Decizia civilă nr. 162/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 162/R/2013
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul P.
C. împotriva deciziei civile nr. 4305 din 16 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, privind și pe intimata C. J. DE P.
C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea contestatorului o cerere în susținerea motivelor contestației în anulare prin care solicită și judecarea în lipsă, o cerere de revizuire și o cerere de recuzare a domnilor judecători I. -R. M. și S. -C. B. .
Se constată că cererea de recuzare a fost soluționată în sensul respingerii acesteia.
Cu privire la înscrisul depus prin care contestatorul înțelege să promoveze și calea extraordinară de atac a revizuirii, dispune detașarea acestuia de la dosar și înaintarea lui la registratura instanței pentru formarea unui nou dosar având ca obiect revizuire, ce urmează a fi repartizat potrivit regulamentului de ordine interioară.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată pe rolul tribunalului C. sub nr._,
reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâta C. J. DE P. C. solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 2. din 22 iulie 2011, motivat de faptul că punctajul anual nu a fost calculat corect.
Prin sentința civilă nr. 6188 din 7 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. .
În considerentele, acestei hotărâri s-a reținut în esență că reclamantul a atacat decizia privind reclacularea pensiei de serviciu, prin care i s-a stabilit un debit de 33 lei, sumă încasată necuvenit în perioada_ -_ .
Decizia a fost emisă de către pârâtă ca urmare a depunerii de către reclamant a adeverinței nr. 181/A/_ emisă de către fostul angajator cu veniturile defalcate realizate de către reclamant în perioada ianuarie 1992- septembrie 1998.
Prin decizia atacată s-a revizuit sporul de vechime pe perioada_ - _
, întrucât salariul din carnetul de muncă cuprindea acest spor. Reclamantul a
depus adeverința emisă de fostul angajator de unde rezultă totalul drepturilor salariale pentru care a fost calculată și reținută contribuția pentru pensie în fiecare lună.
Din datele privitoare la activitatea în muncă pe perioada_ -_, rezultă că pârâta a luat în calcul suma din adeverință trecută la rubrica total drepturi salariale, respectiv total salar brut.
Reclamantului i s-a imputat suma de 33 lei reprezentând venituri neîncasate pe perioada_ -_ ca urmare a recalculării punctajului mediu anual raportat la veniturile cuprinse în adeverința nr. 181/A/_ emisă de fostul angajator.
Potrivit art. 179 din Legea nr. 263/2010, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Prin decizia civilă nr. 4305 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._
s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 6188/2012 a Tribunalului C. .
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pensia de serviciu a reclamantului recurent stabilită inițial în temeiul Legii nr. 567/2004, prin Decizia nr. 2. din_, a fost recalculată începând cu data de_, conform Deciziei nr. 2. din_ în temeiul Legii nr. 119/2010 și HG nr. 737/2010, fiind stabilit un punctaj mediu anual de 1,02969 și un cuantum al pensiei de 755 lei.
Contestația formulată de reclamant împotriva acestei decizii a fost soluționată în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 1216/R din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, fiind analizată legalitatea deciziei de recalculare atât prin prisma legalității transformării pensiei reclamantului din pensie de serviciu în pensie stabilită potrivit principiului contributivității, cât și sub aspectul calculului punctajului mediu anual cu luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate de reclamant potrivit adeverințelor eliberate de fostul angajator și depuse la dosarul cauzei.
Prin Decizia nr. 2. din 22 iulie 2011 a fost recalculată pensia reclamantului recurent stabilită inițial prin decizia de recalculare menționată anterior, începând cu aceeași dată -_, în ceea ce privește sporul de vechime aferent perioadei_ -_, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,02550 și un cuantum al pensiei de 752 lei. Totodată, s-a stabilit faptul că reclamantul a încasat în plus în perioada_ -_ suma de 33 lei, sumă ce se constituie ca debit conform art. 179 din Legea nr. 263/2010, urmând a fi recuperată.
