Decizia civilă nr. 4117/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4117/R/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 5881 din 4 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului, solicitând reclamantului recurent să facă referire și la autoritatea de lucru judecat invocată în fața primei instanțe.
Reclamantul recurent arată că nu este vorba despre autoritate de lucru judecat în cauză, pentru că obiectul prezentului dosar în constituie o acțiune în constatare, iar la instanța de fond nu s-a discutat punctual niciodată data înscrierii sale la pensia pentru magistrați. În motivarea sentinței se face referire la faptul că s-a invocat autoritatea de lucru judecat prin întâmpinarea aflată la fila 26, însă nu este vorba despre o întâmpinare ci despre o adresă prin care se trimite dosarul de pensie solicitat de instanță, în care se menționează tangențial că ar fi vorba despre o autoritate de lucru judecat, dar nu se motivează și nu se susține în nici un fel. Pe fond solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, arătând că potrivit dispozițiilor art. 95 și art. 169 din Legea nr. 19/2000 drepturile de pensie se deschid cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare. Cererea s-a a fost înregistrată sub nr. 24499/_
, iar tribunalul prin sentința civilă nr. 2435/2002 a stabilit vechimea în magistratură și i-a acordat toate drepturile de pensie începând cu anul 1999. Casa de pensii a achiesat la pretențiile sale, deoarece nu s-a opus cererii formulate și nu a formulat întâmpinare nici la instanța de fond și nici în recurs. depune concluzii scris. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5881 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., având ca obiect constatarea existenței unui drept, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 2435/C/2002 pronunțată în dosarul nr. 2350/2002 a Tribunalului C., s-a constatat că pârâta în mod nelegal nu a acordat pensia de serviciu reclamantului pentru o vechime în magistratură de 25 ani si 10 luni, fiind obligată la stabilirea unei pensii de serviciu pentru magistrați începând cu data de_ .
Prin Decizia civilă nr. 1940/2002 a Curții de Apel C. s-a menținut soluția de acordare a pensiei de serviciu cu mențiunea că data de la care i se va plăti pensia reclamantului, este_ .
Instanța a constatat astfel că nu a existat nu capăt de cerere expres prin care data acordării pensiei de serviciu să fie_, astfel că instanța a respins această excepție deoarece nu au fost întrunite cele trei condiții de admisibilitate.
Pe de altă parte, acțiunea formulată de reclamant a apărut ca fiind admisibilă, acesta tinzând la valorificarea unui drept, iar nu doar la constatarea unei situații de fapt.
Referitoare la data acordării pensiei de serviciu prin Sentința civilă nr.2435/C/2002, s-a constatat că reclamantul are vechime în magistratură de 25 ani si 10 luni și, prin urmare, i se cuvine pensie de serviciu, această sentință ținând loc de adeverință.
Întrucât această sentință a fost pronunțată la data de_, data acordării pensiei de serviciu este aceasta, întrucât actul care a stabilit calculul pensiei de serviciu a fost sentința conform dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992 întrucât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. nu a emis adeverința necesară. Astfel, prin considerentele Deciziei civile nr. 1940/2002 pronunțate de Curtea de Apel C. în dosar nr. 5691/2002 s-a lămurit faptul că pârâta, C. Teritorială de P. C., s-a aflat în imposibilitate de a recunoaște vechimea reclamantului în magistratură în lipsa unei adeverințe pe care ar fi trebuit să o elibereze Parchetul și, ca o consecință, s-a reținut și imposibilitatea pârâtei de a emite o nouă decizie de pensionare cu calcularea pensiei de serviciu, iar prin dispozitivul acestei decizi s-a dispus modificarea sentinței civile nr. 2435/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 2350/2002 în sensul că data de la care pârâta C. J. de P. urma a plăti pensie reclamantului este cea de _
.
