Decizia civilă nr. 3476/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3476/R/2013
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. | M. | |
GREFIER: | G. | C. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 6096 din 8 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M.
A. N. și M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, av. I. V. și reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic R. Costică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de_, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamantului recurent.
Instanța pune în discuția părților existența unui dosar având ca obiect contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei, privind pe reclamant, cu nr._ *.
Reprezentanții părților confirmă existența acestui dosar.
Instanța dispune listarea din sistemul Ecris a unei copii a sentinței pronunțată în acest dosar care se va atașa prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar copia deciziei nr. 52476 privind revizuirea pensiei reclamantului în baza O.U.G. nr. 1/2011 emisă în_, precizând că este a șasea decizie de recalculare emisă pe numele reclamantului. Solicită în probațiune să fie depuse la dosar statele de plată sau copii certificate ale acestora, în temeiul art. 172 C.pr.civ., pentru a dovedi faptul că veniturile luate în calcul la stabilirea pensiei nu sunt reale.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea cererii în probațiune privind depunerea statelor de plată, arătând că prima instanță corect a precizat că nu se răstoarnă sarcina probei, reclamantul trebuia să răstoarne prezumția relativă dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, în sensul că există o situația a veniturilor lunare întocmite conform statelor de organizare și acest document se bucură de prezumția relativă de legalitate până la răsturnarea acesteia.
Curtea, deliberând, având în vedere obiectul cauzei, criticile concrete invocate în memoriul de recurs, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul reclamantului recurent.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în plus față de acestea că a fost adoptată Legea nr. 241/2013 prin care legislativul a dispus ca începând cu luna octombrie 2013 cuantumul pensiilor militare să revină la cel din decembrie 2010. Din expunerea de motive rezultă că din cauza distrugerii arhivelor nu s-au putut dovedi veniturile. Instanța de fond nu a motivat niciodată de ce sunt bune veniturile din cele 64 luni în care le sunt mai mici decât cele prevăzute în Anexa 1. prin această lege legiuitorul recunoaște că sunt greșite veniturile și dispune revenirea la cuantumul pensiilor din decembrie 2010, însă această greșeală este îndreptată doar parțial, astfel că cererea formulată rămâne parțial cu obiect, pentru că nu se precizează nimic cu privire la diferențele de veniturile din ianuarie 2012 - septembrie 2013, motiv pentru care în subsidiar solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată conform dovezii de la dosar.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele formulate în întâmpinare. Cu privire la Legea nr. 241/2013 arată că acțiunea a rămas fără obiect pentru viitor, având în vedere că s-a dispus revenirea la cuantumul din decembrie 2010, iar cu privire la trecut în art. 2 din această lege se face referire la faptul că diferențele nu se recuperează. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6096 din 8 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
* s-a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâtul M.
A. N., ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul I. I. împotriva pârâților C. S. DE P. A M. A. N. și M. A.
N., ca neîntemeiată.
S-a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de pârât, că emiterea unei noi decizii privitoare la dreptul de pensie ale reclamantului, nu este de natură să conducă la rămânerea fără obiect a prezentei acțiuni, întrucât în cuprinsul acestei decizii nu s-a menționat în mod expres împrejurarea că deciziile anterioare, contestate în cauza de față au fost anulate sau că s-ar fi constatat că ar fi fost emise nelegal.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, că prin Decizia 098143/_
, reclamantului i s-a stabilit pensia militară în cuantum brut de 11942.000 lei vechi, acest cuantum suferind mai multe modificări, pentru ca în luna decembrie 2011 reclamantului să-i fie plătită o pensie în cuantum brut de 4018 lei.
În baza OUG nr. 1/2011, prin decizia nr. 52476/_, reclamantului i s- a revizuit pensia raportat la situația reală a veniturilor obținute și avându-se în vedere stagiul de cotizare realizat, stabilindu-i-se un cuantum brut al pensiei de 2738 lei. Ulterior, prin deciziile nr. 52476/_, nr. 52476/_ și nr. 52476/_, pensia reclamantului a fost revizuită succesiv.
Împotriva deciziilor de revizuire, reclamantul a formulat contestații la Comisia de Contestații din cadrul M. A. N., care au fost soluționate prin Hotărârea nr. 15910/_, în sensul respingerii acestora.
Reclamantul a contestat în cauza de față deciziile de revizuire nr.
