Decizia civilă nr. 1217/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1217/R/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul P. A. împotriva sentinței civile nr. 13714 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimații pârâți C. J. DE P. C., C. N. DE P. P., SC. E. și SC F. E. D. T. N. SA - S. C. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 12 martie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13714/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SA.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. A., împotriva
pârâtelor C. | J. | de P. | C., C. N. | de P. P. | , SC E. | SA, SC |
FDDE E. | D. | T. | N. SA S. | C. -N. . |
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SA a fost admisă întrucât reclamantul atacă o decizie de pensionare și solicită acordarea drepturilor de pensie de care a fost lipsit.
Reclamantul solicită anularea deciziei nr. 2. /_ și a Hotărârii nr. 1805/_ a Casei Naționale de Contestații - Comisia Centrală de Contestații, emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă, majorarea punctajului conform art. 100 din Legea nr. 263/2010 și plata diferențelor de care a fost lipsit.
Se arată că prin sentința civilă nr. 2695/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ pârâta SC E. SA a fost obligată să recunoască activitatea desfășurată de reclamant în grupa I de muncă pentru perioadele_ -_ și_ -_ .
Prin sentința mai sus menționată pârâta nu a fost obligată la plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente grupei I de muncă.
Potrivit art. 158 (2) din Legea nr. 263/2010: Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit prevederilor din Legea pensiilor, la calculul drepturilor de pensie se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Pârâta SC E. SA i-a eliberat reclamantului adeverința în baza sentinței civile nr. 2695/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _
, fără plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente grupei de muncă.
Reclamantul a depus adeverința eliberată de SC E. SA la pârâta C.
J. de P. C. la data de_ .
În conformitate cu prevederile art. 107 (5) din legea pensiilor, drepturile se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, respectiv_ .
Cu toate că reclamantul nu a făcut dovada plății contribuțiilor aferente grupei I de muncă, urmare a cererii reclamantului din data de_, pârâta
C. J. de P. C. a emis decizia nr. 2. /_ prin care a recalculat drepturile de pensie ale reclamantului începând cu data de_ prin luarea în calcul a grupei de muncă.
Prin decizia atacată pârâta a acordat un număr de 9.09307 puncte suplimentare corespunzător grupelor de muncă, respectiv majorarea prevăzută de art. 100 din legea pensiilor.
Având în vedere anul nașterii reclamantului, vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului este de 65 ani.
Dacă se aplică, pentru activitatea desfășurată în grupă de muncă, reducerea vârstei standard de pensionare conform prevederilor legii nr. 263/2010 se poate observa că reclamantul nu îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă.
Raportat la considerentele arătate mai sus, în temeiul art.153 din Legea nr.263/2010, tribunalul a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. A.,
solicitând admiterea recursului, cu trimiterea cauzei in rejudecare, ori modificarea în totalitate a hotărârii atacate si, pe cale de consecința, admiterea acțiunii introductive, respectiv: - să se anuleze Decizia nr. 2. /28 februarie 2012 emisa de către C. J. de P. C. si Hotărârea nr. 1805/_ a Casei Naționale de P. P. - Comisia Centrala de Contestații; - să fie obligate paratele de randul1 si 2 sa emită o noua decizie, prin care: sa se dispună pensionarea reclamantului nu pe caz de boala, ci pentru limita de vârsta; sa se calculeze punctajul suplimentar aferent perioadei lucrate in grupa I de munca (20 ani 8 luni si 6 zile) conform procentului de 50% prevăzut de art. 100 din Legea nr.263/2010 si, de asemenea, sa se calculeze punctajul suplimentar aferent perioadei lucrate in grupa a II-a de munca (2 ani 2 luni si
7 zile) conform procentului de 25% prevăzut de același text de lege; - independent de petitele de mai sus, solicită să fie obligate paratele de randul1 si 2, in solidar cu paratele de rândul 3 si 4, la acordarea retroactiva a drepturilor bănești de care a fost lipsit (pe perioada in care nu au fost acordate corespunzător sumele datorate cu titlu de pensie de invaliditate, raportat la faptul ca nu au fost avute in vedere perioadele de activitate desfășurate in aceste grupe de munca menționate in petitul nr. II al acțiunii), cu dobânda legala aferenta acestor sume, de la data când sumele trebuiau achitate, pana la
plata efectiva si integrala a sumelor; cu cheltuieli de judecata in fond si in recurs.
