Decizia civilă nr. 3788/2013. Alte cereri. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3788/R/2013
Ședința publică din 30 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta
C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 10566 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat C. D., având ca obiect alte cereri - contestație decizie de dare în debit.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 09 septembrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de 16 septembrie 2013, apoi pentru data de 23 septembrie 2013, și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată la data de 20 aprilie 2012, reclamantul C. D. a formulat contestație împotriva Deciziei nr.204/_ emisă de pârâta C. J. DE P. C. solicitând anularea acestei decizii ca nelegală si netemeinică si exonerarea de plata sumei de 60.365 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada_ -_, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 10566/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, s-a admis acțiunea exercitată de reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. si, în consecință, s-a dispus anularea Deciziei nr. 204/_ pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
De asemenea, a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
În fapt, astfel cum reiese din contractul individual de muncă nr._, reclamantul are, începând cu data de_, calitatea de salariat al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase pe durată nedeterminată, având un salariu de bază lunar de 1575 de lei.
Concomitent perioadei în care a fost angajat, reclamantul C. D. a avut și calitatea de pensionar, fiind pensionat din_, încasând, în perioada_ -_, suma de 60.365 de lei cu titlu de pensie, aspecte necontestate de către reclamant.
Prin decizia nr. 204/_ (f. 6), s-a constatat de către instituția pârâtă că în perioada_ -_ s-a plătit și s-au încasat necuvenit de către reclamant
drepturi în sumă de 60.365 de lei cu încălcarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 329/2009 și art. 4 din Ordinul nr. 1730/2009, constând în aceea că a cumulat pensia cu venituri salariale în situația în care pensia netă are un cuantum mai mare decât câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
În drept, potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori
de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
În conformitate cu art. 18 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Totodată, conform art. 20 din același act normativ, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 329/2009, sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripție.
De asemenea, prin art. 23 alin. 1 din același act normativ, angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4).
Din analiza acestor dispoziții legale, instanța a constatat că sunt reale susținerile pârâtei C. J. de P. în sensul că reclamantul a încălcat aceste dispoziții legale prin omisiunea de a-și exprima, în termenul legal de 15 zile de la data intrării în vigoare a legii, opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă.
Cu toate acestea, legiuitorul a menționat în mod expres sancțiunea care intervine într-o astfel de ipoteză, respectiv aceea a încetării de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă. Legiuitorul însă nu a prevăzut drept sancțiune suspendarea drepturilor de pensie. Singurul caz în considerarea căruia s-a prevăzut suspendarea plății pensiei este acela al exprimării exprese a opțiunii în acest sens de către persoana care cumulează calitățile de pensionar și salariat.
Or, în raport de aceste dispoziții legale, nu se poate reține teza pârâtei în sensul că, urmare a neîndeplinirii obligațiilor legale de către reclamant, cât și de către angajatorul său, se impunea recuperarea drepturilor de pensie încasate de reclamant în perioada_ -_ .
Astfel, legiuitorul, în absența exprimării opțiunii de către cei vizați de Legea nr. 329/2009, a acordat prioritate menținerii drepturilor de pensie ale celui care cumulează calitatea de pensionar, cât și de salariat, prevăzând încetarea de drept a raporturilor de muncă. Prin urmare, sumele necuvenit încasate de către reclamant nu pot fi cele privitoare la dreptul de pensie, ci cele încasate, după
intervenirea încetării de drept a contractului individual de muncă, în calitate de angajat al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase, angajator care, pentru nerespectarea dispozițiilor legale, răspunde contravențional, potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr. 329/2009.
Potrivit art. 47 alin. 1 teza I din Constituția României, cetățenii au dreptul la pensie, iar, în conformitate cu art. 53 alin. 1 teza I, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege. Or, în Legea nr. 329/2009, astfel cum s-a reținut anterior, legiuitorul nu a restrâns în mod expres acest drept în sensul suspendării plății pensiei în ipoteza neexprimării opțiunii.
Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea exercitată de reclamantul
C. D. în contradictoriu cu pârâta C. J. De P. C. și a dispus anularea deciziei nr. 204/_ pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
În baza art. 274 alin.1 Cod Procedură Civilă, având în vedere că în cauză a fost formulată de către reclamant o cerere expresă în acest sens, iar pârâta este partea căzută în pretenții, s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 1000 de lei către reclamantul C. D. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. de P. C. , s
olicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
Pârâta invocă expres prevederile art. 19- 23 din Legea nr. 329/2009 în raport de care apreciază că acțiunea reclamantului trebuia respinsă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. D.
a solicitat, in principal - raportat la prev.art.303 coroborat cu art.302 ind. l lit. c si art.306 din Cod de procedură civilă anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate ca temeinica si legala. De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecata in recurs in suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
În susținerea solicitării principale, intimatul precizează că memoriul de recurs depus la dosar cuprinde doar o enumerare a unor prevederi din Legea nr. 329/2009, iar nu și critici concrete, astfel că se justifică anularea recursului.
Cu privire la solicitarea subsidiară menționează, în esență, că reclamantului intimat nu îi sunt aplicabile prevederile Capitolului IV din Legea nr. 329/2009, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase C. neintrând în sfera angajatorilor precizați expres prin aceste dispoziții. Conform art. 188 din Legea nr. 95/2006 acest spital este o instituție publică care nu funcționează nici în cadrul autorităților publice centrale sau locale și nici nu este subordonat acestora, finanțându-se integral din venituri proprii.
De asemenea, reclamantul intimat arată că a încheiat cu Spitalul Clinic de Boli Infecțioase C. un contract individual de muncă cu timp parțial ca urmare a deficitului de personal, sens în care invocă prevederile art. 385 al. 5 din Legea nr. 95/2006.
Apreciază că neexprimarea dreptului de opțiune în termenul legal, conform art. 18 din Legea nr. 329/2009 și art. 7 din Ordinul MMFPS nr. 1370/_, are drept sancțiune doar încetarea contractului individual de muncă, potrivit art. 9 al. 6 din ordinul evocat.
Învederează că angajatorul nu a constatat aceasta cauza de încetare a contractului individual de muncă si nu a declanșat procedura de încetare a CIM - deoarece așa după cum rezulta din adresa nr.349/_ depusa la ITM (care a
inițiat un control pe aceasta linie) angajatorul a considerat ca acest contract individual de munca încheiat cu intimatul, a fost încheiat in condițiile speciale prevăzute de art.385 alin 5 din Legea nr.95/2006, respectiv a Legii 304/2008, cel din urmă act nefiind abrogat.
Consideră că și în măsura în care s-ar reține că intră sub incidența prevederilor Cap. IV din Legea nr. 329/2009, decizia de contestată este nelegală.
Apreciază că noțiunea de "sume încasate necuvenit cu titlu de pensie"; așa cum aceasta se regăsește în prevederile art. 22 din Legea nr. 329/2009, trebuie interpretată prin coroborare cu dispozițiile art. 107 și art. 92 din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 114 lit. k din Legea nr. 263/2010.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009, când erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000, intimatul nu se afla în nici una din situațiile de suspendare a pensiei expres prevăzute de acest act normativ.
În fine, precizează intimatul că potrivit art.9 alin 3 din Instrucțiunile de aplicare a cap. IV din Legea 329/2009, in lipsa declarației prevăzute de art.8 alin 1 lit. c operațiunea de suspendare a pensiei nu poate fi efectuata de către casa de pensii.
Legiuitorul nu a prevăzut și nu a reglementat în Legea nr. 329/2009 că acest cumul al pensiei cu salariul este un caz sau o situație de suspendare a pensiei, care se adaugă cazurilor de suspendare prevăzute de Legea nr. 19/2000, doar prin Legea nr. 263/2010 instituindu-se interdicții în acest sens.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este fondat.
Curtea a respins ca nefondată excepția nulității recursului invocată de către reclamantul intimat prin întâmpinare, reținând incidența prevederilor art. 304 1Cod de procedură civilă.
