Decizia civilă nr. 4358/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4358/R/2013
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 12003 din 26 august 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați M. A.
N. și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. UI A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Rândașu Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare.
Reprezentantul pârâților intimați arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea și în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., contestatorul P. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții: M.
A. N. B. și CASA DE PENSII S. a M.Ap.N, constatarea nulitatea deciziei de revizuire a pensiei nr.57540/_, precum și a deciziilor subsecvente și menținerea în plată a deciziei inițiale de stabilire a pensiei, obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia de serviciu inițiale plătită în decembrie 2010 și pensia revizuită conform O.U.G. nr. 1/2011, începând cu data de_ și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea pârâților la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii calculate până la data plății efective și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatorul a mai arătat, în mod generic, indicând obiectul acțiunii sale, că înțelege să conteste și cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii.
În motivarea contestației, s-a arătat că reclamantul în termen legal a contestat decizia de revizuire a pensiei la Comisiei de contestații din cadrul MAN, însă această comisie nu a soluționat contestația în termenul de 45 zile prevăzut de art.149 alin.4 din legea nr.263/2010, situație în care a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de această lege. Prin lipsa unui răspuns la contestație este îndreptățit să se adreseze instanței de judecată.
S-a mai invocat faptul că revizuirea pensiilor reprezintă o încălcare a dreptului la grad și o degradare militară, ceea ce atrage nulitatea deciziei de pensionare și că neluarea în considerare a tuturor veniturilor reprezintă o expropriere de bunurile câștigate.
S-a mai arătat că lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire a pensiei rezultă cu claritate din nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011. În opinia contestatorului, dispozițiile art.1 din O.U. G nr. 1/2011 și cele ale art.107 din Legea nr. 263/2010 stabilesc că pentru ca un drept la pensie să poată fi revizuit, era absolut necesar să se emită o decizie de recalculare a pensiei legală, ori decizia de recalculare a pensiei sale a fost emisă în baza unui act normativ lipsit de orice efecte juridice prin sentința civilă nr.338/2010 dată de Curtea de Apel C., prin care s-a suspendat executarea H.G. nr.735/2010.
Un alt motiv al contestației îl reprezintă încălcarea dreptului de proprietate al contestatorului. S-a susținut în acest sens că decizia de revizuire, emisă de casa de pensii sectorială, încalcă dreptul de proprietate al contestatorului asupra pensiei deținute în mod legal în baza legii anterioare apariției Legii nr.119/2010, astfel cum este el protejat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; (cauza Stec și alții contra R.U. al Marii Britanii (_ ) RTDH 2006, în care CEDO a hotărât că prestațiile sociale intră sub incidența Art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind asimilate bunurilor - obiect al dreptului de proprietate. Curtea Europeană a decis că prestațiile sociale constituie obiect de protecție, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora).
Reclamantul a mai arătat că, prin hotărârea pronunțată în cauza Muller contra Austriei, Curtea a decis că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe iar în cauza Pravednaya contra R. iei, Curta a considerat că privarea reclamanților de dreptul de a primi o pensie într-o sumă determinată într-o hotărâre definitivă, statul a deranjat echilibrul echitabil existent între interesele aflate în joc.
S-a mai arătat că, în materie de pensii, C.E.D.O. a observat că odată ce o persoană a fost admisă pentru o funcție publică, acea persoană a dobândit un drept (de a primi pensie) care constituie un bun în sensul art. 1 al Protocolului. În această situație și pensia de serviciu, stabilită de autoritățile române în baza Legii nr.164/2001, reprezintă un bun.
S-a mai susținut că decizia de revizuire a fost emisă prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art.15 alin. (2) din Constituția României, republicată, conform căruia: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". S-a apreciat că încălcarea acestui principiu rezultă din faptul că decizia de revizuire, emisă la data de_, își produce efecte retroactiv, de la data de_, în condițiile în care, la data de_, dreptul său de pensie era născut pe baza legii anterioare apariției Legii nr.119/2010.
În sprijinul celor afirmate s-au invocat deciziile Curții Constituționale nr.830/2008, nr.375/2005, nr.57/2006 și nr.120/2007, prin care s-a statuat că
noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.
Reclamantul a mai arătat că, prin revizuirea pensiilor, s-a creat o discriminare între cadrele militare, pe de o parte, și între aceste cadre militare și alte categorii socio-profesionale ale căror drepturi de pensie sunt protejate prin legi speciale.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 164/2001, ale art. 149 - 157 din Legea nr. 263/2010, ale OUG nr. 1/2011, cele ale Legii nr. 119/2010, și ale art. 112 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul M. A. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimatul a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei atacate.