Instanța a reținut că data deschiderii drepturilor la pensie nu este în mod necesar data de la care s-a depus cererea de pensionare, în măsura în care la data depunerii cererii petentul nu îndeplinea condițiile pentru a se constata deschiderea acestui drept. În realitate reclamantul a tins la dobândirea deschiderii drepturilor de pensie de la data de_, în timp ce decizia Curții de Apel C., irevocabilă, a fost în sensul că drepturile de pensie ale reclamantului s- au născut la data de_ . Instanța a reamintit că nu s-a putut reține autoritatea de lucru judecat nefiind întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză. Instanța a reținut că o astfel de cerere putea fi formulată și pe calea dispozițiilor art. 281 1C. proc. civ., însă având în vedere situația reclamantului și modul în care a înțeles să își formuleze acțiunea, instanța a apreciat că aceasta a fost admisibilă și în forma prezentată, raportat la principiul securității raporturilor juridice și la finalitatea concretă a demersului întreprins de reclamant.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamant având ca obiect constatarea existenței unui drept ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. V.
solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin cererea din_, înregistrată la DGMPS- Serviciul P. de Stat C., la nr.24499, a solicitat ca în baza dispozițiilor art.103 alin. (5)din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr.142/1997, să fie înscris la pensia de serviciu pentru magistrați și la actualizarea ei, în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
DGMPS- Serviciul P. de Stat C., prin adresa nr. 24499 din 0l.11.1999 i- a comunicat că pentru a putea beneficia de prevederile art. 103 alin.(5) din Legea nr.92/1992, este necesară o adeverință (tip)cu venitul net pe care l-ar fi realizat din salariul de bază dacă era în activitate la data depunerii cererii.
Întrucât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a refuzat eliberarea adeverinței, susținând că din cartea de muncă nu rezultă că ar avea o vechime în muncă de cel puțin 25 ani necesară pentru a putea beneficia de pensia de serviciu pentru magistrați, a fost silit să apeleze la instanțele de judecată.
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr.2435/C/_, dosar civil nr.2350/2002, i-a admis cererea de chemare în judecată împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., și respectiv, C. J. de P. C. și constatând că are o vechime în registratură de 25 ani și l0 luni, a obligat pe pârâtul de rang I să-i recunoască vechimea în registratură de 25 ani și l0 luni, să emită o adeverință din care să rezulte această vechime, în caz contrar hotărârea să țină loc de adeverință, iar pe pârâta de rang II a obligat-o să emită o nouă decizie de pensie, cu recalcularea vechimii în muncă în raport de cele stabilite prin hotărâre, să-i stabilească pensia de serviciu începând cu data de_ și tot cu această dată să i se plătească pensia recalculată.
De reținut că Tribunalul Cluj, prin sentința amintită mai sus pe lângă plata pensiei recalculate începând cu data de 01.1. a mai dispus și alte măsuri și anume: recunoașterea de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a vechimii în magistratură de 25 ani și l0 luni, și eliberarea adeverinței (tip), în caz contrar, hotărârea să țină loc de adeverință, iar pe C. J. de P. C. a obligat-o să emită o nouă decizie de pensie, cu recalcularea vechimii în muncă în raport de cele stabilite prin hotărâre și stabilirea pensiei de serviciu începând cu data de_, măsuri care au rămas neschimbate prin decizia nr. 1940/2002 a Curții de Apel C. .
Cu toate acestea și cu încălcarea gravă a dispozițiilor ai 169 din Legea nr.19/2000 (în vigoare în acel timp) care dispun cât se poate de clar că drepturile de pensie se plătesc începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. și C. J. de
P. C., au formulat recurs, aceasta a reușit să inducă în eroare completul care au admis recursul Casei Județene de P. C., sentința 2435/C/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj fiind modificată, dar numai în sensul că data de la care recurenta să-i plătească pensia (fără a se preciza care anume pensie) să fie_ .
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost respins ca nefondat prin decizia nr.1940/2002 a Curții de Apel C. .