În motivarea recursului recurentul arată că motivele sale de recurs sunt cele din scriptele deja depuse la dosarul de fond (acțiune, întâmpinare si mai ales in concluziile scrise, concluzii care rezuma practic cele arătate in scriptele depuse la dosar), motiv pentru care face trimitere expresa la respectivele scripte, fără insa a le mai reitera efectiv pe larg in memoriul de recurs.
Recurentul consideră că prin hotărârea atacată a fost complet golită de sens, efecte si conținut a Sentința civilă nr. 2695/_ a Tribunalului C. ,
irevocabila prin Decizia civila a Curții de apel C. din data de_, pronunțată in dosarul nr._, hotărâre care reprezintă practic izvorul si fundamentul prezentei acțiuni, care are putere si autoritate de lucru judecat.
Prin hotărârea in prezent atacata se da eficienta opiniei separate avute de către asistentul judiciar in cadrul Sentinței civile nr. 2695/_ a Tribunalului C. .
Recurentul semnalează faptul ca in ambele dosare (atât cel prezent, cat si in dosarul nr._ ) asistentul judiciar a fost identic și, raportat la motivarea hotărârii, consideră că se poate vorbi despre o judecata inechitabila, considerând că ar fi fost necesar ca asistentul judiciar să se abțină.
In acest context recurentul consideră ca este vorba despre o incompatibilitate, care ar determina trimiterea cauzei in rejudecare.
În ipoteza în care s-ar aprecia că este posibila reținerea cauzei, solicită a se avea in vedere situația creata, dând eficienta Sentinței civile nr. 2695/_ a Tribunalului C. .
Recurentul mai arată că instanța de fond i-a respins cererile in probațiune constând in adresa la parata de rândul 1 si expertiza (pentru a se lămuri daca in 2008, prin luarea in calcul a activităților in grupele de munca recunoscute prin hotărârea irevocabila din 2011, reclamantul s-ar fi putut pensiona pe caz de boala si care sa lămurească întinderea folosului pecuniar de care a fost lipsit ca urmare a neacordării punctajului suplimentar aferent activității desfășurate in grupele de munca), instanța considerând ca este lămurita asupra cauzei.
Modul in care instanța de fond a fost lămurita asupra cauzei reiese acum din hotărârea atacata, insa, in mod eronat, nu au fost puse in discuție măcar aspectele care figurează in motivarea hotărârii, iar celelalte parti, cu interese contrarii nu au ridicat nici ele asemenea chestiuni, precum cele învederate de către instanța in motivarea hotărârii atacate.
Recurentul apreciază ca hotărârea atacata este extrem de succinta si nu răspunde amplelor chestiuni invocate de reclamant.
În acest sens arată că instanța de fond nu se raportează deloc la anul 2008 si legislația aferenta acelei perioade si la efectele hotărârii irevocabile - an in care, daca ar fi fost recunoscuta munca in grupa de munca, ar fi fost pensionat pentru limita de vârsta, nu pentru caz de boala. Recurentul reiterează faptul că nu este culpa sa nerecunoașterea grupei, tocmai acesta fiind considerentul pentru care a promovat, alături de alți colegi, dosarul nr._ .
Mai arată că a contestat Hotărârea nr. 1805/_ a Casei Naționale de
P. P. - Comisia Centrala de Contestații, despre care a considerat că este anulabila, întrucât este nemotivata prin raportare la motivele exprese ale contestației care le-a fost adresata si la care nu se răspunde; raportat la încălcarea termenului legal de 45 de zile prevăzut de art. 150 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, sancțiunea consta fie in nelegalitatea hotărârii tardive, fie in caducitatea ei.
- Prin Sentința civila nr. 2695/_ a Tribunalul Cluj s-a recunoscut faptul ca in perioadele_ -_ ,_ -_, reclamantul a lucrat in grupa I de munca si s-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare. Prin urmare, nu din culpa reclamantului nu s-a recunoscut ab initio aceasta vechime in grupa 1.
Arată recurentul că această hotărâre irevocabilă a produs efecte cu privire la pensionare în sensul că, dacă in martie 2008 ar fi fost recunoscuta vechimea in aceasta grupa I de munca, acesta putea fi pensionat pentru limita de vârsta.
