Decizia civilă nr. 3777/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3777/R/2013
Ședința publică din 30 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. E. împotriva sentinței civile nr. 6091 din 08 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M.
A. N. și M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare de revizuire a pensiei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat S. E., avocat I. V., cu împuternicire avocațială la fila 8 din dosarul de fond, și reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Rîndașu Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent
S. E. a depus la dosar Decizia de revizuire a pensiei nr. 54775 din_ împreună cu tabelul intitulat " Date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare";.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâților intimați arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Arată că a depus la dosar ultima decizie de revizuire a pensiei prin care susține și dovedește că veniturile luate în calcul la revizuirea pensiei nu sunt venituri sigure și, prin urmare, netemeinice, câtă vreme nu sunt depuse în instanță documentele originale care atestă aceste venituri, respectiv statele de plată. Consideră că deciziile de revizuire nu sunt temeinice și se impune anularea acestora.
Mai arată că a fost adoptată Legea nr. 241/2013 prin care legiuitorul stabilește că începând cu luna octombrie 2013 se revine la cuantumul pensiei din luna decembrie 2010. Solicită a se observa faptul că în expunerea de motive la această lege motivul principal ce a determinat adoptarea acestei legi a fost că o mare parte dintre veniturile pensionarilor militari nu pot fi dovedite, ceea ce reclamantul recurent a susținut în mod constant pentru a motiva cererea de anulare a deciziilor de revizuire.
Susține că statul și-a dat seama de schimbarea radicală a modului de calcul al pensiilor militare, însă nu face o reparație integrală, în sensul că nu
dispune și pentru trecut restituirea diferenței de pensie. Solicită obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar în copie dovada justificativă a acestora.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în scris în întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ la data de_ și precizată la data de_, reclamantul S. E. a contestat decizia de revizuire a pensiei nr. 54775/_ emisă de C. de P. S. a M. A. N., solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâții C. de P.
S. a M. A. N. și M. A. N., să dispună constatarea nulității absolute a deciziei de revizuire a pensiei, menținerea deciziei nr. 099921/_ de stabilire a cuantumului pensiei, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia revizuită, precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii precum și anularea Hotărârii nr. 15932 din_ a Comisiei de Contestații din cadrul M.
A. N. .
Prin sentința civilă nr. 6091/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, s-a respins excepția lipsei de obiect invocată prin întâmpinare de paratul M. A. N., ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea formulată si precizata de reclamantul S. E. împotriva pârâților C. S. DE P. A M. A. N. si M. A.
N., ca nefondată.
S-a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de pârât prin întâmpinare, tribunalul a reținut că emiterea unei noi decizii privitoare la dreptul de pensie ale reclamantului, respectiv decizia nr. 54775/_, care a acordat reclamantului mai multe drepturi omise în decizia contestată, nu este de natură să conducă la rămânerea fără obiect a prezentei acțiuni, având în vedere împrejurarea că reclamantul invocă în cererea de chemare în judecată, pe lângă criticile punctuale privitoare la neacordarea unor drepturi precum veniturile prevăzute în anumite adeverințe și împrejurarea încălcării dreptului său de proprietate prin transformarea pensiei militare în pensie guvernată de principiul contributivității, aspect care nu a fost avut în vedere la emiterea deciziei nr. 54775/_ de către pârâtă. Or, incidentul peremptoriu al rămânerii fără obiect al unei cereri poate fi constatat numai în situația în care toate pretențiile deduse judecății au primit o soluționare favorabilă din partea celeilalte părți, aspect care nu se regăsește în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut, în fapt, că prin decizia 099921/_, reclamantului i s-a stabilit pensia militară de stat în cuantum brut de 8306000 lei vechi, acest cuantum suferind mai multe modificări, pentru ca în luna decembrie 2011 reclamantului să-i fie plătită o pensie în cuantum brut de 2823 lei, conform cuponului aflat la fila nr. 20 din dosar.
În baza OUG nr. 1/2011, prin decizia nr. 54775/_, reclamantului i s- a revizuit pensia raportat la situația reală a veniturilor obținute și avându-se în
vedere stagiul de cotizare realizat, stabilindu-i-se un cuantum brut al pensiei de 2122 lei (f. 9).
Ulterior, prin deciziile nr. 54775/_ și 54775/_ a fost din nou revizuită pensia reclamantului, acestuia revenindu-i în final un cuantum de 2664 de lei.