Pe baza datelor menționate mai sus se poate concluziona că data de_ este cea de la care recurenta urmează să-i plătească pensia recalculată și nicidecum, data înscrierii recurentului la pensia de serviciu pentru magistrați.
Ulterior, chiar și pârâta C. J. de P. C. a considerat măsura dispusă prin decizia de mai sus, ca fiind nelegală și cu adresa nr.11685 din _
, i-a solicitat să prezint adeverința cu pricina, din care să rezulte venitul net pe care l-ar fi realizat dacă era în activitate la data de 0l.11.1999.
Urmare adresei n.11685 din_, la data de_ a depus la C. J. de P. C. adeverința nr.58/VI/9 din_ emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., cu venitul net de la 0l. 11.1999 și cu propunerea de înscriere la pensia de serviciu cu data de 0l.11.1999.
În adeverința de mai sus, depusă la C. J. de P. C. se face mențiunea că datele necesare stabilirii dreptului sunt extrase, identice cu cele din sentința civilă nr. 2435/C/2002 și decizia nr.1940/2002.
Cu toate acestea cei din conducerea Casei Județene de P. C., din motive numai de ei știute, n-au respectat dispozițiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., conținând și pentru viitor să-l considere înscris pentru pensia de serviciu, numai cu data de_ .
Luna următoare, celei în care a fost depusă cererea de recalcularea drepturilor de pensie, fiind o dată stabilită prin dispozițiile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000,, și ca urmare nici Curtea de Apel C. și cu atât mai puțin C. J. de P. C., legal nu aveau dreptul să modifice data de_, să o înlocuiască cu data de_ .
Sentința civilă nr. 5881/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, pronunțată cu încălcarea gravă a dispozițiilor art.95 și art.169 din Legea nr.19/2000, care prevăd cât se poate de clar că drepturile de pensie recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost depusă o cererea de recalculare.
Cererea de înscriere la pensia de serviciu și pentru actualizarea ei a fost înregistrată la Serviciul P. de Stat (denumire din acel timp) la nr.24499 din_ și ca urmare, data de 0l.1.1999, stabilită prin sentința civilă nr.2435/C/2002, pronunțată de Tribunalul Cluj, nu putea legal să fie modificată de nimeni.
Inexactitățile rezultă foarte clar din partea introductivă a hotărârii unde se arată că la termenul din 28.03.20l3 părțile ar fi fost prezente și au pus concluzii, ceea ce nu corespunde adevărului, pârâta lipsind atât la termenul din_, cât și la cel din 28.03.20l3, iar la ultima frază a paginii întâia, partea finală din sentință, se susține că prin decizia nr.1940/2002, Curtea de Apel C. ar fi dispus că data înscrierii la pensie să fie_, ceea ce iarăși nu corespunde adevărului. Recurentul s-a înscris la pensie în toamna anului 1987, iar pentru pensia de serviciu_ .
Erorile grave sunt cuprinse în ultima frază de la pagina întâia, continuată în cea de a 2-a a sentinței nr.5881/04.04.20l3,unde sunt trecute date incredibile, anume, sentința civilă nr.2435/C/2012 și Decizia civilă nr.1240/2002 a Curții de Apel C., hotărâri inexistente în procesele recurentului din anul 2002 și deci nu au nici o legătură cu actualul proces.
Pârâta C. J. de P. C. a formulat întâmpinare prin
care a solicitat respingerea recursului formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărārilor judecătorești și este reglementată de art. 1201 C.civil, ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărārii cu adevărul - "res judicata pro veritate habetur", și de art. 166 C.proc.civ., drept o excepție de fond, peremptorie si absolută.
Principiul autorității de lucru judecat presupune ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărārea unei instanțe ulterioare, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște
limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Potrivit art. 1201 Cod civil, există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
Din cuprinsul art. 166 C.proc.civ., reiese că excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.
Așadar, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesară, pe de o parte, întrunirea triplei identități de elemente: părțile, obiectul și cauza și, pe de altă parte, pronunțarea unei hotărāri judecătorești care a dezlegat fondul cauzei.
