Sentința civilă nr. 1958/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1958/F/2013
Ședința publică din data de 10 iulie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție GREFIER: V. V.
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. - S. P.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de reclamantul P. J. în contradictoriu cu pârâta C. județeană de pensii B. -N. , având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul P. J., lipsă fiind pârâta C. județeană de pensii B. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamantul P. J. se identifică cu C.I. seria XB nr. 3. eliberată de SPCLEP B. la data de_, domiciliat în municipiul B., str. Constantin Roman V., bloc 4, scara C, apartament 37, având CNP 1. . Arată că își menține contestația așa cum a fost formulată și motivată în scris.
Tribunalul constată că, în temeiul prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010, este competent să soluționeze prezenta contestație prin raportare la dispozițiile art. 95 pct. 4 din noul Cod de procedură civilă.
În baza art. 238 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul pune în discuția reclamantului estimarea duratei necesare soluționării contestației.
Reclamantul apreciază durata necesară soluționării contestației ca fiind de aproximativ o
lună.
Tribunalul, având în vedere împrejurările cauzei raportat la cererile formulate, la probele
solicitate, la necesitatea soluționării procesului în termen optim și previzibil, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de maxim 2 luni.
Întrebat fiind, reclamantul învederează instanței că decizia împotriva căreia a formulat prezenta contestație nu a atacat-o la Comisia Centrală de Contestații pe considerentul că alte decizii anterioare au fost contestate fără a primi vreun răspuns din partea comisiei. Solicită ca prezenta contestație să se judece pe documentele depuse la dosar.
Tribunalul, având în vedere că prin întâmpinarea depusă la data de_ - filele 35-39, pârâta C. județeană de pensii B. -N. invocă 2 excepții și anume, cea a prematurității pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii, ceea ce ar atrage respingerea acțiunii ca inadmisibilă, precum și cea a autorității de lucru judecat, ceea ce ar atrage respingerea acțiunii ca inadmisibilă fără a analiza fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 și art. 237 alin. 2 pct. 1 din noul Cod de procedură civilă, ce prevăd obligația instanței de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrare de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei, rămâne în pronunțare asupra celor 2 excepții.
Cu privire la excepțiile puse în discuție, reclamantul solicită respingerea acestora, ca nefiind întemeiate, potrivit apărărilor formulate în scris și depuse la dosar la data de_ .
Tribunalul rămâne în pronunțare cu privire la cele 2 excepții.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul P.
J.
a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. județeană de pensii B. -N.
anularea deciziei nr. 1. din data de_ .
În motivare s-a arătat că decizia este nelegală deoarece nu respectă legile în vigoare la data ieșirii reclamantului la pensie. S-a arătat că dosarul de pensie a fost transferat de la C. județeană de pensii sector 1 București la cererea reclamantului, deoarece în anul 2012 s-a mutat la B. . Dosarul, care a sosit în luna februarie 2013, nu a fost verificat pentru a observa greșelile din decizia de pensionare deși a stat două luni la verificare. Pensia pe care a primit-o a
fost calculată după un punctaj aleatoriu. Reclamantului i s-a comunicat că este mult de calculat și că nu au avut niciodată dosar de pensionare pentru aviatori.
Totuși când a primit decizia, aceasta era identică cu ultima decizie primită de la București.
A fost în audiență la directorul executiv adjunct, care i-a spus că așa trebuie să fie punctajul (cel care este la dosar) atunci când dosarul este transferat de la altă casă de pensii.
Punctual s-a arătat că în decizia de la București din 28 mai 2012 reclamantului i s-au scăzut 2 ani de la grupa I de muncă și i s-au trecut la grupa II fără să respecte anexa la avizul nr. 6625 din_ al Ministerului Muncii și Protecției Sociale datorită căruia a fost completată adeverința cu nr. 3150/_ din care reiese că datorită orelor de zbor efectuate reclamantul a acumulat 20 de ani și 4 luni în grupa I și 3 luni în grupa III.
Datorită acestor ani de grupa I și faptului că i s-a aplicat Decretul nr. 114/1990, punctajul mediu se împarte la 20 de ani și nu la 30, așa cum spune și articolul 20 din Legea nr. 19/2000 coroborat cu anexa 4 din aceeași lege. Chiar la punctul 1 din tabel este specificat că 20 de ani în grupa I de muncă ca aviator corespund cu 30 de ani lucrați normal.
