Decizia civilă nr. 3620/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3620/R/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. A T.
Judecători: N. M.
D. C. G. Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr. 8365 DIN_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR,
C. S. DE P. M.A.N. ȘI M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâților intimați C. S. de P. a M. ui A. N. și M. A.
N., consilier juridic Rândașu Costică cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat Ministerul Administrației și Internelor.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâților intimați C.
S. de P. a M. ui A. N. și M. A. N. solicită
instanței a lua act că nu are calitate proceduală pasivă în prezentul process.
Curtea, deliberând, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8365 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulata și precizată de reclamantul
I. împotriva pârâtului M. ADMINISTRATIEI SI I. -CASA DE PENSII S., având ca obiect asigurări sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.1. /_, reclamantului i s-a revizuit pensia în temeiul prevederilor OUG nr.1/2011, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 1337 lei, reținându-se că totalul stagiului de cotizare realizat a fost de 32 ani si 29 zile.
S-a constatat că această decizie a fost contestată la Comisia Centrală de Contestații din cadrul M. ui Administrației si I. care,prin Hotărârea nr. 4387/_, contestația fiind respinsă reținându-se că stagiul total de cotizare si activitatea desfășurată în condiții de muncă cu drept la spor de timp si la vechime au fost stabilite în raport cu datele înscrise în documentele aflate în dosarul său de pensionare.
S-a menționat că potrivit art. 6 alin.l si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna
decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
S-a precizat că pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei s-a menținut în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010, acestuia fiindu-i plătită diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare, astfel că s-a reținut că reclamantului nu i s-a produs nici un prejudiciu prin recalcularea pensiei.
S-a făcut referire la revederile art.11 din H.G.nr.737/2010 care prevăd că pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de Legea nr.119/2010.
S-a observat de instanță că reclamantul a desfășurat activitate ca si cadrul militar pe o perioadă de 10 ani, 5 luni si 29 zile, iar ca si salariat civil 11 ani și 7 luni, stagiul complet de cotizare, conform OUG nr. 1/2011, fiind stabilit la 20 ani calcul care este conform celor consemnate în Carnetul de muncă, astfel că s-a constatat că drepturile au fost calculate în mod corect.
Instanța a reținut că din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul s-a pensionat anterior intrării în vigoare a prevederilor O.U.G.nr.1/2011,când erau în vigoare prevederile Legii nr.19/2000,care prin art.194, recunoștea reciproc stagiile de cotizare între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale în vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă.
S-a constatat că la deschiderea drepturilor cu titlu de pensie intimata a făcut aplicarea prevederilor art.20 din Legea nr.164/2001,lege specială,ulterioară Legii nr.19/2000,potrivit cărora între sistemul pensiilor militare de stat și sistemul public de pensii se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu,respective stagiile de cotizare,în vederea deschiderii dreptului la pensie.
S-a subliniat că esențiale pentru stabilirea drepturilor cu titlu de pensie, sunt contribuțiile pe care asiguratul le-a plătit în timp ce era în activitate, punctajul lunar fiind factorul principal la stabilirea punctajului mediu anual, care se determină prin raportarea drepturilor salariale de care a beneficiat o persoană și la care s-a plătit ori s-au datorat contribuții de asigurări sociale, la câștigul mediu din luna respectivă.
Realizând o comparație între cele două decizii,respectiv cea emisă la data de_ și cea emisă la data de_, instanța a constatat că punctajul mediu anual a crescut de la 1,37737 puncte la 1,82336 puncte și implicit a crescut și cuantumul pensiei, fiind luat în considerare sporul aferent condițiilor de muncă.
Instanța a făcut referire la Decizia nr.873/_ a Curții Constituționale, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția României și că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Instanța a apreciat că pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice, sens în care s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
anul 1972 ,în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria ,arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din Convenție nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește suspendarea HG nr. 735/2010, prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., instanța a reținut că aceasta a avut efecte numai între părți, iar prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
S-a arătat că dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care are următorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.";
Referindu-se la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că aceasta a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți. În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea EDO a arătat că art. 1 din Protocolul 1 la CEDO garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
S-a precizat că în ceea ce privește salariile, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Ca o consecință a celor arătate s-a precizat că dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de Convenție în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Cu referire la jurisprudența CEDO s-a mai arătat că în cauza Hasani c. Croației s-a statuat că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul
respectiv, subliniindu-se larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).