52476/_ și nr. 52476/_ .
Asupra alegațiilor reclamantului privitoare la lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire, instanța a reținut că acestea sunt neconforme realității, pensia reclamantului fiind revizuită din oficiu avându-se în vedere prevederile OUG nr. 1/2011, iar nu metodologia de calcul prevăzută de HG nr. 735/2010.
Referitor la suspendarea aplicării H.G. nr. 735/2010 prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., aceasta își poate produce efectele numai între părțile litigante, neavând însă nicio relevanță în prezenta cauză, având în vedere că nu acesta a fost actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de revizuire contestată.
Instanța a reținut că reclamantul a formulat în principal critici ce vizează conformitatea actelor normative emise de legiuitorul român cu prevederile constituționale și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, critici privitoare la încălcarea dreptului său de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, la retroactivitatea legilor privitoare la revizuirea pensiilor militare și la încălcarea principiului drepturilor câștigate.
Privitor la afirmațiile vizând neconformitatea actelor normative cu cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a reținut că instanța de contencios european al drepturilor omului a avut recent posibilitatea de a analiza acest aspect, în cauzele Ana M. Frimu și alții împotriva României, respectiv Constantin Abăluță și alții c. României, cauze respinse ca inadmisibile.
Având în vedere aceste considerente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate de reclamant, instanța a reținut că prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
Ori, în raport de aceste considerații de drept reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de Curtea Constituțională a României, s-a constatat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este în mod vădit neîntemeiată sub aspectul criticilor de neconformitate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și neconstituționalitate invocate de acesta.
Chiar efectuând analiza de proporționalitate reținută, prin Decizia nr. 29/2011 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fi necesar a se aprecia în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare, s-a constatat că în cauza de față reclamantul, prin diminuarea pensiei sale de la cuantumul brut de 4018 e lei la 2738 de lei ca urmare a revizuirii, nu suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), reclamantul nefiind lipsit total de beneficiu social al pensiei, ci doar de acel supliment acordat de stat în virtutea calității sale de fost militar, iar pensia contributivă a acestuia
are un cuantum care nu poate conduce la concluzia că, prin măsura revizuirii pensiei sale de serviciu, i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. Astfel, suma de 2738 de lei este superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în mai 2012 în cuantum de 947 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de
P. și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, ceea ce nu poate avea semnificația unei afectări grave a asigurării existenței materiale a reclamantului.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut, privitor la apărarea reclamantei în sensul că decizia nr. 52476/_ a fost emisă cu încălcarea termenului limită prevăzut de lege, respectiv_, că art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011 nu prevede nicio sancțiune expresă în situația în care nu se respectă termenul prevăzut pentru emiterea deciziilor de revizuire. Mai mult, reclamantul nu a justificat niciun interes în a contesta încălcarea acestui termen, având în vedere că, prin decizia amintită, care revizuiește pensia stabilită prin decizia anterioară nr. 52476/_, cuantumul pensiei cuvenite reclamantei a crescut de la 2738 la 3354 de lei. Mai mult, acest cuantum s-a acordat cu începere de la data de _
, astfel că emiterea cu întârziere a deciziei de revizuire nu a produs nicio vătămare reclamantului nici sub acest aspect.
Reclamantul a înțeles să conteste și corectitudinea stabilirii cuantumului pensiei, arătând că decizia de revizuire nu are la bază o evidență reală a veniturilor, că pârâții nu au făcut dovada corectitudinii și integralității veniturilor și a încadrării în condiții de muncă.
În prezenta cauză, singura probă depusă de reclamant în ceea ce privește cuantumul veniturilor sale, avute în vedere la stabilirea drepturilor la pensie, a fost un tabel în care a evidențiat veniturile sale lunare care sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa 1 la OUG nr. 1/2011, iar acest aspect ar proba, în opinia reclamantului, incorectitudinea veniturilor luate în calcul, întrucât veniturile reale nu puteau fi mai mici decât cele menționate în anexă.