Împotriva deciziilor nr. 54775/_, 54775/_ și nr. 54775/_, reclamantul a formulat contestații la Comisia de Contestații din cadrul M.
A. N., care au fost soluționate prin Hotărârea nr. 15932/_, în sensul respingerii acesteia (f. 92-94).
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011 pensiile prevăzute la art. 1 lit. a si b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu pana la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la data emiterii deciziei de revizuire, iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Asupra alegațiilor reclamantului privitoare la lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire, instanța a reținut că acestea sunt neconforme realității, pensia reclamantului fiind revizuită din oficiu avându-se în vedere prevederile OUG nr. 1/2011, astfel cum reiese din chiar titlul deciziei analizate, respectiv metodologia de calcul prevăzută de anexa 3 la acest act normativ, iar nu metodologia de calcul prevăzută de HG nr. 735/2010.
Mai mult, referitor la suspendarea aplicării H.G. nr. 735/2010 prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., aceasta își poate produce efectele numai între părțile litigante, neavând însă nicio relevanță în prezenta cauză, având în vedere că nu acesta este actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de revizuire contestată.
Reclamantul a formulat în principal critici ce vizează conformitatea actelor normative emise de legiuitorul român cu prevederile constituționale și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, critici privitoare la încălcarea dreptului său de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, la retroactivitatea legilor privitoare la revizuirea pensiilor militare și la încălcarea principiului drepturilor câștigate.
Privitor la afirmațiile vizând neconformitatea actelor normative cu cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a reținut că instanța de contencios european al drepturilor omului a avut recent posibilitatea de a analiza acest aspect, în cauzele Ana M. Frimu și alții împotriva României, respectiv Constantin Abăluță și alții c. României, cauze respinse ca inadmisibile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat principiul statuat în jurisprudența sa anterioară în sensul că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, statele părți la Convenție dispunând de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și
veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți suplimentare din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate de reclamant, vizând încălcarea principiului neretroactivității legii și al principiului drepturilor câștigate, instanța a reținut că prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
Astfel, s-a reținut că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii, întrucât, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătește de la bugetul de stat.
S-a mai reținut de către instanța de contencios constituțional că, această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia, art. 47 alin. 2 din Constituție referindu-se distinct la dreptul la pensie față de cel la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care Legea fundamentala nu le nominalizează.
S-a menționat că, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și
condițiilor de acordare, Constituția instituind mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Curtea Constituțională a concluzionat că singurul drept câștigat al beneficiarilor pensiilor de serviciu îl reprezintă doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, însă legiuitorul s-a conformat acestor dispoziții legale, întrucât textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nefiind afectate de noile reglementări. De asemenea, legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge nici asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Or, în raport de aceste considerații de drept reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de Curtea Constituțională a României, se constată că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este în mod vădit neîntemeiată sub aspectul criticilor de neconformitate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și neconstituționalitate invocate de acesta.
Chiar efectuând analiza de proporționalitate reținută, prin Decizia nr. 29/2011 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fi necesar a se aprecia în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare, se constată că în cauza de față reclamantul, prin diminuarea pensiei sale de la cuantumul brut de 2823 de lei la 2122 de lei ca urmare a revizuirii, nu suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), reclamantul nefiind lipsit total de beneficiu social al pensiei, ci doar de acel supliment acordat de stat în virtutea calității sale de fost militar, iar pensia contributivă a acestuia are un cuantum care nu poate conduce la concluzia că, prin măsura revizuirii pensiei sale de serviciu, i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. Astfel, suma de 2664 de lei este superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în mai 2012 în cuantum de 947 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, ceea ce nu poate avea semnificația unei afectări grave a asigurării existenței materiale a reclamantului.
Reclamantul a înțeles să conteste și corectitudinea stabilirii cuantumului pensiei, arătând că decizia de revizuire nu are la bază o evidență reală a veniturilor, că pârâții nu au făcut dovada corectitudinii și integralității veniturilor și a încadrării în condiții de muncă.
În prezenta cauză, singura probă depusă de reclamant în ceea ce privește cuantumul veniturilor sale, avute în vedere la stabilirea drepturilor la pensie, a fost un tabel în care evidențiază veniturile sale lunare care sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa 1 la OUG nr. 1/2011, iar acest aspect ar proba, în opinia reclamantului, incorectitudinea veniturilor luate în calcul, întrucât veniturile reale nu puteau fi mai mici decât cele menționate în anexă.
