Decizia civilă nr. 3901/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3901/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. M. A. împotriva sentinței civile nr. 9555 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați M. A. N. - CASA DE PENSII S. și C. DE C. D. C. M. A. N., având ca
obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat N. A. B. și reprezentantul pârâtei intimate
M. A. N. - C. de P. S., consilier juridic Rîndașu Costică. Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 septembrie 2013, pârâtul intimat M. A. N. - C. de P. S. a depus la dosar întâmpinare, la care a anexat delegația de reprezentare în instanță a reprezentantului acestuia, din care un exemplar se înmânează reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat și ca atare, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că susține recursul așa cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată și completată, conform motivelor expuse pe larg n memoriul de recurs.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, susținând pe scurt motivele invocate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată la sub numărul de mai sus, reclamantul G.
M. A., în contradictoriu cu pârâții M. A. N. - CASA DE PENSII S. și C. DE C. D. C. M. A. N., a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 54222/_, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 54222/_, repunerea în drepturile dobândite prin
decizia nr. 099403/_ și decizia din_ menținând un cuantum al pensiei de 4338 lei brut plus 244 lei pensie civilă, plata diferențelor.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a dobândit calitatea de pensionare prin decizia de pensionare nr. 099403/_ având o pensie de 4338 lei brut revizuită ilegal la suma de 3226 lei și apoi 3470 lei, cu încălcarea deciziilor Curții Constituționale nr. 120/2007, nr. 375/2005, nr. 57/2006, nr.1414/2009, cu nesocotirea dreptului de proprietate, a principiului neretroactivității legii, a art. 1 la Protocolul I al CEDO, a art. 5 pct.2 din Protocolul internațional cu privire la drepturile civile și politice, a art. 53 din Constituție, a Directivei Consiliului Comunităților Europene nr. 86/378/C.E.E.
Pârâtul M. A. N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu are atribuții în materia emiterii deciziilor privind drepturile de asigurări sociale și excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de C. .
Pe fondul cauzei, a învederat că pensia reclamantului a fost revizuită în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.1/2011 și a Legii nr.119/2010 iar la stabilirea cuantumului acesteia s-au avut în vedere documentele aflate în dosarul de pensionare.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 9555 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată.
S-a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin decizia nr. 099403/_ emisă de M. A. N., începând cu data de_, pensie recalculată ulterior.
Pensia sa a fost revizuită în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum - brut - de 3470 lei prin decizia nr. 54222/_ a Casei Sectoriale de
din cadrul MApN.
Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin.2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2011, "Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.";
Astfel, nu reclamantului îi revine obligația de a depune la C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
În cazul în care nu se face dovada veniturilor reale ale beneficiarului, stabilirea pensiei se face pe baza veniturilor minime stabilite în anexa actului normativ menționat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a
făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.pr.civ.
Potrivit art. 1 alin.4 din același act normativ, în temeiul căruia a fost emisă decizia de revizuire a pensiei, "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
Astfel, nici veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade nu sunt mai mici decât veniturile din O.U.G. nr. 1/2011, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 1 alin.4 din O.U.G. nr. 1/2011.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatându-se că aceste dispoziții sunt constituționale, în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții și de asemenea, concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea
"bunurilor";) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi).
Instanța fond a reținut totodată și concluziile deciziei nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei, din care tribunalul a redat o serie de dezlegări.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța a reținut că prin decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României s-a reținut că, "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și
56001/08, par. 55)";, redând, de asemenea, considerente relevante din cuprinsul acestei decizii .
În fine, instanța a reținut și concluziile Curții de la Strassbourg în Cauza Abăluță și alții împotriva României, expuse în decizia pronunțată la data de 15 mai 2012, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care se acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, în această privință, Curtea constatând că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 astfel că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Curtea a reținut, de asemenea, și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor.
Iar în ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, curtea a reiterat argumentele expuse în decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța a reținut că inițial reclamantul a avut o pensie în cuantum de 4338 lei RON, iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 3470 lei RON, cuantum care este apropiat de pensia anterioară și mult superior pensiei medii pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în România, astfel că această reducere nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, reducerea cuantumului pensiei este de natură a îl lipsi de mijloacele de trai.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii completate.
În motivarea recursului reclamantul reia descrierea stării de fapt și a petitelor cu care a investit instanța, arătând că instanța fondului a respins acțiunea interpretând greșit dispozițiile legale interne și internaționale, decizii Curții Constituționale nr. 120/2007, nr. 375/2005, nr. 57/2006 și cea din data de 28 iunie 2010 cu privire la sesizarea de neconstituționalitate a legilor austerității prin care s-a arătat că "judecătorii Curții Constituționale considera că legea poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei rezultă un cuantum mai mic al
acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 al. 7 din Legea nr. 19/2000, și anume să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit regulamentelor în vigoare dacă acesta este mai avantajos";.