Asupra acestor alegații, instanța a reținut că, potrivit art. 1 alin. 4 din OUG nr. 1/2011, în cazul pensiilor pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
Reclamantul era ținut să își probeze afirmațiile, acesta nu a înțeles să își îndeplinească obligația, susținerile privitoare la anexa 1 din OUG nr. 1/2011 neputând constitui o probă în sensul legii, astfel că s-a constatat că, și sub acest aspect subsidiar, acțiunea formulată apare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I. I.
solicitând în principal, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind sarcina probei și, prin aceasta i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Sarcina probei privind veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia revine pârâților întrucât înscrisurile originare privind veniturile pe care le-a realizat sunt deținute de aceștia. În cauză, "înscrisurile privitoare la pricină"; sunt înscrisurile originare care fac dovada veniturilor realizate de mine de-a lungul carierei de ofițer M.Ap.N., adică statele de plată și ordinele de zi pe unitate. Aceste înscrisuri sunt deținute de M. A. N., motiv pentru care la punctul II din precizarea de acțiune a solicitat ca pârâtul să le depună în copie. Pe lângă
acestea, pentru a putea proba că în tabelul anexat deciziei de revizuire există perioade în care au fost înscrise venituri mai mici decât cele minime prevăzute în Anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011, a solicitat ca pârâtul să depună copie după fișa de personal cu gradele militare și cu funcțiile pe care le-a îndeplinit. De asemenea, pentru a putea verifica dacă s-a făcut încadrarea corectă în condiții de muncă, am solicitat ca pârâtul M.Ap.N. să depună Ordinul M.Ap.N. nr.M.116/_ pentru aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, emis în baza art.7 din H.G. nr. 1294/2001, modificat și completat prin Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. S1019/_, precum și Fișa cu locurile de muncă în care am lucrat și care îi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții.
Instanța de fond i-a respins cererile în probațiune formulate, motivând că la termenul din_ au fost depuse înscrisuri necesare.
Respingerea cererilor în probațiune este neîntemeiată pentru că Certificarea deciziei de revizuire prin semnare și ștampilare nu înseamnă asumarea vreunei răspunderi pentru corectitudine și integralitatea veniturilor în baza cărora s-a făcut revizuirea ci atestă doar faptul că cuantumul pensiei revizuite a fost stabilit pe baza datelor cuprinse în tabelul atașat deciziei și intitulat "Date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare".
Nimeni nu-și asumă nicio responsabilitate pentru corectitudinea datelor cuprinse în tabelul atașat deciziei de revizuire, care nici măcar nu este semnat! Pentru a i se da posibilitatea să facă o minimă verificare a realității și integralității veniturilor lunare cuprinse în tabelul atașat deciziilor pe care le contest ar fi trebuit, cel puțin, ca în acest tabel să fie evidențiate distinct drepturile salariale și cele asimilate acestora, așa cum sunt prevăzute în art.8 al. 1 din Anexa 3 (Metodologia de calcul) la O.U.G. nr.1/2011.
Pentru un număr de cel puțin 68 de luni din activitatea sa veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia sunt mai mici decât cele reale, aspect pe care l-a probat prin depunerea situației cu perioadele în care veniturile menționate în tabelul atașat deciziei de revizuire sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa nr. 1 la O.U.G. nr.1/2011.
Dacă legiuitorul ar fi vrut doar să instituie un criteriu unitar pentru situațiile în care nu se pot identifica veniturile, nu ar fi menționat că acest criteriu îl constituie "cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut" ci ar fi dispus, pur și simplu, că în astfel de situații se vor utiliza veniturile din anexa nr. 1.
Actele din dosarul de pensie depus în copie de pârâta C. de P. S. a M.Ap.N. nu pot suplini înscrisurile a căror depunere a solicitat-o în probațiune deoarece:
- Situația veniturilor realizate lunar emisă de U.M. 02426 C. -N. nu este un înscris originar și, prin urmare, nu poate face dovada indubitabilă a veniturilor sale.
Fișa de pensie este lipsită de relevanță sub aspectul analizat deoarece a fost întocmită în temeiul prevederilor Legii nr.164/2001 conform cărora baza de calcul a pensiei era stabilită prin luarea în considerare doar a veniturilor din ultimele 6 luni (ultima lună) de activitate și nu prin luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate.
Fișa cu locurile de muncă în care a lucrat și care îi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, cu toate completările ulterioare, nu a fost actualizată conform modificărilor și completări lor aduse Ordinului M.Ap.N. nr. M.116/_ prin
Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. Sl019/_ . Actul intitulat "Completare la fișa cu locurile de muncă în care a lucrat col. (r.) I. N. I. " - nedatat și întocmit de un organ necompetent (C.M.Z. B. ) ! - nu cuprinde toate perioadele în care aveam dreptul la încadrarea în condiții diferite de cele normale.
