Decizia civilă nr. 1682/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1682/R/2013
Ședința publică din data de 29 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul G. C. I. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere împotriva sentinței civile nr. 2180 din_ pronunțate de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._ privind și pe intimații pârâți C. S. DE P. A M. UI A. N. și M. A.
N., având ca obiect recalculare pensie - Legea nr. 263/2010.
Concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 26 martie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2180 din_ pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosarul nr._
s-au respins excepțiile prematurității și lipsei calității procesuale pasive a intimatul M. A. N. .
S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul G.
C. I., împotriva intimaților M. A. N. și C. S. de P. a M. ui A. N. și C. de Contestații din cadrul M. ui A. N.
.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prematurității
a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât s-a dovedit că contestatorul a urmat procedura prealabilă impusă de art.149 din legea nr.263/2010, depunând contestație la C. de contestații din cadrul MAN, f.2, iar această comisie nu a emis hotărârea impusă de lege în termenul de 45 de zile prevăzut de lege, aspect reliefat în înscrisul comunicat de intimat odată cu documentația comunicată pe baza căreia s-a emis decizia de revizuire a pensiei, caz în care pentru a se respecta și asigura dreptul de acces liber la justiție prevăzut de art.21 din Constituție, tribunalul a statuat că nu a fost prematur formulată contestația.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive s-
a reținut că prin contestația formulată contestatorul a atacat nu doar decizia de revizuire a pensiei, ci a solicitat și menținerea în plată a pensiei militare emisă în baza legii nr.164/2004 potrivit unei decizii emise la acea dată de intimat, situație în care din această perspectivă și față de obiectul complex al contestației s-a
constatat că este justificată în cauză calitatea procesuală a intimatului. S-a considerat că această calitate este justificată și din perspectiva faptului că s-a atacat și hotărârea comisiei de contestații, însă calitatea procesuală se determină în funcție de data depunerii contestației și de cererile deduse judecății, ori comisia de contestații din cadrul MAN este subordonată intimatului conform art.150 alin.3 din legea nr.263/2010.
Pe fond prima instanță a reținut că contestatorul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu militare potrivit deciziei nr.0107792, având stabilită o pensie brută lunară de 1762 lei brut lunar, stabilite în baza Legii nr. 164/2001, pensie transformată în pensie de drept comun și recalculată potrivit legii nr. 119/2010.
Prin OUG nr. 1/2011, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie. Urmare a adoptării acestei reglementări, pensia recalculată a reclamantului a fost revizuită, emițându-se decizia de revizuire contestată nr. 77014/_ prin care s-a stabilit o pensie brută lunară de 1692 lei, decizie în care s-a reținut un stagiu de cotizare realizat de 34 ani, 7 luni și 22 zile, punctajul mediu anual determinat în urma revizuirii fiind de 2.09843 puncte.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație la comisia de contestații din cadrul intimatului, care a soluționat contestația îndreptată împotriva deciziilor 77014/_ și 77014/_ prin Hotărârea nr.16166 din_ prin admiterea în parte a acesteia în sensul încadrării contestatorului în condiții speciale de muncă pentru 1 zi în intervalul_ -_ și valorificării cuantumului de 3.071 lei aferent soldei de grad și soldei de funcții pentru perioada_ -_ dispunând Casei Sectoriale de P. emiterea unei noi decizii în acest sens și respingând restul solicitărilor formulate de contestator.
Tribunalul a constatat că prin contestația formulată s-au contestat datele înscrise privind stagiul de cotizare, punctajul total realizat și punctajul mediu anual, contestatorul considerând că decizia de revizuire aduce atingere unor prevederi legale și convenționale, iar în subsidiar a susținut că decizia de revizuire nu cuprinde primele ce i-au fost acordate pentru perioada ianuarie 1989-ianuarie 1990 aferente detașării sale la canalul Giurgiu-B., premiul anual aferent anului 1988 și primele trimestriale, sens în care instanța urmează a examina cauza.