Asupra acestor alegații, instanța a reținut că, potrivit art. 1 alin. 4 din OUG nr. 1/2011, în cazul pensiilor pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe
economie. Prin urmare, prin prevederea acestei anexe de către legiuitor s-a urmărit instituirea unui criteriu unitar ce urmează a fi avut în vedere în situația în care nu se pot identifica veniturile realizate lunar de către destinatarii prevederilor OUG nr. 1/2011, aceasta neputând servi drept criteriu de comparație și cenzură în situația în care aceste venituri, cu privire la care există acte doveditoare, sunt mai mici decât cele menționate în anexa 1.
Prin urmare, deși potrivit regulii actor incumbit probatio reclamantul era ținut să își probeze afirmațiile, acesta nu a înțeles să își îndeplinească obligația, susținerile privitoare la anexa 1 din OUG nr. 1/2011 neputând constitui o probă în sensul legii, astfel că se constată că, și sub acest aspect subsidiar, acțiunea formulată apare ca neîntemeiată.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul S. E. împotriva pârâtei C. S. de P. a M. A. N.
, atât asupra celor solicitate în principal, cât și asupra capătului de cerere subsidiar, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. E.
, solicitând în principal, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În susținere, reclamantul a arătat că actele doveditoare pe baza cărora se calculează pensia se află în păstrarea unităților ce aparțin M. A. N.
, căreia îi revine sarcina probei, cu atât mai mult cu cât în 122 de luni veniturile luate în considerare sunt mai mici decât cele din anexa nr. 1 la la O.U.G. nr. 1/2011.
De asemenea art.1 alin.2 din același act normativ prevede că obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin.1 revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
Prin urmare, casa de pensii sectorială i-a revizuit pensia pe baza datelor puse la dispoziție de unitățile M. A. N., întreaga răspundere pentru corectitudinea și integralitatea veniturilor comunicate emitentului deciziilor de revizuire revenind acestui minister.
Se arată că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare consacrat de art.24 din Constituție și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Sarcina probei privind veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia revine pârâților întrucât înscrisurile originare privind veniturile pe care le-a realizat sunt deținute de aceștia. Invocând dispozițiile art. 172 alin. 1 Cod procedură civilă, recurentul a precizat că "înscrisurile privitoare la pricină"; în sensul dispoziției legale menționate sunt înscrisurile originare care fac dovada veniturilor realizate de reclamant de-a lungul carierei de ofițer M.Ap.N., adică statele de plată și ordinele de zi pe unitate. Aceste înscrisuri sunt deținute de M. A. N.
, motiv pentru care a solicitat ca pârâtul să le depună în copie. Pe lângă acestea, pentru a putea proba că în tabelul anexat deciziei de revizuire există perioade în care au fost înscrise venituri mai mici decât cele minime prevăzute în Anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011, a solicitat ca pârâtul să depună copie după fișa de personal cu gradele militare și cu funcțiile pe care le-a îndeplinit. De asemenea, pentru a putea verifica dacă s-a făcut încadrarea corectă în condiții de muncă, a solicitat ca pârâtul M.Ap.N. să depună Ordinul M.Ap.N. nr.M.116/_ pentru aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, emis în baza art.7 din H.G. nr. 1294/2001, modificat și completat prin Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. SI019/_ ,
precum și Fișa cu locurile de muncă în care am lucrat și care îmi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții (Anexa nr.3 la Ordinul M.Ap.N. nr.M.116/_ ).
Consideră recurentul că depunerea în probațiune a înscrisurilor doveditoare privind veniturile este absolut necesară întrucât, în lipsa acestora și neavând o altă posibilitate de a verifica realitatea și integralitatea datelor luate în calcul la revizuirea pensiei, reclamantul este într-un dezavantaj evident. Judecând cauza în lipsa probelor esențiale, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamantului și l-a privat pe acesta de dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului egalității armelor, principiu care impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul.
Recurentul consideră că decizia atacată este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută, respectiv că sunt străine de natura pricinii referirile la dispozițiile H.G. nr.737/2010 și
O.U.G. nr. 59/2011 întrucât acestea vizează pensiile prevăzute la lit. c-h din Legea nr.119/2010.
De asemenea, acesta a mai invocat că revizuirea pensiei încalcă în mod flagrant art.1 din Protocolul nr. l adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, coroborat cu art.14 din Convenție.