Prin sentința civilă nr.12003 din 26 august 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. V. împotriva pârâților M. A. N. și C. SECTORIALĂ DE P. A M. UI A.
N., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Degradarea militară este o pedeapsă complementară care se aplică militarilor și constă în pierderea gradului militar și a dreptului de a purta uniforma militară și nu este un motiv de nulitate a deciziei contestate. Reclamantul și-a păstrat gradul militar în rezervă după emiterea deciziei de revizuire a pensiei.
Revizuirea pensiei militare s-a făcut în baza O.U.G. nr. 1/2011, act normativ care prevede următoarele:
P. le stabilite de art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie potrivit art. 5 alin.4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de_ pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar în vederea efectuării revizuirii revine instituțiilor din sistemul de apărare în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
P. le prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmit conform prevederilor legale din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la dreptul cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.
La revizuirea pensiei reclamantului stabilită prin decizia contestată, casa de pensii sectorială a avut în vedere datele înscrise în următoarele documente aflate la dosarul de pensie: situația veniturilor realizate lunar eliberată de unitatea militară 02426 C. -N., fișa de pensie eliberată de U.M. nr.01663, fișa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul și care îi dau dreptul la încadrare în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții eliberată de aceeași Centrul Militar Zonal C. și carnetul de muncă.
Prima instanță a mai reținut că reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei emisă de Comisia de contestații din cadrul M.Ap.N., astfel că în condițiile art. 151 din Legea nr. 263/2010, această decizie a devenit definitivă.
Potrivit prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O., orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
Potrivit prevederilor art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordante între faptele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a fost adoptată în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 apreciindu-se că diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice, măsura fiind necesară și pentru menținerea acordurilor cu organismele financiare internaționale. În aceeași expunere s-a arătat că apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale a condus la crearea unui decalaj uriaș între ce mai mare și cea mai mică pensie plătită de stat, iar existența unor acte normative care reglementează organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii îngreunează în mod evident funcționarea sistemului de pensii.
Partea a doua a art. 1 din Protocol înscrie trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate asupra acelui bun, respectiv privarea să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional, Jurisprudența C.E.D.O. a mai adăugat încă două condiții specifice, respectiv indemnizarea corespunzătoare a titularului dreptului de proprietate și proporționalitatea dintre limitarea dreptului de proprietate și scopul avut în vederea instituirii ei.
Prima instanță a reținut că reducerea pensei reclamantului, prin revizuirea acesteia, reprezintă o ingerință care a avut ca efect privarea lui de o parte din cuantumul pensiei de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001 abrogată în prezent.
S-a mai reținut că Legea nr. 119/2010 este un act normativ accesibil, precis și previzibil.
Prima instanță a mai constatat că: "Stabilitatea economică a țării, ca măsură cu caracter excepțional dispusă prin acest act normativ, pentru continuarea eforturilor de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 și pentru menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile, în ce privește sistemul de pensii publice, este o noțiune care se circumscrie celor de scop legitim, de interes general și de cauză de utilitate publică.";
De asemenea, s-a mai reținut că reducerea pensiei reclamantului, ca urmare a revizuirii, nu a dus la ruperea în defavoarea sa a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general, deoarece reclamantul beneficiază de pensie, are în continuare mijloace de subzistență și nu a suportat o sarcină individuală, excesivă, exorbitantă care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legale de politica sa socială (Hotărârea Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei).
C.E.D.O. a arătat în cauza Hasani contra Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un interes legitim și să se facă prin
mijloace proporționale cu scopul respectiv, statul având dreptul de a adopta în domeniul civil prevederi egale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale și a subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan contra Islandei), recunoscându-i statului membru dreptul de a ține seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes care trebuie să primeze celui particular atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale.
Având în vedere prevederile Legii nr. 119/2010 și jurisprudența C.E.D.O. în materia asigurărilor sociale, instanța de fond a apreciat că echilibrul dintre limitarea pensiei și scopul avut în vedere în momentul transformării pensiei de serviciu în pensie în sistem public nu a fost rupt, fiind astfel respectat art. 1 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O.
