Sentința civilă nr. 11140/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 11140/2013Ședința publică din data de 27 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: C. -E. P. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de asigurări sociale având ca obiect contestație decizie de pensionare formulată de reclamantul I. M. F., în contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M.
A. N. și M. A. N. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul pârâților, c.j. Rândașu Costică, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentantul pârâților depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arata că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâților solicită instanței respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulată de reclamant întrucât drepturile de pensie ale tatălui acestuia, I. F. el, au încetat la data decesului acestuia, iar pe numele reclamantului a fost emisă o decizie privind acordarea pensiei de urmaș, care însă nu a fost contestată.
Instanța reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul I.
F. el a chemat în judecata pârâții M. A. N. si C. S. DE P. A M. A.
N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să anuleze ca nelegală Decizia nr. 56468/_ privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011 și a hotărârii Comisiei Centrale de Contestații.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că decizia a cărei anulare o cere este nelegală întrucât s- a pensionat la data de_ ,conform Deciziei nr.0., și in luna octombrie 2010 avea o pensie de 5285 lei brut, iar din ianuarie 2012 pensia i s-a diminuat în mod nelegal la suma de 4563 lei brut, conform Deciziei nr.456468/_ .
Pârâtul M.Ap.N., în nume propriu și in calitate de reprezentant legal al Casei Sectoriale de P.
, a solicitat respingerea acțiunii întrucât această nu are calitate procesuală pasivă raportat la prevederile art.149 alin.1 și art.150 alin.3 și 4 din Legea nr.263/2010.
Pe fond, se arată că reclamantului i s-a emis o nouă decizie de revizuire, cu punere în plată începând cu data de_ .
În ceea ce privește menținerea în plată a deciziei de pensie emisă în temeiul Legii nr.164/2001, trebuie arătat că acest lucru nu poate fi posibil deoarece s-ar încălca dispozițiile legale in vigoare in materia asigurărilor sociale, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.1 din Legea nr. 119/2010, pensiile militare de stat, stabilite în baza Legii nr.164/2001 au devenit pensii de asigurări sociale în înțelesul Legii nr.19/2000. Mai mult, la data pronunțării hotărârii, Legea nr. 164/2001 și Legea nr. 19/2000 au fost abrogate expres prin Legea nr. 263/2010.
De altfel prin O.U.G. nr.1/2011 s-a acordat reclamantului retroactiv pensia cuvenită și diferențele pe lunile ianuarie-februarie 2011, urmând ca până la data de_ să se emită o nouă decizie de pensie recalculată, ținându-se seama de întreaga perioadă contributivă, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial, pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Raportat la cererea contestatorului privind anularea deciziei de recalculare și repunerea în starea anterioară deciziei a cuantumului pensiei lunare, precum si la prevederile OUG nr. 1/2011, acesta precizează că decizia contestată va fi revizuită din oficiu, iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, se mențin în plată cuantumurile pensiei avute în luna decembrie 2010 (f.12-17).
În drept sunt invocate prevederile art.115-118 Cod pr.civ., Legea nr. 119/2010, Legea nr.
263/2010, art.1 alin.1, art.6 al.1 și 2 din OUG nr.1/2011.
Prezentul dosar s-a format prin disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul I. M. -F., în calitate de moștenitor al defunctului I. F. el, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr.56468/_ privind revizuirea pensiei în baza OUG nr.1/2011, emisă în favoarea antecesorului său și menținerea în plată a pensiei stabilite prin Legea nr. 164/2001.
În motivarea cererii, intervenientul a arătat că tatăl lui, reclamantul I. F. el, a decedat la data de_ și că este masterand, cursuri de zi, la Universitatea de Medicină și farmacie "Iuliu Hațieganu";, motiv pentru care a solicitat Casei de P. Sectoriale a M.Ap.N. acordarea în favoarea sa a pensiei de urmaș(f.16)
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia nr.0. /_, reclamantului, decedat la data de_, i s-a stabilit pensia de serviciu,actualizată în luna decembrie 2010, în cuantum brut de 5285 lei. Ulterior, în baza Legii nr. 119/2010, reclamantului i s-a recalculat pensia pe baza salariului mediu brut pe economie, stabilindu- i-se un cuantum al pensiei de 4563 lei, prin Decizia nr.56488/_ (f.43,51)
Împotriva Deciziei nr.56468/2011 reclamantul a formulat contestație la Comisia de Contestații din cadrul M. A. N., care prin Hotărârea nr.16593/_, a respins contestația acestuia, reținând că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă cu aplicarea corectă a prevederilor art.5 alin.4 din Legea nr. 119/2010.
De asemenea s-a reținut că titularul drepturilor cu titlu de pensie a decedat la data _
,conform Certificatului de deces seria DZ nr.1., eliberat de către S.P.C.L.E.P.DEJ.
