Sentința civilă nr. 15661/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTR. IV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15661/2013
Ședința publică de la 25 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier L. C.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanții J. I., R. G.
, D. V., S. C., R. I., P. T. I., H. I. M., U. Ș. în
contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M. A. N., C. S. DE P. A M. A. SI I., M. A. N., M. A.
ȘI I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul pârâților C. S. de P. a M. A. și M. A. N., consilier
juridic Costică Rândașu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 25 octombrie 2013, prin serviciul registratură al instanței, pârâtul M. Afacerilor Interne - C. de P. S. a depus la dosarul cauzei, fotocopia dosarului de pensie al reclamantului cu documentele în temeiul cărora a fost emisă hotărârea nr. 1654/_ a Comisiei de Contestații (f. 253-322).
Reprezentantul pârâților C. S. de P. a M. A. și M. A.
N. arată că nu mai susține excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de pensii sectorială a M. A. N., invocată prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 iunie 2012 în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj (f.128). Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat ori probe de administrat în cauză și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța, în temeiul art. 167 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâților C. S. de P. a M. A. și M. A.
N. solicită respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
I N S T A N Ț A
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții J. I., R. G.
, D. V., S. C., R. I., P. T. I., H. I. M., U. Ș. în
contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M. A. N., C. S. DE P. A M. A. SI I., M. A. N., M. A.
ȘI I., au solicitat anularea deciziilor de revizuire a pensiei nr.11032/_ ,
nr.10504/_, nr.46966/_, nr.56467/_, nr. 51636/_ ,
nr.48476/_, nr. 56464/_, nr.158222/_ și menținerea în plată a cuantumului pensiilor militare de stat astfel cum au fost stabilite în baza Legii nr.164/2001 și obligarea pârâților la plata diferențelor dintre cuantumul avut în decembrie 2010 și cuantumul stabilit în baza OUG nr.1/2011 cu dobânda legal aferentă acestei sume.
În motivarea cererii reclamanții expun pe larg motivele de nelegalitate, neconstituționalitate și nerespectare a prevederilor CEDO referitoare la deciziile de revizuire a pensiei, apreciind că s-au încălcat prevederile art. 1 Protocolul nr. 1 al CEDO.
Prin întâmpinare, pârâtul M.Ap.N. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere prevederile art. 1 alin.1 din HG nr. 233/2011 si a solicitat respingerea cererii ului ca neîntemeiată.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantii au fost beneficiari ai unor pensii de serviciu, iar prin deciziile nr._ __ __ __ 22/2011 pensiile militare
de stat au fost transformate în pensii de asigurări sociale, fiind diminuate.
În privința încălcării principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al drepturilor câștigate, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatând că aceste dispoziții sunt constituționale în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. 2 - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. 1 - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2- 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. S-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate, constatându-se că normele supuse analizei Curții sunt constituționale.
Prin Decizia nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, s-a statuat că instanțele de drept comun ar putea proceda la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impune în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a arătat însă că "în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile
Curții Constituționale anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.";
Referitor la argumentul privind discriminarea, prin aceeași decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale (…)";. În cuprinsul aceleiași decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat o analiză de compatibilitate a prevederilor legale în discuție cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenție, concluzionând asupra compatibilității prevederilor din legea națională cu dispozițiile art. 1din Protocolul 1 la Convenție.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana
M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și Lucia Ghețiu împotriva României s-a reținut că, "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).";
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statut că statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11), Curtea subliniind că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic de la acea dată și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor
de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor, și că în această privință, reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, CEDO a statuat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
Dreptul reclamanților la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care are următorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
"; În sfera raporturilor juridice de muncă, diminuarea salariilor din sectorul bugetar cu procentul de 25% a fost apreciată de CEDO ca fiind conformă cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO în cauzele F. Mihăieș c. României și A. G. Sentes c. României. În cauzele F. Mihăieș c. României și A. G. Sentes c. României, Curtea a reținut că nicio hotărâre judecătorească definitivă nu a recunoscut acestora dreptul la plata unui salariu mai mare decât cel stabilit prin Legea nr. 118/2010 pentru perioada iulie-decembrie 2010, așadar cu dificultate reclamanții ar putea argumenta existența unui "bun"; în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Situația este similară celei în care se află reclamantul, întrucât nici în cazul său nu s-a recunoscut prin vreo hotărâre judecătorească irevocabilă -diferită prin conținut de normele legale restrictive de
drepturi- un drept la plata în continuare a vechii pensii de serviciu.
În cauzele F. Mihăieș c. României și A. G. Sentes c. României s-a arătat că și în ipoteza în care Curtea ar fi concluzionat că reclamanții erau titularii unui bun susceptibil de fi protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 și că măsura în cauză a constituit o ingerință în exercitarea acestui drept, cererile lor ar fi trebuit declarate inadmisibile întrucât ingerința era prevăzută de lege, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, și a urmărit un interes public, și anume de a proteja echilibrul fiscal între cheltuielile și veniturile statului, care se confrunta cu o situație de criză economică. Curtea a mai stabilit că autoritățile naționale sunt, în principiu, mai
bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce reprezintă
"interesul public";.