Articolul 169 din Legea nr. 263/2010 se aplică la 20 de ani și 3 luni grupa I și 1 an grupa II, deoarece același aviz de mai sus (6625/_ ) spune la punctul 2 că personalul tehnic de sol printre care și mecanic de aviație se încadrează la grupa II, iar în cartea de muncă este trecut 1 an de grupa II între 1976-1977.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 19/2000 și anexa 4 la lege, art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 157 din Legea nr. 263/2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în termenul legal prevăzut de art. 201 alin. 1 NCPC (f. 35), pârâta a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă pentru neurmarea procedurii prealabile prevăzută de lege și pentru autoritate de lucru judecat, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată.
În motivare, cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile s-a arătat că deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații. Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Comisia Centrală de Contestații funcționează în cadrul CNPP. Hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, pot fi atacate la instanța judecătorească competentă.
Reclamantul a sesizat în mod direct Tribunalul B. -N. cu soluționarea contestației împotriva deciziei de pensionare nr. 1. emisă la data de_, fără a demara procedura administrativă prealabilă.
În privința autorității de lucru judecat s-a relevat că prin cererea de chemare în judecată s- a contestat decizia nr. 1. /_ emisă de pârâtă, care în accepțiunea reclamantului "era identică cu ultima decizie primită de la București". În dezvoltarea motivelor care stau la baza acțiunii, se evidențiază că se reiau în totalitate aspectele dezlegate anterior.
Sub efectul pozitiv al lucrului judecat (decizia civilă nr. 3854 pronunțata de Curtea de Apel București, sentința civilă nr. 11625 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ ) s- a arătat că puterea de lucru judecat se impune într-un alt proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Cum potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Pe fondul dreptului dedus judecății s-a subliniat că prin adresa nr. 1512/_ înaintată de către C. teritorială de pensii a municipiului București - sector 1, a fost transferat dosarul de drepturi al pensionarului P. J. - Casei județene de P. B. -N., la cererea acestuia, urmare a schimbării domiciliului pe raza județului.
Pârâta a înregistrat cererea, succesiv procedând și la înregistrarea dosarului în sistemul propriu de date, astfel că a emis decizia nr. 1. din_ ("identică ultimei decizii primite de la București").
Decizia sau deciziile comunicate anterior transferului dosarului de la București sunt definitive, pârâta neavând competența de a verifica dosarul de drepturi al petiționarului. Acesta a procedat la contestarea fiecăreia dintre deciziile emise succesiv, față de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.
În viziunea reclamantului, prima eroare de calcul este "în decizia de la București" prin
"scăderea celor 2 ani de la grupa I de muncă și trecerea lor la grupa a II-a de muncă ... datorită orelor de zbor efectuate". Diferența de încadrare în grupe superioare de muncă provine din reverificarea orelor de zbor realizate de acesta vizavi de plafoanele menționate în Decretul-lege nr.
114/1990, respectiv în anii 1998 și 2000 fiind efectuate doar 298 si 288 ore față de plafonul de 300 ore, încadrarea corectă fiind în grupa a II-a de muncă.
Drepturile de pensie ale reclamantului pentru limită de vârsta s-au deschis în baza Legii nr. 19/2000, prin decizia nr. 154207/_, iar stagiul complet de cotizare se calculează potrivit anexei nr. 3 la lege, actul normativ neprevăzând un stagiu derogator de cotizare în cazul personalului navigant. Astfel, potrivit art. 77 alin. 1, punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de asigurare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3. Față de data pensionarii pentru limită de vârstă, stagiul complet de cotizare potrivit anexei 3 era de 30 de ani și 6 luni.
Dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 invocate de contestator, stabilesc locurile de muncă încadrate în condiții speciale, dar legea nu prevede pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale un stagiu complet de cotizare derogatoriu de la cel de drept comun, ci doar reducerea vârstei standard, element distinct de stagiu complet de cotizare.
Astfel, art. 43 recunoaște dreptul asiguraților care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani, iar potrivit art. 44 din Legea nr. 19/2000, asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a), c) și d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. 1) și 2) ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele nr. 4 și 5.
Anexa nr. 4 la care face trimitere reclamantul nu prevede însă un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, ci doar modul de reducere a vârstelor standard de pensionare la bărbați în funcție de numărul de ani (stagiul) lucrați în condiții speciale. Anexa 4 nu reglementează stagii complete de cotizare, ci stabilește reducerile de care beneficiază respectivii asigurați în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale, iar ultima rubrica stabilește stagiul total de cotizare necesar, noțiune total diferită de stagiu complet.