În raport de prevederile art. 41 alin.1 si 2 din Legea nr.19/2000 coroborat cu anexa nr. 3 din același act normativ, art. 167 ind.1, alin. l si tabelul nr.4 coroborate cu dispozițiile art.160 alin.1 din Legea nr. 19/2000, arată că la data de_ avea vârsta de 52 ani si 4 luni, iar la respectiva data, vârsta necesara pentru ca reclamantul sa beneficieze de pensie pentru limita de vârsta era de 51 ani si 3 luni. Totodată, stagiul complet de cotizare necesar era de 31 ani si 6 luni, iar reclamantul avea stagiu de cotizare realizat de 36 ani 5 luni si 9 zile.
De asemenea, persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare nu mai pot solicita înscrierea la pensia de invaliditate (art. 84 alin.1 din Legea nr. 19/2000, in vigoare la data pensionarii reclamantului). Faptul ca nu a beneficiat de pensie pentru limita de vârsta a fost exclusiv din cauza faptului ca angajatorul nu-i acordase grupa I de munca pe perioada menționată și nu fuseseră operate respectivele mențiuni in carnetul de munca, lucru care a fost corectat doar prin intermediul procesului si obținerii forței coercitive a statului. In plus, dispozițiile art. 82 alin. l si 2 din Legea nr.263/2010 prevăd ca:
"La data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limita de vârsta, pensia de invaliditate devine pensie pentru limita de vârsta." (alin.1) si ca "In situația prevăzuta la alin. (1) se acorda, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos.".
Prin urmare, consideră că este corect și legal sa fi fost si sa fie pensionat pentru limita de vârsta, prin luarea in considerare a hotărârii judecătorești pronunțate in mod irevocabil.
De asemenea, mai arată că aceeași hotărâre produce efecte cu privire la punctajul suplimentar. Aceasta majorare a punctajului s-a produs ca urmare a hotărârii judecătorești, însă C. J. de P. C. nu a eficientizat respectiva hotărâre si cu privire la modul de pensionare.
Precizează recurentul că el a considerat ca punctajul suplimentar ar fi trebuit sa fie si mai mare decât cel calculat, insa cererile in probațiune care vizau si acest aspect i-au fost respinse. A semnalat si faptul ca nu rezulta de nicăieri modul de calcul al punctajului si ca a desfășurat activitate in grupa I de munca timp de 20 ani 8 luni si 6 zile, iar in grupa a II-a de munca timp de 2 ani 2 luni si 7 zile, astfel cum rezulta si din anexa la Decizia nr. 2. din 28 februarie 2012.
În fine, recurentul arată că nu a beneficiat începând cu 2008 si pana în prezent de sumele de bani aferente muncii prestate in grupa I si grupa a II-a, deși este îndreptățit asupra acestor sume de bani, in caz contrar, înregistrând o însărăcire fără justa cauza, deoarece sumele de bani respective i se datorau începând cu anul 2008 si pana in prezent. In schimb, noua decizie emisa nu prevede nimic in sensul ca pentru perioada anterioara emiterii deciziei i se datorează respectivele sume de bani de care a fost lipsit prin neincluderea si necalcularea punctajului aferent grupei I lucrate in intervalul_ -_ ,_ -_ .
In situația inversa, arată că dacă reclamantul, in urma recalculării, ar fi datorat către C. J. de P. o sumă de bani, atunci cu siguranța ca s-ar fi emis o decizie pentru recuperarea acestor sume.
Având in vedere ca prin Sentința civila nr. 2695/_, pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr._, irevocabila prin Decizia civila a Curții de Apel C. pronunțata la data de_, s-a stabilit culpa angajatorului pentru lipsa încadrării reclamantului in grupa I de munca pentru perioadele in care a prestat munca in condițiile corespunzătoare grupei 1, solicită obligarea angajatorului său sa achite sumele de care a fost lipsit la calcularea si acordarea pensiei, datorita culpei acestuia, in solidar cu paratele de rândul l si 2.
Menționează recurentul că a formulat prezenta atât in contradictoriu cu pârâta de rândul 3, cat si cu parata de rândul 4, întrucât, deși parte in litigiul prin care s-a pronunțat Sentința civila nr. 2695/_ de către Tribunalul Cluj a fost S.C. E. S.A., in temeiul acestei hotărâri judecătorești, la data de_ a fost emisa de către S.C. F. E. D. T. N. S.A. S. C. -
N. o adeverința prin care se arata perioadele in care reclamantul am fost încadrat in grupa I de munca.
In ceea ce privește paratele de rândul 3-4 arată că a asistat la o pasare a răspunderii de la una către cealaltă, iar instanța de fond a considerat ca S.C.
