Decizia civilă nr. 4263/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4263/R/2013
Ședința publică din data de 30 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: C. M.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. G. A. împotriva sentinței civile nr. 7431 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. UI APĂRII N. și M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent av. Iepure V. și reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Rîndașu Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului recurent, arată că dorește să formuleze în probațiune două cereri. Având în vedere motivul de recurs formulat în subsidiar solicită obligarea pârâtului MApN să depună copii după statele de plată pentru a dovedi veniturile pe care le-a realizat reclamantul recurent.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea cererii, pentru motivele dezvoltate la pct. 2.1 din întâmpinare, referitor la răsturnarea sarcinii probei, existând o prezumție relativă de legalitate a actelor existente la dosarul de pensie, a situației cu veniturile lunare care nu a fost contestată de reclamantul recurent într-o anumită perioadă ci în totalitate.
Curtea, după deliberare, față de obiectul acțiunii, înscrisurile depuse în fața instanței de fond și criticile concrete formulate prin memoriul de recurs, apreciază ca nefiind utilă cauzei această probă și o respinge.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că cea de-a doua cerere în probațiune constă în suspendarea judecării prezentului recurs, având în vedere că pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție se află o cauză în care a ridicat o excepție de nelegalitate cu privire la nelegalitatea clasificării H.G. 1019/2010 și OMS 132/2010. Atât în acțiunea principală cât și în principalele motive de recurs a arătat că nu au fost stabilite corect și complet grupele de muncă la revizuirea pensiei. Și MApN a susținut că noile reglementări nu ar fi aplicabile în aceste cauze de revizuire a pensiilor foștilor militari. Pentru a putea preciza în concret pe ce perioadă grupele de muncă nu au fost acordate în mod concret a solicitat declasificarea acestor ordine pentru a putea face precizările necesare. Invocă în acest sens practica unitară a Curții de Apel C. într-o cauză în care a formulat o
cerere similară, în care s-a solicitat să facă dovada că există pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție dosare cu același obiect, motiv pentru care depune și la acest dosar dovada pe care o comunică și reprezentantului pârâților intimați. Având în vedere dispozițiile art. 244 alin.1 pct. 1 C.pr.civ. de soluționarea acelei cauze depinde și soluționarea petitului subsidiar din prezenta cauză. Nu au fost luate în calcul noile condiții deși oamenii au lucrat în aceleași condiții, pe aceleași funcții, în aceleași perioade, ceea ce constituie o discriminare.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea cererii în probațiune, motivat pe faptul că, în primul rând excepția a fost ridicată în alt dosar, în care reclamantul recurent nu este parte, iar eventualul efect al constatării nelegalității clasificării unui ordin și unei hotărâri de guvern are înrâurire numai asupra acelui dosar, nu și asupra altor cauze, iar în al doilea rând, sub aspectul fondului, arată că Legea nr. 263/2010 nu are nici o prevedere similară cu art. 9 din Legea nr. 164/2001 prin care expres se precizează că nu se aplică și cadrelor militare în rezervă, iar H.G. nr. 1224/2001 prevede că se aplică numai cadrelor militare în activitate nu și cadrelor militare în rezervă.
Curtea pune în discuția reprezentantului reclamantului recurent dacă acesta a solicitat în contradictoriu cu MApN sau cu unitățile militare în care și-a desfășurat activitatea, stabilirea altor condiții de încadrare în locurile de muncă, pentru alte perioade decât cele nominalizate în fișa cu locurile de muncă în care a lucrat.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că, cunoaște pe cale neoficială conținutul ordinului așa-zis secret, din care rezultă că sunt niște condiții mai favorabile. Nu putea face o cerere în acest sens fără o bază temeinică. Este adevărat că în principiu o excepție de nelegalitate produce efecte doar în acea cauză, însă aici este o problemă particulară, întrucât o declasificare nu se poate face doar pentru cineva. Se vor putea face precizările necesare în toate cauzele aflate încă pe rol. Nu Legea nr. 263/2101 este aplicabilă în cauză în problema revizuirii pensiilor militare, ci Legea nr. 119/2010 și O.G. nr. 1/2011, ambele acte normative prevăd faptul că stabilirea condițiilor de muncă se face având în vedere ordinul de bază din 2001 cu modificările ulterioare. Nu era cazul să formuleze un astfel de demers.