Critică și omisiunea instanței de a analiza încălcarea dispozițiilor art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000.
În fine, susține că revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției legalității ingerinței în dreptul de proprietate, neavând caracter previzibil, rezonabil, scop legitim și nefiind proporțională cu caracterul temporar al crizei economice, sens în care apreciază că jurisprudența CEDO (cauzele Frimu și Abăluță) nu sunt incidente, deoarece prima dintre decizii nu se referă la personalul militar, iar a doua decizie s-a pronunțat fără cunoașterea impactului eliminării pensiilor militare asupra bugetului de stat (sporirea cheltuielilor).
Intimatul M. A. N., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al Casei de P. Sectoriale a M. A. N.
a solicitat prin întâmpinare (filele 10-16) respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 prevede că "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, iar alin. 2 din același articol că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea";.
De asemenea, conform art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011 (anexă care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională) "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M.
A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise
perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă prevede că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Potrivit art. 125 din HG nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
"angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie";.
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea apreciază că, în lipsa unor critici concrete formulate de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în Anexa la Decizia de revizuire și a administrării unui minim probatoriu care să susțină aceste critici, în cauză nu se impunea administrarea ca probe a statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate. Astfel, pe de o parte legea nu prevede o astfel de obligație, instituțiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea fiind răspunzătoare pentru exactitatea datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, iar pe de altă parte, întrucât nu s-au formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei recurentului, o astfel de probă ar fi și neconcludentă în cauză.
În plus, atribuțiile instanței sunt de control în ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ, iar nu de efectuare a procedurii administrative în locul pârâtei, astfel încât în condițiile în care înscrisurile solicitate nu au fost depuse inițial la C. S. de P. a M.
A. N., nu pot fi depuse direct în instanță și valorificate de aceasta, întrucât s-ar eluda procedura prevăzută de art. 21 din Anexa la OUG 1/2011. Astfel, chiar dacă susținerile din recurs referitoare la neactualizarea fișei care atestă activitățile desfășurate în condiții deosebite, speciale și alte condiții ar fi
întemeiate, ceea ce însă nu s-a dovedit în cauză, instanța de judecată nu ar putea decât depășindu-și atribuțiile să modifice această fișă de calcul și să dispună valorificarea ei la revizuirea pensiei recurentului.
De altfel, așa cum s-a arătat prin întâmpinarea din recurs, se constată că în cauză proba cu înscrisurile menționate anterior nu a fost solicitată pentru a se anula decizia/iile de revizuire sub aspectul veniturilor concrete pe baza cărora s- a determinat pensia reclamantului, ci pentru a se proba nulitatea deciziei/iilor de revizuire, cu consecința menținerii pensiei militare de stat stabilită conform Legii 164/2001. Drept urmare, și din această perspectivă proba cu înscrisuri solicitată de reclamant apare ca fiind neconcludentă în cauză.
Este eronată interpretarea reclamantului cu privire la art.1 alin 4 din OUG nr. 1/2011, deoarece utilizarea veniturilor din anexa nr. 1 se poate face numai când nu au fost identificate veniturile realizate, ceea ce nu conferă un caracter minimal veniturilor din anexă.
Drept urmare, se apreciază că în cauză recurentului nu i s-a încălcat nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și nici dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea apreciază că analiza trecerii de la sistemul pensiilor militare de stat la pensii de asigurări sociale de stat se putea realiza în cadrul contestației împotriva deciziilor de recalculare, nefiind pertinentă în acest cadru procesual limitat la examinarea respectării principiului contributivității.
Prin urmare apărările privind nelegalitatea deciziei de recalculare datorită emiterii sale de un organ necompetent, ori neconformitatea legislației interne pe care se întemeiază decizia atacată cu reglementările CEDO excede cadrului procesual.
Astfel, contestarea deciziei de revizuire a pensiei în baza OUG nr.1/2011 poate să se întemeieze strict pe argumente privind corectitudinea modului de calcul, fiind străine apărările referitoare la înlocuirea pensiilor militare cu pensiile calculate în baza veniturilor realizate, conform Legii nr.119/2010 și la interpretarea unor decizii CEDO pronunțate în legătură cu acest act normativ.
Pentru aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. E. împotriva sentinței civile nr. 6091 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
D. G. S. | D. | L. | D. C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.M.I.
| ← Sentința civilă nr. 9657/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Decizia civilă nr. 4624/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