Astfel, Curtea a statuat în sensul existenței unei marje de apreciere a statului în a stabili existența interesului public care justifică ingerința în exercitarea dreptului reclamantului, singura intervenție a Curții EDO în acest raport vizând situația în care decizia statului de a adopta legi cu privire la echilibrul dintre cheltuielile și veniturile bugetului de stat și modul în care acesta a proiectat imperativele "interesului public"; sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă.
Or, în speță, instanța constată că decizia statului de a adopta legi (Legea nr. 119/2010) cu privire la echilibrul dintre cheltuielile și veniturile bugetului de stat nu este lipsită de o bază rezonabilă, baza rezonabilă fiind scopul legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, aspecte învederate de legiuitor în motivarea măsurilor legislative adoptate (Legea nr. 119/2010). Astfel, în Expunerea de motive a Legii nr. 119/2010, s-a arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului Legii nr. 119/2010, în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
În cauza Frimu și altii c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins, ca inadmisibile, în temeiul art. 35 par. 3 și 4 din Convenție, plângerile referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, coroborat cu art. 14 din Convenție. S-a reținut că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Curtea a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. S-a constatat că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Or, Curtea a reținut faptul că un mod de calcul favorabil al pensiilor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. Această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
Prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, M. Molnar și Lucia Ghețu împotriva României (nr._ __ _ 8/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010. Curtea a reținut că reclamantele s-au pensionat între anii 2006-2008, după ce au îndeplinit funcția de grefier la instanțele și parchetele din județul
Covasna de-a lungul a mai mult de 30 ani. P. le lor, calculate conform Legii nr. 567/2004 privind personalul auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, erau cuprinse între 3.109 lei și 4785 lei. În temeiul acestei legi, cuantumul pensiilor reprezenta în medie 80% din ultimul salariu brut încasat anterior pensionării iar prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în vederea asigurării echilibrului bugetar în perioada de criză economică, mai multe sisteme speciale de pensie, printre care și cel al personalului auxiliar din justiție, au fost abrogate.
Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98 ; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98 ; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99 ; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
S-a mai reținut că statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic; Kuna și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În Cauza Abăluță și alții împotriva României, CEDO a reiterat faptul că deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamanților, se constată că inițial aceștia au avut o pensie de serviciu în cuantum de 4576 lei iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 3821 lei, 3161 lei iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 2502 lei, 2292 lei iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 1888 lei, 4059 lei iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 2805 lei, 4576 lei iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 3678 lei, 1795lei iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 1275 lei, 2812 lei iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 2005 lei, 3486 lei iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 3098 lei, cuantum superior pensiei medii pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în România, în valoare de 766 lei, astfel că această reducere nu poate avea semnificația unei lipsiri de mijloacele de trai ori a atingerii substanței dreptului reclamantei.
Instanța apreciază că reclamanții nu suportă o sarcină excesivă prin aplicarea Legii nr. 119/2010 având în vedere că temeiul reducerii pensiei îl constituie contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale, plătite sau care ar fi trebuit să fie plătite în perioada în care și-au desfășurat activitatea și, prin urmare, există o corelare între aceste contribuții și cuantumul pensiei.
S. ul de asigurări sociale are la bază principiul contributivității, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, iar stabilirea unor categorii de activități situate în afara sistemului de asigurări sociale întemeiat pe principiul contributivității se
realizează de către legiuitor în funcție de importanța pe care acesta, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, apreciază că este necesar să o acorde anumitor funcții. Asupra acestei aprecieri a oportunității, astfel cum a decis și CEDO în deciziile mai sus menționate, cenzura judiciară nu poate opera.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantii J. I., dom. în Dej, str. V. Ț., nr.3, ap.5, jud.Cluj, R. G., dom. în Dej, str. S., nr.23 A,
jud. Cluj, D. V., dom. în Dej, str. E. T., nr.40, sc.B, ap.24, jud.Cluj,
S. C., dom. în Dej, str. M. C., nr.5, jud.Cluj, R. I., dom. în Dej, str. Î.
, nr.3, Bl.C.3, sc. B, ap.21, jud.Cluj, P. T. I. dom. în Dej, str. V. Ț., nr.3,
Bl.B.62, sc.D, ap.49, jud.Cluj, H. I. M., dom. în G., str. G., nr.40 A, jud.Cluj și U. S., dom. în Dej, str. C., nr.5, jud.Cluj, în contradictoriu cu pârâtii M. A. N., str. I., nr.3-5, sector 5, C. S. DE P. A M.
A. N., B., D. T., nr.7-9, sector 6, M. A. SI I., B.
, P. R., nr.1 A si C. S. DE P. A M. A. SI I., B.
, str. G. G., nr.3.sector 4.
Ia act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, I. P. | Asistent judiciar, A. Ș. | Asistent judiciar, B. -A. C. |
Grefier, L. C. |
Red IP
14 ex, _
| ← Decizia civilă nr. 4433/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Decizia civilă nr. 4579/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