E. SA nu are calitate procesuala activa.
Consideră că aceste societăți comerciale reorganizate/divizate, cu capital de stat, nu pot sa-si paseze responsabilitățile de la una la alta, cu atât mai mult cu cat, reclamantul a fost practic angajat al ambelor societati, ori, ambele societăți sunt vinovate de situația in care a ajuns ca urmare a nemenționării încă de la data de_ a grupei I de munca.
- In ceea ce privește chestiunea achitării contribuțiilor arată inca o data ca aceasta chestiune a făcut deja obiectul discuțiilor in dosarul din 2010 in care a fost formulata acea opinie separata. Cum aceasta a rămas doar o opinie separata, iar prin Sentința civila nr. 2695/_ s-a recunoscut aceasta grupa de munca si a fost practic infirmata aceasta opinie separata, prin hotărârea in prezent atacata nu mai pot fi puse in discuție astfel de chestiuni.
Chiar dacă s-ar admite că astfel de chestiuni ar putea fi puse in discuție, acestea trebuiau efectuate in cursul procesului si puse in discuția partilor, lucru care nu s-a întâmplat. De fapt, nici nu cunoaște daca au fost sau nu achitate contribuțiile aferente muncii in grupa. Dar daca, totuși, nu ar fi fost achitate, pretinsa nevirare a lor nu reprezintă culpa reclamantului, deoarece angajatorul este cel care are obligația de a retine si a vărsa astfel de sume.
Prin urmare, C. de P., dacă ar avea vreo pretenție pecuniară in acest sens (care insa nu a fost formulata), nu ar avea decât sa se îndrepte împotriva angajatorului, desigur, cu respectarea termenului de prescripție.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele pârâte au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile legale incidente Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Motivul de recurs prin care se invocă incompatibilitatea unuia dintre asistenții judiciari care au făcut parte din completul de judecată care a soluționat cauza este nefondat.
În acest sens Curtea notează în primul rând faptul că, în raport de prevederile art. 24 coroborat cu art. 36 din codul de procedură civilă, în lipsa unei prevederi legale exprese, nu se poate reține ca fiind aplicabile asistenților
judiciari dispozițiile legale privind incompatibilitatea judecătorilor reglementate de art. 24 cod procedură civilă.
De altfel, este lesne de observat că, deși susține că este vorba despre o
incompatibilitate, recurentul nu indică în realitate una dintre ipotezele reglementate de art. 24 din codul de procedură civilă, ci invocă de fapt o împrejurare în raport de care consideră că asistentul judiciar avea obligația să se abțină.
Curtea reține însă că, în situația în care reclamantul considera că în ceea ce privește asistentul judiciar la care face referire exista un motiv de recuzare, acesta avea obligația de a formula propunerea de recuzare a asistentului judiciar respectiv în termenul prevăzut de art. 29 alin. 1 cod proc. civ..
Cum reclamantul nu a formulat o asemenea cerere, Curtea constată că a operat decăderea acestuia din dreptul de a mai formula o asemenea cerere raportat la situația invocată și, cu atât mai mult, criticile formulate prin recurs referitoare la această situație nu pot fi primite.
Sub aspectul celorlalte motive de recurs Curte reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2695/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ pârâta SC E. SA a fost obligată să recunoască activitatea desfășurată de reclamant în grupa I de muncă pentru perioadele _
-_ și_ -_ .
În executarea acestei hotărâri judecătorești SC E. SA - Filiala de D. a Energiei Electrice E. D. T. N. a emis reclamantului adeverința nr. 457/_ prin care s-a atestat încadrarea acestuia în grupa I de muncă pentru perioadele menționate în sentința mai sus indicată.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1. -85624/_ la C. J. de P.
C. reclamantul a solicitat recalcularea pensiei sale prin luarea în considerare a adeverinței menționate, iar prin decizia nr. 2. /3/_ emisă de C. J. de P. C. au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului sub aspectul grupei de muncă, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de_ .
Prin Hotărârea nr.1805/_ Comisia Centrală de Contestații a respins contestația formulată de reclamant împotriva acestei decizii.
Curtea constată că în mod corect s-a reținut prin hotărârea Comisiei Centrale de Contestații că în privința cererii formulate de reclamant sunt incidente prevederile art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege nevalorificate la stabilirea acestora.
De asemenea, se constată că în mod corect a reținut comisia de contestații, precum și instanța de fond faptul că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 3 și 4 se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, apreciind în consecință în mod corect faptul că decizia contestată a fost legal emisă.