Prin Hotărârea nr.16166/_ a Comisiei de Contestații din cadrul MAPN au fost soluționate criticile aduse de contestator deciziilor de revizuire a pensiei nr.77014/din data de_ și nr.77014 din_, fiind admise în parte solicitările acestui și dispunându-se Casei Sectoriale de P. să emită o nouă decizie de revizuire a drepturilor de pensie ale contestatorului care să încadreze activitatea acestuia în condițiile prevăzute de lege precum și să valorifice la stabilirea stagiului contributiv toate veniturile realizate de acesta .
Față de Hotărârea Comisiei de Contestații nu au fost formulate critici în prezenta cauză, iar contestația îndreptată împotriva deciziei de revizuire a pensiei nr.77014/_, (f.33) nu a făcut obiectul acestei hotărâri.
Tribunalul a arătat că nu este justificată susținerea contestatorului privind lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire, întrucât a rezultat foarte clar că acesta a fost emisă în temeiul OUG nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională,
Reținând prevederile art.1 din OUG nr.1/2011, Tribunalul a constatat că emitentul deciziei contestate a respectat prevederile acestui act normativ,
precum și metodologia de calcul din anexa 3 privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, la emiterea decizie de revizuire atacate atât referitor la stabilirea stagiului de cotizare al contestatorului, cât și al punctajului realizat raportat la înscrisurile privind veniturile bănești realizate în timpul desfășurării activității potrivit înscrisurilor depuse la dosar, fiind stabilite și grupele de lucru în care a lucrat, situație în care din această perspectivă contestația s-a considerat ca fiind neîntemeiată.
S-a mai reținut în esență, în raport de statuările cu caracter obligatoriu ale Curții Constituționale în privința constituționalității Legii nr. 119/2010, jurisprudența Curții Constituționale, cele ale Înaltei Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 dată în interesul legii și ale Curții Europene a Drepturilor Omului (decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E. a Tanko, M. M. și L. Ghețiu
împotriva României și Hotărârea pronunțată în Cauza C. Abăluță ș.a. împotriva României la data de 15 mai 2012), că prin măsura revizuirii pensiei recalculate în baza Legii nr.119/2010 nu a fost încălcat principiul neretroactivității, al nediscriminării, al previzibilității legii și al dreptului câștigat și nici dreptul la proprietate.
Instanța de fond a examinat dacă în privința reclamantului a fost depășit
"pragul de dificultate";, care ar determina reținerea încălcării art. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană și a stabilit că, în raport de cuantumul pensiei revizuite, care este superior pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 de cca. 750 lei, nu se poate reține că reclamantul ar fi pus într-o situație de dificultate materială care să fie excesivă de suportat.
Tribunalul a considerat ca fiind neîntemeiată și solicitarea subsidiară din contestație, deoarece analizând decizia de revizuire contestată coroborat cu documentația pe baza căreia a fost emisă depusă la dosar, tribunalul a observat că s-au avut în vedere toate veniturile realizate în perioada activității, inclusiv primele, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-au indicat în decizie condițiile de muncă în care a activat, neexistând elemente, în lipsa unor dovezi contrare, că acestea nu ar fi corect reținute. De altfel, în cazul acestui contestator a fost emisă o nouă decizie de pensionare prin care a fost majorat cuantumul drepturilor de pensie, după cum s-a explicat anterior.
În baza acestor considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestator în întregime, întrucât nu se impune anularea ori constatarea nulități absolute a deciziei de revizuire, acestea având suport legal, caz în care nu se pot admite în mod evident nici capetele de cerere accesorii și subsecvente ce se află într-o strânsă conexiune cu petitul principal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. C. I., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepțiilor invocate și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată,
cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță Ministerul Administrației și Internelor, deși potrivit art. 105-107, art. 132 și art. 139 din Legea nr. 263/2010 competența aparținea Casei Sectoriale de P. .
Învederează că a formulat contestație în termenul legal de la comunicarea deciziei de recalculare la comisia de contestații care funcționează în cadrul M. ui Administrației și Internelor în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii.
Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii C. nu a emis o hotărâre care să soluționeze contestația depusă, apreciază că lipsa acestui răspuns echivalează cu respingerea demersului său.
Astfel, arată că prin contestarea la C. de contestații a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, fapt ce îi dă dreptul să se adreseze instanțelor de judecată.
Făcând trimiteri punctuale la statutul și situația cadrelor militare pe parcursul desfășurării activității, la drepturile, obligațiile și interdicțiile implicite, recurentul concluzionează că prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia i se încalcă dreptul de proprietate care derivă din dreptul la gradul avut, precum și din noțiunea de "bun"; astfel cum a fost ea interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Mai mult, acesta apreciază că lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de recalculare a pensiei militare, în contextul în care prin Sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a dispus "suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond." Sentința menționată a rămasă definitivă în baza Deciziei nr. 38/_ pronunțată de înalta Curte de C. și Justiție.
Așadar, emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate. Având în vedere efectele "erga omnes" ale suspendării unui act administrativ prin decizii judecătorești rezultă că recalcularea pensiei s-a făcut în temeiul unui act normativ lipsit de orice efect.
Prin urmare, recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare este suspendată, reprezintă o gravă încălcare a legii, fapt ce este de natură să determine nelegalitatea deciziei contestate și a cuantumului pensiei astfel cum a fost stabilit.
De altfel, unele decizii de recalculare au fost emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010 după data de_, când aceste acte normative au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010, legea unitară de pensii. Emiterea deciziilor de pensionare în temeiul a doua acte normative lipsite de forță juridică atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor.
Recurentul invocă încălcarea dreptului de proprietate cu privire la modalitatea de calcul prin luarea în considerare a salariului mediu brut pe economie pentru perioadele în care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, extrapolând motivele ce stau la baza acesteia susțineri prin raportare la Legea nr. 119/2010, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, TCE.
De asemenea, recurentul a invocat faptul că prin recalcularea pensiilor se creează o discriminare pe de o parte, între cadrele militare pensionarii care au acces la adeverințele cu veniturile obținute și le pot prezenta și cei care nu le pot prezenta fie deoarece arhivele au fost distruse, fie deoarece arhivele sunt secrete și nu se pot desecretiza, între cadrele militare și personalul civil, care își poate valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, precum și în raport cu magistrații, care beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil.
Totodată, recurentul a susținut că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice încălcă principiului neretroactivității legii și principiul drepturilor câștigate.
În subsidiar, recurentul arată că determinarea cuantumului pensiei recalculate s-a realizat pe baza mai multor erori.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ, precum și pe dispozițiile Legii 19/2000, ale Legii nr. 164/2001 și ale art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 735/2010.
Intimatul pârât M. A. N. a depus la dosar întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul nu invocă nelegalitatea sentinței de fond, ci nu face decât să reitereze motivele invocate în cererea principală. se referă la decizia de recalculare a pensiei cu toate că se contestă prin acțiune decizia de revizuire a pensiei.
Totodată se arată că Tribunalul Bistrița Năsăud în mod corect a respins acțiunea reclamantului, reținând că au fost respectate prevederile legale privind revizuirea pensiilor și că prin diminuarea cuantumului pensiei nu au fost încălcate reglementările europene și nici jurisprudența CEDO.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin art.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr.19/2000, calculate pe baza veniturilor realizate.
În aplicarea acestui act normativ pensia reclamantului a fost recalculată, fiind emisă în acest sens decizia nr. 77014 din_, astfel cum menționează reclamantul în contestația adresată Comisiei de Contestații, depusă în copie la filele 14-16 dosar fond) prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001.
Ulterior, prin decizia nr. 77014 /_ emisă de C. de P. S. pensia recurentului a fost revizuită în baza OUG nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum al pensiei de 1692 lei, această decizie fiind contestată de reclamant în prezenta cauză.
