Decizia civilă nr. 3711/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3711/R/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. R. împotriva sentinței civile nr. 4778 din 18 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe pârâtul intimat CASA DE PENSII S. A M. UI A. N. prin M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate, consilier juridic Rîndașu Costică, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în programul Ecris numele reclamantului recurent a fost greșit introdus "C. "; urmând a se proceda la corectarea acestuia în "C. ";.
Se constată că la data de 29 august 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 17 sept 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar cin partea reclamantului recurent note scrise.
La solicitarea instanței, reprezentantul pârâtei intimate arată nu s-a contestat decizia de recalculare și nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4778 din 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. R. împotriva pârâtei C. S. DE P. A M. UI A.
N. ca nefondată.
S-a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul s- a pensionat în baza Legii nr. 164/2001. Prin decizia atacată nr. 78538/_ s-a stabilit un cuantum al pensiei reclamantului de 1910 lei.
S-a apreciat că acțiunea este nefondată, argumentele reclamantului referitoare la nelegalitatea deciziei de revizuire fiind neîntemeiate. Decizia de pensionare aflată în plată nu este cea emisă în temeiul hotărârii de guvern
asupra căreia s-a pronunțat Curtea de Apel C., ci în temeiul O.U.G. nr. 1/2011. În aceste condiții, anularea sau suspendarea H.G. nr. 735/2011 nu a avut nicio influență asupra valabilității deciziei de revizuire a pensiei reclamantului.
Reclamantul a invocat incompatibilitatea legislației privind revizuirea pensiei sale cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și cu art.
14 din CEDO. În această privință, Curtea europeană a drepturilor omului s-a pronunțat în sensul că există o concordanță legislația internă în materie nu este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și cu art. 14 din CEDO, prin decizia de inadmisibilitate din data de 15 mai 2012 în cauza Abăluță contra României, publicată în Monitorul oficial partea I, nr. 586/_ . Este prin urmare inutil să se recurgă la analiza complexă a criteriilor impuse în general de Curtea europeană a drepturilor omului în materia atingerilor aduse dreptului la proprietate, atâta timp cât aceasta s-a pronunțat punctual asupra situației revizuirii pensiilor militare, situație în care se află și reclamantul.
Prin decizia nr. 29/_ Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin respingerea recursurilor în interesul legii referitoare la aplicarea legislației în materie, reținând tocmai că este necesar să se aprecieze de la caz la caz dacă revizuirea pensiei militare a beneficiarului acesteia respectă principiul proporționalității impus cu titlu general de Curtea europeană a drepturilor omului în materia ingerințelor în dreptul de proprietate.
Instanța a precizat faptul că reducerea cuantumului pensiei ca urmare a reducerii impuse de Legea nr. 119/2010 respectă principiul proporționalității. Astfel, înainte de revizuirea pensiei în conformitate cu prevederile menționate reclamantul a arătat că avea o pensie de 2.443 de lei brut, iar ulterior revizuirii, o pensie de 1.910 lei brut. Reducerea operată este de aproximativ 20%, iar cuantumul diminuat al pensiei sale nu îl pune pe reclamant în situația de a fi lipsit de veniturile necesare pentru a se întreține.
Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii, s-a constatat că în această privință s-a pronunțat Curtea constituțională prin deciziile nr. 871/2010 și 873/2010. Decizia nr. 871/2009 exprimă poziția Curții constituționale în sensul că legislația de revizuire a pensiilor militarilor este conformă Constituției României. Nu există nicio decizie a Curții constituționale care să fi constatat neconstituționalitatea vreunei prevederi legată de revizuirea pensiilor militarilor.
Cu privire la încălcarea principiului drepturilor câștigate instanța a constatat principiul dreptului câștigat nu a fost prevăzut niciunde, în legislația internă sau internațională și nici nu a fost recunoscut ca atare în doctrină.
Alegațiile reclamantului referitoare la pierderea gradului său militar sunt cu totul irelevante în cauză. Din punct de vedere legal, însă, revizuirea pensiei reclamantului nu a avut absolut nicio legătură cu pedeapsa degradării militare, nu a însemnat pierderea gradului militar al reclamantului ci doar înlăturarea unui beneficiu acordat de lege militarilor pensionari.
Susținerea că decizia de revizuire a pensiei reclamantului nu a avut la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul a fost neîntemeiată. Astfel, revizuirea pensiei reclamantului s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, respectiv pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M. A. N.
, Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. Aceasta a fost modalitatea principală de revizuire a cuantumului pensiei stabilită de actul normativ indicat, numai în subsidiar prevăzându-se transmiterea de documente doveditoare de către instituțiile de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz.
OUG nr. 1/2011 instituie o prezumție de corectitudine a datelor existente în evidența caselor de pensii sectoriale.
