Decizia civilă nr. 3380/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3380/R/2013
Ședința publică din data de 4 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul D.
V. împotriva deciziilor civile nr. 251/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._ * și nr.1802/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimata C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea contestatorului o completare la contestația în anulare.
De asemenea, se constată că la data de 3 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea intimatei întâmpinare, prin solicită respingerea contestației.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității introducerii contestației în anulare împotriva deciziei civile nr.251/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._ *, în temeiul dispozițiilor art. 319 alin.2 C.pr.civ. și de asemenea, invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 1802/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr. _
, în temeiul dispozițiile art. 318 C.pr.civ.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
C U R T E A,
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., contestatorul D. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. J. DE
P. C., retractarea deciziei civile nr. 251/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._ * și a deciziei civile nr.1802/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._ .
În motivarea cererii, contestatorul arată următoarele:
Conform disp. art.321 Cod.proc.civilă, are dreptul la o nouă contestație în anulare dacă motivele sunt diferite față de cele din prima contestație în anulare.
Contestatorul solicită instanței să constate că prezenta contestație în anulare este una specială și se bazează pe teza a II-a a art.318 Cod.proc.civilă, cuprinzând motive diferite față de contestația în anulare anterioară privind incompatibilitatea de necontestat a asistentului judiciar Barbu-Alin C., care a făcut parte atât din completul care a judecat cauza atât în primă instanță, cât și
în rejudecare, după casarea primei sentințe, invocându-se art.111 alin.2 din Legea nr. 304/2004, art.54 din Legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă republicat, precum și Minuta întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale din data de_ .
Se mai arată că în decizia civila nr.251/R/2013 se face mențiunea nejustificată în sensul că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea pensiei a fost stabilit cu caracter definitiv prin deciziile de recalculare a pensiei ulterior dobândirii certificatului de încadrare în grad de handicap";, ori se consideră că aceasta notare este total lipsită de o justificare juridică, deoarece recalculările respective au fost efectuate în urma prezentării de documente cu veniturile și sporurile realizate peste salarul tarifar de încadrare în baza adeverințelor prezentate.
Contestatorul mai arată că din considerentele aceleiași decizii a instanței de recurs se poate constata o altă confuzie și greșeala involuntara, instanța reținând că, prin Decizia Civila nr.2800/_ a Curții de Apel C., dosar nr. 17688/2005, stabilirea pensiei în baza certificatului de încadrare în grad de handicap a fost tranșată în mod irevocabil cu referire la art. 47 din Legea nr. 19/2000 și că oricum nu se mai poate efectua recalcularea deoarece a fost pensionat deja în baza Legii nr.3/1977, iar legea nu mai permite modificarea pensiei pentru limita de vârsta cu pensia pentru persoană cu handicap, neavând un drept de opțiune. Contestatorul susține însă că recalcularea pensiei și revizuirea se poate efectua oricând din oficiu s-au la cerere atunci când se prezintă acte, dovezi, adeverințe din care rezulta stagii, venituri, sporuri care duc la modificarea punctajului mediu anual și al cuantumului pensiei, acest drept al pensionarului este prevăzuta în legislația privind dreptul la pensie.
Se mai arată că instanța de recurs a omis să constate că decizia nr. 2800/2005, la care face referire, s-a pronunțat într-o cauză având ca obiect recalcularea pensiei cu luarea în considerare a dispozițiilor Legii nr. 57/1992, în vigoare la data momentul emiterii deciziei de pensionare, iar în cererea pe care a depus-o în cauza prezentă a solicitat recalcularea pensiei în baza altor prevederi legale, după pronunțarea deciziei nr.40/2008 a Î.C.C.J. și a deciziilor nr. 151/2010 din_ ale Curții Constituționale.
Astfel, contestatorul arată că în prezenta cauza gradul de handicap este accentuat (gradul II), deci situațiile sunt total diferite, ori, acest aspect trebuia avut în vedere de către instanță.
În consecință, se apreciază că instanța de recurs a respins recursul, însă a omis să cerceteze motivele de nelegalitate pe care le-a invocat și că, în mod involuntar, s-au strecurat greșeli formale constând în neanalizarea tuturor motivelor de recurs și astfel este deschisă calea de retractare a contestației speciale în anulare în principal bazate pe dispozițiile art. 318 teza a II-a.
Contestatorul precizează că instanța, în mod involuntar, a omis să analizeze etapizat acțiunea cu care a fost investită, "…strecurându-se greșeli procedurale, neobservându-se toate dovezile și documentele prezentate în vederea pronunțării unei decizii corecte și neviciate și în care să se reflecte adevărul, dreptatea și echitatea, comparativ cu practica judiciară în cazuri similare pronunțate de alte instanțe, legea fiind una pentru toți, deci și pentru cazurile similare și soluționate favorabil";.
Astfel, în privința adeverinței nr.2791/_, se arată că este emisă de Stațiunea Exp. Agr. Turda la cererea expresă a Sfatului Popular al orașului Turda Oficiul de Prevederi Sociale, conform adresei nr.4104/_, astfel încât se apreciază că";… instanța, în mod involuntar, a aplicat greșit legea, respectiv, art.11 din Decretul nr. 92/1976…";, fără a observa prevederile O.U.G. nr. 4/2005.