Instanța a observat că din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, instanța a apreciat că situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea Europeană a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească iar în cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Referitor la recalcularea pensiei reclamantului, s-a arătat că această măsură este în acord cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea CEDO statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de CEDO statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular, stabilind în cauza Hasani c. Croației, că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
Raportând jurisprudența arătată la dispozițiile Legii nr. 119/2010, care prevede recalcularea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, instanța a reținut că Statul a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010, precum și faptul că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar.
Referindu-se la poziția Curții Constituționale sub aspectul discutat s-a arătat că prin Decizia nr. 871/2010 aceasta a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, arătând următoarele:
"Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare. Se poate spune că, față de acestea, Constituția instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.";
"Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.";
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. I.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii sunt de nelegalitate sub mai multe aspecte:
Un prim aspect criticat se referă la faptul că nu toate capetele de cerere formulate au fost judecate, unele fiind capitale pentru a da o hotărâre dreaptă cu privire la aspectele solicitate de reclamant, dar nefiind luate de loc în discuție.
În susținerea criticii s-a arătat că nu există nici în ședințele de judecată și nici în motivarea instanței vrea dovadă despre luarea în discuție a capătului de cerere ce vizează gradul militar avut la momentul calculării pensiei pentru limită de vârstă.
Acest fapt a fost apreciat important, deoarece exista diferențe substanțiale de calcul al pensiei de limită de vârstă între gradul de căpitan și de maior.
A arătat reclamantul că aprecierea Instanței, că nu se poate garanta un anume cuantum al pensiei este justificată, dar a precizat că aspectul nu are legătură cu cauza, deoarece el nu a cerut prin nici un petit un anume cuantum, ci numai respectarea drepturilor sale și anume, o pensie la gradul de maior avut la data pensionării pentru limită de vârstă.
În acest sens, a arătat că a furnizat suficiente documente, argumente de drept și de fapt, care demonstrează fără nici un dubiu că nici unui ofițer de carieră nu i se acordă grade onorifice ci grade de merit, care sunt consemnate, trebuie să fie respectate și conduc la acordarea anumitor drepturi diferențiate între grade, cum ar fi și cel al pensiei, în acest sens fiind relevante tabelele cu diferențele de pensie între grade.
Referitor la capătul de cerere reprezentând calculul pentru stagiul militar, recurentul a apreciat că instanța se află în eroare când constată că drepturile au fost calculate în mod corect, deoarece nu poate fi vorba de 29 de zile, toate lunile fiind complete, la dosar nefiind nici o dovadă că ultima lună de stagiu militar a fost incompletă, aspect care are directă legătură cu calculul anilor, deoarece conform art.19 al Legii nr. 164/2001: "în cazul în care din însumarea perioadelor de vechime în serviciu rezultă fracțiuni de cel puțin 6 luni, acestea se întregesc la
un an, iar cele mai mici se neglijează", ca atare 10 ani și 6 luni se rotunjesc la 11 ani, nu la 10 ani.
S-a subliniat că aspectul susmenționat are directă legătură și sporul pentru condiții de muncă deoarece în acest caz, sporul aferent trebuie de 11 ani, nu de 10 ani, fiind aleasă în mod nelegal dar convenabil soluția tăierii unei zile a lunii, ca să fie 10 ani, pentru că altfel, așa cum era corect, trebuia să fie 10 ani și șase luni, rotunjit la 11 ani, iar sporul era tot de 11 ani, rezultând perfect legal un stagiu militar de 22 de ani.
În aprecierea recurentului cererea lui, în sensul celor arătate nu poate fi considerată ca o cerere a unui anume cuantum al pensiei, deoarece reclamantul nu cere altceva decât să fie repus în drepturile sale fără discriminare, la fel ca și toți militarii cărora li s-au calculat corect anii de stagiu, conform celor de mai sus.
În privința stagiului civil a criticat hotărârea întrucât s-a constatat că i s- au calculat corect 11 ani si 7 luni, deși dovezile demonstrează că în realitate sunt în total 15 ani 9 luni și 17 zile, conform calculului al Cărții de muncă.