În consecință, instanța a constatat că decizia de revizuire a pensiei reclamantului a fost luată în conformitate cu legislația în vigoare în statul român (Legea nr. 119/2010, O.U.G. nr. 1/2011), legislație conformă Constituției României (conform Deciziilor nr. 871/2010, nr. 873/2010 și nr. 75/_ . ale Curții Constituționale) și Convenției europene a drepturilor omului (decizia de inadmisibilitate CEDO din data de_ Abăluță și alți 306 pensionari militari împotriva României). Instanța a mai constatat că, după cum a arătat anterior, toate argumentele reclamantului au fost neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâi a declarat recurs reclamantul C. R.
solicitând casarea sentinței și anularea Deciziei nr.78538/_ .
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond nu a analizat cu destulă temeinicie solicitările recurentului respingând acțiunea ca nefondată, concluzionând argumentele acestuia ca neîntemeiate. Faptul susținut de instanța de fond că OUG 1/2011 instituie o prezumție de corectitudine a datelor existente în evidența Casei de P. Sectoriale a M. ui A. N. nu poate fi considerată ca lipsită de vicii, atâta timp cât nu are nicio posibilitate să verifice autenticitatea datelor și nici confruntarea cu cei care au cules datele din arhivele militare având în vedere că unitățile la care a lucrat sunt desființate, întrucât nicio adeverință sau decizie nu poartă în clar numele și prenumele operatorilor de date așa cum cere legislația. Așa că are toate motivele să se îndoiască de corectitudinea datelor știind faptul că nu sunt trecute toate veniturile reale.
Arată că ulterior deciziei de recalculare a pensiei, C. de P. S. a M. ui A. N. a emis la_ Decizia de Revizuire Nr. 78538 prin care dreptul la pensie al recurentului a fost revizuit potrivit OUG nr. 1/2011, decizie contestată în temeiul art. 149 alin 1 din Legea nr. 263/2010, comisia de contestații neluând nicio hotărâre în termenul legal de 45 zile.
Susține și arată în continuare că decizia de revizuire contestată este nelegală și netemeinică deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO deoarece a fost privat de un bun, precum și art. 14 din CEDO. De asemenea s-a încălcat principiul neretroactivității, au fost încălcate dispoziții constituționale, respectiv art. 15 alin 2 art. 20 și art. 53. Mai mult, diminuarea cuantumului pensiei nu are un caracter temporar ci unul definitiv, neputând fi calificată ca fiind o măsură excepțională.
Susține și încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 coroborat cu dispozițiile art. 180 alin. 6 și 7 din Legea nr. 19/2000, în acest caz urmând a fi menținut cuantumul în plată în cazul în care în urma recalculării drepturilor de pensie cuantumul acesteia ar fi mai mic decât pensia aflată în plată.
Solicită să se constate și să se aprecieze că numai pensiile recalculate pot fi revizuite potrivit dispozițiilor OUG nr. 1/2011. După cum a arătat decizia de recalculare în baza salariului mediu brut pe economie a fost anulată așa încât aceasta nu mai există. De fapt acest lucru l-a susținut prin întâmpinare și reprezentantul M. ui A. N. . Astfel din moment ce nu a existat din partea recurentului o cerere de revizuire a pensiei apreciază că, pârâta C. de P.
S. nu putea efectua o revizuire din oficiu întrucât nu a existat mai întâi etapa calculării sau recalculării.
Începând cu_ a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 care reglementează cadrul general privind sistemul unitar de pensii publice, așa încât apreciază că orice operațiune de revizuire a drepturilor de pensie reglementată
după acest moment trebuie să circumscrie cadrului general și să respecte procedura și principiile impuse de Legea nr. 263/2010.
Unul dintre principiile instituite atât de Legea nr. 263/2010 cât și de legislația anterioară ce a guvernat sistemul de pensii publice este cel cuprins în dispozițiile art. 169 alin. 5 ( Legea 263/2010) potrivit căruia se menține în plată cuantumul pensiei aflat în plată în situația în care cuantumul aferent punctajului mediu anual rezultat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată.
Este adevărat că în motivarea sa CEDO în cauza Constantin Abaluța și alții împotriva României a subliniat că « deși art. 1 din Protocolul 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat « însă trebuie avut în vedere cadrul general economico-social ce a generat adoptarea actelor normative începând cu sfârșitul anului 2009 și continuând cu 2010. Astfel s-a avut în vedre evoluția crizei economice ce a continuat și în anul 2010 pentru care au fost necesare anumite măsuri pentru menținerea stabilității economice a țării. În aceste condiții în cuprinsul anului 2010 și 2011 s-a susținut că sunt necesare măsuri cu caracter excepțional pentru menținerea acordurilor cu organismele
financiare internaționale, printre acestea aflându-se și transformarea pensiilor militare în pensii de asigurări sociale ( în ultima perioadă, de aproximativ un an și jumătate toți decidenții politici, parlamentarii și guvernul au recunoscut public faptul că s-a greșit și în prezent sunt inițiate demersurile de revenire la sistemul de pensii militare). Daca se are în vedere scopul urmărit prin adoptarea actelor normative sus-menționate, reducerea deficitului bugetar, măsura desființării cu caracter definitiv a pensiilor militare nu respectă condiția proporționalității între interesul general urmărit și dreptul despre a cărui protecție este vorba.
