010 prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., aceasta își poate produce efectele numai între părțile litigante, neavând însă nicio relevanță în prezenta cauză, având în vedere că nu acesta este actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de revizuire contestată.
Instanța a reținut că reclamantul a formulat în principal critici ce vizează conformitatea actelor normative emise de legiuitorul român cu prevederile constituționale și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, critici privitoare la încălcarea dreptului său de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, la retroactivitatea legilor privitoare la revizuirea pensiilor militare și la încălcarea principiului drepturilor câștigate.
Privitor la afirmațiile vizând neconformitatea actelor normative cu cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a reținut că instanța de contencios european al drepturilor omului a avut recent posibilitatea de a analiza acest aspect, în cauzele Ana M. Frimu și alții împotriva României, respectiv Constantin Abăluță și alții c. României, cauze respinse ca inadmisibile.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate de reclamant, vizând încălcarea principiului neretroactivității legii și al principiului drepturilor câștigate, instanța a reținut că prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
În raport de considerațiile de drept reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de Curtea Constituțională a României, s-a constatat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este în mod vădit neîntemeiată sub aspectul criticilor de neconformitate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și neconstituționalitate invocate de acesta.
Chiar efectuând analiza de proporționalitate reținută, prin Decizia nr. 29/2011 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fi necesar a se aprecia în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare, se constată că în cauza de față reclamantul, prin
diminuarea pensiei sale de la cuantumul brut de 3327 de lei la 2625 de lei ca urmare a revizuirii, nu suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), reclamantul nefiind lipsit total de beneficiu social al pensiei.
În subsidiar, reclamantul a înțeles să conteste corectitudinea stabilirii cuantumului pensiei, arătând că decizia de revizuire nu are la bază o evidență reală a veniturilor, că pârâții nu au făcut dovada corectitudinii și integralității veniturilor și a în cadrării în condiții de muncă, însă nu a depus la dosar nicio probă în susținerea afirmațiilor sale, care să contravină veniturilor menționate în dosarul de pensie depus de pârâtă sau condițiilor de muncă reținute în anexele deciziei de revizuire.
Singura probă depusă de reclamant în ceea ce privește cuantumul veniturilor sale, avute în vedere la stabilirea drepturilor la pensie, a fost un tabel în care evidențiază veniturile sale lunare care sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa 1 la OUG nr. 1/2011, iar acest aspect ar proba, în opinia reclamantului, incorectitudinea veniturilor luate în calcul, întrucât veniturile reale nu puteau fi mai mici decât cele menționate în anexă (f. 60-61).
Instanța a reținut că, potrivit art. 1 alin. 4 din OUG nr. 1/2011, în cazul pensiilor pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. I.,
solicitând casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului, se arată că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. A. N. este nelegală, deoarece Casa de pensii sectorială a revizuit pensia pe baza datelor puse la dispoziție de unitățile M.
A. N., întreaga răspundere pentru corectitudinea și integralitatea veniturilor comunicate emitentului deciziilor de revizuire revenind acestui minister.
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind sarcina probei și, prin aceasta, i-a fost încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituție și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Sarcina probei privind veniturile revine pârâților, întrucât înscrisurile originare privind veniturile pe care le-a realizat sunt deținute de aceștia. Conform art. 172 al. 1 C.pr.civ., instanța poate ordona părții care deține un înscris privitor la pricină să-l înfățișeze. Mai mult, conform al. 2 al aceluiași articol "cererea de înfățișare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părților sau dacă însăși partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris ...";.
În cauză, "înscrisurile privitoare la pricină"; sunt înscrisurile originare care fac dovada veniturilor realizate de-a lungul carierei, adică statele de plată și ordinele de zi pe unitate. Aceste înscrisuri sunt deținute de M. A. N.
, motiv pentru care a solicitat ca pârâtul să le depună în copie. Pe lângă acestea, pentru a putea proba că în tabelul anexat deciziei de revizuire există perioade în care au fost înscrise venituri mai mici decât cele minime prevăzute în Anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011, a solicitat ca pârâtul să depună copie după fișa de personal cu gradele militare și cu funcțiile pe care le-a îndeplinit. De asemenea, pentru a
putea verifica dacă s-a făcut încadrarea corectă în condiții de muncă, am solicitat ca pârâtul M.Ap.N. să depună Ordinul M.Ap.N. nr. M.116/_ pentru aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, emis în baza art.7 din H.G. nr. 1294/2001, modificat și completat prin Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. S1019/_, precum și Fișa cu locurile de muncă în care am lucrat și care îmi dau dreptul la
încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții (Anexa nr.3 la Ordinul M.Ap.N. nr.M.116/_ ).
Instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererile în probațiune formulate.
Certificarea deciziei de revizuire prin semnare și ștampilare nu înseamnă asumarea vreunei răspunderi pentru corectitudine și integralitatea veniturilor în baza cărora s-a făcut revizuirea, ci atestă doar faptul că, cuantumul pensiei revizuite a fost stabilit pe baza datelor cuprinse în tabelul atașat deciziei și intitulat "Date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare".
Pentru a i se da posibilitatea să facă o minimă verificare a realității și integralității veniturilor lunare cuprinse în tabelul atașat deciziilor ar fi trebuit, cel puțin, ca în acest tabel să fie evidențiate distinct drepturile salariale și cele asimilate acestora, așa cum sunt prevăzute în art. 8 al. 1 din Anexa 3 (Metodologia de calcul) la O.U.G. nr.1/2011. Or, cu toate că tabelul conține mai multe coloane în acest sens, sunt completate (cu aceleași cifre) doar coloanele "Salariul" și "Total lunar". Nu sunt evidențiate sporurile, indemnizațiile, premiile, etc., așa cum se prevede în art. 8 al. l din O.U.G. nr. l/2011. Mai mult decât atât, este evident că o mare parte din veniturile lunare consemnate în tabel sunt greșite (mai mici decât cele reale).
Pentru un număr de cel puțin 83 de luni din activitatea sa veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia sunt mai mici decât cele reale, aspect pe care l-a probat prin depunerea situației cu perioadele în care veniturile menționate în tabelul atașat deciziei de revizuire sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011.
Cea de-a doua parte a motivării vădește o greșită interpretare a dispoziției art. l al.4 din O. U.G. nr.1/2011 (care face trimitere la anexa nr. l). Interpretarea logică a acestui text de lege nu poate fi decât aceea că criteriul unitar instituit pentru situațiile în care nu se pot identifica veniturile realizate este venitul minim aferent gradului și funcției minime corespunzătoare gradului. Prin urmare, nu numai că s-a stabilit un criteriu unitar, ci s-a precizat că acest criteriu îl constituie venitul minim pe care îl putea avea un cadru militar cu un anumit grad militar, încadrat pe funcția minimă corespunzătoare gradului său.
Actele din dosarul de pensie depus în copie de pârâta C. de P. S. a M.Ap.N. nu pot suplini înscrisurile a căror depunere a solicitat-o în probațiune deoarece Situația veniturilor realizate lunar emisă de U.M. 02426 C. -N. nu este un înscris originar. U.M. 02426 C. -N. nu este deținătoarea înscrisurilor originare (state de plată și ordine de zi pe unitate) în baza cărora să poată elibera adeverințe. Pe de altă parte, nu există nici o garanție că datele din statele de plată și din ordinele de zi pe unitate au fost preluate în mod corect și complet de către unitățile care dețin aceste înscrisuri originare. Eliberarea situației privind veniturile - act care trebuie să ateste indubitabil (să adeverească) o stare de fapt - trebuie să respecte prevederile legale privind eliberarea adeverințelor. Astfel, art.5 din O.G. nr.33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale prevede că: "Certificatele și adeverințele eliberate vor conține, în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau
datele a căror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea.
Fișa de pensie este lipsită de relevanță sub aspectul analizat deoarece a fost întocmită în temeiul prevederilor Legii nr. 164/2001, conform cărora baza de calcul a pensiei era stabilită prin luarea în considerare doar a veniturilor din ultimele 6 luni (ultima lună) de activitate și nu prin luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate.
Fișa cu locurile de muncă în care a lucrat și care îi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, cu toate completările ulterioare, nu a fost actualizată conform modificărilor și completărilor aduse Ordinului M.Ap.N. nr. M.116/_ prin Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. S1019/_ .
Sarcina probei, impusă conform art. 172 C.proc.civ. deținătorului înscrisului privitor la pricină, nu poate fi răsturnată prin simpla depunere de către deținător a unor adeverințe. Dacă s-ar admite această posibilitate, textul legal ar fi golit de conținut.