Referitor la fondul cauzei, reține că prin capitolul IV din Legea nr. 329/2009 legiuitorul a instituit o serie de măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare.
Astfel, conform prevederilor art. 17 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 329/2009, s-a stabilit regula potrivit căreia persoanele care realizează venituri salariale sau asimilate salariilor, potrivit legii, din exercitarea unei activități în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ- teritorială pot cumula aceste venituri cu pensia, ai cărei beneficiari sunt în cadrul sistemului public de pensii sau sistemelor neintegrate sistemului public. Veniturile salariale sau cele asimilate acestora pot fi realizate ca urmare a exercitării unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii.
Teza a doua a alin. (1) al art. 17 coroborată cu art. 18 din lege instituie
excepț ia
de la regula cumulului, stabilind că, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată sau care urmează a fi pusă în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pers o an a cu mul ard ă s au
c are dev ine cu mul ard ă are obl ig aț ia d e a-ș i expr ima în scr is opț iune a între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității, pe de o parte, și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, pe de altă parte.
Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu, în acord cu art. 20 din același act normativ.
Potrivit art. 21, în cazul în care opțiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4), plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opțiunea pentru continuarea activității.
De asemenea, legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 22 că sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripție.
În fine, prin art. 23 s-a reglementat obligația angajatorului de a lua toate măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4), încălcarea acestei obligații fiind considerată contravenție de către legiuitor.
Un prim aspect ce se impune a fi lămurit este acela dacă dispozițiile
prevederile capitolului IV din Legea 329/2009 îi sunt aplicabile sau nu intimatului.
Referitor la această împrejurare, Curtea constată că în perioada de referință_ -_, intimatul a fost angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase C., cu un salariu de bază lunar de 1575 lei (f. 10 fond).
În aceeași perioadă intimatul a beneficiat și de pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 2560 lei lunar.
Conform prevederilor art. 16 din Legea nr. 12/2010 privind bugetul asigurărilor de stat pentru 2010 și art. 15 din Legea nr. 287/2010 privind bugetul asigurărilor de stat pentru 2011, nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru 2010 a fost de 1.836 lei, iar pentru anul 2011 a fost de 2.022 lei.
Curtea constată că pensia de care a beneficiat acesta ( 2560 lei) în perioada de referință a depășit nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anii 2010 și 2011.
De asemenea, reține că acesta și-a desfășurat activitatea la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase C. care, contrar susținerilor reclamantului intimat, este o instituție publică locală, în conformitate cu art. 188 din Legea nr. 95/2006,
Este lipsit de relevanță că această instituție funcționează pe principiul autonomiei financiare, respectiv este finanțată din venituri proprii, câtă vreme prin prevederile art. 17 din Legea 329/2009 se instituie condiția ca angajatorul să fie o instituție publică centrală sau locală, indiferent de forma de finanțare. De asemenea, nu prezintă importanță care au fost motivațiile legale ce au determinat încheierea contractului individual de muncă al reclamantului intimat, esențială fiind încasarea drepturilor salariale în baza acestui contract concomitent cu încasarea drepturilor de pensie. (De menționat că normele evocate sunt aplicabile angajatorilor, indiferent că aceștia fac parte din categoria instituțiilor publice sau al autorităților publice.)
Coroborând aspectele menționate, Curtea concluzionează că reclamantul intimat a fost cumulard în perioada de referință, fiindu-i aplicabile prevederile Cap. IV din legea nr. 329/2009 și, prin urmare, acesta era ținut să le respecte.
Cu toate acestea, constată că reclamantul intimat, deși avea obligația legală de a-și exprima în scris dreptul de opțiune, nu s-a conformat, continuând astfel să cumuleze veniturile.
Încetarea raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă ca urmare a neîndeplinirii obligației privind exprimarea opțiunii nu este singura sancțiune avută în vedere de legiuitor în cazul cumulului.