Apreciază că, dat fiind caracterul special al acestora, diminuarea cuantumului pensiei militare trebuia să aibă un caracter temporar, limitat în timp (așa cum caracter temporar, limitat în timp-chiar dacă depășit, iar pentru depășire nu s-a mai pronunțat Curtea Constituționala - a avut și diminuarea cu 25% a salariilor bugetarilor) pentru a nu se încălca și principiul neretroactivității legii și a dreptului câștigat.
CEDO s-a pronunțat în mai multe rânduri în mod expres asupra faptului că dreptul la pensie este un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 iar practica sa a evoluat în timp ajungându-se la concluzia că pensia reprezintă un bun indiferent dacă are la bază principiul contributivitătii sau este stabilită în baza unei legi speciale.
În cauza Muller contra Austriei Curtea a reținut că o reducere a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate. Solicită să se constatate că în cazul de față a avut loc o reducere a cuantumului pensiei ce nu poate fi apreciată ca o reducere nesubstanțială în condițiile în care nu se poate suplini aceasta reducere cu altfel de prestații fiind interzis cumulul pensiei cu salariul și în condițiile în care veniturile luate în calcul nu se dovedesc a fi cele reale sau în totalitatea lor și în condițiile în care
condițiile de muncă din HG 1294/2001 completate și modificate cu HG S- 1019/2010 sunt aplicate discriminatoriu pentru aceleași funcții îndeplinite același număr de ani pe timpul carierei militare, diferită fiind doar data ieșirii la pensie.
Concluzionează că reducerea cuantumului pensiei ă este de natura afectării substanței dreptului de proprietate.
Pârâtul intimat M. A. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin art. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr.19/2000, calculate pe baza veniturilor realizate.
În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis decizia nr. 78538 din 31 decembrie 2010 (f. 31 dosar fond) prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-au recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale în cuantum de
1.441 lei brut, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001.
După apariția OUG nr. 1/2011, pârâta C. de P. S. a M. ui A.
N. a emis decizia nr. 78538 din data de 7 decembrie 2011 (f. 16 dosar fond), contestată în prezenta cauză, prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 1.910 lei.
Prin demersul său judiciar, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei, invocând în principal încălcarea principiului neretroactivității, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește neretroactivitatea,
după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în
interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor de stat ale polițiștilor) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 și OUG nr. 1/2011 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv OUG nr. 1/2011 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art.
1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a prevederilor menționate.
Se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Abaluță și alții c/a României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României, releavantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că "…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii
, Curtea de Apel va înlătura susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la
încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de stat în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.
Recurentul a susținut nulitatea deciziei de revizuire a pensiei pornind de la argumentul potrivit căruia a fost anulată decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Curtea reține că, într-adevăr, prin decizia de revizuire contestată în prezenta cauză, nu a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011 pensia de serviciu pe care reclamantul a avut-o anterior datei de_ ca polițist, ci a fost revizuită pensia acestuia stabilită prin decizia recalculare din_ .
Însă, în prezentul cadru procesual reclamantul nu a contestat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, astfel încât formularea unor critici în legătură cu această decizie nu poate conduce la anularea deciziei de revizuire contestată în prezentul dosar, deoarece legiuitorul a stabilit o procedură de contestare distinctă pentru fiecare dintre deciziile de pensie emise de Casele de P. Sectoriale.
Curtea mai reține că potrivit art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011, care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M.
A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă prevede că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Potrivit art. 125 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie";.
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea apreciază că, în lipsa unor critici concrete formulate de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în Anexa la decizia de revizuire a pensiei și a administrării unui minim probatoriu care să susțină aceste critici, în cauză nu confirmă susținerile recurentului privitoare la întocmirea deciziei de revizuire pe baza unor venituri nereale.
Astfel, instituțiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea sunt răspunzătoare pentru exactitatea datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, iar pe de altă parte, reclamantul nu a formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei.
Curtea constată că reclamantul a beneficiat și de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele pentru care activitatea a fost încadrată în condiții deosebite sau alte condiții de muncă, astfel cum rezultă cu certitudine din anexa la decizia de revizuire, poziția "1. Punctaj anual";, rubricile "majorare grupe";, astfel că și sub acest aspect criticile din recurs se constată a fi nefondate.
Dispozițiile invocate de recurent cuprinse în art. 169 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora "În situația în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(4) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menține acest cuantum până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se obține un cuantum al pensiei mai mare";, nu sunt de natură de a susține pretențiile reclamantului, deoarece se aplică doar în cazul pensionarilor din sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, și care au desfășurat activități în locuri
încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, și care beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
În același sens, nici dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 180 alin. 6 din Legea nr. 19/2000 nu sunt de natură a conduce la nulitatea deciziei contestate, deoarece se refera la pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care au devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. R. împotriva sentinței civile nr. 4778 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr.
_ *, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: B. G. Z.
| ← Sentința civilă nr. 12013/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 355/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
