Decizia civilă nr. 3978/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3978/R/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. T.
Judecători: N. M.
D. C. G. Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 9998/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta U. E., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată
U. E., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 7 octombrie 2013, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului formulat de C. J. de P. C. și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acoredă cuvântul reclamantei intimate cu privire la recursul formulat.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului formulat de C. J. de P. C., susținând motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
Prin cererea depusă la dosar ( fila 15), reclamanta intimată solicită instanței să aibă în vedere la soluționarea prezentului recurs decizia pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 2 octombrie 2013, în dosarul nr._, cauza fiind identică cu a sa.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.9998 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta U. E., împotriva pârâtei C. J. DE P. C. si in consecință: a fost obligată pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantei cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei a sporului in acord global menționat în adeverința nr.165/_ emisă de S.C. METALURGICA S.A. AIUD și în adeverința nr.4707/_ și anexa la aceasta emisă de S.C. IPA S.A. BUCUREȘTI, începând cu data de_, s-au respins restul capetelor de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din dosarul de pensie al reclamantei rezultă că nu s-au luat în considerare veniturile suplimentare ale acesteia indicate în adeverințele susmenționate.
În privința acordului global, instanța a avut în vedere că prin decizia Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în interesul legii nr. 19/2011 s-a statuat în sensul că luarea în calcul este obligatorie dacă sumele plătite cu acest titlu au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
S-a apreciat că deși această decizie s-a pronunțat cu referire la Legea nr. 19/2000, considerentele sale sunt valabile și sub imperiul Legii nr. 263/2010, întrucât din acest punct de vedere între cele două legi nu există diferențe, motiv pentru care instanța va admite acțiunea reclamantei în această privință.
Instanța a apreciat că este neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor morale întrucât reclamanta pe de o parte nu a făcut proba niciunui prejudiciu moral cauzat de pârâtă iar pe de altă parte neplata în cuantumul corect a pensiei reclamantei nu este în sine un fapt cauzator de prejudicii morale, cu atât mai mult cu cât plata urmează să se facă retroactiv, începând cu data de_ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. J. de P. C., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației ca nefondată
.
Prin motivele recursului s-a criticat hotărârea prin aceea că deși a reținut incidența in cauza a Legii nr.263/2011 in vigoare de la_ ale cărei Norme de
aplicare sunt cuprinse in HG nr.257/2011 a încălcat dispozițiile art. 165 ale legii art. 127 alin. 1 si pct VI din Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 care prevăd salariile ce se iau în calcul pentru stabilirea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 și sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, care sunt cele prevăzute în anexa nr. 15 și respectiv sporurile, indemnizațiile șl majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual
În dezvoltarea criticii s-a arătat că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1882 și nr. 240/1982: alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
S-a arătat că instanța de fond introduce in aceeași categorie acordul global
- care nu era spor, ci forma de retribuire, cu premiile și compensațiile.
Susținând critica pârâta a precizat că instanța în mod eronat a reținut aplicabilitatea în speță a Deciziei I.C.C.J nr. 19/_ întrucât decizia a fost dată" In interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 si 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005", acte normative abrogate la data introducerii acțiunii si chiar si instanța de fond recunoaște ca aplicabilitate are Legea nr. 263/2010. Cu referire la această decizie s-a mai arătat că scopul acesteia a fost ca, desi la data pronunțării ei aceste acte normative erau abrogate, având in vedere dispozițiile art. 174 din Legea nr. 263/2010 ea se impunea numai pentru litigiile nesolutionate, aflate pe rolul acestora înainte de intrarea in vigoare a Legii nr.
263/2010, ori pentru cererile de chemare in judecata introduse ulterior împotriva deciziilor de pensionare emise de casele teritoriale de pensii, in conformitate cu Legea nr. 19/2000.
În aprecierea pârâtei și în susținerea criticii Decizia nr.19/2011 nu consacra acordarea în mod automat în acordului global ci trebuie avut in vedere si cele stabilite de Curtea Constituționala prin Decizia 736/2006 (citata in Decizia 19/2011) si anume ca "problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor si dacă s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la punctajul anual constituie probleme de fapt și de aplicare a legii a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești";
Raportându-se la cele arătate de Curtea Constituțională, pârâta a precizat că instanța s-a axat doar pe verificarea condiției virării CAS-lui, ignorând cea de- a doua condiție esențială arătată atât de Curtea Constituțională și de I.C.C.J, și anume dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, condiție esențială raportat la voința exprimată expres si imperativ de legiuitor în art. 165 din Leoea nr. 263/2010 sl art. 127 coroborat cu punctual VI din Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011, ignorând faptul ca aceste sume au fost excluse de legiuitor de la calculul pensiei.