Prin urmare, motivarea instanței de fond conform căreia "deși potrivit regulii actor incumbit probatio reclamantul era ținut să își probeze afirmațiile, acesta nu a înțeles să își îndeplinească obligația, susținerile privitoare la anexa 1 din OUG nr. l/2011 neputând constitui o probă în sensul legii " vădește o greșită interpretare și aplicare a legii.
Decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută.
S-a făcut referire în motivare la "pensia suplimentară", arătându-se că acordarea acesteia "nu se subsumează dreptului constituțional la pensie" și motivându-se astfel posibilitatea statului de a o diminua sau chiar de a o anula.
Premisa de la care a pornit instanța a fost însă una profund greșită întrucât pensia militară de stat nu a fost alcătuită dintr-o parte contributivă si una necontributivă (suplimentară) ci a avut o altă natură juridică, așa cum a arătat și motivat în cererea de chemare în judecată.
Limitându-se la evocarea argumentelor de principiu care ar putea justifica revizuirea pensiilor de serviciu în general, instanța de fond nu a făcut o analiză completă si pertinentă a reglementărilor europene si a practicii C.E.D.O. sub aspectul incidentei lor asupra revizuirii pensiilor militare, ajungând astfel la concluzia greșită că acestea nu au fost încălcate.
Revizuirea pensiei recurentului încalcă în mod flagrant art. l din Protocolul nr. l adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, coroborat cu art.14 din Convenție. În ce privește cazul particular al pensiilor militare, cel puțin una dintre condițiile impuse pentru a fi permisă ingerința în dreptul de proprietate (existența unui scop legitim) nu numai că nu a fost îndeplinit,ă dar s-a obținut efectul contrar. Este deja de notorietate că fondul total destinat plății acestor pensii nu a scăzut ci, dimpotrivă, a crescut. În aceste condiții, scopul legitim nu mai poate fi invocat doar împotriva unui număr mic de pensionari militari, prin sacrificarea intereselor cărora să se poată justifica procesul de recalculare/revizuire a pensiilor militare.
Referitor la practica C.E.D.O., instanța a invocat cauzele "Ana M. Frimu ș.a. contra României" și "Abăluță ș.a. contra României" - ambele respinse ca inadmisibile - arătând ceea ce este esențial în motivarea soluțiilor date în cele două cauze si anume că "autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil".
În fapt, aceste considerente ale Curții instituie două condiții pentru ca intervenția statului într-un sistem de pensii aflate în plată să fie permisă.
Pe de altă parte, asemănarea cu aceste cauze nu poate fi decât una limitată, pentru că în cauza" Ana M. Frimu ș.a, contra României" este vorba de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești; or, revizuirea acestora, spre deosebire de revizuirea pensiilor militare, a dus la scăderea fondului total de pensii și nu a ridicat problema imposibilității dovedirii veniturilor.
Pârâtul M. A. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Recursul este nefondat pentru cele ce succed:
Prin art.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr.19/2000, calculate pe baza veniturilor realizate.
Prin decizia civilă nr. 3727/24 septembrie 2012 pronunțată în recurs de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins în mod irevocabil contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
După intrarea în vigoare a OUG nr. 1/2011, pârâta C. de P. S. a
M. Administrației și Internelor a emis decizia nr. 78542/_ , contestată în prezenta cauză, prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 3.598 lei.
Nu se poate reține că decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută, câtă vreme aceasta revizuiește pensia stabilită prin decizia de recalculare a cărei legalitate a fost validată în mod irevocabil prin decizia Curții de Apel anterior arătată.
De asemenea, Curtea reține punctual următoarele aspecte:
În ceea ce privește neretroactivitatea
, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în
interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor de stat ale militarilor) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 și OUG nr. 1/2011 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.
Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocat de recurent.
De asemenea, conform art. 9 și 10 din Legea 24/2000 avizul Consiliului Legislativ face parte din etapa elaborării actului normativ (fiind, de altfel, consultativ), astfel încât faptul că prin Legea 119/2010 nu s-a adoptat soluția menționată în avizul Consiliului Legislativ cu privire la această lege nu poate fi imputat instanței de fond, care ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești dacă nu ar fi respectat legea, așa cum aceasta a fost adoptată.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv OUG nr. 1/2011 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a
existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art.
