Decizia civilă nr. 339/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 339/R/2013
Ședința publică din data de 5 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta K. E. E. împotriva sentinței civile nr. 8991 din 11 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8991 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *,
s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta K. E. E. împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență că prin decizia nr. 242145/_ a fost stabilit dreptul reclamantei la pensie de serviciu, iar ulterior, la data de_, pârâta a emis o nouă decizie prin care a recalculat drepturile de pensie ale reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010, fiind stabilit un cuantum de 1074 lei. Reclamanta, deși a făcut vorbire despre această decizie, nu a menționat că ar fi contestat-o, astfel încât la momentul formulării acțiunii, mai 2011, aceasta era definitivă.
După emiterea deciziei de recalculare, la data de_, fostul angajator i-a eliberat reclamantei două adeverințe, respectiv adeverințele nr. 3140/A1 și 3140/A2, atestând drepturile salariale.
La cererea de recalculare a pensiei cu luarea în calcul a celor două adeverințe adresată pârâtei, la data de_ s-a emis o nouă Decizie de recalculare a pensiei, în cuprinsul căreia s-a reținut că au fost luate în considerare sporturile și adeverințele de vechime, nefiind acordate sporurile de ședință, gratificațiile, premiile timbru judiciar întrucât nu sunt sporuri cu caracter permanent, stabilindu-se un cuantum al pensiei revizuite de 1.117 lei.
Examinând comparativ datele cuprinse buletinul de calcul și cele înscrise în Adeverința nr. 3140/A1/_, instanța a constatat că pentru perioada _
-_, reclamantei i-a fost luat în calcul sporul de vechime în cuantum de 12%. De asemenea, cu privire la perioada 01.02 -_, a fost luat în calcul sporul de vechime, suma contributivă menționată în buletinul de calcul fiind de 145.080 lei, rezultată din adiționarea sumei de 1. lei reprezentând salariu tarifar cu suma de 24180 lei reprezentând spor vechime de 20%.
Asupra compensațiilor aferente perioadei_ -_, instanța a constatat că în adeverință pentru luna aprilie 1994 nu se regăsește nicio sumă acordată cu titlu de compensație, iar cu privire la perioada_ -_, reclamantei i-au fost luate în calcul sumele de 10.160 lei lunar acordate conform
adeverinței cu titlu de compensații, în buletinul de calcul reținându-se la rubrica
"alte sporuri";.
În ceea ce privește compensațiile aferente perioadei 1 noiembrie 1993 - 1 octombrie 1994, acestea au fost acordate, regăsindu-se în buletinul de calcul (12420 lei, apoi 13225 lei).
Cu privire la sporurile de ședință, instanța a reținut că în perioada_ -_, și pentru luna octombrie 1993, acestea nu au fost acordate, și, nefiind evidențiate în adeverința invocată de reclamantă, nu se pot regăsi nici în buletinul de calcul (pentru această perioadă a fost avut în vedere un spor de vechime de 12%).
Din perspectiva salariului de merit aferent perioadei_ -_, instanța a constatat că într-adevăr salariul de merit pentru perioada ianuarie- martie nu a fost avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, însă acest venit nu a avut un caracter permanent, astfel încât să îndeplinească condițiile stabilite de art. 164 din Legea 19/2000.
În urma cererii din_ adresate Casei Județene de P. C., a fost emisă Decizia din_ prin care a fost stabilit dreptul reclamantei la o pensie în cuantum de 1117 lei, reținându-se că la calculul pensiei au fost avute în vedere salariile tarifare de încadrare, sporurile cu caracter permanent din adeverința nr. 3140/A2/_ și nu au fost luate în calcul sporurile de ședințe, gratificații, premii, timbru judiciar întrucât nu sunt sporuri cu caracter permanent. Observând datele înscrise în Adeverința nr. 3140/A1/_ prin perspectiva dispozițiilor OUG 59/2011, s-a constatat că sporul de ședință nu a avut un caracter permanent, tot astfel cum nu au avut acest caracter nici gratificațiile, premiile din timbru judiciar.