Prin deciziile nr. 871/2010 și nr. 873/2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituțională a constatat că, în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție și cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional C.E.D.O., dispozițiile respectivei legi sunt constituționale, respectiv Legea este conformă cu art. 15 alin. 2 referitor la neretroactivitatea legii cu art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, cu art. 44 privind dreptul de proprietate privată, cu art. 47 privitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, cu art. 53 privitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și cu art. 153 alin.2, lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Cu ocazia analizării excepțiilor de neconstituționale a Legii nr. 119/2010, Curtea a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente indiferent de modul de clacul specific stabilit de prevederile legilor speciale și anume, pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilită de legea specială. Acordarea acestui supliment neavând ca temei contribuția de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv ale acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensia specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noi reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea
interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin.2 din Constituție. Legea nr. 119/2010 nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare.
Curtea a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată potrivit interpretării C.E.D.O. a art. 1 din Protocolul adițional în noțiunea de bun, ea reprezintă totuși din această perspectivă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noi legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.
Curtea a mai reținut că dreptul titularului pensiei de a opta pentru cuantumul mai avantajos prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii constituie un drept câștigat numai în condițiile acestei legi nu și a Legii nr. 119/2010.
Prin decizia nr. 872/2010, Curtea Constituțională a statuat în privința cuantumului pensiei stabilit potrivit principiului contributivității în sensul că acesta se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea lui nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma
contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiul contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările chiar și temporare referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma acestui principiu afectează substanța dreptului la pensie. Aceasta nu înseamnă că legea nu poate, în viitor, să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivității,pentru că în caz contrar, s-a ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu.
Prin decizia nr.29/2011, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut, în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de
neconstituționalitate sub aspectul respectări principiului neretroactivității legii deoarece în jurisprudența C.E.D.O. o problemă de retroactivitate a legii este atașată de regulă unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil, premisă care în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale nu este îndeplinită întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze decisiv soarta procesului.
S-a mai reținut de către prima instanță că, recent, C.E.D.O., în cauza Ana
M. Frimu și alții împotriva României și în cauza Albăluță și alții împotriva României, a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în domeniul public reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul P. V. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul susține că instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate descrise în cererea de chemare în judecată, nefiind contestat doar cuantumul pensiei stabilite prin deciziile de recalculare, ci și faptul că acestuia i s-a încălcat statutul de cadru militar.
Astfel, se arată că, în măsura în care se va admite recalcularea pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, conform art.6 alin. 4 din H.G. nr. 735/2010, se va realiza o degradare a militarilor, în condițiile în care cadrele militare sunt în serviciul națiunii și dobândesc grade militare, care pot fi pierdute numai în condițiile legii. Degradarea militară se aplică numai în condițiile expres prevăzute de legea penală cadrelor militare în activitate, în rezervă sau în retragere condamnate la pedeapsa complementară prin hotărâre judecătorească.
Recurentul mai invocă faptul că instanța de fond nu a ținut seama de discriminarea creată între persoanele cu același statut, între cadrele militare și personalul civil, cât și față de categorii asemănătoare, cum ar fi magistrații.
Mai mult, se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii subsidiare, prin care a contestat modalitatea de calcul a pensiei stabilite prin decizia atacată.
Se mai arată că, în mod eronat, prima instanță a reținut că: "Reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei emisă de Comisia de Contestație din cadrul M.Ap.N., astfel că în condițiile art. 151 din Legea nr. 263/2010, această decizie a devenit definitivă."
Recurentul susține că a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire a pensiei în termenul legal de la comunicarea deciziei de revizuire, la Comisia de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N., în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii. Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației,
potrivit dispozițiilor art. 150 alin.4 din Legea nr. 263/2010, Comisia de contestații nu a soluționat contestația depusă, recurentul arată că a fost nevoit să promoveze o acțiune la instanța competentă.
Art. 153 al.1 lit.f) prevede că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale. Ori, în speță, din moment ce nu a primit niciun răspuns la contestația pe care a formulat-o în termenul legal la Comisia de Contestații din cadrul M.A.I., recurentul consideră că lipsa unui răspuns echivalează cu un refuz nejustificat.
Se mai arată că, în ședința publică din data de 26 august 2013, a arătat că, prin prevederile Legii nr.241/2013, urmează ca, începând din luna octombrie 2013, să se revină la cuantumul pensiei din decembrie 2010. În acest caz, recurentul a considerat că primul petit ar fi rămas fără obiect, însă petitele subsecvente ar putea fi admise și a solicitat acordarea unui nou termen de
judecată, pentru a vedea ce se va întâmpla începând cu luna octombrie. Tribunalul a respins această cerere cu motivarea că "fiecare decizie are procedura ei prealabilă".
