Decizia civilă nr. 191/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr. 191/R/2013
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE P.
M. împotriva sentinței civile nr. 1611 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat Ș. A.
V., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimatul Ș. A. V.
a formulat concluzii scrise, transmise prin fax la dosar la data de 22 ianuarie 2013.
Având în vedere că atât recurenta prin memoriul de recurs, cât și intimatul au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ la Tribunalul Maramureș reclamantul Ș. A. V. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de P. M. solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate menționate în adeverința nr. 145/_ emisă de SC ICPMN SA B. M., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de_, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că drepturile inițiale de pensionare au fost stabilite prin decizia nr. 2. /2011.
Reclamantul a solicitat pârâtei calcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat, adică venitul menționat în adeverința nr. 145/_ eliberată de SC ICPMN SA B. M. ce cuprinde venituri sub formă de sporuri la acord pentru care în conformitate cu Decretul nr. 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la CAS, venituri care nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, nefiind trecute în carnetul de muncă.
Pârâta a refuzat luarea în considerare a acestor venituri la recalcularea pensiei, în mod nelegal întrucât aceste venituri se impun a fi valorificate având în vedere dispozițiile art. 2 alin.1 din OUG nr. 4/2005 conform cărora
recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr.19/2000 și ale art.2 lit.c) din Legea nr.263/2010, conform căreia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În drept a invocat art. 169 din Legea nr. 19/2000, art. 107 și 178 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că salariile din adeverință fiind anterioare datei de_ sunt incidente prev. art. 165 al. 1 și al. 2 din Legea 263/2010.
În aplicarea acestor dispoziții, art. 127 al. 1 din normele de aplicare a Legii 263/2010 prevede că sporurile cu caracter permanent care pot fi valorificate la pensie sunt cele prevăzute în anexa 15, iar la această anexă nu se regăsește sporul pentru munca în acord.
Prin sentința civilă nr. 1611/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._
, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. A. V., în contradictoriu cu C. Județeană de P. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta la recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare a veniturilor asigurate în adeverința nr. 145/_ emisă de SC ICPMN SA B. M. cu acordarea noilor drepturi începând cu_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității potrivit art. 137 Cod procedură civilă tribunalul a constatat că această excepție este neîntemeiată, fiind respinsă, întrucât neurmarea procedurii prealabile la Comisia de Constestații, potrivit art. 6 CEDO nu poate împiedica procedura pe fond a contestației. Reclamantul are dreptul la un proces echitabil, iar acea Comisie Centrală de Contestații nu are atribuții jurisdicționale.
Examinând acțiunea pe fond tribunalul a constatat că potrivit adeverinței nr. 145/_ emisă de SC ICPMN SA B. M. în perioada 1987-1997 reclamantul și-a desfășurat activitatea la acest angajator după sistemul acord global conform Legii nr. 57/74 (art. 9 și art. 117) realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul nr. 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la CAS.
Prin Decizia nr. 19/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 824/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii privind interpretarea art. 2 lit.e) art.78 și art. 164 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 19/2000 art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilește că formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a) din Legea nr.57/74 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit C.A.S.
Văzând interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a constatat că adeverința sus menționată întrunește cerințele legale respectiv veniturile realizate sub formă de sporuri la acord au avut caracter permanent, au fost incluse în salariu brut și pentru acestea s-a plătit CAS 15% potrivit Decretului nr. 389/1972, astfel că instanța a apreciat acțiunea ca fiind fondată, fiind admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. Județeană de P. M.,
solicitând admiterea recursului cu modificarea
sentinței pronunțate, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii, respectiv a respingerii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta a arătat următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii arată că, prin decizia nr.2. din_, reclamantul a fost înscris la pensie de invaliditate. Prin aceeași decizie a fost motivată neluarea în considerare a veniturilor realizate sub formă de spor la acord.
În conformitate cu prevederile art.149 alin. 2 din Legea nr.263/201O, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații; art.149 alin.(2) din Legea nr.263/2010 prevede că: "procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional". De asemenea, în conformitate cu prevederile art.151 alin. (2 ), art.153 lit. d și art.154 din Legea nr.263/2010, hotărârile Comisiei Centrale de Contestații pot fi contestate În termen de 30 de zile de la comunicare la instanța judecătorească competentă.
Reclamantul nu a urmat această procedură, adresându-se instanței de judecată cu o cerere de obligare a instituției pârâte la recalcularea pensiei. Această procedură, chiar dacă este fără caracter jurisdicțional, este obligatorie și nu îngrădește accesul la justiție, întrucât hotărârile comisiei centrale de contestații pot fi atacate la instanță.