Cu privire la perioada_ -_, instanța a reținut că certificarea stagiului de cotizare se realizează de către C. J. de P. C., iar acesta este constituit din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat și s-a achitat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de către angajator cât și de către asigurat, pe baza declarațiilor nominale depuse de angajator lunar la C. J. de P., iar obligația de a depune declarațiile lunare cu sumele contributive corect completate revine angajatorului.
Asupra drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești devenite irevocabile după încetarea raporturilor de muncă prin pensionare, în mod corect a motivat pârâta că acestea nu puteau fi luate în considerare la calculul drepturilor de pensie întrucât nu era depusă de către angajator declarația nominală cuprinzând sumele contributive.
În cauză reclamanta nu a făcut dovada că ar fi depus la C. J. de P.
C. adeverința care să cuprindă toate datele referitoare inclusiv la numărul hotărârii judecătorești irevocabile și a sumei care să fie identică cu suma
înregistrată în declarația nominală, cu indicarea numărului sub are a fost înregistrată declarația nominală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta K. E. E.
solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii precizată, anularea deciziilor de pensie existente din_, cele două emise la_ și cea din_ și obligarea CJP la emiterea unei noi decizii prin care să se aibă în vedere la calculul pensiei pentru limită de vârstă: sporul de vechime pe perioada_ -_, sporul de vechime pe iunie 1993, tăiat ulterior (prin prima dec. din _
), compensația pe perioada_ -_, diferența de salariu de merit pe perioada 01.01 -_, salariul merit pe oct.1994 - tăiat ulterior (prin prima dec. din_ ), diferența de salariu pe luna iunie 1996, sporul de ședință pe perioada_ -_, dar și în continuare până în ianuarie 2006, salariul majorat pe perioada-aprilie - decembrie 2001 și respectiv lunile februarie, martie, octombrie și decembrie 2002, cu începere de la_ și la plata diferenței
actualizată la rata inflației dintre pensia efectiv încasată și cea cuvenită și a dobânzi lor legale.
În motivarea recursului, recurenta a arătat în privința sporului de vechime pe perioada_ -_, că instanța de rejudecare nu a comparat buletinul de calcul al Casei Județene de P. C. cu adeverința Curții de Apel Clu și a dat o interpretare contrară celor ce rezultă din deciziile CJP. În mod greșit a reținut și faptul că la data de_, C. J. de P. ar fi emis o nouă decizie de recalculare a pensiei. În realitate s-au emis două decizii, dar instanța de rejudecare nu a luat cunoștință de prima decizie și deci nici de măsurile ce rezultă din ea.
Singura perioadă pentru care instanța de rejudecare compară sumele din buletinul de calcul și adeverința angajatorului, cu privire la sporul de vechime este 01.02 -_ care nu reprezintă obiect al litigiului.
În privința compensațiilor pe perioada_ -_, dacă instanța de rejudecare ar fi scăzut din salariul contributiv indicat de angajator salariul contributiv indicat de CJP ar fi constatat diferența care se regăsește exact în rubrica, "compensație"; a adeverinței.
În privința drepturilor salariale, ședințe, instanța în mod greșit reține ca în perioada_ -_ și pe octombrie 1993 nu i se cuvenea acest spor pentru că nu a beneficiat de el. Este singura dată când face trimitere la adeverința angajatorului. Recurenta nici nu a pretins spor de ședință pe aceste luni. Într- adevăr atunci nici nu s-au acordat astfel de sporuri.
Sporul de ședință l-a solicitat pe perioada martie 1998 - octombrie 2000, perioadă în care acest spor a avut caracter permanent.
În privința salariului de merit aferent perioadei_ -_, dar și în perioada ianuarie 1997 - ianuarie 2006, nu corespunde realității constatarea instanței că diferența de salariul de merit pe perioada respectivă nu ar fi evidențiată în adeverința angajatorului. Este evidențiată la poziția 31 din adeverință sub titlul de diferență de salariu de merit.
