Decizia civilă nr. 3962/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3962/R/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: C. M.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 310/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată C. TERITORIALĂ DE P. A S. R. DE I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 310 din 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul
P. I. împotriva pârâtei CASA DE PENSII S. A S. R. DE I. reprezentată prin U.M. 0198 B., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia nr. 90888 din_ emisă de C. de P. S. a S. R. de I. s-a stabilit pensia reclamantului pentru limită de vârstă, în sumă de 1.908 lei lunar, începând cu data de_ .
Prin Hotărârea nr. 1155 din_ emisă de Comisia de Contestații P. din cadrul S. R. de I., contestația reclamantului împotriva deciziei susmenționate a fost respinsă, comisia apreciind că a fost corect calculată pensia reclamantului în raport de actele doveditoare anexate și reținând că la data de_ C. de P. S. a emis o nouă decizie de pensie în care a valorificat veniturile înscrise în adeverința nr. 4254407 din_ .
Comisia de contestații a constatat că adeverințele nr. 15 din_, nr. 130 din_ și nr. 2 din_, nu conțin, defalcat, sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat reclamantul, astfel cum prevede art. 165 al. 3 din Legea nr. 263/2010.
Prin contestația introdusă la instanță în prezentul dosar, reclamantul a criticat luarea în considerare, din adeverințele susmenționate, a salariilor tarifare, în loc de salariile brute.
În această privință, instanța a reținut că potrivit art. 103 al. 2 și 5 din Legea 263/2010 pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, care, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa de pensii sectorială competentă, în funcție de ultimul loc de muncă.
Art. 10 al. 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că, pentru perioadele de după
31 martie 2001, în cazul cadrelor militare în activitate, a polițiștilor și
funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) și (2) constituie singurul document pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul anual de la data intrării în vigoare legii.
Pentru perioada anterioară datei de_, dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, iar dovada vechimii în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul cadrelor militare în activitate, a polițiștilor, realizată până la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 se face cu fișa de pensie, fișa matricolă sau alte documente legale.
Conform art. 165 al. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.
(1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
După cum reiese din buletinul de calcul depus la filele 34-44 coroborate cu înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului, pentru perioadele martie 1982 - septembrie 1983, octombrie 1983 - ianuarie 1991 și ianuarie 1991 - mai 1994, vizate și în adeverințele de care s-a prevalat reclamantul, C. de P. S. a S. R. de I. a avut în vedere salariile tarifare lunare înscrise în carnetul de muncă, în conformitate cu prevederile art. 165 al. 1 din Legea 263/2010, mai sus evocate.
Instanța a reținut că au fost corecte susținerile reclamantului referitoare la principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, consacrat de legiuitor ca principiu fundamental prin art. 2 din Legea 19/2000 și preluat, tot ca principiu esențial și de Legea nr. 263/2010.
Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Reclamantul a motivat că, în baza acestui principiu, s-a impus a fi luat în calcul, la stabilirea pensiei sale, veniturile brute obținute conform adeverințelor, iar nu salariile tarifare din carnetul de muncă, pentru că din aceste venituri brute s-a reținut procentul de 15% corespunzător dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat.
Însă, susținerile reclamantului referitoare la reținerea și virarea contribuției de 15% din câștigul brut realizat de salariat nu au fost dovedite prin înscrisurile depuse în probațiune, ba chiar au fost infirmate.
Din examinarea adeverinței nr. 15 din_ s-a putut constata că, deși în luna martie 1994 reclamantul a obținut un "salariu total sau brut"; de 67131 lei, iar în luna februarie 1994 unul de 1. lei, în cele două luni menționate contribuția la pensie a fost egală, de 3432 lei.
De asemenea, în lunile august, septembrie, octombrie 1993 reclamantul a obținut salarii brute diferite, dar contribuția la pensie a fost egală, or în contextul în care cota de contribuție reprezenta un procent fix, de 15%, echivalentul valoric al acestui procent trebuia să fie diferit.