1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a prevederilor menționate.
În considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a reținut faptul că pensiile de serviciu ar fi fost compuse dintr-o "parte contributivă și un supliment din partea statului";.
Argumentele recurentului, corecte în ceea ce privește caracterul necontributiv al pensiei de stat, nu sunt însă de natură să conducă la nulitatea deciziei de revizuire. Astfel, decizia are la baza o noua viziune a legiuitorului în domeniul pensiilor, ce a impus trecerea tuturor pensiilor într-un sistem integrat.
Se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Abăluță și alții c/a României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că
"…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic
c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de Apel va înlătura susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de stat în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.
În cazul concret dedus judecății, analizând raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare
, Curtea de Apel reține că reclamantul a avut o pensie de stat în cuantum brut de 4343 lei, o pensie recalculată în baza Legii nr. 119/2010 de 2237 lei și o pensie revizuită de 4070 lei. Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011, care este de 860 lei conform datelor statistice ale Casei N. de P. și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în România, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului, în condițiile în care punerea în aplicare a OUG nr. 1/2011 a atras creșterea pensiei sale, nicidecum o scădere.
Drept urmare, reținând și că în cauză recurentul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și Decizia nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de Apel apreciază că în raport de probele administrate reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În ceea ce privește motivul de recurs privind încălcarea dreptului la un proces echitabil
, se reține că art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 prevede că "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, iar alin. 2 din același articol că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de
apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea";.
De asemenea, conform art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011, care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M.
A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă prevede că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Potrivit art. 125 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie";.
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea apreciază că, în lipsa unor critici concrete formulate de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în Anexa la decizia de revizuire a pensiei și a administrării unui minim probatoriu care să susțină aceste critici, în cauză nu se impunea administrarea ca probe a statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate. Astfel, pe de o parte legea nu prevede o astfel de obligație, instituțiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea fiind răspunzătoare pentru exactitatea datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, iar pe de altă parte, întrucât nu s-au formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei recurentului, o astfel de probă este neconcludentă în cauză.
Recurentul a mai susținut că pentru un număr de cel puțin 83 de luni din activitatea sa veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia sunt mai mici decât cele reale, deoarece sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011.
Curtea reține că în conformitate cu art. 1 alin. 4 din OUG 1/2011 "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
Față de prevederile exprese ale dispoziției legale menționate, chiar dacă veniturile înscrise în anexa deciziei de revizuire sunt mai mici decât cele prevăzute în Anexa 1 din OUG nr. 1/2011, Curtea reține că veniturile menționate în Anexa 1 din OUG nr. 1/2011 se pot utiliza la determinarea pensiei revizuite numai în situația în care nu au fost identificate veniturile lunare individuale realizate. Or, recurentul nu este în această situație, deoarece pentru
determinarea pensiei sale s-au utilizat veniturile pe care acesta le-a obținut în desfășurarea activității.
Drept urmare, se apreciază că în cauză recurentului nu i s-a încălcat nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și nici dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat prin care se critică admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. A. N. , Curtea reține că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestarea unei decizii de pensie, în mod corect prima instanță a constat că pârâtul M. A.
N. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât conform art. 104, 106 din Legea 263/2010 deciziile de pensie sunt emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, după caz, care, conform art. 132 din același act normativ, au personalitate juridică.
Faptul că revizuirea pensiei recurentului s-a făcut în temeiul OUG nr. 1/2011, nu înlătură argumentarea de mai sus, întrucât chiar din dispozițiile legale enunțate de recurent prin memoriul de recurs, respectiv art. 1 alin. 2 din OUG nr. 1/2011 rezultă că atribuția de emitere a deciziilor de revizuire revine caselor de pensii sectoriale. Normele legale invocate de reclamant nu reprezintă decât obligația legală a fostului angajator de a transmite date referitoare la activitatea în muncă în vederea stabilirii drepturilor de pensie, iar neexecutarea acestei obligații poate determina nașterea unui conflict de muncă, iar în speță cauza dedusă judecății are ca obiect un litigiu de asigurări sociale.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 10265 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
D. G. | L. | D. | C. M. |
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS ; 2 ex./_ ; Jud.fond: A.M.I. ;
| ← Sentința civilă nr. 5520/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 203/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