Având în vedere aceste motive, recurentul solicită casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța competentă.
În drept, dispozițiile art. 304 și art. 312 Cod.proc.civilă.
Intimatul M. A. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând recursul formulat de reclamantul P. V. ,în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând situația pensiei recurentului se constată că acesta avea stabilită, în temeiul Legii nr.164/2001, o pensie militară de serviciu.
Prin decizia nr.57540/_ emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-Contabilă, s-a recalculat această pensie militară în temeiul Legii
nr.119/2010 și a H.G. nr.735/2010, începând cu data de_, stabilindu -se în
favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale de stat.
Această decizie putea fi contestată conform disp.art.14 alin.1 din H.G.
nr.735/2010, în termen de 30 de zile d e la comunicare la c omisia de contestații
pensii.
Curtea reține că, practic, trecerea de la o categorie de pensie la alta, respectiv de la pensia militară de serviciu, la o pensie de asigurări sociale stabilită potrivit "algoritmului de calcul a Legii nr.19/2000"; s-a făcut prin această decizie nr. 57540/_ emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-
Contabilă- în temeiul Legii nr.119/2010, act pe care recurentul nu a probat în cauză că l-ar fi contestat în termenul legal, acesta rămânând definitiv.
Se mai reține că O.U.G. nr.1/2011, menținând provizoriu în plată fostul cuantum al pensiei de serviciu, a instituit doar o etapă de revizuire a cuantumului pensiei militarilor, în condițiile respectării art.1 lit.a) și b) din Legea nr.119/2010, în aplicarea căreia a fost dată, deci în aceleași condiții a recalculării pensiilor de serviciu.
În consecință, chiar dacă recurentului i s-a plătit același cuantum al pensiei până la data de_, acesta i s-a plătit în temeiul art.1 din Legea nr.119/2010 coroborat cu O.U.G. nr.1/2011, fără a i se recunoaște prin acesta dreptul la pensia de serviciu pe care o avea în temeiul Legii nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât art. 7 alin.1 din O.U.G. nr.1/2011 prevede că, în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după
caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1, iar în alin.2 că sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii.
Curtea constată în acest sens că Statul nu a revocat, după adoptareaO.U.G. nr.1/2011 decizia de recalculare a pensiei recurentului, nr. 57540/_
emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-Contabilă, cu repunerea
acestuia în situația anterioară,
ci a menținut în plată doar fostul cuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.
Se cunoaște din întreaga doctrină că un act normativ
(în speță O.U.G. nr.1/2011) nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept,
în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului de a-i fi plăti tă în continuare, ș i începând cu datade_, o pensie militară de serviciu în cuantumul ce i-a fost plătit în luna decemrie 2010, nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie, respectiv a unui act administrativ unilateral cu caracter individual care, în speță, nu a mai fost emis în acest sens după data de_ .
În prezenta cauză, recurentul-reclamant a contestat deciziile de revizuire nr.57540 din_ și_ emise de M. A. N. emisă de M. ui
A. N. -C. de P. Sectorială, "precum și deciziile subsecvente";, fără a
preciza însă, în cursul judecării cauzei în primă instanță, care ar fi aceste decizii
subsecvente celei anterior menționate, pe care înțelege să le conteste în cauză.
Prin decizia nr.57540/_ emisă de M. A. N. -C. de P.
Sectorială
-au fost revizuite drepturile de pensie ale recurentului, în baza O.U.G. nr.1/2011, începând cu data_, acestea fiind stabilite în sumă brută de 1418 lei.
Prin decizia nr.57540/_ emisă de M. A. N. -C. de P.
Sectorială
-au fost revizuite drepturile de pensie ale recurentului, în baza O.U.G. nr.1/2011, începând cu data_, acestea fiind stabilite în sumă brută de 1517 lei.
Aceaste decizii de revizuire au fost contestate de către recurent, la Comisia de Contestații P. . Prin hotărârea nr.16585/_, Comisia de Contestații din cadrul M.Ap.N. a respins aceste contestații.
În mod corect prima instanță a constatat că în cauză că reclamantul nu a înțeles să conteste și această hotărâre, nefiind fondate în acest sens motivele de
recurs invocate de către recurent în sensul că prima instanță ar fi reținut ca fiind rămasă definitivă, prin necontestare la Comisia de contestații, chiar decizia de pensie, legalitatea și temeinicia acesteia fiind analizată pe fond.