Potrivit art. 6 alin.1 si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire ,iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei s-a menținut în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare și ca atare reclamantului nu i s-a produs niciun prejudiciu prin recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.G.nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de Legea nr.119/2010. Acest act normativ a fost abrogat prin art.4 din O.U.G. nr.59/_
care, în anexă,cuprinde Normele metodologice privind revizuirea pensiilor prevăzute la art.1 lit.c-h din Legea nr.119/2010.
Referitor la suspendarea H.G. nr. 735/2010, prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj, aceasta are efecte numai între părți, iar prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
De altfel Curtea Constituțională, prin Decizia nr.873/_, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția României. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
Dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care are arată că "orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale; nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
Prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, arătând următoarele:
"Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare. Se poate spune că, față de acestea, Constituția instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres";.
La fel, prin Decizia nr.919/_, Curtea Constituțională a României a arătat că dispozițiile Legii privind aprobarea O.U.G. nr.1/2011 sunt constituționale, având în vedere consecințele practice ale intrării în vigoare a Legii nr.119/2010, respectiv lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare,impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor, prin Legea nr. 119/2010,să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Potrivit unei practici constante a Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul la pensie intră în sfera noțiunii de "bun"; potrivit art.1 din Protocolul 1 la Convenție, referitor la protecția dreptului la proprietate, dar tot potrivit jurisprudenței Curții, trebuie verificat dacă ,raportat la realitățile speței
,există o astfel de încălcare sau limitare.
Conform jurisprudenței CEDO, limitarea proprietății trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul urmărit. Or în speță, intervenția statului s-a făcut prin lege, așa cum prevede art.1 din Protocolul adițional iar scopul avut în vedere a fost, potrivit art.1-5 din Legea nr.119/2010 a fost acela de a recalcula pensiile de serviciu ale beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în funcție de toate veniturile realizate pe parcursul întregii cariere. Cu privire la principiul proporționalității, acesta presupune existența unui echilibru just între scopul vizat și mijloacele folosite.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în anul 1972 ,în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria ,arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din Convenție nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.";
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți.
În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea a arătat că art. 1 din Protocolul 1 l garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum. În ceea ce privește salariile, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de Convenție în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Curtea a arătat, în cauza Hasani c. Croației,că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. Aceasta a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).
Din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un
"bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de CEDO statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației,
Kjartan Asmundsson c. Islandei
), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației
, CEDO a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
Legea nr. 119/2010, procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010.
În expunerea de motive a Legii nr. 119/2010, s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului Legii nr. 119/2010, în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
Astfel departe de a afecta dreptul la pensie, măsurile cuprinse în O.U.G. nr.1/2011 sunt de natură a ocroti drepturile fundamentale prevăzute în art.47 din Constituția României.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.";
"Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Cu privire la efectul retroactiv al actelor normative invocate de către reclamant trebuie arătat că acest argument este greșit deoarece nesocotește principiul aplicării imediate a legii noi și chiar scopul oricărei reglementări. Retroactivitatea presupune modificarea pentru trecut (ex tunc) a unor drepturi/obligații izvorâte din acte sau fapte juridice încheiate în trecut.
Argumentul ar fi fost de reținut dacă legiuitorul ar fi pretins returnarea diferenței rezultate în urma recalculării pensiei inclusiv pentru pensia încasată până la intrarea in vigoare a legii noi. În cazul admiterii argumentelor reclamantului ar însemna că nici majorarea pensiei sale nu ar fi posibilă vreodată, pentru că s-ar modifica o situație juridică născută anterior, ceea ce ar fi inadmisibil și ar face inutilă orice lege nouă.
Referitor la cele arătate mai sus, trebuie arătat prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de_ în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, M. Molnar și Lucia Ghețu împotriva României (nr.__ __ 8/2011) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii in sistemul public în temeiul Legii nr.119/2010.
Natura si importanța dreptului la un anumit cuantum al pensiei raportat la alte drepturi si libertăți, recunoscute în genere prin acte constituționale ca fiind fundamentale, nu trebuie absolutizat ci trebuie luat în considerare în raport cu politicile economico-financiare ale statului și rolul pe care îl au în societate, așa cum rezultă din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza Hauer (_ ).
Cu privire la cererea de intervenție formulată de către intervenientul I. M. -F. ,fiul fostului asigurat, trebuie reținute următoarele:
Potrivit copiei Certificatului de deces Seria DZ nr.1., eliberat la data de_, fostul asigurat-reclamantul, a decedat la data de_ (f. 37).