În ce privește adeverințele nr. 130 emisă de Dacia Service C. și nr. 2 din_ emisă de S.C. Constructorul B. M., instanța a constatat că acestea nu au evidențiat sumele virate cu titlu de contribuție la bugetul asigurărilor sociale de stat și nici măcar nu au menționat că s-a reținut cota de 15% din totalul drepturilor, respectiv din totalul salariilor brute consemnate în tabelele întocmite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. I.
solicitând modificarea în tot a sentinței civile atacate și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că decizia de pensionares-a emis cu încălcarea art. 96 alin.2 din Legea nr.263/2010 prin neluarea în calcul la stabilirea punctajului a salariului brut realizat și evidențiat în documentele depuse în probațiune.
Potrivit Legii nr. 3/1977 art. 3, alin 2 coroborat cu art. l alin. (1) din Decretul 389/1972, cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, nu exista obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai unităților socialiste, adică angajatorului, în procent de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, "indiferent de forma în care se realizează aceste venituri.".
Prin Decizia nr. 19/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global.
ICCJ a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Din adeverințele prezentate rezultă fără tăgadă că sumele realizate în acord global sunt incluse în salariul brut.
În adeverințele menționate mai sus, "salarul realizat înseamnă salariul realizat în acord global, conform Legii retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, iar "Compensații Decret 46/1982" este o majorare fixă de salariu conform cu art. 1 lit. b din Decretul nr.46/1982, cu privire la majorarea retribuțiilor tarifare ale personalului muncitor, a alocațiilor de stat pentru copii, a pensiilor și alte drepturi care se acordă în raport de nivelul retribuțiilor sau pensiilor.
Este adevărat că în rubricile " Total salarii brute " și " Total drepturi", la unele rânduri (luni) se cuprind și unele sume cum ar fi: indemnizație de concediu, penalizări, pentru care nu s-a plătit contribuție și nu fac parte din baza de calcul a pensiei, dar care pot fi identificate cu ușurință și eliminate la stabilirea punctajului de pensie.
Cu privire la aprecierea instanței de fond cum că reținerile contribuției de 15% din câștigul brut realizat sunt infirmate de înscrisurile depuse în probațiune, arată că Adeverința nr. 15 din_ are pe ultima coloană, ca titlu
"contrib pensie s", ceea ce înseamnă "contribuție pensie suplimentară". În conformitate cu Legea nr. 3/1977 art. 64 alin. 1 și alin.2 modificată de Decretul nr.232/1986, fiecare angajat trebuia să contribuie cu o cotă de 3% aplicată la salariul tarifar plus sporul de vechime neîntreruptă în aceeași unitate. În plus, fiecare salariat putea să contribuie opțional cu încă 2% din aceeași sumă, astfel
că această contribuție nu putea fi reținută global, ci doar individual Acesta este și motivul pentru care contribuțiile la pensia suplimentară sunt evidențiate în statele de plată.
Legea nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale, construit în jurul unui principiu fundamental, cel al contributivității și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul sau angajatorul a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. Acest principiu fundamental a fost preluat de Legea nr. 263/2010, art.2 lit. c. Neluarea în calcul la stabilirea pensiei a câștigurilor realizate în acord global înseamnă încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Pârâtul SERVICIUL R. DE I. - CASA DE PENSII S., COMISIA DE CONT. AȚII P. DIN CADRUL S. R. DE I. REPREZENTATĂ PRIN U.M.
0198 B. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Drepturile inițiale de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă ale reclamantului au fost stabilite în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, începând cu data de 7 februarie 2012, prin decizia nr. 90888/_ emisă de pârâta C. de P. S. a S. R. de I. și contestată în prezenta cauză (f. 3 dosar fond).
Deși odată cu cererea de pensionare au fost depuse și 3 adeverințe eliberate de foții angajatori, din care reiese că reclamantul a realizând venituri suplimentare ca urmare a muncii prestate în acord global/individual în perioada martie 1982 - mai 1994 și că s-au virat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat, pârâta a emis decizia de pensie fără a lua în considerare aceste venituri.