Ulterior s-a emis de către C. de P. S. decizia nr. 77014/_, prin care s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie în cuantum brut de 1731 lei lunar, iar mai apoi decizia nr. 77014 /_, prin care s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie în cuantum brut de 1742 lei lunar.
Curtea constată că, deși se contestă prin acțiune decizia de revizuire emisă în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, criticile principale privesc în fond procesul de recalculare a pensiilor reglementat prin prevederile Legii nr. 119/2010, reclamantul recurent invocând faptul că prin înlocuirea pensiei militare cu pensia de asigurări sociale ar fi pierdut un drept câștigat, acela de a se bucura de pensia specială, în cuantumul ce i s-a stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2001. În acest sens, solicită anularea deciziei de revizuire și repunerea în dreptul la pensia specială de militar.
În ceea ce privește motivele de recurs prin care se critică practic măsura legislativă a recalculării pensiilor militare, cu referiri la practica CEDO considerată aplicabilă și la principiile constituționale privind neretroactivitatea legii civile și protecția dreptului de proprietate, Curtea de Apel reține următoarele:
În ceea ce privește neretroactivitatea
, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării
pensiilor de stat ale militarilor) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.
Curtea de Apel mai notează că aceeași orientare a instanței constituționale din deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din
25 iunie 2010 a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea Legii nr.119/2010 - ex. Decizia nr.1579/_ .
Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocat de recurent.
De asemenea, Curtea de Apel mai reține că prin Decizia nr. 153/23 februarie 2012 Curtea Constituțională, analizând critici privind încălcarea prin dispozițiile OUG nr. 1/2011 a prevederilor constituționale privind neretroactivitatea legii civile și dreptul de proprietate, a reținut următoarele:
"Curtea reține că autorii excepției pornesc de la premisa că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 este actul normativ care prevede eliminarea părții necontributive din calculul pensiei militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor. Astfel, Curtea reține că autorii sunt nemulțumiți, în realitate, de dispozițiile Legii nr. 119/2010, lege care a eliminat partea necontributivă a pensiilor de care beneficiau militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor și reiterează motive de neconstituționalitate care s-au mai formulat în termeni similari în raport cu actualele prevederi ale Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Cu privire la acestea, Curtea s-a pronunțat, în cadrul controlului a priori de constituționalitate, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, și prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010 (…).
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 raportată la art. 15 alin. (2) din Constituție, referitor la principiul neretroactivității legii, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile ordonanței de urgență criticate reglementează pentru viitor, după intrarea ei în vigoare, măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, avându-se în vedere necesitatea instituirii unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a
avea vreo culpă, nu au reușit, în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.";
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv, OUG nr. 1/2011 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a prevederilor menționate.
Totodată, se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Abăluță și alții contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E. a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva României, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că
"…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de această jurisprudență relevantă în cauză, precum și de dezlegările obligatorii ale Înaltei Curți de C. și Justiție din Decizia nr. 29/2011 reținute pe larg de instanța de fond, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță ca fiind nefondate criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii.
De asemenea, în condițiile în care pensia revizuită a reclamantului este într-un cuantum superior pensiei medii pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în România, iar reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și Decizia nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de Apel apreciază, la fel ca și instanța de fond, că, în raport de probele administrate, nu se poate reține că reclamantul suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate
între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Totodată, Curtea constată că, deși se afirmă prin memoriul de recurs, în subsidiar, că determinarea cuantumului pensiei recalculate s-a realizat pe baza mai multor erori, recurentul nu formulează critici concrete cu privire la modul de calcul al pensiei revizuite sau cu privire la modul în care a fost soluționată cauza în primă instanță sub acest aspect; drept urmare, constatând că lipsește practic o critică a sentinței din acest punct de vedere, Curtea urmează a înlătura acest motiv de recurs.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. C. I. împotriva sentinței civile nr. 2180/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G. -L. T. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.G.L.T./dact M.N.
2 ex./_
Jud.fond: Bolbo; I. S.
| ← Decizia civilă nr. 4472/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 2019/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