În privința capătului de cerere nr.4 al acțiunii, este vădit că acesta depinde în totalitate de capetele 2 și 3 ale acțiunii arătând că deși reține instanța că se recunosc "reciproc stagiile de cotizare între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale în vederea deschiderii dreptului ia pensie pentru limită de vârstă", totuși constată că din analiza calculul pensiei făcută conform celor consemnate în Carnetul de muncă, drepturile au fost calculate în mod corect, adică "stagiul complet de cotizare ...a fost stabilit la 20 de ani. A apreciat că din aceste rețineri ale instanței se desprind două chestiuni nefondate și anume:
Carnetul de muncă arată 15 ani 9 luni și 17 zile, nu 11 ani si 7 luni;
Stagiul complet de cotizare este format din suma stagiului militar de 11 ani plus 11 ani (art.19 Legea nr.164/2001), total 22 de ani și a stagiului civil de 15 ani 9 luni și 17 zile, cu un rezultat al stagiului total de 37 de ani 9 luni și 17 zile, pe baza căruia trebuia să se calculeze pensia pentru limită de vârstă, la gradul de maior.
S-a subliniat că calculul este bazat pe dovezile existente din cartea de muncă și a gradului militar de maior acordat pe bază de merit dată anterior pensionării pentru limită de vârstă, în condițiile existente la acea dată, evenimente care nu au nici o legătură cu aprecierile Instanței referitoare la un anume cuantum al pensiei, ci la recunoașterea drepturilor legale bazate pe legi și dovezi ale reclamantului, în raport cu toți colegii militari care au primit pensii conform acelorași legi.
A precizat că în sprijinul confirmării erorilor pe care instanța și-a bazat decizia sa, a recurs la următoarele mijloace pentru a-și confirma suspiciunile:
a telefonat Institutului de Metrologie și i s-au confirmat aprecierile cu privire la calculul lunii complete.
a cerut mai multor persoane să calculeze independent anii de stagiu civil din Cartea de muncă și toate rezultatele au ieșit la fel cu al său.
În drept s-au invocat prevederile art.304 (8) C.pr.civ.
În apărare, pârâtul intimat M. Afacerilor Interne a formulat întâmpinare
prin care a solicitat să se respingă recursul declarat în cauză ca nefondat și să se mențină hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că prin acțiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat anularea Hotărârii Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul M.A.I., precum și a deciziei de revizuire a pensiei emisă de către C. de P. S. a M.A.I. în temeiul OUG nr. 1/2011 și menținerea în plată a pensiei stabilite conform reglementărilor anterioare.
În susținerea întâmpinării au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (1) din
O.U.G. nr. 1/2011, reglementează faptul că: "P. le prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari".
A precizat că, prin adoptarea acestei ordonanțe legiuitorul a considerat necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, la art. 6 din
O.U.G. nr. 1/2011 s-a reglementat ca pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin In plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
S-a precizat că, în considerarea dispozițiilor legale citate recurentul- reclamant a primit începând din luna ianuarie 2011 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie 2010, până la data la care s-a realizat revizuirea pensiei, conform procedurii instituite de O.U.G. nr. 1/2011.
S-a subliniat că, C. de P. S. a M.A.I. așa cum aceasta a precizat a revizuit pensia recurentului-reclamant la_, pe baza principiului contributivității, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, cu obligația de a lua în considerare documentele care atestă veniturile lunare individuale realizate de recurentul-reclamant pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare.
Intimata a arătat că legiuitorul a stipulat în mod imperativ la art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2011 că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către flecare beneficiar, in vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. 1, revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea ", iar la alin. (3) și (4) al aceluiași articol s-a precizat că
"instituțiile prevăzute la alin. 2 transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011", iar "în cazul pensiilor prevăzute la alin. 1, pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie".
S-a evidențiat că în cazul recurentului-reclamant. C. de P. S. a
M.A.I. a procedat la revizuirea pensiei acestuia în baza adeverințelor care atestă veniturile realizate Iu mir, transmise de către unitatea/unitățile în care contestatorul a lucrat.
S-a menționat, pentru susținerea lipsei de temeinicie a criticii că perioadele și veniturile valorificate la determinarea noului cuantum al pensiei rezultă din anexa Ia decizia de revizuire din_, anexă privind datele și elementele care
au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, în care se menționează în clar stagiile de cotizare și veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare, începând cu anul încadrării în muncă până la data trecerii în rezervă, precum și dacă există anumite perioade lucrate pentru care nu au putut fi identificate aceste venituri.