Curtea, după deliberare, văzând care este pretenția dedusă judecății, va respinge cererea de suspendare, întrucât soluția care urmează a se pronunța în dosarul aflat pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție nu este de natură să influențeze soluția din acest dosar.
Reprezentantul pârâților intimați, la solicitarea instanței, arată că a existat un dosar în care s-a contestat decizia de recalculare, înregistrat sub nr. _
, în rejudecare, la Tribunalul Cluj.
Reprezentantul reclamantului recurent confirmă existența acestui dosar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea formulată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 7431 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ *, a fost respinsă acțiunea formulată și completată de
reclamantul R. | G. | -A. | în contradictoriu cu pârâții C. S. | DE P. |
A M. UI A. | N. | și M. | A. N. B. . |
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia nr. 0113369/_ emisă de M. A. N. .
Ulterior, pensia sa a fost recalculată în temeiul legii nr. 119/2010 și revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, în mod succesiv, fiind stabilit un cuantum de 2.039 lei prin Decizia emisă la data de_ de C. S. de P. din cadrul MApN (f.9). Decizia a fost contestată la Comisia de Contestații din cadrul M.Ap. N, contestația sa fiind respinsă prin Hotărârea nr. 14686/_ .
Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la OUG nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța a reținut că potrivit art.
1 alin. 2 și 3 din OUG nr. 1/2011, nu reclamantului îi revine obligația de a depune la C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.proc.civ..
De asemenea, potrivit art. 1 alin.4 din același act normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia de revizuire a pensiei, "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
Astfel, nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG 1/2011, atât timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 4 alin.4 din OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant pentru că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța a reținut că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, instanța apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M.
A. N. . Nici faptul că termenul de revizuire pensiilor prevăzute de OUG nr. 1/2011 a fost depășit nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizuire emise în temeiul acestui act normativ.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatându-se că aceste dispoziții sunt constituționale, în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor";) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate, constatându-se că normele supuse analizei Curții sunt constituționale.
Instanța de fond a reținut totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța a reținut statuările date prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României și în Cauza Abăluță și alții împotriva României, expuse în Decizia pronunțată l adat de 15 mai 2012.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța a reținut că inițial reclamantul a avut o pensie în cuantum de 29276 lei în decembrie 2010, iar în urma recalculării și revizuirii, cuantumul acesteia a fost stabilit la suma de 2039 lei, astfel că această recalculare și apoi revizuire nu pot avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, acesta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată și completată de reclamant și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. G. A.
, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată; iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare susține că respingerea acțiunii este nelegală și netemeinică pentru motivele pe care le va expune în continuare.
Instanța de fond i-a respins în mod nelegal cererea prin care a solicitat ca pârâții să depună actele originare privind veniturile realizate (statele de plată și ordinele de zi pe unitate) și nu i-a admis cererea prin care a solicitat ca pârâții să facă dovada încadrării corecte în condiții de muncă.
Prin respingerea cererii privind proba cu înscrisurile deținute de pârâtul M.Ap.N., prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituție și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Este evident că dacă unităților în care a lucrat le revine obligația de a depune la casa de pensii sectorială înscrisurile doveditoare cu privire la venituri, demersurile de a obține de la aceleași unități adeverințe privind veniturile ar fi inutile întrucât aceste adeverințe ar conține aceleași date ca și înscrisurile depuse la emitentul deciziilor de revizuire.
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere și să sancționeze faptul că nici casa de pensii sectorială nu a probat realitatea veniturilor cu ocazia emiterii deciziilor de revizuire (tabelele atașate acestor decizii nici măcar nu sunt semnate) și nici M. A. N. nu a făcut această probă în instanță.
În ce privește situația cu cele 88 de luni în care veniturile menționate în tabelele atașate deciziilor de revizuire sunt mai mici decât veniturile minime specificate în Anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011, arată că veniturile reale nu puteau fi mai mici decât cele din Anexa nr. 1 întrucât acelea reprezintă "cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut";. Or, din moment ce veniturile aferente celor 88 de luni sunt mai mici decât cele din Anexa nr. l, adică sunt mai mici decât cele "minime corespunzătoare gradului militar deținut";, înseamnă că nu sunt cele reale.