Tot în susținerea ideii de nelegalitate a deciziilor contestate, vin și constatările din cadrul Avizului Consiliului Legislativ privitor la legea unitară a pensiilor: recalcularea acestor pensii, care au fost acordate legal ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații, iar a modifica retroactiv ar avea repercursiuni asupra caracterului de stat de drept.
Practic, diminuarea substanțială a cuantumului pensiei ca urmare a recalculării acesteia, pune în discuție legitimitatea constituțională, a restrângerii exercițiului dreptului la pensie prevăzut în art. 47 al. 2 din Constituție, din punctul de vedere al caracterului rezonabil și proporțional al măsurii restrângerii.
Totodată, invocă și decizia Curții Constituționale nr. 1414/2009 privitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau ale unor libertăți prin care se stabilește: "Această restrângere trebuie să fie excepțională și temporară și statul este obligat să găsească soluții pentru contracarea efectelor crizei economice printr-o politică economică și socială adecvată";.
Dreptul la pensie stabilit în favoarea reclamantului într-un cuantum valoric determinat în mod concret constituie un bun în înțelesul principiilor de drept intern - art. 474 C.civ., a jurisprudenței CEDO precum și a jurisprudenței înaltei Curți de C. și Justiție, odată cu acesta titularul dobândind și speranța legitima de a-l valorifica ca pe un element activ al patrimoniului și de a fi protejat în exercițiul sau prin toate mijloacele juridice.
Principiile de drept intern în legătura cu garantarea dreptului de proprietate stabilite prin dispozițiile art. 44 din Constituția României și art. 40 C.civ. sunt în concordanță cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care reglementează în aceiași termeni regimul proprietății, precum și dreptul statului de a interveni în exercitarea acestuia numai în mod excepțional și pentru apărarea unui interes de ordin general.
Art. 3 din Legea nr. 119/2010, act normativ avut în vedere la emiterea
O.U.G. nr. 1/2011 și de către C. de contestații la soluționarea contestațiilor formulate de către reclamant, încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, consacrat expres prin art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Statul este obligat potrivit prevederilor art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/200 la care face referire legea nr. 119/2010, ca daca prin schimbarea sistemului de calcul ai pensiei rezulta un cuantum mai mic al acesteia "se păstrează în plata cuantumul avantajos";.
Dacă la adoptarea măsurii de eliminare a pensiei de serviciu, statul a urmărit reformarea sistemului de pensii, reechilibrarea acestuia pe fondul crizei economico financiare care corespund unui interes general, avea obligația sa tina cont de asigurarea unei proporționalități între acest interes și speranța legitima a reclamantei de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.
Ingerința statului în dreptul reclamantului ii da posibilitatea unei marje de apreciere cu privire la cuantumul valoric ce trebuia diminuat, însă aceasta marja trebuia sa se limiteze la păstrarea echilibrului dintre cele doua interese cu privire
la care se adopta măsura.
Situația creata în urma recalculării pensiei în sensul de a reduce în mod substanțial cuantumul valoric al bunului, împovărând titularul sau în detrimentul interesului general este incompatibila cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție potrivit jurisprudenței CEDO.
Conform prev.art.5 pct.2 din Protocolul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, cu privire la drepturile câștigate, se recunoaște ca: "Nu se poate admite nici o
restricție sau derogare la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul pact în aplicarea legii, a convențiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul că prezentul pact nu recunoaște drepturi sau le recunoaște într-o măsură mai mică";.
Este elocventă recunoașterea, fără putință de tăgadă, pe pian internațional, a drepturilor câștigate, inclusiv a normelor ce au reglementat la un moment dat, cuantumul pensiei stabilit prin lege de către statul roman, drept ce nu poate fi modificat de la o perioadă la alta.
Totodată, măsura luată să fie justificată de scopul legitim urmărit, ori
"măsura"; nu a putut fi identificată și nici luată în considerare de Curtea Constituțională prin Decizia din 28 iunie 2010. De altfel, guvernul României, prin CSAT, nu a instituit starea de necesitate, de siguranță națională pentru a justifica aceasta "măsură excepțională"; și "scopul legitim urmărit"; cerut de Protocolul nr. 1 CEDO.
Se mai invocă directiva consiliului Comunităților Europene nr. 86/378/CEE modificată prin directiva nr. 96/97 a CE a Consiliului Uniunii Europene din 20 decembrie 1966. Aceasta privește aplicarea principiului egalității în schemele ocupaționale de securitate socială, care acoperă sectorial și legile speciale ale magistraților, militarilor, polițiștilor etc. și a condus la atenționarea Guvernului României prin raportul ce consultare din_ al Comisiei Europene.
Potrivit jurisprudenței CEDO, noțiunea de "bun"; înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu și dreptul la pensie sunt asimilate unui drept de proprietate, prevăzut și de Constituția României la art. 144.
Reclamantul își legitimează interesul sau prin invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, respectiv Legea 164/2001, suficient de clara și previzibila la data pensionarii și care i-a permis să își planifice acțiunile atât pe termen lung, cat și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum st o anumita maniera de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare, deci un anumit standard de viață.