Se observă că din conținutul adeverinței nu rezultă nici o precizare ca acestea au fost incluse In salariul brut, care de altfel nici nu e precizat in adeverința si nici faptul că pentru veniturile din adeverință s-a plătit contribuția de asigurări sociale, ci angajatorul precizează doar la modul general că s-a virat contribuția de asigurări sociale si pentru pensia suplimentară conform legilor în vigoare.
S-a subliniat și faptul că din analiza art.5 al.3 din Legea nr.263/2010 rezultă că dispozițiile Legii nr.19/2000, chiar dacă ar fi fost preluate de la Legea nr.263/2010, nu are relevanță în cauză de vreme ce articolul menționat se referă la veniturile realizate după data de_, iar adeverințele se referă la veniturile anterioare acestei date.
S-a făcut referire și la faptul că art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 vorbește doar de sporuri cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, noțiunea de venituri cu caracter permanent sau câștiguri cum sunt denumite în adeverință, majorări ale retribuției tarifare sau premii neexistând în nici un act normativ. De asemenea se arată că același articol se referă la sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992. au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. iar instanța ignoră voința legiuitorului.
Pârâtul a concluzionat în cadrul criticii că instanța de fond a aplicat în mod eronat cele stabilite de înalta Curte de C. și Justiție, deoarece nu a făcut în nici un fel dovada că acordul global a făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și nici nu avea cum raportat la art. 10, coroborat cu art. 21 din Legea nr. 3/1977(ce reprezenta legislația anterioară datei de 0_ ) care arata ca la calculul pensiei se lua retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, Inclusiv pentru personalul care lucrează în acord.
Prin întâmpinarea depusă la dosar U. E. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinica si legala.
În motivarea întâmpinării se arată că pârâta-recurentă C. J. de P.
C., prin simple afirmații încearcă să înlăture ca dovezi adeverințele de venituri salariale realizate de ea în acord global potrivit legislației anterioare, respectiv a
legii nr. 57/1974, articolul 8,9,117 si Decretul nr. 100/1978 precum si articolul nr. 4 din legea nr. 2/1983.
În sprijinul susținerii a arătat că veniturile suplimentare realizate în acord global, care au avut caracter permanent în înțelesul legii nr. 49/1992, iar o reglementare nouă nu desființează efectul juridic al legilor anterioare care au stat la baza organizării acordului global.
Se arată de asemenea că veniturile suplimentare realizate în acord global s-au acordat în limitele legii 14/1991 (legea salarizării) șl contractului colectiv de muncă (izvor de drepturi), pe societate art. 17, 18, 19, 200 pentru anul 1991, inregistrat la M. Muncii, Prevederi sociale - D G a MOS sub nr. 4833/_
.
În aprecierea reclamantei faptul ca plata acordului global nu s-a făcut lunar ci la interval de cea 3-5 luni, ceea ce coincide cu termenele contractuale ale contractelor de cercetare încheiate între angajator și beneficiarii lucrărilor, nu schimbă natura acordului global permanent în acord cu caracter temporar, asa cum susține CJPC, fără să probeze cu înscrisuri.
În același timp reclamanta a arătat că însăși Legea 263/16 dec/2010, respectiv art. 107, al.3 si al. 4 din această lege, stabilește dreptul la recalcularea pensiei pe baza adeverințelor salariale eliberate de angajator, iar practica Curții de Apel C. este constanta în sensul că sporul de acord global se include în calculul pensiei asemenea și practica Curții de apel București.
Analizând hotărâre a atacată, cu luar ea în considerare a criticilor din
motivele de recurs, Curtea constată că recursul nu este fond at, hotărârea atacată
fiind legală, pentru considerentele ce succed.
În esență, criticile din motivele de recurs se referă la modul de aplicare a disp.anexei 15 pct.6 din HG 257/2011 și a Deciziei nr.19/2011 a I. pronunțată în interesul legii.
În aprecierea asupra criticilor Curtea are în vedere înainte de toate Decizia nr.19/2011, dată în interpretarea art.2 lit.c, art.78 și art.164 alin.1 și 2 din Legea 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG 4/2008, având în vedere caracterul obligatoriu al acesteia pentru instanțe potrivit art.330/7 alin.4 din C.pr.civ. decizie care contrar susținerilor din recurs, își păstrează valabilitatea și sub reglementările Legii 263/2010 și HG 257/2011 anexa 15, observându-se identitatea de reglementare, în materia ce face obiectul dosarului, între prevederile legale invocate și cele avute în vedere la pronunțarea deciziei. Față de o asemenea considerație, nu prezintă relevanță argumentele din recurs potrivit cărora dispozițiile tranzitorii din Legea 263/2010 regăsite în art.174 și 178 face să nu fie aplicabile speței, decizia Înaltei Curți.