"Situația veniturilor realizate lunar";, emisă de U.M. 02426 C. -N. și depusă la dosarul cauzei, nu este un înscris originar opozabil "angajatorului"; și
"angajatului"; și, prin urmare, nu poate face dovada indubitabilă a veniturilor realizate. U.M. 02426 C. -N. nu este deținătoarea înscrisurilor originare (state de plată și ordine de zi pe unitate) în baza cărora să poată elibera adeverințe. Pe de altă parte, nu are nici o garanție că datele din statele de plată și din ordinele de zi pe unitate au fost preluate în mod corect și complet de către unitățile care dețin aceste înscrisuri originare. Eliberarea situației privind veniturile - act care trebuie să ateste indubitabil o stare de fapt - trebuie să respecte prevederile legale privind eliberarea adeverințelor.
Deși a solicitat ca pârâții să depună Ordinul M.Ap.N. nr. M.l 16/_ emis în baza art.7 din H.G. nr.1294/2001 modificat și completat prin Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. S1019/_, instanța nu i-a admis această cerere iar pârâții nu au făcut dovada încadrării corecte în condiții de muncă (ultima coloană din tabelul atașat deciziilor de revizuire).
În concluzie, depunerea în probațiune a acestor înscrisuri era (este) absolut necesară întrucât, în lipsa acestora neavând o altă posibilitate de a verifica realitatea și integralitatea datelor luate în calcul la revizuirea pensiei. Judecând cauza în lipsa probelor esențiale a căror administrare a solicitat-o, instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și l-a privat de dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului egalității armelor, principiu care impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul.
A arătat și a motivat în cererea de chemare în judecată că deciziile de revizuire sunt lovite de nulitate absolută întrucât revizuiesc o altă decizie care este lovită de nulitate absolută.
Față de acele motive, consideră - contrar celor arătate în considerentele hotărârii atacate - că suspendarea și anularea H.G. nr.735/2010 prezintă relevanță în sensul că determină inclusiv nulitatea deciziilor de revizuire, nu doar a celor de recalculare.
În considerentele hotărârii recurate nu se face nici o referire la motivul invocat de mine în cererile de chemare în judecată conform căruia prin
diminuarea cuantumului pensiei mele s-au încălcat dispozițiile art.7 al. l din Legea nr.119/2010 coroborate cu cele ale art.180 al.7 din Legea nr.i9/2000.
Revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției legalității ingerinței în dreptul de proprietate. Condiția legalității impune ca legea, în sensul de supremație a dreptului, să aibă un caracter previzibil, cerință care nu este îndeplinită în cauză. De asemenea, impune ca legea să aibă un caracter rezonabil, cerință care nu este îndeplinită în cauză.
Caracterul nerezonabil al reglementărilor privind revizuirea pensiilor militare rezultă, în primul rând, din schimbarea inadmisibilă a naturii juridice a acestora, așa cum a arătat și în cererea de chemare în judecată.
P. le militare nu pot fi calculate pe baza principiului contributivității deoarece contributivitatea se poate aplica doar în cazul acelor activități în care cantitatea și calitatea muncii pot fi apreciate și evaluate anterior încheierii unui contract de muncă și pentru desfășurarea cărora se plătește o contraprestație echivalentă (salariu, retribuție, etc.), conform reglementărilor stabilite de Codul muncii.
Revizuirea pensiilor militare prin aplicarea principiului "contributivității"; nu se poate face în mod corect și complet, motivul principal fiind acela că nu există o evidență a veniturilor obținute de către fiecare militar care să fie opozabilă ambelor părți (angajator și angajat) iar crearea unei baze de date complete în acest sens este imposibilă. Această bază de date privind veniturile realizate în trecut nu va putea fi niciodată completă din motive obiective: lipsa unor state de plată, caracterului ilizibil al statelor de plată întocmite cu mulți ani în urmă și redactate cu cerneală de slabă calitate și/sau scrise de mână, etc.
Revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției existentei unui scop legitim și cu nerespectarea condiției proporționalității.
În cazul particular al pensiilor militare, cerința existenței unui scop legitim (diminuarea cheltuielilor bugetare) nu numai că nu a fost îndeplinită dar s-a obținut efectul contrar. Este deja de notorietate că fondul total destinat plății acestor pensii nu a scăzut ci, dimpotrivă, a crescut.