Această decizie formează obiectul contestațiri, criticile reclamantului fiind determinate în principal de faptul că prima instanță nu a ținut seama de punctajul mediu anual stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr._ al Tribunalului C., care este de 1,03933 și care ar determina un cuantum al pensiei de 762 lei.
În cauza ce a format obiectul dosarului nr._ instanța a analizat legalitatea transformării pensiei reclamantului din pensie de serviciu în pensie stabilită potrivit principiului contributivității și a apreciat că măsura luată potrivit Legii nr. 119/2010 este conformă cu principiile constituționale și nu aduce atingere prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Prin urmare, criticile formulate de reclamant în prezentul recurs sub aspectul încălcării normelor constituționale și convenționale în ceea ce privește măsura transformării pensiei de serviciu au fost înlăturate, acestea nemaiputând forma obiectul analizei, asupra lor instanța pronunțându-se în mod irevocabil
prin Decizia civilă nr. 1216/R/2012. Prin contestația dedusă judecății în fața primei instanțe reclamantul nici nu a solicitat anularea deciziei de recalculare emisă de intimată la data de 22 iulie 2011 pentru astfel de motive, o astfel de cerere fiind formulată pentru prima dată în prezentul recurs, ceea ce contravine dispozițiilor art. 316 raportat la art. 294 C.pr.civ.
Cererea reclamantului recurent de a se ține seama, în ceea ce privește stabilirea punctajului mediu anual și cuantumul pensiei de raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr._ al Tribunalului C., a rămas fără obiect ca urmare a emiterii de către C. J. de P. C. a Deciziei nr. 2. din_ prin care a pus în executare Decizia civilă nr. 1216/R/2012 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul menționat, decizia emisă de intimată producând efecte începând cu data de_, cuantumul pensiei fiind stabilit la suma de 762 lei.
Prin Decizia civilă nr. 1216/R/2012 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._ a fost admis în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat de reclamantul P. C. împotriva Sentinței civile nr. 4013 din 3 octombrie 2011, a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, fiind modificată în parte această sentință în sensul obligării pârâtei C. J. de P. C. să emită o nouă decizie de pensie în favoarea reclamantului, începând cu data de_, cu luarea în considerare a punctajului mediu anual de 1,03933 puncte stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert judiciar C. Ana.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit la fondul cauzei de expert judiciar C. Ana, din care reiese faptul că punctajul mediu anual cuvenit reclamantului este de 1,03933 puncte, diferența de punctaj datorându-se faptului că pârâta C. J. de P. C. a emis decizia contestată, prin care a procedat la recalcularea drepturilor de pensie, fără însă a lua în considerare salariul de merit pe anul 1992 și salariul de bază pentru perioada aprilie - iunie 1994, potrivit adeverințelor eliberate de fostul angajator cu nr. 1354/A/_ și 587/2009. Prin Decizia nr. 2. din data de_ punctajul mediu anual a fost revizuit sub aspectul sporului de vechime acordat inițial pentru perioada_ -_, deci pentru alte elemente decât cele avute în vedere de instanță cu ocazia
soluționării dosarului nr._ .
Curtea a constatat că în mod corect s-a apreciat de către intimată că nu se impune luarea în considerare în mod separat a sporului de vechime aferent perioadei_ -_, întrucât, astfel cum a rezultat din buletinul de calcul aferent deciziei de recalculare a pensiei, intimata a luat în considerare acest spor, fiind inclus în salariul de bază.
Prin Decizia nr. 2. /2011 privind revizuirea pensiei, depusă de reclamant în dosarul de recurs, au fost revizuite drepturile de pensie ale acestuia, în temeiul OUG nr. 59/2011, începând cu data de_, fiindu-i stabilit un punctaj mediu anual de 1,02770 și un cuantum al pensiei de 754 lei. Această decizie nu formează obiectul prezentei contestații deduse judecății. Prin urmare criticile aduse de recurent privind acest cuantum al pensiei excede analizei în prezentul dosar în care instanța nu a fost investită cu un capăt de cerere prin care să se conteste de către reclamant decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr. 59/2011.