Se mai susține că adeverința nr.127/_ emisă de SCDA Turda adeverește că a lucrat în calitatea de zilier în perioada 09-_, că nu a lucrat în baza unui contract individual de muncă și că munca depusă a fost o prestație zilnica, că nu i s-a întocmit carnet de muncă și că nu s-a emis decizie de desfacere a contractului de muncă a unui act care nu a existat. În continuare face distincție între calitatea de angajat cu contract individual de muncă ( calitate pe care nu a avut-o), și calitatea de muncitor zilier așa cum a muncit contestatorul, că drepturile și obligațiile nu sunt identice, că se întocmește carnet de muncă după 30 zile de la angajare, însă nu a fost angajat cu contract individual de muncă
Contestatorul susține că, prin cererea nr.241/_, se confirmă de SCDA Turda că nu a beneficiat de contract de muncă și din adeverința nr.438/_ emisă de SCDA Turda rezultă că nu a avut contract individual de muncă și presta munca de ziler.
De asemenea, se arată că adeverința nr.574/_ emisă de SCDA Turda confirmă că a lucrat ca zilier fără să aibă încheiat contract individual de muncă, deci nu a avut în perioada respectivă calitatea de angajat.
Se mai arată că ÎCCJ, prin Decizia Civila nr.207/_, confirma faptul că zilierii sunt plătiți proporțional cu timpul lucrat, fără a avea celelalte drepturi de care beneficiază personalul încadrat cu contract de munca și că zilierii pentru activitatea desfășurată nu au dobândit vechime în munca utilă pentru pensie.
Se mai susține că instanța nu a observat și a omis involuntar prevederile legislative din Ordinul nr.726/_ emis de Ministerul Sănătății și Familiei, în care se arata clar la "precizări"; pct. 6 că: Persoanele cu handicap preexistent încadrării în muncă (calității de asigurat)) din grupa I(criterii) pot beneficia de pensie de limita de vârsta la cerere, în funcție de gradul handicapului, în condițiile art. 47 alin.91 din Legea nr. 19/2000 cu reducerea vârstei și a stagiului de cotizare, precum și prevederile următoarelor acte normative: Legea nr. 3/1977 art.3; Legea nr.27/1966, art.l și art.40; Decretul nr.292/_ art.1;Decretul nr.389/_ ,art.l; Decretul nr. 339/_, art.9;
Contestatorul mai arată că a fost omisă și analizarea înscrisului "Stagiul de cotizare pentru asigurări sociale";.
Se consideră că în legile și decretele anterior menționate se prevede clar că au calitatea de angajat, încadrat în muncă, doar persoanele care și-au desfășurat activitatea în baza unui contract individual de muncă, și doar perioadele lucrate în aceste condiții constituie vechime în muncă (stagiu de cotizare), ceea ce nu este cazul în speță, întrucât contestatorul nu a avut aceasta calitate, nu a lucrat în baza unui contract individual de muncă, așa cum a dovedit prin adeverințele mai sus arătate.
Contestatorul mai apreciază că nu trebuia să fie omis nici procesul-verbal nr. 4060/1962.
De asemenea, se mai arată că și adeverința nr.376/_ a fost luată în considerare de către instanță în mod eronat, cu toate că a fost prezentată în copie simplă, fiind identică cu copia simplă a adeverinței nr.2791/_ .
Se consideră că ambele adeverințe au fost întocmite ilegal și, în baza copiilor simple a acestora, s-a efectuat înscrierea acestora în carnetul de muncă, săvârșindu-se încă o dată încălcarea legii, respectiv a Decretului nr.92/1976
Pentru aceste considerente, contestatorul apreciază că instanța trebuia să constate că se impune anularea perioadei 23.07-_ din copia adeverinței nr.2791/_ care a fost emisa pentru Oficiul de Prevederi Sociale Turda.
Drept consecință a acestei anulări, contestatorul mai arată că handicapul său devenea preexistent încadrării în muncă, preexistent stagiului de cotizare și trebuia astfel să fie luat în considerare de către instanță.
În dovedirea contestației, s-au depus la dosar înscrisuri.
Intimata a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarele nr._ * și nr._ ale Curții de Apel C. .
La primul termen de judecată, Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității introducerii contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr.251/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._ * și excepția inadmisibilității contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr.1802/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._ .
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.319 alin.2 Cod.proc.civilă, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștința de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Se reține că, în speță, contestatorul a luat cunoștință de decizia civilă nr. 251/R/2013, pronunțată la data de_ de Curtea de Apel C., cel mai târziu la data de_, când acesta a introdus prima contestație în anulare împotriva acestei decizii (anexând această hotărâre judecătorească, în copie, filele nr.6-8 din dosarul nr._ ), iar prezenta contestație în anulare a fost formulată după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin.2 Cod.proc.civilă, la data de_ .
Acest termen este unul imperativ, iar neexercitarea căii de atac extraordinare înlăuntrul său atrage decăderea, în temeiul disp.art.103 alin.1 Cod.proc.civilă.
Se mai reține că, potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Având în vedere faptul că D. V. a înțeles să exercite calea extraordinară de atac a contestației în anulare și împotriva deciziei civile nr. 1802/R din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ -care a fost pronunțată în soluționarea unei alte contestații în anulare și nu a căii extraordinare de atac a recursului-, Curtea constată că, în temeiul disp.art.318 Cod procedură civilă, prezenta contestație în anulare apare ca fiind inadmisbiliă.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate, va respinge ca tardiv introdusă contestația în anulare declarată de contestatorul D. V. împotriva deciziei civile nr.251/R din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._ * și ca inadmisibilă contestația în anulare declarată împotriva deciziei civile nr. 1802/R din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca tardivă contestația în anulare declarată de contestatorul D.
V. împotriva deciziei civile nr. 251/R din_ a Curții de Apel C.
pronunțată în dosar nr._ * și ca inadmisibilă contestația în anulare declarată împotriva deciziei civile nr. 1802/R din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2ex./_
| ← Sentința civilă nr. 53/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 14252/2013. Asigurări sociale → |
|---|