Semnificativ sub aspectul neîndeplinirii cerinței proportionalității este nu doar cuantumul ci, în primul rând, caracterul permanent al anulării pensiei de serviciu și al diminuării cuantumului pensiei, măsură care nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice.
Scopul legitim al apărării față de criza economică justifică numai măsuri luate pe perioada crizei, deci temporare. Diminuarea pensiilor nu poate constitui, pe termen lung, o măsură proporțională cu situația invocată de inițiatorul proiectului actului normativ privind revizuirea pensiilor militare.
Invocând deciziile date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele "Ana M. Frimu ș.a. contra României"; și "Abăluță ș.a. contra României";, instanța de fond nu a făcut o analiză completă și pertinentă a considerentelor acestora pentru a putea trage o concluzie corectă cu privire la incidența lor în prezenta cauză.
Esențial în motivarea soluțiilor date în cauzele invocate este că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și
veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.
În fapt, aceste considerente ale Curții instituie două condiții pentru ca intervenția statului într-un sistem de pensii aflate în plată să fie permisă, condiții a căror îndeplinire în cauză instanța de fond nu a analizat-o.
Prima condiție este aceea ca intervenția să aibă drept scop stabilirea unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, cu alte cuvinte reducerea, în condițiile crizei economice, a cheltuielilor bugetare, în speță a fondului total de pensii. Or, așa cum a arătat mai sus, este evident că această condiție nu este
îndeplinită întrucât fondul total necesar plății pensiilor militare, ca urmare a revizuirii lor, a crescut.
Cea de-a doua condiție impune ca mijloacele folosite să nu se dovedească în mod evident lipsite de un temei rezonabil. Or, lipsa temeiului rezonabil în cazul revizuirii pensiilor militare este evidentă din moment ce nu pot fi identificate toate veniturile realizate, calculul pensiei revizuite făcându-se în mare parte pe baza unor date nereale, prin luarea în considerare a unor venituri mai mici decât cele reale.
Pe de altă parte, asemănarea cu aceste cauze nu poate fi decât una limitată, pentru că în cauza "Ana M. Frimu ș.a. contra României"; este vorba de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești; or, revizuirea acestora, spre deosebire de revizuirea pensiilor militare, a dus la scăderea fondului total de pensii și nu a ridicat problema imposibilității dovedirii veniturilor. Prin urmare, în cazul revizuirii pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești ambele condiții enunțate mai sus sunt îndeplinite iar în cauza "Abăluță ș.a. contra României";,
C.E.D.O. a arătat doar că, de principiu, și pensiile militare ar putea fi incluse în sistemul unitar de pensii însă cu respectarea condițiilor mai sus enunțate.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul M. A. N.
B.
în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al Casei de pensii sectorială, a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare de stat stabilită conform Legii nr. 164/2001 iar prin aplicarea Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Prin decizia de revizuire contestată în prezenta cauză, nu a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011 pensia militară pe care reclamantul a avut-o anterior datei de_, ci a fost revizuită pensia acestuia stabilită prin decizia recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Rațiunea emiterii OUG nr. 1/2011, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de pensionari pe parcursul întregii activități și nu de a transforma militară de stat în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Reclamantul prin acțiunea de față contestă decizia de revizuire din data de
05 decembrie 2011 și solicită anularea acestei decizii invocând încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, coroborat cu art. 14, încălcarea principiului neretroactivității, încălcarea principiului discriminării, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii, deși transformarea pensiei sale militare s-a realizat
prin decizia de recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 și nicidecum prin decizia de revizuire contestată.
Cu alte cuvinte, împrejurările pe care recurentul-reclamant le invocă în prezenta acțiune ca fiind motive de anulare a noii decizii de revizuire a pensiei (respectiv că măsura eliminării pensiei militare este nelegală deoarece ea constituie un drept câștigat, că este discriminatorie, că măsura nesocotește principiul neretroactivității legii, că măsura a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, fără să existe o justificare rezonabilă sau un raport de proporționalitate între măsura luată și mijloacele folosite), privesc în realitate decizia de recalculare a pensiei prin care pensia militară de care a beneficiat a fost transformată în pensie calculată potrivit principiului contributivității.
O analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele care ar viza decizia de recalculare emisă în baza Legii nr. 119/2010.
În ceea ce privește motivele de recurs, potrivit cărora instanța nu s-ar fi pronunțat asupra cererii prin care a contestat modalitatea de calcul a pensiei stabilite prin decizia atacată și nu a obligat pârâta la depunerea unor înscrisuri în probațiune, încălcându-se astfel dreptul la apărare al reclamantei, se constată că prin contestația dedusă judecății, reclamanta recurentă nu a investit instanța cu o cerere prin care să conteste efectiv punctajul stabilit prin decizia de revizuire a pensiei, susținerea generică în motivarea contestației potrivit căreia determinarea cuantumul pensiei revizuite s-a realizat pe baza mai multor erori, ajungându-se la diminuarea drastică a cuantumului pensiei din cauză că nu s-a făcut dovada corectitudinii și integralității veniturilor cuprinse în tabelul anexat deciziei de revizuire și nici dovada că încadrarea în condiții de muncă este corectă, în conformitate cu Ordinele MAN nr. MS.132/_ și M.116/_, precum și datorită unor inadvertențe și omisiuni existente în același tabel, nu echivalează cu formularea unui capăt de cerere care să investească instanța, în condițiile în care reclamantul nu precizează în concret în ce constau pretinsele erori și care ar fi fost cuantumul corect al venitului ce ar fi trebuit să fie luat în considerare la calcularea punctajului mediu anual precum și la ce perioadă se referă acesta.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și
b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, iar alin. 2 din același articol că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea";.
De asemenea, conform art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011 (anexă care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională) "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M.
A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul
realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă prevede că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Potrivit art. 125 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie";.
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea apreciază că, în lipsa unor critici concrete formulate de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în Anexa la decizia de revizuire contestată și a administrării unui minim probatoriu care să susțină aceste critici, în cauză nu se impunea administrarea ca probe a statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate. Astfel, pe de o parte, legea nu prevede o astfel de obligație, instituțiile în care reclamanta și-a desfășurat activitatea fiind răspunzătoare pentru exactitatea datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, iar pe de altă parte, întrucât nu s-au formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei recurentei, o astfel de probă ar fi și neconcludentă în cauză.
În plus, atribuțiile instanței sunt de control în ceea ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ, iar nu de efectuare a procedurii administrative în locul pârâtei, astfel încât în condițiile în care înscrisurile solicitate nu au fost depuse inițial la C. S. de P. a M. ui
A. N., nu pot fi depuse direct în instanță și valorificate de aceasta, întrucât s-ar eluda procedura prevăzută de art. 21 din Anexa la OUG 1/2011.
În cauza Abaluță și alții c/a României, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție, o soluție similară fiind dată și prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana
M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
Statuările instanței europene potrivit hotărârilor din cauzele menționate sunt obligatorii pentru instanța națională în integralitatea lor, nefiind posibilă o preluare fragmentară a unora dintre considerentele acestora și nici să li se dea o altă interpretare decât cea care rezultă din conținutul lor, cum se încercă de către recurentă prin motivele de recurs.
Recurentul a mai susținut că pentru un număr de cel puțin 88 de luni din activitatea sa veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia sunt mai mici decât cele reale, deoarece sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa nr. l la O.U.G. nr.1/2011.
Curtea reține că în conformitate cu art. 1 alin. 4 din OUG 1/2011 "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de
grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
Față de prevederile exprese ale dispoziției legale menționate, chiar dacă veniturile înscrise în anexa deciziei de revizuire sunt mai mici decât cele prevăzute în Anexa 1 din OUG nr. 1/2011, Curtea reține că veniturile menționate în Anexa 1 din OUG nr. 1/2011 se pot utiliza la determinarea pensiei revizuite numai în situația în care nu au fost identificate veniturile lunare individuale realizate, or, recurentul nu este în această situație deoarece pentru determinarea pensiei sale s-au utilizat veniturile pe care acesta le-a obținut în desfășurarea activității.
Drept urmare, se apreciază că în cauză recurentului nu i s-a încălcat nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și nici dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. G. A. împotriva Sentinței civile nr. 7431 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. C. M. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: R. -M. V.
| ← Decizia civilă nr. 4300/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 1098/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