Curtea constată că instanța de fond pronunțând hotărârea recurată a procedat în mod greșit atunci când a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. J. de P. C. .
Astfel, se constată că într-o primă judecată, prin sentința civilă nr. 2435/c/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 2350/2002 s-a dispus printre altele obligarea C. J. de P. C. la emiterea unei noi decizii de pensie pentru reclamant, cu recalcularea vechimii în muncă și stabilirea pensiei de serviciu pentru magistrați, începând cu data de 1 noiembrie 2009, precum și la plata acestei pensii începând cu data de 1 noiembrie 2009.
În mod irevocabil prin decizia civilă nr. 1940/2002 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr. 5691/2002, s-a admis recursul declarat de C. J. de P. C., iar sentința a fost modificată în sensul că data de la care recurenta va plăti pensia reclamantului este 16 mai 2002.
În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele:
"(…) Cu privire la recursul formulat de pârâta C. J. de P. C., referitor la data de la care urmează să fie stabilită pensia, instanța găsește recursul ca fiind fondat.
Instanța de fond a obligat-o pe recurentă să stabilească pensia de serviciu pentru reclamant începând cu data de 1 noiembrie 1999 și tot cu această dată să-i achite pensia stabilită.
Hotărârea recurată este greșită în ceea ce privește data de la care s-au stabilit drepturile pentru reclamant, deoarece recurenta nu putea stabili pensia de serviciu în lipsa actului pe care trebuia să-l elibereze Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. . (…)";
Or, această statuare a instanței în legătură cu data acordării pensiei de serviciu nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucāt ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Verificând întrunirea cumulativă a condițiilor de existență a autorității de lucru judecat, Curtea reține că, prima condiție privitoare la identitatea părților este îndeplinită, împrejurarea rezultând din petitul cererii de chemare în judecată, deoarece în ambele litigii reclamantul și-a îndreptat pretențiile împotriva C. J. de P. C. .
Și în privința obiectului, prin acesta înțelegând pretenția afirmată în justiție, adică la ceea ce se pretinde de reclamant prin cererea de chemare în judecată, se constată că acesta este identic, deoarece atât prin prezenta cererea de chemare în judecată, cât și prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2350/2002 al Tribunalului C., astfel cum este redată în considerentele hotărârii pronunțate în acel dosar (f. 11 fond), s-a solicitat stabilirea pensiei de serviciu pentru magistrați începând cu data de 1 noiembrie 1999.
Din perspectiva autorității de lucru judecat, prin cauză se înțelege fundamentul pretenției pe care una din parți îl afirmă împotriva celeilalte părți.
Astfel, se reține că în ambele demersuri juridice ale reclamantului recurent, cauza este aceeași, deoarece atât în primul litigiu, cât și în prezenta cauză
aceasta a invocat faptul că a solicitat calcularea pensie de serviciu, încă din data de 25 octombrie 1999.
Aprecierile recurentului exprimate în cauză, cu privire la nelegalitatea deciziei civile nr. 1940/2002 pronunțată de Curtea de Apel C., prin care s-a admis recursul C. J. de P. C. și s-a soluționat în mod irevocabil primul litigiu, nu sunt de natură să înlăture autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.
Cum, această excepție are caracter absolut, înseamnă că reclamantul nu putea introduce cu succes o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior, în consecință, prin respingerea excepției puterii lucrului judecat, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.1201 și art.166 Cod procedură civilă.
Ca atare nu se mai impune analizarea motivelor de recurs invocate de recurent cu privire la soluția primei instanțe de respingere ca nefondată a acțiunii.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este nelegală, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va admite în parte recursul împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica, în sensul respingerii acțiunii, în cauză existând autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 5881 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu
C. J. DE P. C., existând în cauză autoritate de lucru judecat. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: R. -M. V.
| ← Sentința civilă nr. 1922/2013. Acțiune în constatare | Sentința civilă nr. 3039/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