Intervenția intempestivă a legiuitorului are ca efect afectarea substanței dreptului în partea sa cea mai importanta.
În plus tendința legiuitorului roman este de a restabili situația anterioara recalculării și revizuirii pensiilor drept pentru care a fost votata de Parlamentul României legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Prin întâmpinare, pârâtul M. A. N. a solicitat respingerea recursului formulat cu menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală
.
Raportat la criticile referitoare la respingerea acțiunii, cu reiterarea motivelor de nelegalitate a aplicării unui act normativ cu efecte retroactive, încălcarea principiului dreptului câștigat și speranței legitime și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborate cu art. 14 din Convenție, apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și corectă.
Prin decizia nr. 871/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor (M.Of. nr.
433 din 28 iunie 2010), Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din Legea nr. 119/2010 atât în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție cât și cu prevederile art. l din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport cu
criticile formulate, dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Această decizie a fost confirmată În mod repetat, ultima fiind decizia nr. 75 din_ .
Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca, în urma recalculării, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reține că un asemenea drept a fost prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat.
În al doilea rând, Î. Curte de casație și Justiție, prin decizia nr. 29/_ cu privire la recursurile în interesul legii, privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, a reținut, în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile de duse judecății, deoarece, în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (l) din Convenție. Pe de altă parte, neretroactivitatea a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate.
În susținerea celor mai sus prezentate prima instanță a reținut și considerentele deciziei de inadmisibilitate pronunțată la data de_ în cauza Albălută și alți 306 pensionari militari împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Roman a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, CEdO, în hotărârea Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acei reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectând beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În cadrul recursului în interesul legii (Decizia nr. 29/2011 ) I. a indicat că ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari, ori pensia medie lunară, respective dacă în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate";.
Raportul procentual al diminuării pensiei nu constituie un criteriu esențial pentru a determina existența raportului de proporționalitate, fiind relevante și alte criterii, precum: raportul dintre acest cuantum și cuantumul obținut de alți beneficiari ai sistemului asigurărilor sociale de stat; raportul dintre acest cuantum și venitul minim pe economic, pensia medic de asigurări sociale de stat.
Astfel, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, este de 800 lei, iar pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 947 lei în mai 2012.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Procedând la analiza ingerinței Statului
prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea Europeană a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor Convenției, noțiunea de "privare de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul "privării de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).
De asemenea, Curtea Europeană a reținut în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei (paragraf 39) următoarele: "totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
Curtea de Apel constată că prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv, OUG nr. 1/2011 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin Legea nr. 119/2010 pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar reclamantul, care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare Legea nr. 119/2010 reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de Legea nr. 119/2010 transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.
D. expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea Legii nr. 119/2010 sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) "statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, National and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
De asemenea, Curtea Europeană a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de Apel apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
În cauza Abaluță și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că "…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de Apel va înlătura susținerile reclamantului referitoare la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.
În cazul concret dedus judecății, analizând raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, Curtea de Apel reține că pensia revizuită a reclamantului, în cuantum de 3470 lei, este și în prezent mai mare decât pensia medie pentru limită de vârstă în România, fiind apropiată ca nivel de pensia militară pe care o solicită în final reclamantul, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Referitor la nerespectarea art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 la care art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 face trimitere în opinia recurentului, se reține în primul rând că acest din urmă articol prevede că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 180 din Legea nr. 19/2000 este inclus în Capitolul IX Dispoziții tranzitorii și se referă la procesul de recorelare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, astfel încât prin dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 nu se face trimitere la acest articol.
În consecință, nu se poate reține nelegalitatea deciziei de revizuire în raport de art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000, întrucât acesta nu este aplicabil în cauză.
Referitor la jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie apreciată de recurent ca fiind relevantă în cauză, se reține că aceasta nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin Deciziile nr. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de reclamant.
În mod evident, nu poate sta la baza unei hotărâri judecătorești avizul consultativ dat de Consiliul legislativ cu privire la proiectul de Lege privind
sistemul unitar de pensii, la care face referire recurentul, în condițiile în care legea este etalonul față de care se raportează situațiile de fapt în procesul de judecată, iar pe de altă parte, la controlul de constituționalitate și de
convenționalitate practicat, conform celor ce preced, asupra acestei legi, nu s-a constatat încălcarea principiilor pe care se întemeiază recurentul.
Directiva 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială este inaplicabilă în cauză, în raport de petitele acțiunii, fiind evident că aceasta vizează o altă problematică, dată de imperativul asigurării dezideratului tratamentului egal între bărbați și femei, or nici unul din motivele cu care investește recurentul instanța nu tinde a afirma o discriminare a acestuia pe bază de sex.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. M. A. împotriva sentinței civile nr. 9555 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. G. M. N. I. T.
GREFIER,
B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. I. P.
| ← Sentința civilă nr. 2682/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 357/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