În plus, se impune a fi observat că Decizia nr.19/2011 a I. a fost pronunțată la 17 octombrie 2011, ulterior adoptării Legii 263/2010 și HG 257/2011, astfel că nu s-ar putea pune problema că a fost în intenția legiuitorului menținerea în conținutul lor inițial a dispozițiilor din anexa 15 a HG 257/2011, în condițiile în care a avut cunoștință de decizia Înaltei Curți și deci această decizie și-ar fi pierdut valabilitatea.
Critica referitoare la omisiunea instanței de a avea în vedere și condiția că sumele obținute de reclamantă în cadrul acordului global să fi făcut parte din baza de calcul a pensiei, condiție de altfel reținută și în Decizia 19/2011 a I. și Dec.736/2006 a Curții Constituționale, care în cauză n-ar fi îndeplinită, nu este întemeiată.
Este real că pentru perioada solicitată de reclamantă, erau în vigoare dispozițiile Legii nr.3/1977 care la art.10 prevedea că "pensia integrală pentru munca depusă și limită de vârstă se determină în procente din retribuția tarifară..."; și astfel s-ar putea ajunge la concluzia recurentei, în sensul că sumele
obținute din acord global nu ar face parte din baza de clacul a pensiei, însă Î. Curte, cu privire la acest aspect, a arătat în considerente că disp.art.10 din Legea nr.3/1977 au fost modificate prin Legea nr.49/1992 care a extins în baza de calcul în sensul că la stabilirea drepturilor de pensionare erau avute în vedere salariul de bază și o serie de sporuri sau îndemnizații ce nu intraseră anterior în această bază, astfel că au devenit pe deplin aplicabile disp.art.1 și art.2 din OUG 4/2005 care prevedea că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior 1 ap.2001, recalculare care se face cu respectarea disp.Legii 19/2000.
Asupra dispozițiilor din anexa 15 pct.VI din OUG 5/2005 invocate în susținerea recursului, Î. Curte a apreciat că această dispoziție poate fi înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 cât și cu Legea 19/2000, fiind încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr.19/2000 fiind legea- cadru, iar ordonanța fiind dată în aplicarea acestei legi, ajungându-se la considerarea că se încalcă principiul fundamental al contributivității, prevăzut de aceste acte normative cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii anterior datei de 1 aprilie 2001";.
În sensul celor arătate și cu referire la Decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale care a făcut controlul de constituționalitate a pct.VI din anexa la OUG 4/2005, Î. Curte a reținut că această decizie nu exclude "de plano posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ, ci lasă problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor și dacă s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale, de stat pentru veniturile excluse de la punctajul anual, în competența exclusivă a instanțelor judecătorești investite cu soluționarea unor asemenea litigii.
În cauză din adeverința nr.4704/_ emisă de IPA S.A, rezultă cu evidență că în perioada_ -_ reclamanta și-a desfășurat activitatea în acord global conform legii 57/1974, unitatea desfășurându-și activitatea în sistemul acordului global conform Legii 57/1974 art.9 și 11 și Legea 2/1994, art.4 și Decizia nr.100/1978, acordul global constituind forma de retribuție ce a avut caracter permanent în sensul Legii nr.49/1992.
Din aceeași adeverință rezultă că unitatea a plătit inclusiv pentru sumele încasate în acord global de reclamantă, contribuția de asigurări sociale aferente conform dispozițiilor legale în vigoare respective conform Deciziei nr.389/1972.
Din adeverința nr.165/_ emisă de SC Metalurgica Aiud rezultă că parte din sumele încasate de reclamantă în perioada august 1975 - decembrie 1980 sunt realizate în acord global, precum și faptul că au fost calculate și plătite de unitate contribuțiile de asigurări sociale aferente sumelor în favoarea asigurărilor de stat conform legistației în vigoare.
Se observă că în cauză sunt respectate cerințele Deciziei nr.19/2011 a I. și implicit disp.Legii 263/2010, așa cum corect a reținut prima instanță în privința acordului global.
În ce privește precizările solicitate instanței de recurs cu privire la modul de calcul al pensiei cu luarea în considerare și a sumelor încasate de recurent în acord global, ele nu pot fi onorate întrucât este atributul pârâtei să facă acest lucru, instanța fiind investită doar cu legalitatea luării în calcul a acestor sume.
Susținerea din recurs în sensul că nu poate fi făcută dovada că acordul global a făcut parte din baza de calcul a pensiei având în vedere dispozițiile art.10 raportat la art.21 din Legea nr.3/1977 nu poate fi însușită întrucât s-ar contraveni însăși Deciziei nr.19/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție ceea ce
nu poate fi admis, atâta timp cât în argumentele Curții se face referire și la aceste dispoziții legale.
Față de cele arătate, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în privința aspectului de critici, în baza art.312 alin.1 din C.pr.civ., urmează să respingă ca nefondat recursul.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr.9998 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. | T. | N. | M. | D. C. G. |
GREFIER
S. -D. G.
red.N.M./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Z. B.
| ← Sentința civilă nr. 776/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 176/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
