Decizia civilă nr. 1760/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1760/R/2013
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
G.: N. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 129 din 29 ianuarie 2013 a T. ui M. pronunțate în dosar nr._ privind și pe intimata reclamantă V. S.
D., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei - avocat D. ciu I. din cadrul Baroului M. .
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta intimată, prin avocatul său, a depus la dosar întâmpinare la data de 5 aprilie 2013.
Reprezentantul reclamantei arată că nu are cereri de formulat în probațiune și că dorește să susțină întâmpinarea.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantului reclamantei faptul că prima instanță a soluționat cauza prin respingerea excepției inadmisibilității acțiunii derivate din neurmarea procedurii prealabile, excepție invocată prin întâmpinare. I se solicită să-și spună punctul de vedere cu privire la depunerea întâmpinării în termen procedural, raportat la prevederile art. 114/1 alin.2 C.proc.civ. Totodată, să aprecieze dacă s-a făcut proba comunicării și a datei comunicării deciziei către reclamantă.
Reprezentantul reclamantei lasă la aprecierea instanței cu privire la ambele aspecte invocate.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că nu a fost contestată decizia de pensie ci a solicitat Casei de pensii recalcularea pensiei, conform adeverințelor depuse. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 129 din 29 ianuarie 2013 a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._
s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și tardivității invocate de C. J. de P. M. .
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta V. S. D., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. M. .
Pârâta a fost obligată la recalcularea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare a veniturilor asigurate realizate în acord
global conform adeverinței nr. 302 din data de_ emisă de SC CDP ARIS SA cu acordarea noilor drepturi începând cu data de_ .
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru că nu s-a invocat procedura prealabilă în conformitate cu art. 149 (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv decizia de pensie nu a fost contestată la Comisia Centrală de Contestații, că reclamanta nu a contestat decizia de pensionare ci a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare a adeverinței nr. 302 emisă la o dată ulterioară (_ ) emiterii deciziei de pensionare (_ ).
Drept urmare, în speță nu au fost incidente dispozițiile art. 149 alin. 1, alin.2, art. 151 alin.2, art. 153 lit. d) și art. 154 din Legea nr. 263/2010 și excepția inadmisibilității a fost respinsă ca nefondată.
Pentru aceleași considerente și excepția tardivității invocată de pârâtă a fost neîntemeiată, în speță nefiind vorba de contestarea deciziei de pensionare, nu au fost incidente dispozițiile art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, și excepția tardivității a fost respinsă.
Pe fond, tribunalul a constat că potrivit adeverinței nr. 302/_ emisă de SC CDP ARIS SA în perioada_ -_ reclamanta și-a desfășurat activitatea la acest angajator după sistemul acord global conform Legii nr. 57/74 (art. 9 și art. 117) realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul nr. 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la CAS.
Prin Decizia nr. 19/1_ publicată în Monitorul Oficial nr. 824/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii privind interpretarea art. 2 lit. e) art.78 și art. 164 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 19/2000 art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilește că formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin.1 lit. a) din Legea nr.57/74 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit C.A.S.
În ședința publică din_, reclamanta a depus adeverința 279/_ de completare a adeverinței 302/_ din care a rezultat că veniturile realizate sub formă de acord global au făcut parte din salariul brut.
Văzând interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a constatat că adeverința sus menționată întrunește cerințele legale respectiv veniturile realizate sub formă de sporuri la acord au avut caracter permanent, au fost incluse în salariu brut și pentru acestea s-a plătit CAS 15% potrivit Decretului nr. 389/72.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 1000 lei cheltuieli de judecată, onorariu avocațial.
Așa fiind acțiunea a fost fondată și a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. M.
solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii respectiv a respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt, prin sentința pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus instanța de fond a admis acțiunea formulată și a dispus recalcularea pensiei reclamantei prin luarea în considerare și a veniturilor realizate în acord global, conform adeverinței nr. 302 din_ eliberată de S.C CDP ARIS S.A. începând cu data de_ .
Consideră că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă, pentru motivele pe care le va expune în continuare.
Excepția inadmisibilității acțiunii.
Așa cum rezultă din actele existente la dosar, prin cererea înregistrată la C.