Pe lângă această consecință, legiuitorul a avut în vedere și cea a suspendării plății pensiei, concluzie care se desprinde din inserarea în capitolul IV a prevederilor art. 22 care statuează că "sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripție";. O altă interpretare ar lipsi de efecte dispozițiile art. 22, inserarea acestora în cadrul acestui capitol apărând ca superfluă.
Este real că Legea nr.19/2000, în vigoare în intervalul_ -_, nu a prevăzut expres un caz de suspendare a plății pensiei în cazul cumulului de venituri, dar această împrejurare nu se poate constitui într-un argument care să conducă la respingerea demersului recurentei, câtă vreme pentru aceeași perioadă a fost în vigoare și capitolul IV din Legea nr. 329/2009 care instituia interdicția cumulului și care are un caracter special față normele generale instituite prin Legea nr. 19/2000, cel din urmă act normativ reprezentând cadrul general în privința posibilității cumulării pensiei cu alte venituri realizate.
Datorită caracterului de normă specială, Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 a continuat să producă efecte și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv ulterior datei de_, prin urmare, interdicția instituită a operat și pentru intervalul_ -_ .
În acest sens a statuat, de altfel, și Curtea Constituțională prin decizia nr. 206/2011, reținând că reglementarea generală - Legea nr. 263/2010 nu a abrogat reglementarea specială anterioară - cap. IV din Legea nr. 329/2009, aceasta păstrându-și apartenența la dreptul pozitiv. Chiar dacă o reglementare generală este ulterioară uneia speciale, aceasta din urmă nu este implicit abrogată decât dacă există vreo dispoziție legală expresă în acest sens. Astfel, în lipsa vreunui text de abrogare expres, își găsește în continuare aplicabilitatea principiul specialia generalibus derogant, și nu lex posteriori derogat priori.
Curtea Constituțională a mai reținut că prin art. 196 lit. ș) din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit că "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] ș) orice alte dispoziții contrare prezentei legi", însă aceste dispoziții constituie o norme de abrogare expresă indirectă, care însă nu au nicio incidență cu privire la Capitolul IV din Legea nr. 329/2009, nefiind în intenția legiuitorului să abroge aceste dispoziții legale.
O atare concluzie se desprinde din faptul că, prin articolul unic din OUG nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, a fost modificat chiar cap. IV din Legea nr. 329/2009.
Dincolo de argumentele deja expuse, Curtea notează că, de altfel, prin Legea 263/2010 s-a reglementat expres prin dispozițiile art. 114 al. 1 lit. k suspendarea plății pensiei în cazul în care pensionarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege, referitoare la cumulul pensiei cu salariul.
În mod constant reclamantul intimat s-a raportat la prevederi din Instrucțiunile pentru aplicarea Capitolului IV din Legea nr. 329/2009, însă Curtea reține că aceste dispoziții, care au un caracter inferior, nu conțin norme contrare celor stabilite prin lege, ca act superior, de altfel, în acord cu art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative, nefiind admisă o interpretare a acestora contra celor stabilite prin lege.
Faptul că angajatorul reclamantului intimat nu a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă, precum și motivele pentru care angajatorul a avut această conduită, lipsa exprimării în scris a opțiunii constituie aspecte ce nu pot profita reclamantului intimat, în condițiile în care acesta își invocă propria culpă de a nu-și fi îndeplinit o obligație impusă de prevederile art. 17 din Legea nr. 329/2009.
În măsura în care Curtea ar valida interpretarea normelor legale evocate propusă de reclamantul intimat, s-ar crea premisele unei inechități în raport de persoanele aflate în aceeași situație cu reclamantul intimat, dar care au înțeles să respecte obligațiile impuse de legiuitor și care și-au exprimat dreptul de opțiune în termenul prevăzut în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază găsește recursul fondat, astfel că în temeiul art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă îl va admite și modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 10566 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în întregime și, în consecință, respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C. D. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
D. G. L. | D. | D. C. G. | C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.M.I.
| ← Decizia civilă nr. 21/2013. Alte cereri. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 3955/2013. Alte cereri. Asigurări sociale → |
|---|