Salariul de merit pe luna octombrie 1994 a fost omis ulterior din calculul pensiei prin prima decizie de revizuire a pensiei din_, așa cum a menționat mai devreme.
În privința diferenței de salariu pe luna iunie 1996 instanța de rejudecare nu a verificat și nu a formulat nici o concluzie cu privire la diferența de salariu pe luna iunie 1996, deși ea se regăsește în adeverința angajatorului. C. de P. a luat în calcul salariul de 321.000 lei, pe când din adeverința angajatorului rezultă salariul pe iunie 1996 de 321.000 lei, poziția 59, iar la poziția 62 din adeverință apare diferența de salariu de 37.818 lei.
Despre această diferență de salariu nu poate pretinde nici C. de P. că reprezintă vreun spor care nu are caracter permanent.
Instanța de rejudecare reține - în mod greșit - că prin decizia din_ s-a stabilit pensia de 1117 lei și la calculul ei au fost avute în vedere salariile tarifare de încadrare, sporurile cu caracter permanent din adeverința angajatorului 3140/A2/_ .
Pensia de 1117 lei a fost stabilită prin cea de-a doua decizie eliberată la _
, de care instanța de rejudecare nu a ținut seama și majorarea de la 1072 lei la 1117 lei s-a datorat luării în calcul a adeverinței nr. 3140/A2/_, referitoare la drepturile salariale ulterioare datei stabilirii pensiei de serviciu (_ ), nicidecum luării în calcul a vreunuia din sporurile pe care le-a pretins.
Prin decizia din_ doar s-a menținut cuantumul pensiei de 1117 lei stabilit prin cea de-a doua decizie din_ .
Recurenta arată că pentru perioada_ -_, conform dispozițiilor în vigoare, la calculul pensiei trebuie avute în vedere toate sporurile, indemnizațiile
și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
În ce privește majorările de salariu din perioada aprilie 2001 - decembrie 2001 și lunile februarie, martie, octombrie și decembrie 2002 instanța de rejudecare nu a verificat nici faptul că pentru perioada aprilie - decembrie 2001 cât și pentru lunile februarie, martie, octombrie și decembrie 2002 CJP a omis de la calculul pensiei majorările de salariu, așa cum sunt ele evidențiate și justificate în carnetul de muncă.
Asupra drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile după încetarea raporturilor de muncă prin pensionare instanța de rejudecare face o analiză amplă și ajunge la concluzia că în mod corect a stabilit pârâta că ele nu pot fi luate în considerare la calculul pensiei, deși după cum se poate constata atât din acțiunea introductivă cât și din precizarea niciodată nu a formulat vreo astfel de pretenție.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că reclamanta a fost beneficiara unei pensii de serviciu stabilită în temeiul Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor (f. 12 dosar fond).
În aplicarea art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite reclamantei au fost recalculate pe baza principiului contributivității începând cu data de 1 septembrie 2010, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, conform algoritmului de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, fiind emisă de către pârâta C. J. de P. C. decizia nr. 242145/_ (f. 13 dosar fond) prin care s-a stabilit o pensie de asigurări sociale de 1.074 lei.
Ulterior, prin decizia nr. 242145/_ în baza Legii nr. 19/2000 (f. 51 dosar fond), s-a revizuit din oficiu pensia reclamantei, noul cuantum brut al pensiei fiind de 1.072 lei începând cu data de 1 septembrie 2010 corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 1.46264 puncte.
La data de 16 decembrie 2010 reclamanta s-a adresat pârâtei C. J. de P. C. (f. 48 dosar fond) solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor realizate în perioada 1992 - 2010, sens în care au fost depuse adeverințele nr. 3140/A1/_ (f. 34 dosar fond) și nr. 3140/A2/_ (f. 41 dosar fond) eliberate de fostul angajator Curtea de Apel C. .