J. de P. M. sub nr.1. din_, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor realizate în acord global, menționate în adeverința nr. 302 din_ eliberată de S.C CDP ARIS S.A. Cererea reclamantei a fost respinsă prin decizia nr.2. - 1. din 04.01.2012 (anexa nr.1 la întâmpinarea depusă la instanța de fond), emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr.263/2010. Această decizie de respingere a cererii de recalculare a pensiei, emisă în baza Legii nr.263/2010, nu a fost contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia Centrală de Contestații, în conformitate cu prevederile art.149 alin.(l) din Legea nr.263/2010, iar deciziile de pensie necontestate în termen sunt definitive (art.149 alin.( 4) din legea nr.263/2010).
Față de această situație, consideră că hotărârea instanței de fond, cu privire la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de instituția recurentă prin întâmpinare, s-a făcut cu aplicarea greșită a prevederilor art.149, art. l06 alin.( 1 ), art.107 alin.(3) și art.116 din Legea nr.263/2010. Astfel, consideră că în mod greșit a apreciat instanța de fond că obiectul acțiunii este o obligație de a face - de recalculare a pensiei și nu o contestație împotriva deciziei de respingere a cererii de recalculare a pensiei. Dacă, în condițiile în care
instituția recurentă s-a pronunțat asupra adeverinței respective prin decizia de respingere a cererii de recalculare a pensiei, s-ar aprecia că reclamanta se poate adresa oricând instanței cu o cerere de recalculare a pensiei pe baza aceleiași adeverințe, s-ar nesocoti dispozițiile art.149 din Legea nr.263/2010.
Conform art. l06 alin.( 1) din Legea nr.263/2010, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii. Invocă în acest sens și dispozițiile art. 107 alin.(3) și art. 116 din Legea nr.263/2010. În cazul în care cererea reclamantei de recalculare a pensiei în baza celor două adeverințe ar fi fost admisă, cererea ar fi fost soluționată printr-o decizie de recalculare. Este evident că și respingerea cererii trebuia soluționată tot printr-o decizie - de respingere a cererii de recalculare, care are regimul juridic al deciziei de înscriere la pensie (art.116 din Legea nr.263/2010), inclusiv sub aspectul contestației împotriva acesteia.
Parcurgerea unei proceduri administrative prealabile obligatorii, fără caracter jurisdicțional, nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, atât timp cât hotărârea comisiei centrale de contestații poate fi atacată la instanța judecătorească competentă (art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010). Invocă în acest sens și jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1093 din_ ).
Pentru aceleași motive, consideră că în mod greșit a fost respinsă și excepția de tardivitate a acțiunii, invocată prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 107 alin.(3) si (5), art.165 alin.(1) si (2) din Legea nr.263/2010, art.127 alin. (1) din normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, anexa nr.15 la aceste norme, pct. VI din anexa nr.15 normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010.
În mod greșit a dispus instanța de fond acordarea drepturilor de pensie recalculate cu data de_ ; în conformitate cu prevederile art. l07 alin.(3) și (5) din Legea nr.263/2010, pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea de recalculare; întrucât cererea de recalculare a fost depusă la data de_, eventualele drepturi de pensie recalculată se cuvin cu data de_ .
În conformitate cu prevederile art.107 alin.(3) din Legea nr.263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de
cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Întrucât perioadele la care se referă salariile cuprinse în adeverințele invocate sunt anterioare datei de_, sunt incidente în cauză prevederile art.l65 alin. (1) și (2) din Legea nr.263/2010.
Conform art.165 alin.(1) din Legea nr.263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de_, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă.
Art.165 alin.(2) din Legea nr.263/2010, prevede că la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrare în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare. De asemenea, art.127 alin.( 1) din normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. nr.257/2011, prevede că: "sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și plata drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr.15". Printre sporurile reglementate în anexa nr.15 la norme, nu se regăsește și sporul pentru munca în acord. De asemenea, la pct. VI din anexa nr.15 la norme se menționează că: "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale ... ".
Raportat la aceste dispoziții legale, consideră că în mod greșit a apreciat instanța de fond că veniturile realizate sub formă de spor la acord, înscrise în adeverința nr.302 din_ au avut caracter permanent. Prin dispozițiile art.
165 din Legea nr.263/2010, articol cuprins în capitolul dispoziții tranzitorii, legiuitorul a înțeles să reglementeze problemele ivite ca urmare a aplicării în timp a legislației de pensii. În acest context, invocă și dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 2/1983: "Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, ... "; în consecință, drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției, și nu sporuri cu caracter permanent.