Sarcina probei, impusă conform art.172 C. pr. civ. deținătorului înscrisului privitor la pricină, nu poate fi răsturnată prin simpla depunere de către deținător a unor adeverințe. Dacă s-ar admite această posibilitate, textul legal ar fi golit de conținut.
În consecință, depunerea în probațiune a înscrisurilor doveditoare privind veniturile era (este) absolut necesară întrucât, în lipsa acestora și neavând o altă posibilitate de a verifica realitatea și integralitatea datelor luate în calcul la revizuirea pensiei, recurentul se află într-un dezavantaj evident.
Recurentul a mai arătat că decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută.
Considerentele instanței de fond conform cărora la revizuirea pensiei s-a avut în vedere metodologia de calcul prevăzută de anexa 3 din O.U.G. nr.1/2011 "iar nu metodologia de calcul prevăzută de H.G. nr. 735/2010" și "referitor la suspendarea aplicării H.G. nr. 735/2010 prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., aceasta își poate produce efectele numai între părțile litigante, neavând însă nicio relevanță în prezenta cauză..." sunt greșite.
Instanța de fond a motivat în mod greșit că: "Asupra alegațiilor reclamantului privitoare la lipsa temeiului juridic (?!--n.n-.) al emiterii deciziei de revizuire, instanța reține că acestea sunt neconforme realității...".
Sub acest aspect, se poate observa însă că nicăieri în cererea de chemare în judecată, în actele depuse pe parcursul judecății ori în concluzii nu a făcut referire la lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei ci a invocat netemeinicia datelor privind Veniturile luate în calcul și neconvenționalitatea temeiului juridic sub aspectul imprevizibilității și a caracterului lui nerezonabil.
Limitându-se la evocarea unor argumente de principiu care ar putea justifica revizuirea pensiilor de serviciu în general, instanța de fond nu a făcut o analiză completă și pertinentă a reglementărilor europene și a practicii C.E.D.O. sub aspectul incidenței lor asupra revizuirii pensiei, ajungând astfel la concluzia greșită că acestea nu au fost încălcate.
Arată Revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției legalității ingerinței în dreptul de proprietate. Prin desființarea intempestivă a pensiilor militare de stat aflate în plată și recalcularea/revizuirea lor în baza "principiului" ca și cum s-ar fi contribuit nu se poate vorbi, în nici un caz, de previzibilitate.
În al doilea rând este necesar ca legea sa aibă un caracter rezonabil, cerință care, de asemenea, nu este îndeplinită.Caracterul nerezonabil al reglementărilor privind revizuirea pensiilor militare rezultă, în primul rând, din schimbarea inadmisibilă a naturii juridice a acestora, așa cum a arătat și în cererea de chemare în judecată.
P. le militare nu pot fi calculate pe baza principiului contributivității deoarece contributivitatea se poate aplica doar în cazul acelor activități în care cantitatea și calitatea muncii pot fi apreciate și evaluate anterior încheierii unui contract de muncă și pentru desfășurarea cărora se plătește o contraprestație echivalentă (salariu, retribuție, etc), conform reglementărilor stabilite de Codul muncii.
Activitatea cadrelor militare nu a fost niciodată remunerată cu o "retribuție" sau cu un "salariu" ci cu "soldă". Diferența nu este doar una terminologică, formală, ci este una de fond și ține de esența statutului de militar.
Prin urmare, eroarea fundamentală în procesul de revizuire a pensiilor militare constă în schimbarea inadmisibilă a naturii juridice a acestora. Raportarea pensiei revizuite la veniturile obținute pe parcursul carierei de militar activ prin intermediul "principiului" ca și cum s-ar fi contribuit, apare — dincolo de imposibilitatea dovedirii tuturor veniturilor - ca o măsură nefundamentată, ilogică și chiar aberantă. P. le militare de stat, în acord cu remunerațiile militarilor activi (soldele), au fost acordate întotdeauna ținându-se cont de specificul activității desfășurate ca militar activ dar și de statutul de militar în rezervă.
Pe de altă parte, revizuirea pensiilor militare prin aplicarea principiului "contributivității" nu se poate face în mod corect și complet. Motivul principal este acela că nu există o evidență a veniturilor obținute de către fiecare militar care să fie opozabilă ambelor părți (angajator și angajat) iar crearea unei baze de date complete în acest sens este imposibilă. Această bază de date privind veniturile realizate în trecut nu va putea fi niciodată completă din motive obiective: lipsa unor state de plată, caracterului ilizibil al statelor de plată întocmite cu mulți ani în urmă și redactate cu cerneală de slabă calitate și/sau scrise de mână, etc.
Revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției existentei unui scop legitim și cu nerespectarea condiției proporționalității.
Semnificativ sub aspectul neîndeplinirii cerinței proporționalității este nu doar cuantumul ci, în primul rând, caracterul permanent al anulării pensiei de serviciu și al diminuării cuantumului pensiei, măsură care nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice și cu o perioadă rezonabilă în care statul trebuie să găsească soluții adecvate.
Referitor la practica C.E.D.O., instanța de fond a invocat cauzele "Ana M. Frimu ș.a. contra României" și "Abăluță ș.a. contra României" - ambele respinse ca inadmisibile. Aceste considerente ale Curții, instituie două condiții pentru ca intervenția statului într-un sistem de pensii aflate în plată să fie permisă, condiții a căror îndeplinire în cauză instanța de fond nu a analizat-o.
Prima condiție este aceea ca intervenția să aibă drept scop stabilirea unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, cu alte cuvinte reducerea, în condițiile crizei economice, a cheltuielilor bugetare, în speță a fondului total de pensii. Or, așa cum a arătat mai sus, este evident că această condiție nu este
îndeplinită întrucât fondul total necesar plății pensiilor militare, ca urmare a revizuirii lor, a crescut.
Cea de-a doua condiție impune ca mijloacele folosite să nu se dovedească în mod evident lipsite de un temei rezonabil. Or, lipsa temeiului rezonabil în cazul revizuirii pensiilor militare este evidentă din moment ce nu pot fi identificate toate veniturile realizate, calculul pensiei revizuite făcându-se în mare parte pe baza unor date nereale, prin luarea în considerare a unor venituri mai mici decât cele reale.
În cauza "Ana M. Frimu ș.a. contra României" este vorba de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești; or, revizuirea acestora, spre deosebire de revizuirea pensiilor militare, a dus la scăderea fondului total de pensii și nu a ridicat problema imposibilității dovedirii veniturilor. Prin urmare, în cazul revizuirii pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești ambele condiții enunțate mai sus sunt îndeplinite.
În cauza "Abăluță ș.a. contra României", C.E.D.O. a arătat doar că, dacă sunt respectate condițiile mai sus enunțate, și pensiile militare ar putea fi incluse în sistemul unitar de pensii. Curtea s-a pronunțat însă fără să cunoască faptul că efectul revizuirii pensiilor militare a fost unul contrar scopului declarat inițial (reducerea cheltuielilor) și fără să poată cunoaște dacă veniturile foștilor militari
activi - venituri obținute în cea mai mare parte în urmă cu mulți ani și pentru care nu s-a ținut o evidență opozabilă și accesibilă ambelor părți - mai pot sau nu să fie dovedite. De altfel, cei 307 reclamanți s-au adresat Curții înainte de parcurgerea procedurilor judiciare interne de contestare individuală a deciziilor de revizuire a pensiei.
Prin urmare, invocând deciziile de inadmisibilitate date de C.E.D.O. în cele doua cauze, instanța de fond oprește firul logic al raționamentului acolo unde, prin analogie, s-ar părea că cererea mea trebuie respinsă. Nefăcând nici o referire la condițiile reieșite din considerentele celor două decizii, instanța de fond a ajuns la o concluzie greșită, contrară celei rezultate dintr-un raționament corect și complet.
M. A. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare de stat stabilită conform Legii nr. 164/2001 prin decizia de pensie nr. 098143/2003.
În aplicarea Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei în funcție de veniturile realizate, fiind emisă decizia nr. 52476/_ prin care s-a stabilit o pensie în cuantum brut de 1661 lei.
Prin sentința civilă nr. 1123 din 6 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, menținută în recurs prin decizia civilă nr. 3477/R din 4 septembrie 2012 a Curții de Apel C., s-a respins în mod irevocabil contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Pentru a pronunța această soluție, raportându-se la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele au apreciat că nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1 și că măsura recalculării pensiei militare a reclamantului în temeiul art. 1 lit. c din Legea 119/2010 intră în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice. De asemenea, au fost înlăturate criticile reclamantului referitoare la discriminarea sa în raport de alte categorii socio-profesionale, la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.