Conform prevederilor art.113 și art.120 alin.1 din Legea nr.263/2010,art.29 din H.G.nr.257/2010 privind normele de aplicare a Legii nr.263/2010, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a intervenit decesul pensionarului și sumele neîncasate de către acesta,reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul și/sau,după caz, drepturile restante de pensie cuvenite și neîncasate până la deces,se plătesc soțului supraviețuitor,copiilor, părinților sau în lipsa acestora celorlalți moștenitori.
În această situație intervenientul în interes propriu nu poate formula o cerere de intervenție prin care să solicite anularea Deciziei nr.56468/_, prin care i-au fost stabilite drepturile cu titlu de pensie antecesorului său, deoarece are dreptul la o pensie proprie dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Aceste drepturi țin strict de persoana asiguratului, fiind deci personale ,conform prevederilor art.2 lit. b,c și i din Legea nr.263/2010. Mai mult aceasta a fost contestată de fostul asigurat și, prin Hotărârea 16593/_ a Comisiei de Contestații din cadrul M.Ap.N., i s-a respins contestația (f.68-69).
Pe de altă parte, conform Deciziei nr.56468/_ ,în favoarea urmașului asiguratului decedat s-a stabilit o pensie de urmaș, în cuantum de 2694 lei,decizie pe care acesta nu a contestat-o la Comisia de Contestații din cadrul M.Ap.N. Doar raportat la această decizie reclamantul poate cere recalcularea drepturilor sale, prin luarea în considerare a altor venituri obținute de către antecesorul său, dacă acestea nu au fost avute în vedere(f.32).
Potrivit prevederilor art.83-91 din Legea nr. 263/2010, pensia de urmaș se cuvine copiilor și soțului supraviețuitor, dacă susținătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.
Au dreptul la pensie de urmaș și copiilor până la vârsta de 16 ani, iar dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani. De asemenea pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit in perioada în care se afla în una dintre situațiile prevăzute de art.84 l lit.a sau b.
Pensia de urmaș se stabilește, după caz, din pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, susținătorul decedat, pensia de invaliditate gradul 1, în cazul în care decesul susținătorului a survenit înaintea îndeplinirii condițiile pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă.
Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din punctajul mediu anual realizat susținător, aferent pensiei prevăzute la alin.1 în funcție de numărul urmașilor în astfel:
50% - pentru un singur urmaș 75% - pentru 2 urmași
100% pentru 3 sau mai mulți urmași.
Cuantumul pensiei de urmaș, în cazul orfanilor de ambii părinți, se stabilește prin drepturilor de pensie de urmaș, calculate după fiecare părinte.
În cazul modificării numărului de urmași, pensia se recalculează în conformitate cu art.89
alin.2.
Referitor la faptul că intervenientul nu a contestat decizia prin care i s-a stabilit pensia de
urmaș la Comisia Centrală de Contestații, trebuie arătat că,Curtea Constituțională, prin Decizia nr.434/2012, a respins excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art.149-156 din Legea nr.263/2010. Astfel s-a arătat că deși s-a instituit o procedură administrativă prealabilă,care se
finalizează cu o hotărâre a Comisiei Centrale de Contestații,aceasta poate fi supusă controlului instanțelor de judecată,conform art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010.
În situația în care procedura administrativă prealabilă nu este respectată, urmează ca instanța de judecată să respingă acțiunea ca inadmisibilă. De asemenea, neformularea contestației împotriva deciziilor de pensie în termenul legal face ca aceste decizii să devină definitive,astfel că modul de stabilire a pensiei nu mai poate fi supus analizei instanței de judecată.
Procedura administrativă prealabilă nu încalcă prevederile art.21 din Constituția României,care nu interzic existența unor astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia,atât timp cât nu au un caracter jurisdicțional.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de către legiuitor,care,potrivit art.126 alin.2 din Constituția României, are legitimitate constituțională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică și reglementarea unor termene,după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.
Față de cele ce preced, instanța în baza art.6 din OUG nr. 1/2011, coroborat cu prevederile art. 153 lit.f si g si art. 155 din Legea nr. 263/2010 va respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu și acțiunea continuată de către intervenient în numele antecesorului său.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de intervenție in interes propriu formulată de intervenientul I. M. F. . Respinge acțiunea formulată de intervenientul I. M. F. , în calitate de moștenitor al reclamantului, domiciliat în Dej, str.C. nr.3, bl.V01, sc.A, ap.5, jud.Cluj în contradictoriu cu pârâții M. A. N. , cu sediul în B., str.I. nr.110, sector 5 si CASA DE PENSII S.
din cadrul M. A. N.
, cu sediul în B., str.D. T. nr.7-9, sector 6.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, R. B. M. |
Red.EB/tehn.MG 5 ex.11.07.13
| ← Sentința civilă nr. 8369/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 3642/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