S-a apreciat că nu se mai impune a fi analizate separat criticile recurentului referitoare la faptul că instanța de fond nu aținut cont de probele depuse la dosarul de fond și de apărările formulate de reclamant.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul P.
C.
solicitând anularea hotărârii instanței de recurs.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita
potrivit cu cerințelor legii și că s-a omis din greșeală să se cerceteze motivele de modificare și de casare a deciziei.
S-a arătat că criticile aduse instanței de fond vizează neegalitatea și netemeinicia sentinței prin care s-a respins acțiunea, considerând că aceasta soluție a fost dată cu încălcarea art.304 pct. 4 și 5 C.pr.civ.
Instanța de fond a soluționat cu încălcarea prevederilor legale fără a se tine cont ca acțiunea promovata a fost înregistrata la data de 25 august 2011, în cadrul căreia a făcut dovada, că pe rolul Tribunalul Cluj conform încheierii de ședința din 3 octombrie 2011 în dosarul nr.7._, s-a efectuat expertiza contabila de către expert-contabil C. Ana.
Instanța de fond nu a ținut cont de actele depuse cu ocazia înregistrării contestației, nu a ținut cont de cererea înregistrata la data de 10 aprilie 2012 pentru termenul din 12 aprilie 2012 când a solicitat acordarea unui termen pentru apărare pe caz de boala, situație în care a fost nevoit a face dovada conform probelor din care rezulta cele afirmate, dar mai ales a faptului ca a invocat că aceasta decizie este nulă. De altfel a solicitat obligarea pârâtei de a depune întâmpinare din care să rezulte poziția procesuala și totodată citarea la interogator.
Instanța profitând de starea sănătății contestatorului, fiind în imposibilitate de a se deplasa pentru termenul din data de 7 iunie 2012 a procedat la respingerea contestației.
Totodată face dovada că pârâta cu rea credința ori în necunoștința de cauza intimata nici la instanța de fond și nici în cadrul dosarului aflat pe rolul Curții de apel nu a depus nici un fel de întâmpinare.
În subsidiar, arată că criticile aduse instanței de fond vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate în cadrul căruia s-a respins acțiunea, considerând că această sentința a fost dată cu încălcarea art. 304 pct. 8, 9 C.pr.civ., în sensul că a interpretat în mod greșit actul dedus judecații, fiind pronunțata în lipsa unui temei legal, iar în ultima instanța nu s-a pronunțat supra mijloacelor de apărare, schimbând astfel natura cauzei în sensul în care solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei - intimată să emită o noua decizie de pensie în favoarea contestatorului începând cu data de 25 august 2011 (data înregistrării contestației ) cu luarea în considerare a punctajului mediu anual de 1. puncte stabilite prin raportul de expertiza întocmit în cauza de expert judiciar C. Ana și cu obligarea pârâtei să plătească contestatorului suma de 33 lei cheltuieli (suma care a fost recuperata de către parata - intimata în baza titlului executor ).
Criticile acestui recurs declarat sunt după cum urmează: instanța de fond nu a ținut cont de expertiza contabila și cerereA înregistrata la data de 10 aprilie 2012.
Instanța de fond ar fi trebuit să tină cont de probele depuse cu ocazia contestației, ci din contra a ținut poziția pârâtei de actele depuse de acesta și fără a obliga pârâta să depună întâmpinare prin care să arate poziția sa procesuala, considerând prin asta a faptului că si-a depășit atribuțiile iar în ultima instanța nu s-a pronunțat cu privire la acordarea despăgubirilor solicitate de 33 lei.