Trebuie subliniat în cauză faptul că deciziile de revizuire emise în
temeiul O.U.G.nr.1/2011, contestate în cauză, nu revizuiesc cuantumul
pensiei militare de serviciu pe care recurentul o avea stabilită potrivit Legiinr.164/2001, ci pensia de asigurări sociale stabilită acestuia, începând cudata de_, potrivit "algoritmului de calcul a Legii nr.19/2000";, prin decizia nr.57540/_
emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-
Contabilă-în temeiul Legii nr.119 din 2010.
Curtea constată că, deși recurentul contestă în cauză doar decizia de revizuire a drepturilor sale de pensie, majoritatea motivelor invocate de către aceasta prin acțiune și prin cererea de recurs privesc de fapt nelegalitatea recalculării pensiei sale și îndreptățirea sa la menținerea pensiei de serviciu dobândite conform Legii nr.164/2001, respectiv cele privind nerespectarea
principiilor dreptului câștigat și a nediscriminării, cele privind degradarea militară, precum și cele privind încălcarea art.1 din Protocolul adițional la Convenția EDO și a jurisprudenței C.E.D.O.,ori, în cauză nu s -a probat că
reclamantul și-ar fi exercitat, în termenul legal, dreptul de a contesta decizia de
recalculare înaintea instanțelor de asigurări sociale, acest act rămânând astfel
definitiv, neputând fi repus în discuție în prezentul cadru procesual.
În ceea ce privește deciziile de revizuire nr.57540 din_ și din _
emise de M. ui A. N. -C. de P. Sectorială, se rețin următoarele:
Curtea nu poate reține că ar fi fost încălcat, prin emiterea acestor decizii, principiul retroactivității legii, având în vedere faptul că prin O.U.G.nr.1/2011 s- a instituit o etapă de revizuire a cuantumului pensiei militarilor.
Potrivit disp.art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010: "În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa teritorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.";
Prin urmare, în temeiul O.U.G. nr.1/2011 și a disp.art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010, prin decizia de revizuire nr. 57540/_ , au fost revizuite drepturile de pensie stabilite prin decizia de recalculare nr. 57540/_, astfel încât în mod corect drepturile de pensie revizuite au fost stabilite începând cu data de_, dată de la care a operat în cazul recurentului recalcularea drepturilor de pensie militară, în temeiul Legii nr.119/2010.
În cauză nu se poate reține nici încălcarea, prin aceaste decizii de revizuire, a principiului drepturilor câștigate, având în vedere faptul că, astfel cum am menționat anterior, recurentul avea deja stabilită, începând cu data de_, o pensie de asigurări sociale de stat calculată în condițiile Legii nr.19/2000.
Mai mult, nu se poate reține în cauză nici că prin aceste decizii de revizuire a pensiei recalculate ar fi fost încălcat dreptul la un "bun"; conform disp. art.1 din Protocolul adițional la Convenția EDO și a jurisprudenței C.E.D.O., având în vedere faptul că recurentului i s-a acordat, prin aceste acte administrative, dreptul la aceeași categorie de pensie, respectiv la o pensie de asigurări sociale, care era deja stabilită prin decizia de recalculare (ce este în curs de cenzurare de către instanța de asigurări sociale) și care a fost majorată la suma brută de 1517 lei, față de cea stabilită prin decizia de recalculare.
Curtea mai constată că, nici prin acțiune, nici prin motivele de recurs, recurentul nu a înțeles să formuleze critici concrete privind erori de stabilire a drepturilor de pensie revizuite, inclusiv prin valorificarea eronată a datelor din înscrisurile depuse la dosarul de pensie, deși la dosar a fost depusă documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, limitându-se în exclusivitate la motive ce privesc îndreptățirea sa la plata, și după data de_, a pensiei militare de serviciu pe care acesta o avea stabilită anterior deciziei de recalculare.
Se mai reține că, prin respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, de către prima instanță, în ședința publică din data de 26 august 2013, nu a fost cauzată reclamantului nicio vătămare a drepturilor procesuale, întrucât prevederile Legii nr.241/2013 nu puteau avea relevanță în cauza ce privea menținerea pensiei militare de serviciu începând cu data de_ .
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. V. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr.12003 din 26 august 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ | . | |
C. | PREȘEDINTE M. S. -C. B. I. -R. | JUDECĂTORI M. |
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P. U. .
| ← Sentința civilă nr. 1958/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 10528/2013. Contestație decizie... → |
|---|