Drept urmare, intimata C. J. de P. C. a emis decizia nr. 242145/_ (f. 52 dosar fond), prin care a procedat la recalcularea drepturilor de pensie a reclamantei începând cu data 1 ianuarie 2011, prin care a stabilit o pensie în cuantum de 1.117 lei corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 1.52309 puncte.
După apariția OUG nr. 59/2011, pârâta a emis decizia nr. 242145/_ (f. 90 dosar fond), prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantei, stabilindu-se începând cu data de 1 august 2011 un cuantum brut al pensiei de
1.117 lei corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 1.52309 puncte.
Prin prezentul demers judiciar reclamanta a înțeles să critice toate cele 4 decizii de pensie emise de pârâtă, respectiv cea din data de_, cele două din data de_ și ultima decizie din data de_, motivat de faptul că nu au fost luate în considerare toate veniturile menționate în adeverințele eliberate de fostul angajator.
În ceea ce privește veniturile realizate cu titlul de diferență salariu merit pe perioada_ -_, menționate la poziția 31 în adeverința nr. 3401/A1/2010, se constată că au fost omise de către C. J. de P. din buletinele de calcul aferente, cu toate că pentru perioada ulterioară sumele realizate cu acest titlu au fost incluse în baza de calcul a pensiei.
De asemenea, referitor la veniturile constând în diferență salariu pe luna iunie 1996 menționate la poziția 62 în adeverința nr. 3401/A1/2010, se constată că nici acestea nu au fost avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual.
Se constată a fi fondate susținerile recurentei și cu privire la sporul de ședință pe perioada_ -_, menționate la poziția 81 - 119 în adeverința nr. 3401/A1/2010, întrucât, deși nu fac obiectul interdicției cuprinsă în anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, în mod nejustificat nu au fost incluse alături de celelalte venituri realizate de reclamantă în baza de calcul a pensiei.
Curtea reține că în conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor pentru perioadele anterioare datei de_ se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
La art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 a fost reiterat principiul contributivității instituit prin Legea nr. 19/2000, potrivit căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, astfel încât doar veniturile care au constituit baza de calcul a contribuțiilor sociale se impun a fi în vedere la calcularea pensiilor, împrejurare ce echivalează cu realizarea scopului avut în vedere de legiuitor.
În același sens, în conformitate cu art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înregistrate în carnetele de muncă sau sunt dovedite prin adeverințe eliberate de unități.
Cererea formulată de recurentă prin care se solicită recalcularea pensiei cu luarea în considerare a sporului de ședință pentru perioada_ și până în ianuarie 2006, față de veniturile ce au fost indicate prin acțiunea introductivă astfel cum a fost precizată, reprezintă o cerere nouă, fiind făcută pentru prima dată în recurs. Or, având în vedere prevederile art. 319 raportat la art. 294 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, Curtea constată ca fiind inadmisibilă această cerere nouă, iar criticile recurentei sub acest aspect vor fi respinse.
Referitor la sporul de vechime pentru perioada_ -_ evidențiat în adeverința nr. 3401/A1/2010 sub formă procentuală și cuantificată, se constată că acesta a fost luat în considerare de către pârâtă cu ocazia stabilirii pensiei reclamantei, sub formă de procent, respectiv 12% identic cu cel din adeverința eliberată de angajator, așa cum rezultă din Buletinul de calcul depus la fila 79 din dosarul fond, motiv pentru care nu se mai impune obligarea pârâtei la o nouă reevaluare a punctajului și sub acest aspect, aceste venituri urmând a fi păstrate. Se constată a fi nefondate criticile din recurs și cu privire la sporul de vechime pentru luna iunie 1993 în cuantum de 5.587 lei, întrucât acesta este evidențiat în buletinul de calcul la rubrica "suma contributivă"; unde este
menționată suma de 52.147 lei, fiind cumulat cu salariul tarifar de 46.560 lei
În ceea ce privește sumele reprezentând compensații realizate în perioada_ -_, Curtea constată că și acestea au fost avute în vedere de către C.