Într-adevăr, aspectul reținut în considerentele sentinței atacate în sensul că fostul angajator al reclamantului ar fi emis adeverința nr. 457/_, în baza sentinței civile nr. 2695/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, fără plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente grupei de muncă excede analizei circumscrise obiectului contestației reclamantului, întrucât adeverința respectivă a fost valorificată de pârâtă, iar obiectul contestației reclamantului vizează data de la care i se cuvin drepturile de pensie derivând din recunoașterea grupei de muncă.
Nu pot fi reținute însă susținerile recurentului în sensul că în acest mod ar fi fost lipsită de efecte și conținut sentința civilă nr. 2695/2011, întrucât adeverința emisă în baza acestei sentințe a fost acceptată și valorificată de C.
J. de P. la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului.
Totodată, Curtea notează și faptul că nu acesta a fost motivul pentru care a fost respinsă contestația reclamantului, din considerentele sentinței rezultând fără echivoc faptul că instanța de fond a respins acțiunea reclamantului având în vedere prevederile art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, precum și pe cele ale art. 55 raportat la art. 158 din același act normativ, prin care se reglementează reducerea vârstei standard de pensionare în cazul desfășurării activității în grupe de muncă.
Este de observat și faptul că reclamantul a fost înscris la pensie la data de_, iar în raport de prevederile art. 82 din Legea nr. 19/2000, în forma în vigoare la data respectivă, C. J. de pensii avea obligația de a soluționa cererea de pensionare a reclamantului pe baza documentației depuse de acesta.
Ori, pe baza documentației depuse de reclamant, C. J. de P. a emis decizia privind acordarea pensiei de invaliditate în favoarea acestuia, pensie de care acesta a beneficiat începând cu acea dată.
Din moment ce documentele în raport de care reclamantul susține că ar fi fost îndreptățit la stabilirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă nu au fost depuse de acesta la Casa de pensii odată cu cererea de pensionare (documente care, de altfel, nici nu existau la data respectivă), nu se poate reține o culpă a acestei instituții pentru neacordarea pensiei pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului începând cu acea dată.
Drept urmare, în lipsa oricărei culpe a Casei Județene de P. din această perspectivă, Curtea reține că este total lipsită de fundament solicitarea reclamantului de obligare a acestei pârâte la plata unor despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu, constând în diferențele de pensie la care consideră că ar fi fost îndreptățit dacă s-ar fi stabilit în favoarea sa o pensie pentru limită de vârstă, având în vedere înscrisurile care atestă prestarea activității în grupe de muncă.
Curtea subliniază faptul că reclamantul s-a aflat în situația în care, ulterior stabilirii drepturilor de pensie, a intrat în posesia unor documente care atestă stagii de cotizare prevăzute de lege nevalorificate la stabilirea acestora, astfel încât cererii de recalculare formulate de acesta la data de_ îi sunt aplicabile prevederile art. 107 din Legea nr. 263/2010 menționate mai sus, în conformitate cu care drepturile de pensie rezultate în urma valorificării documentelor nou depuse se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Chiar dacă, în raport de data depunerii cererii la C. J. de P. (_
), sub aspectul soluționării cererii respective sunt incidente prevederile Legii nr. 263/2010, Curtea notează și faptul că legea în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale reclamantului, respectiv Legea nr. 19/2000, în vigoare până la data de_, cuprindea la art. 169 prevederi similare referitor la asemenea situații.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile legale aplicabile la data depunerii cererii, respectiv ale art. 55 la art. 158 din Legea nr. 263/2010, prin care se reglementează reducerea vârstei standard de pensionare în cazul desfășurării activității în grupe de muncă, se constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că reclamantul nu îndeplinea condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Lipsa culpei reclamantului față de faptul că fostul angajator nu i-a recunoscut grupa de muncă este lipsită de relevanță în ceea ce privește acțiunea formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C.
, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, această instituție este ținută să respecte procedura de stabilire și recalculare a pensiei prevăzută de lege, care impune stabilirea drepturilor pe baza documentelor depuse de persoana solicitantă, precum și data de la care se acordă drepturile astfel stabilite, fără a face vreo distincție în raport de diverse împrejurări care ar fi împiedicat persoana în cauză să depună documentele relevante la o dată anterioară.