Intimata a arătat că, în cazul recurentului, acolo unde nu au fost trimise de către unitatea/unitățile în care beneficiarul a lucrat, adeverințele care să ateste veniturile realizate lunar, până la termenul legal de_, C. de P. S. a
M.A.I. a procedat Ia revizuirea pensiei pe baza salariului mediu pe economie, urmând ca, pe măsură ce aceste adeverințe vor fi transmise, să fie valorificate în consecință.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, ce pot fi regăsite în motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. 5 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță a reținut că, cu ocazia emiterii deciziei nr. 1. din_ reclamantului i s-a stabilit un cuantum al pensiei de 1337 lei, luându-se în calcul un stagiu de cotizare realizat de 32 ani și 29 de zile, fiind avut în vedere la stabilirea stagiului activitatea desfășurată în condiții de muncă cu drept la spor de timp și la vechime, așa cum rezultă din actele dosarului de pensie.
Raportându-se la înscrierile în carnetul de muncă al reclamantului, instanța a reținut desfășurarea de către aceasta a unei activități ca militar de 10 ani, 5 luni și 29 de zile, iar ca salariat civil 11 ani și 7 luni și raportând această activitate la stagiul de cotizare de 20 ani stabilit de OG nr. 1/2011 a ajuns la concluzia că pensia a fost corect stabilită.
S-a reținut de instanță că reclamantului i-au fost recunoscute stagiile de cotizare și de vechime potrivit art. 20 din Legea nr. 164/2001 și a subliniat că din comparația deciziilor din_ și_ rezultă o creștere a punctajului fiind luat în considerare sporul aferent condițiilor de muncă.
Curtea constată că reținerea instanței cu privire la luarea în calcul a sporului aferent condițiilor de muncă, așa cum este prezentat în adeverința nr. 3851483 din_ (f. 5) invocată de reclamant în susținerea cererii nu este pe deplin justă, întrucât din considerentele hotărârii nu rezultă că această adeverință a fost avută în vedere. Mai mult, creșterea punctajului de la 1. puncte la 1. puncte, așa cum a fost reținută de instanță, nu a fost explicată, lucru ce se impunea întrucât din analiza celor două decizii nr. 1. din_ și nr. 1. din_ nu rezultă o valorificare a condițiilor de muncă la care face referire adeverința sus arătată, în condițiile în care vechimea ca militar reclamantului și vechimea în alte condiții, este aceeași în ambele decizii.
Potrivit adeverinței în discuție pentru activitatea desfășurată de reclamant în perioada_ -_ la stabilirea pensiei se iau în calcul 2 ani pentru un an lucrat, adeverința fiindu-i eliberată reclamantului pentru a-i servi la acordarea sporului de vechime în vederea stabilirii drepturilor de pensie militară de stat.
Se constată din analiza făcută că aspectul nu a fost cercetat de prima instanță.
Tot necercetat apare și stagiul de cotizare total realizat de reclamant, în condițiile în care nu a lămurit neconcordanța dintre stagiul evidențiat de carnetul de muncă, de 37 ani, 9 luni și 17 zile și cel reținut în ambele decizii de revizuire a pensiei de 32 de ani și 29 de zile.
Necercetat este și aspectul invocat prin cerere de reclamant, respectiv cel referitor la modul de calcul al stagiului de cotizare ca militar, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 164/2001 în vigoare la data emiterii deciziilor de revizuire a pensiei, cu atât mai mult cu cât, acest stagiu
este menționat în decizii ca fiind de 10 ani, 5 luni și 29 de zile, iar în buletinul de calcul al stagiului acesta este de 10 ani și 6 luni.
Cele de mai sus relevă că prima instanță nu a făcut o cercetare a fondului cauzei, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 din C.pr.civ. urmează a fi admis recursul și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza aspectele mai sus prezentate, va analiza și influența pe care gradul militar avut de reclamant la data pensionării o are asupra cuantumului pensiei, urmând a administra probele legale, utile și pertinente pentru lămurirea acestor aspecte și a altora, dacă se impune, ca prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale să se prevină orice greșeală, urmărind ca soluționarea cererii reclamantului să fie făcută cu corecta stabilire a faptelor și a aplicării legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr. 8365 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în tot cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
I. A T. N. | M. | D. C. | G. |
GREFIER,
S. -D. G.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: E. B.
| ← Decizia civilă nr. 4329/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 2203/2013. Contestație decizie... → |
|---|