Față de această situație, consideră că respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare s-a făcut cu aplicarea greșită a prevederilor art.149 din Legea nr.263/2010.
Pe fondul cauzei
, consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art.165 alin. 1 si 2 din Legea nr.263/2010, art.127 alin. 1 din normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, anexa nr. 15 la aceste norme, pct. VI din anexa nr. 15 normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010.
În conformitate cu prevederile art.107 alin.(3) din Legea nr.263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Întrucât perioadele la care se referă salariile cuprinse în adeverințele invocate sunt anterioare datei de 0_, sunt incidente în cauză prevederile art.165 alin. 1) si 2) din Legea nr.263/2010.
Conform art.165 alin.1 din Legea nr.263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 0_, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă.
Art.165 alin.(2) din Legea nr.263/2010, prevede că la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare. De asemenea, art.127 alin.(1) din normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. nr.257/2011, prevede că: "sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și plata drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr.15". Printre sporurile reglementate în anexa nr. 15 la norme, nu se regăsește și sporul pentru munca în acord. De asemenea, la pct. VI din anexa nr.15 la norme se menționează că: "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației
anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale ... ".
Recurenta consideră că în cauză nu este incidentă nici Decizia 19/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție. În primul rând, vă rugăm să constatați că această decizie a fost dată în aplicarea art.2 lit. e, art.78, art.164 alin.(1) și (2) din Legea nr.19/2000 și ale art.1 și 2 din O.U.O. nr.4/2005, iar cererea reclamantului a fost soluționată în conformitate cu dispozițiile Legii nr.263/2010 și prin urmare, nu ne aflăm în una din situațiile în care ar fi aplicabile prevederile art. 174 și art.178 din Legea nr.263/2010. Chiar și în situația în care Decizia nr. 19/2011 ar fi incidentă în cauză, nu este îndeplinită una din cele două condiții menționate în dispozitivul acestei decizii, în sensul că în adeverințele a căror luare în considerare s-a dispus, nu se menționează că veniturile realizate sub formă de spor la acord au făcut parte din salariul brut.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile: art.304 pct.9 cod procedură civilă, Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, H.G. nr. 257/2011, pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.263/2010.
Intimatul reclamant, prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat
.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii intimatul a arătat că instanța a fost învestită cu o cerere în obligația de a face, respectiv obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverință. Ca atare în prezenta cauză nu suntem în prezența unei contestații împotriva unei decizii de pensionare sau a unei decizi de recalculare ori revizuire, ci suntem în prezența unei acțiuni generate de refuzul pârâtei de a face, respectiv de a calcula pensia reclamantului cu luarea în considerare și a veniturilor asigurate din cele două adeverințe și pe cale de consecință nu se poate vorbi despre inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată. Solicită a se observa că reclamantul nu a contestat decizia de pensionare, cererea lui de stabilire a drepturilor de pensie fiind admisă de altfel, ci a solicitat instanței să oblige pârâta la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare și a veniturilor nevalorificate.
Pe fondul cauzei arată că, potrivit mențiunilor din adeverință, reclamantul a prestat muncă în acord pentru care a obținut venituri ce au avut un caracter permanent, venituri pentru care s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, dar care nu au fost trecute în carnetul de muncă. Consideră intimatul că în cauză sunt incidente considerentele Deciziei nr. 19/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, în cauză fiind îndeplinite cele două condiții, respectiv reclamantul a prestat activitate retribuită în acord global și conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 pentru veniturile menționate în adeverință s-au achitat contribuțiile sociale
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține următoarele:
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite în temeiul Legii nr. 263/2010, prin Decizia nr. 2. /_ privind acordarea pensiei de invaliditate, emisă de C. T. de P. M., începând cu data de_ .
Reclamantul a depus la dosarul de pensie și adeverința nr. 145/_ emisă de SC ICPMN SA B. M., iar prin decizia nr. 2. /_ s-a motivat faptul că această adeverință nu poate fi luată în calcul la pensie deoarece sumele realizate prin munca în acord nu fac parte din baza de calcul a pensiei.
La data de_ reclamantul a promovat acțiunea în instanță, prin care a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei prin luarea în considerare și a veniturilor menționate în adeverința nr. 145/_, solicitând acordarea noilor drepturi începând cu data de_ .
Raportat la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta recurentă, Curtea notează că potrivit prevederilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 "(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. ui Apărării Naționale, M. ui Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Comisia Centrală de Contestații funcționează în cadrul CNPP.
Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.";
Reclamantul nu a contestat decizia nr. 2. /_ emisă de C. teritorială de pensii M. potrivit procedurii obligatorii prevăzute de lege, aspect care rezultă din apărările formulate de acesta, atât în primă instanță, cât și în recurs, cu privire la excepția invocată.