După apariția OUG nr. 1/2011, pârâta C. de P. S. a M. A.
N. a emis deciziile nr. 52476 din data de_ și 52476 din data de_ contestate în prezenta cauză, prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 2.738 lei, și respectiv de 2742 lei.
Așadar, prin deciziile nr. 52476/_ și 52476/_ emise de C. de P.
S. a M. A. N., nu a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011 pensia militară pe care reclamantul a avut-o anterior datei de_, ci a fost revizuită pensia acestuia stabilită prin decizia recalculare nr. 52476/_ emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Rațiunea emiterii OUG nr. 1/2011, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de pensionari pe parcursul întregii activități și nu de a transforma militară de stat în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Deși în cauză nu există autoritate de lucru judecat, reclamantul prin acțiunea de față contestă deciziile de revizuire din data de 15 decembrie 2011 și 21 februarie 2012 și solicită anularea acestei decizii invocând aceleași aspecte, și anume încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, coroborat cu art. 14, încălcarea principiului neretroactivității, încălcarea principiului discriminării, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii, ca și în cazul contestației îndreptată împotriva deciziei de recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Cu alte cuvinte, împrejurările pe care recurentul-reclamant le invocă în prezenta acțiune ca fiind motive de anulare a noilor decizii de revizuire a pensiei (respectiv că măsura eliminării pensiei militare este nelegală deoarece ea constituie un drept câștigat, că este discriminatorie, că măsura nesocotește principiul neretroactivității legii, că măsura a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, fără să existe o justificare rezonabilă sau un raport de proporționalitate între măsura luată și mijloacele folosite), au fost verificate și cenzurate în litigiul finalizat irevocabil, care a statuat, așa cum s-a arătat mai sus, că pârâta a emis în mod legal decizia de recalculare a pensiei în temeiul Legii nr. 119/2010.
Așa fiind, recurentul nu mai poate pune în discuție cele dezlegate în mod irevocabil sub aspectul modului în care a avut loc trecerea de la militară de stat stabilită în baza Legi nr. 164/2001 la pensia din sistemul public de pensii.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele dezlegate în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească prin care s-a constatat că decizia de recalculare emisă în baza Legii nr. 119/2010 este conformă exigențelor Convenției, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În condițiile în care în litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ * s- a respins cererea de anulare a deciziei de recalculare, se constată a fi lipsită de temei susținerea recurentului în sensul că decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută.
În ceea ce privește motivul de recurs privind încălcarea dreptului la un proces echitabil și încălcarea dreptului la apărare, se reține că art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 prevede că "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, iar alin. 2 din același articol că "obligația
identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea";.
De asemenea, conform art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011, care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M.
A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul
realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă prevede că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Potrivit art. 125 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie";.
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea apreciază că, în lipsa unor critici concrete formulate de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în Anexa la decizia de revizuire a pensiei și a administrării unui minim probatoriu care să susțină aceste critici, în cauză nu se impunea administrarea ca probe a statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate. Astfel, pe de o parte legea nu prevede o astfel de obligație, instituțiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea fiind răspunzătoare pentru exactitatea datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, iar pe de altă parte, întrucât nu s-au formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei recurentului, o astfel de probă este neconcludentă în cauză.
Recurentul a mai susținut că pentru un număr de cel puțin 68 de luni din activitatea sa veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia sunt mai mici decât cele reale, deoarece sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011.
Curtea reține că în conformitate cu art. 1 alin. 4 din OUG 1/2011 "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
Față de prevederile exprese ale dispoziției legale menționate, chiar dacă veniturile înscrise în anexa deciziei de revizuire sunt mai mici decât cele prevăzute în Anexa 1 din OUG nr. 1/2011, Curtea reține că veniturile menționate în Anexa 1 din OUG nr. 1/2011 se pot utiliza la determinarea pensiei revizuite numai în situația în care nu au fost identificate veniturile lunare individuale realizate, or, recurentul nu este în această situație deoarece pentru determinarea pensiei sale s-au utilizat veniturile pe care acesta le-a obținut în desfășurarea activității.
Drept urmare, se apreciază că în cauză recurentului nu i s-a încălcat nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și nici dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 6096 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: A. M. I.
| ← Sentința civilă nr. 1166/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 12010/2013. Contestație decizie... → |
|---|