Prin cererea introductivă a arătat că măsura de înlăturare a pensiei de serviciu nesocotește teoria drepturilor câștigate și încălcate, cel puțin patru drepturi și principii fundamentale, dreptul de proprietate recunoscuta de art. l din Protocolul nr. l adițional la Convenție și Constituție, dreptul la nediscriminare prevăzut de art. l din Protocolul nr.12 adițional la Convenție de Pace internaționala ONU privitor la drepturile civile și politice principiul neretroactivității legii și principiul egalității în drepturi între persoanele aflate în situații comparabile sau analoge, consacrate de Declarația universala a
drepturilor omului, de Pactul internațional ONU privitor la drepturile civile și politice.
Prin sentința recurata, prima instanța s-a referit exclusiv la criticile privitoare la dreptul de proprietate recunoscut de art. 1 din Protocol nr.1 adițional la Convenție și de Constituție, omițând să se pronunțe cu privire la restul susținerilor contestatorului.
Conform dispozițiilor art.261 pct.5 C.pr.civ., hotărârea judecătoreasca trebuia să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile parților, motivarea trebuind să fie suficienta, clar, convingătoare și pertinentă astfel încât să asigure atât garanția părților litigante în fata eventualului arbitrariu judecătoresc cât și posibilitatea exercitării unui real control judiciar .
Sentința recurata nu îndeplinește aceste cerințe, prima instanța limitându-se la a înlătura o singura critica din cele invocate.
Delimitarea realizata de către prima instanța între pensiile contributive și pensiile suplimentare nu are nici un fundament legal. Niciunde în Legea nr.19/2000 sau în actele normative care reglementează pensiile de serviciu nu se face nici o distincție între acele categorii. Singura care a operat distincția este Curtea Constituționala, pentru a justifica constituționalitatea Legii nr.119/2010 în ce privește eliminarea pensiilor speciale în raport de toate categoriile în afara de magistrați.
În cazul magistraților, aceeași Curte Constituționala nu a mai făcut nicio distincție considerând că trebuie renunțat la orice discuție raportat la noțiunea de pensie contributivă.
Pe de alta parte, nici pensia obișnuită nu are caracterul unei pensii contributive, întrucât pensia primita nu este o retrocedare a unor sume de bani achitate anterior, ci o prestație sociala la care statul este obligat prin Constituție și prin alte norme legale să o suporte. Pensia de serviciu a fost stabilita tot prin lege, la fel ca și pensia de drept comun, legea stabilind condițiile de exercitare a acestui de drept constituțional.
Nu se poate nega dreptul legiuitorului de a modifica cuantumul sau condițiile de pensionare, dar numai pentru viitor.
Ar fi ilogic ca o lege care modifică vârsta de pensioare să aibă ca efect retrimiterea în munca a pensionarilor care s-au pensionat la o vârsta mai redusa decât în noua lege. Pensia de serviciu are exact aceeași natura juridica ca și pensia obișnuita, fiind speciala doar prin faptul ca a fost reglementara printr-o norma legala speciala, derogatorie de la dreptul comun în materie.
Condiționarea plătii pensiei de serviciu de existenta unor resurse la bugetul de stat și al asigurărilor sociale nu este prevăzuta de niciunul dintre actele normative în vigoare. Nici legea pensiilor, nici Legea nr.567/2004 nu condiționează plata acestor sume de bani periodice de existenta unor resurse financiare. De altfel, Curtea europeana a drepturilor omului a stabilit de multa vreme că statul nu poate invoca lipsa resurselor financiare pentru a justifica omisiunea de a-si executa obligațiile stabilite prin lege.
Pentru termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2013,
contestatorul a formulat în scris precizări, prin care a arătat că soluția pronunțată în dosarul nr._ este contradictorie cu sentința civilă nr. 2385 din 12 martie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. și cu sentința civilă nr. 3743 din 12 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
C. completată prin ordonanța nr. 3598 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului
C. .
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 317 și 318 C.proc.civ.