Referitor la criticile formulate de reclamant vizând cererea formulată în contradictoriu cu fostul angajator de obligare la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul pretins a fi fost suferit ca urmare a nerecunoașterii grupei de muncă anterior pensionării, Curtea reține următoarele:
Chiar dacă instanța de fond a reținut că în cauză pârâta SC E. SA nu are calitate procesuală pasivă, Curtea apreciază că nu se impune o trimitere a cauzei spre rejudecare față de soluționarea pe excepție a acțiunii formulate în contradictoriu cu această pârâtă, întrucât, din susținerile pârâtei din întâmpinare, precum și din cele ale reclamantului din răspunsul la întâmpinare, rezultă că ultimul angajator al reclamantului anterior pensionării a fost cealaltă pârâtă, respectiv SC F. E. D. T. N., iar prin recursul formulat recurentul subliniază faptul că acțiunea a fost formulată și în contradictoriu și cu această pârâtă dat fiind faptul că aceasta a emis adeverința prin care se atestă încadrarea în grupa de muncă.
Pe de altă parte, având în vedere considerentele expuse anterior prin care s-a reținut netemeinicia acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C., Curtea constată ca fiind inutilă analiza
îndeplinirii în cauză a condițiilor privind o eventuală răspundere solidară a pârâtelor cu privire la prejudiciul pretins de reclamant, astfel cum a solicitat reclamantul.
Curtea constată că în justificarea acțiunii împotriva fostului angajator, reclamantul îi impută acestuia culpa pentru nerecunoașterea grupei I de muncă pentru perioadele arătate mai sus, considerând că în situația în care angajatorul ar fi încadrat activitatea sa în grupa I de muncă anterior încetării raporturilor sale de muncă, reclamantul ar fi putut beneficia de pensie pentru limită de vârstă, care ar fi fost într-un cuantum mai mare decât cel al pensiei de invaliditate stabilite.
Curtea apreciază însă că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului angajator din această perspectivă având în vedere pe de o parte faptul că, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în privința încadrării în grupe de muncă, respectiv cele ale Ordinului nr. 50/1990, "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)"; (art. 6).
Așadar, legiuitorul a atribuit un anumit rol în aceste demersuri privind nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă și organizațiilor sindicale, reprezentante ale salariaților, astfel încât în lipsa oricărei dovezi referitoare la acțiuni ale reclamantului, prin sindicatul reprezentant, de clarificare a situației privind încadrarea activității acestuia în grupe de muncă, nu se poate reține o culpă exclusivă a angajatorului pentru situația creată, respectiv pentru perpetuarea situației privind evidențierea
activității reclamantului ca fiind desfășurată în grupa III de muncă până la data încetării raporturilor sale de muncă cu pârâta.
Așadar, Curtea apreciază că și reclamantul este culpabil pentru situația în care s-a găsit în anul 2008 de a nu avea documente doveditoare privind prestarea unei activități în grupa I de muncă.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind relevant în cauză și faptul că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 2695/2011, încadrarea activității reclamantului în grupa I de muncă s-a făcut în baza unei expertize de specialitate în cadrul căreia expertul a făcut o analiză comparativă a condițiilor de lucru ale reclamanților cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă și ca urmare a interpretării de către instanța judecătorească a prevederilor Ordinului nr. 50/1990 în sensul că nu se poate restrânge aplicarea acestui act normativ numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului.
Curtea mai notează și faptul că, deși reclamantul susține că nu are nici o culpă pentru faptul că nu i-a fost recunoscută grupa de muncă de către fostul angajator anterior derulării litigiului în instanță, acesta nu justifică în nici un mod pasivitatea sa cu privire la acest aspect al încadrării în grupe de muncă până în anul 2010, când a inițiat acțiunea în instanță împotriva angajatorului pentru recunoașterea grupei de muncă, în condițiile în care, cel puțin de la data încetării raporturilor de muncă prin pensionare, acesta a avut cunoștință de faptul că activitatea sa nu a fost încadrată în grupa I de muncă.
Toate aceste aspecte sunt apreciate de Curte ca fiind împrejurări de natură a înlătura o eventuală răspundere patrimonială a fostului angajator în ceea ce privește prejudiciul pretins de către reclamant, neputându-se reține o culpă a acestuia de natură a da naștere unei obligații de despăgubire în sensul solicitat de reclamant.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. A. împotriva sentinței civile nr. 13414 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
G. | -L. T. I. | T. | D. C. | G. |
Red.GLT/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: E.B.
GREFIER
N. N.
| ← Decizia civilă nr. 3287/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 253/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