Curtea notează că procedura de stabilire, respectiv, de recalculare a pensiei este reglementată prin dispozițiile art. 103-107 din Legea nr. 263/2010.
Din copia deciziei nr. 2. /_ rezultă că reclamantul a depus la C. teritorială de pensii adeverința nr. 145/_ odată cu cererea de acordare a pensiei, iar în cauză nu s-a susținut că ulterior emiterii deciziei de acordare a pensie de invaliditate reclamantul ar fi înregistrat la Casa de pensii vreo cerere de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința respectivă.
Cererea inițială a reclamantului prin care a solicitat stabilirea drepturilor de pensie, cu luarea în considerare inclusiv a veniturilor din adeverința nr. 145/_, a fost soluționată prin decizia nr. 2. /_ .
Legiuitorul a reglementat o procedură de contestare a deciziei emise în soluționarea cererii de stabilire a drepturilor de pensie, astfel că nemulțumirea reclamantului raportat la faptul că nu au fost luate în considerare la calculul pensiei și veniturile din adeverința nr. 145/_ nu poate fi valorificată decât în cadrul procedurii de contestare reglementată de lege.
În consecință, în condițiile în care, ulterior emiterii deciziei nr. 2. /_, reclamantul nu formulat o cerere de recalculare a pensiei adresată Casei teritoriale de pensii, Curtea reține că acțiunea reclamantului nu poate fi calificată decât ca o contestație împotriva deciziei emise, prin care i s-a respins practic cererea de luare în considerare a veniturilor respective la calculul pensiei.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantului în sensul că suntem în prezența unei acțiuni generate de refuzul pârâtei de îndeplinire a unei "obligații de a face";, respectiv de a recalcula pensia reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor înscrise în adeverința nr. 145/_, întrucât pârâta și-a îndeplinit obligația legală de a analiza această cerere a reclamantului, iar împotriva
"refuzului"; pârâtei de a lua în considerare veniturile respective reclamantul are la îndemână calea de atac specială reglementată prin dispozițiile art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010.
În consecință, demersul judiciar al reclamantului nu poate fi calificat decât ca reprezentând o asemenea cale de atac specifică în cazul cererilor de stabilire sau recalculare a pensiei, din apărările formulate rezultând cu evidență că prin cererea adresată instanței reclamantul tinde la contestarea respingerii de către pârâtă a solicitării sale de luare în considerare la calculul pensiei a veniturilor din adeverința în discuție.
De altfel, chiar și instanța de fond a dat această calificare cererii formulate de reclamant.
Curtea reține însă că instanța de fond a respins în mod nelegal excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, considerând că neurmarea procedurii prealabile la Comisia de contestații nu poate împiedica procedura pe fond a contestației.
În acest sens se reține că potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
În raport de această calificare legală, Curtea constată că în cauză devin incidente dispozițiile art. 109 alin. 2 cod procedură civilă care prevăd că
"Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.";
În interpretarea acestui text de lege, Curtea reține faptul că procedura prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea acțiunii, astfel cum de altfel s-a statuat în mod constant în practica judiciară.
Curtea de Apel mai notează că prin Decizia nr.956 din 13 noiembrie 2012, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.149 și 151 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea Constituțională a reținut că "o astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată. Prevederile art.21 din Constituție nu interzic existența unei astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei, paragraful 51, ori Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în Cauza Fischer contra Austriei, paragraful 28, că imperative de suplețe și eficacitate, pe deplin compatibile cu protecția drepturilor protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pot justifica intervenția prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condițiile cerute de art.6 paragraful 1 din Convenție. Ceea ce impun însă dispozițiile acestui articol convențional este ca decizia unei asemenea autorități să fie supusă controlului ulterior exercitat de un organ de plină jurisdicție, adică un "tribunal" în sensul Convenției.
Faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiție nu este nici el de natură să demonstreze neconstituționalitatea procedurii administrative prealabile analizate.
Astfel, așa cum Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa, "liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.
Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art.126 alin.(2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă".";
În raport de toate aceste considerente și având în vedere că pârâta a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile cu respectarea dispozițiilor art. 109 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea constată că în cauză se impunea admiterea excepției invocate și, în consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în tot sentința atacată în sensul că va fi admisă excepția inadmisibilității acțiunii și va fi respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Ș. A. V. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1611 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în tot în sensul că admite excepția
inadmisibilității acțiunii și în consecință, respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Ș. A. V. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de P. M. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G. -L. T. I. T.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: M.C.
| ← Decizia civilă nr. 4655/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 12016/2013. Contestație decizie... → |
|---|