Față de mențiunile cuprinse în adeverințe, se constată a fi greșită statuarea primei instanțe cu privire la nedovedirea reținerii și virării contribuției de asigurări sociale asupra câștigul brut realizat, aceasta fiind rezultatul interpretării eronate a rubricii "contrib pensie s"; din adeverința nr. 15/_, care într-adevăr este aceeași pentru perioade diferite, dar în realitate reprezintă cuantumul contribuției pentru pensie suplimentară, iar nu al contribuției CAS.
Curtea reține că în conformitate cu art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, iar la alin. 2 se stipulează că pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor cuprinse în anexa nr. 15 a HG nr.
257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare,
indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al treisprezecelea salariu; formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi; formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; indemnizațiile de muncă nenormată; compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Însă, în ceea ce privește sumele realizate cu titlu de acord global, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii, stabilind că: ";În interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că: Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.";
Cum dispozițiile cuprinse în OUG nr. 4/2005 și Legea nr. 19/2000, care au fost interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost preluate cu același conținut în legislația privitoare la sistemul unitar de pensii publice, Curtea apreciază că efectele Deciziei nr. 19/2001 se impun a fi extinse în privința modului de calcul a punctajului mediu anual și în cazul cererilor de pensionare formulate după data de_ .
Referitor la "sporul de vechime"; evidențiat în adeverințe, acesta a fost luat în considerare cu ocazia stabilirii pensiei reclamantului sub formă procentuală, așa cum rezultă din Buletinul de calcul depus la filele 34 și urm. din dosarul fond, motiv pentru care nu se mai impune obligarea pârâtei la o nouă reevaluare a punctajului și sub acest aspect, aceste venituri urmând a fi păstrate.
Cu privire la sumele menționate în adeverințe sub denumirea "indemnizație concediu";, "CO"; sau "CM";, Curtea reține că acestea nu pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei cuvenite reclamantului, întrucât ar contraveni interdicției cuprinsă în anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010.
Aceeași soluție urmează a fi adoptată și cu privire la sumele constând în
"compensații"; reprezentând majorările salariale acordate în temeiul Decretului nr. 46/1982, deoarece aceste sume nu intrau în baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare, în art. 6 alin. 1 din acest act normativ fiind prevăzut că
"…orice alte drepturi și obligații care se determină, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției se stabilesc fără a se lua în considerare majorările de retribuție";.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmează să admită în parte recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în partea acțiunea și va obliga pârâta să emită o nouă decizie de
pensie cu luarea în considerare a veniturilor reprezentând: "salariu realizat"; menționat în Adeverința nr. 2/_ emisă de S.C.M. Constructorul B. M. ;
"salariu realizat"; menționat în Adeverința nr. 130/_ emisă de Dacia Service
C. Feleac SA; "salariu realizat"; și cele menționate la rubrica "plus"; din Adeverința nr. 15/_ emisă de SC Auto Prosper SA, începând cu data de _
, aceasta fiind data pensionării.
De asemenea, va obligă pârâta să plătească reclamantului diferența dintre pensia astfel calculată și cea efectiv încasată, începând cu data de_ .
Vor fi menține restul dispozițiilor din sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 310 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte contestația
formulată de reclamantul P. I. împotriva pârâtei C. TERITORIALĂ DE P. A
S. R. DE I. și în consecință:
Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei a veniturilor reprezentând: salariu realizat menționat în Adeverința nr. 2/_ emisă de S.C.M. Constructorul B. M. ; salariu realizat menționat în Adeverința nr. 130/_ emisă de Dacia Service C. Feleac SA; salariu realizat și cele menționate la rubrica "plus"; din Adeverința nr. 15/_ emisă de S.C. Auto Prosper S.A, începând cu data de_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferența dintre pensia astfel calculată și cea efectiv încasată, începând cu data de_ .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. C. M. I. -R. M.
G.
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: B. G.
| ← Decizia civilă nr. 1040/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 1455/2013. Contestație decizie... → |
|---|