Apreciind asupra contestației în anulare, din perspectiva dispozițiilor art. 317 și art. 318 C.proc.civ., Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este reglementată ca și o cale de atac extraordinară prin intermediul căreia apare posibilă anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și investită cu autoritatea de lucru judecat, ce se poate exercita doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, codul de procedură civilă reglementând o contestație în anulare obișnuită de drept comun - art. 317 și o contestație în anulare specială - art. 318.
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. 1 C.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu o contestație în anulare, în situația în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită legal sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
În alin. 2 al textului de lege menționat se stipulează că poate fi primită contestația în anulare pentru motivele circumscrise pct. 1 și 2 ale alin. 1 și în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins, sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
În speță, contestatorul atacă o hotărâre irevocabilă a instanței de recurs, indicând în scriptul denumit "motivele contestației în anulare"; ca temei de drept dispozițiile art. 317 alin 1 pct. 1 Cod procedură civilă, sens în care a fost invocată lipsa de procedură la termenul la care recursul a fost soluționat.
Curtea reține că din actele dosarului de recurs rezultă fără dubiu că pentru termenul din data 10 octombrie 2012, termen la care s-a judecat recursul, recurentul reclamant a fost citat la domiciliul indicat de acesta, prin afișarea citației pe ușa principală a locuinței, conform procesului - verbal întocmit de agentul procedural, astfel încât nu se poate aprecia că a avut loc o încălcare a dispozițiilor art. 92 alin. 4 C.proc.civ., potrivit cărora afișarea citației se va în situația în care cei citați sunt lipsă de la domiciliu.
În condițiile în care reclamantul a fost prezent la acest termen la care s-a judecat pricina, în mod corect s-a constatat că procedura de citare a fost legal îndeplinită, deoarece potrivit art. 89 alin. 2 C.proc.civ., înfățișarea părții în instanță, în persoana sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură, astfel încât sub acest aspect contestația în anulare nu poate fi primită.
Deși contestatorul prin contestația formulată a invocat prevederile art. 317 Cod procedură civilă, cea de a doua cauză prevăzută de acest text de lege nu a fost indicată, respectiv încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare în fapt a contestației în anulare, motiv pentru care și sub acest aspect se constată a fi nefondată.
În ceea ce privește contestația în anulare specială, prin dispozițiile art. 318 alin. 1 C.pr.civ. se conferă părților dreptul de a ataca o hotărâre a instanței de recurs și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Deși prin contestația în anulare au fost indicate ca și temei de drept prevederile art. 318 C.proc.civ., contestatorul nu a indicat o eroare materială, ci doar cea de a doua ipoteză prevăzută de textul legal, și anume faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de modificare și de casare, însă acesta doar a reiterat criticile din cererea de recurs, fără a arăta în concret care anume dintre motivele de recurs de la pct. 1 - 9 ale art. 304 C.proc.civ. nu au fost cercetate.
În condițiile în care nici unul dintre motivele de fapt invocate de contestator, redate mai sus, nu se circumscriu cazurilor prevăzute limitativ de
dispozițiile art. 318 C.proc.civ. și văzând că în considerentele deciziei atacate prin prezenta contestație în anulare, instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor de netemeinicie și nelegalitate în raport de care au fost aduse critici hotărârii de fond, se constată că contestația nu este fondată nici sub acest aspect.
Curtea constată că nici pretinsa contradictorialitate, dintre decizia contestată și cele două hotărâri pronunțate de Tribunalul Cluj, ce a fost invocată de contestator prin precizările depuse în scris pentru termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2013, nu se încadrează între cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 317 și 318 C.proc.civ., motiv pentru care se
impune respingerea contestației în anulare.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 319 și următoarele C.proc.civ., Curtea va respinge contestația în anulare formulată de reclamantul recurent P. C. împotriva deciziei civile nr. 4305/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul P. C. împotriva deciziei civile nr. 4305/R din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: E. Belean
Jud. recurs: I.R. M. /C. M. /S.C. B.
| ← Sentința civilă nr. 14548/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Decizia civilă nr. 3960/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