J. de P. C., fiind menționate în Buletinul de calcul la rubrica "alte sporuri"; (f. 79 - 80 din dosar fond).
În condițiile în care, potrivit adeverinței emisă de angajator, veniturile pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale pentru perioada_ -_ sunt de 272.688 lei, iar o sumă identică a fost menționată la rubrica
"suma contributivă"; în buletinul de calcul, se poate concluziona fără urmă de îndoială că salariul de merit pe luna octombrie 1994 a fost inclus în baza de calcul a pensiei, chiar dacă nu este menționat în mod distinct în buletinul de calcul.
Curtea constată a fi nefondată cererea de recalculare a pensiei în funcție de veniturile menționate în adeverință constând în salariul majorat pe perioada aprilie - decembrie 2001 și respectiv lunile februarie, martie, octombrie și decembrie 2002.
Astfel, după data de_ - care a marcat momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, angajatorii au fost obligați să depună în fiecare lună la casa teritorială de pensii declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cum potrivit art. 78 din Legea nr. 19/2000 (în vigoare la data formulării cererii de recalculare), punctajul asiguratului se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, este evident că nu pot fi luate în calcul la stabilirea pensiei alte venituri decât cele pentru care s-a plătit contribuția pentru asigurări sociale și au fost evidențiate în declarațiile lunare depuse de angajatori la casele de pensii începând cu data de_ .
Dispoziții cu caracter similar sunt cuprinse și în art. 166 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora: "La determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi, se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de asigurare sau în contractul de asigurare socială";.
În speță, sumele realizate de către reclamantă după data de_ pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale sunt evidențiate în Adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei (f. 83 - 85 dosar fond) și au fost luate în calcul de către pârâtă la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, așa cum rezultă din Buletinul de calcul aferent deciziei de pensionare (f. 78 și urm. dosar fond).
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu C. J. de P. C. .
Va dispune anularea deciziilor de pensie nr. 242145/_ ce a produs efecte din data de_ și nr. 242145/_ ce a produs efecte din data de _
. Având în vedere faptul că cererea de recalculare a fost depusă la casa de pensii doar în luna decembrie 2010, Curtea apreciază ca nu se impune anularea deciziilor de pensie care și-au produs efectele începând cu data de 1 septembrie 2010, respectiv decizia din data de 31 august 2010 și prima decizie de pensie din data de 16 martie 2011.
Va obliga pârâta să emită o nouă decizie de pensie începând cu data de _
, cu luarea în calcul la stabilirea cuantumului pensiei a veniturilor constând în: diferență salariu merit pe perioada_ -_, diferență salariu pe luna iunie 1996 și spor de ședință pe perioada_ -_, menționate în adeverința nr. 3140/A1/_ eliberată de Curtea de Apel C. .
Va obliga pârâta să plătească reclamantei diferența dintre drepturile de pensie astfel recalculate și pensia efectiv încasată, actualizată cu rata inflației la data plății efective. Deși reclamanta a solicitat actualizarea diferențelor și în funcție de dobânda legală, Curtea apreciază că actualizarea drepturilor bănești în funcție de indicele de inflație reprezintă o reparare justă și reală acordată reclamantei, astfel încât nu se justifică acordarea altor despăgubiri cu excepția celor de mai sus.
Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamanta K. E. E. împotriva sentinței civile nr. 8991 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta K. E. E. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE
P. C. și în consecință:
Dispune anularea deciziilor de pensie nr. 242145/_ cu efecte din_ și nr. 242145/_ cu efecte din_ .
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de pensie începând cu data de _
, cu luarea în calcul la stabilirea cuantumului pensiei a veniturilor constând în: diferență salariu merit pe perioada_ -_, diferență salariu pe luna iunie 1996 și spor de ședință pe perioada_ -_, menționate în adeverința nr. 3140/A1/_ eliberată de Curtea de Apel C. .
Obligă pârâta să plătească reclamantei diferența dintre drepturile de pensie astfel recalculate și pensia efectiv încasată, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor din sentință. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: R. M. V.
GREFIER
G. C.
| ← Decizia civilă nr. 2637/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 1722/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