În susținerea recursului invocă și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr.19/_ (publicată în monitorul oficial nr.51 din 22 ianuarie 2013), în care se menționează că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de_ vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale. Așa cum a menționat deja, veniturile realizate în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției, nu au avut caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
În drept, invocă dispozițiile: art.304 pct.9 cod procedură civilă, Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, H.G. nr.257/2011, pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Intimata reclamantă V. S. D. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea reține că art. 109 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. Se constată că în cauză a fost stabilit primul termen de judecată, care a constituit și prima zi de înfățișare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.
134 cod proc. civ., la data de_ .
Întâmpinarea formulată de pârâtă în cauză apare ca fiind înregistrată în evidențele instanței la data de_, fiind anexată la dosar. Potrivit dispozițiilor art. 1141alin. 2 cod proc. civ, pârâta avea obligația de a depune întâmpinarea cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.
În consecință, Curtea reține că pentru a se putea considera că pârâta recurentă a invocat excepția inadmisibilității în termenul prevăzut de lege, este necesară nu numai îndeplinirea condiției ca aceasta să fi invocat excepția prin întâmpinare, ci este necesară și îndeplinirea condiției ca întâmpinarea să fi fost depusă la dosar în termenul procedural.
Cum în cauză această din urmă condiție nu era îndeplinită, Curtea constată că recurenta pârâtă era decăzută din dreptul de a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, consecința fiind așadar respingerea acesteia, situație față de care acest motiv de recurs apare ca neîntemeiat.
2. În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că prin Decizia nr. 19/1_ a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a statuat cu caracter obligatoriu, conform art. 3307alin. 4 C.pr.civ., că:
"Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit.
a) din Lege a re tr ibu ir ii dup ă c an titate a ș i c al itate a munc ii nr. 57/1974 , vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.";
Ca atare, se impune valorificarea adeverinței depusă de reclamantă la C.
J. de P. C. în ce privește acordul global, chiar dacă acest tip de venit este exclus prin dispozițiile din "mențiunea"; ce încheie anexa 15 la normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, întrucât dispozițiile legale menționate sunt identice cu cele ce reglementau în același sens chestiunea litigioasă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, anume, cu cele din mențiunea de la finalul anexei la O.U.G. nr. 4/2005, or în interpretarea acestor dispoziții legale s- a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin menționata decizie în interesul legii, astfel încât textele legale fiind identice, identică trebuie să fie și interpretarea acestora, care în virtutea art. 3307alin. 4 C.proc.civ., se impune ca obligatorie instanțelor.
Cum aspectul plății contribuției de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord, precum și caracterul lor de sporuri, ce au fost cumulate cu salariul de bază înscris în carnetul de muncă și au făcut parte, prin urmare, din venitul brut, rezultă din adeverința nr. 302 din data de_ emisă de SC CDP ARIS SA Curtea de Apel, având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supremă acestei probleme de drept va înlătura susținerea recurentei privind excluderea formelor de retribuire în acord din baza de calcul a pensiilor, întemeiată pe prevederile OUG nr. 4/2005 și art. 2 lit. e, art. 23 alin. 1, art. 78 și art. 164 din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, apărarea recurentei privind încălcarea principiului neretroactivității nu este întemeiată, întrucât se bazează pe premisa eronată că situația juridică veniturilor realizate în acord trebuie analizată în raport de legislația în conformitate cu care au fost plătite, ceea ce reprezintă în mod
evident o interpretare ce lipsește de orice efect OUG nr. 4/2005 și Legea nr. 19/2000.
Astfel, principiile edictate de actele normative menționate nu pot fi aplicate doar asupra veniturilor realizate după intrarea lor în vigoare deoarece acestea, ca toate normele legale ce reglementează acordarea drepturilor de pensie reglementează situații născute înainte de intrarea lor în vigoare.
În fine, Decizia nr. 30/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, invocată de recurentă, nu are caracter obligatoriu, deoarece a soluționat prin respingere un recurs în interesul legii, în condițiile în care forța obligatorie a dezlegărilor este atașată doar deciziilor de admitere a recursului în interesul legii;
în plus, problematica vizată de această decizie a fost reanalizată de instanța supremă prin Decizia 19/1_, evocată anterior, prin care s-a tranșat definitiv și clar această dispută juridică.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că T. a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât recursul pârâtei nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare, conform dispozițiilor art. 312 alin1 C.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 129 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei V. S. D. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale, în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. -L. T.
Transferată la Curtea de Apel Galați, semnază V. M. ,
președinte Curtea de Apel C.
G.
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: C. M.
| ← Decizia civilă nr. 306/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 2677/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