De asemenea, prin raportare la Decretul lege nr. 114/1990, s-a învederat faptul că acest act normativ stabilește categoriile de salariați încadrați în grupele I și II de muncă, dar în privința stagiului complet de cotizare se aplică legea de la data stabilirii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, în speță Legea nr. 19/2000. Mai mult, chiar și Decretul-lege nr. 114/1990 se referă la reducerea vârstei de pensionare, nu la un stagiu derogator de cotizare. Chiar dacă anterior stabilirii pensiei pentru limită de vârstă, reclamantul a beneficiat de pensie de invaliditate, fiecare dintre cele două categorii distincte de drepturi de asigurări sociale este supusă legii în vigoare la data stabilirii ei. În aceste condiții, nu se poate invoca faptul că stagiul complet de cotizare pentru pensia pentru limită de vârstă stabilită în baza Legii nr. 19/2000 este cel de la momentul stabilirii pensiei de invaliditate, fiind drepturi distincte, supuse unor norme de drept diferite față de momentul acordării lor.
În aceste condiții, în mod corect stagiul complet de cotizare utilizat a fost cel prevăzut de anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, respectiv 30 de ani și 4 luni, reclamantul beneficiind de reducerea vârstei de pensionare pentru perioada lucrată ca personal navigant în condiții speciale, fapt ce a făcut posibilă pensionarea sa în 2004, anterior vârstei standard de 65 de ani.
De altfel, stagiul de cotizare susmenționat este în acord cu decizia nr. 4 pronunțată în dosarul nr. 3/2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii prin care instanța supremă a stabilit că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000, Decretul lege nr.
114/1990.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de contestator în termen legal, cu respectarea prevederilor art. 201 alin. 2 NCPC (f. 304) reclamantul a arătat că fiecare decizie de pensionare primită începând cu anul 2010, exceptând ultima decizie primită de la Casa de pensii sector 1 București, a fost contestată la comisia centrală, însă nici până în prezent nu a primit niciun răspuns. Acest lucru reiese și din conținutul dosarului primit de la C. județeană de pensii B.
-N. unde nu se află niciun răspuns primit de la Comisia Centrală de Contestații. Drept urmare a contestat direct la tribunal ultima decizie care este emisă de pârâtă.
În privința excepției autorității de lucru judecat s-a subliniat că în cauză este vorba de deciziile primite după închiderea dosarului nr._, care din nou aduc atingere valorii pensiei care trebuia stabilită corect.
Pentru a lamuri acest aspect s-au învederat câteva nereguli sesizate. Astfel, referitor Ia scăderea de 2 ani din grupa I și trecerea lor în grupa II s-a precizat că nu s-a ținut cont de avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 6625/_ referitor la grupele de muncă. Acesta specifică următoarele: grupa I (pentru copiloți și comandanți; mecanici naviganți) minim 300 ore de zbor, iar pentru personal navigant misiuni de control minim 200 ore de zbor.
Conform avizului nr. 6886/_ tot al Ministerului Muncii și Protecției Sociale și avizului Ministerului Sănătății nr. 1870 /_ personalul de deservire tehnică, printre care și mecanicii de aviație, se încadrează la grupa II de muncă, astfel că anul cuprins între 1976 luna 8 și 1977 luna 9 în care reclamantul a lucrat ca mecanic și care este evidențiat și în cartea de muncă a fost trecut la an normal de muncă.
Datorită faptului că are 20 de ani în grupa I s-a putut aplica reducerea vârstei de pensionare cu 12 ani conform tabelului 4 corespunzător art. 167 punctul 3. Vechimea de doar 18 ani în grupa I de muncă (după trecerea celor 2 ani la grupa II) ar însemna reducerea vârstei de pensionare cu numai 10 ani și 10 luni și ca urmare reclamantul nu ar fi putut ieși la pensie la data respectivă.
Mențiunea că anexa 4 se referă numai la vechime este cu totul eronată. În titlul anexei scrie că pentru vechime normală de 30-31 ani sunt suficienți 20 de ani de vechime în grupa I de muncă. Astfel un punctaj realizat în 20 ani de grupa I nu poate fi împărțit la 30, deoarece cine a lucrat 30 ani într-o grupă normală și are un punctaj anual mai mic poate ieși la pensie cu un punctaj mai mare la final decât cineva care a lucrat 20 ani în grupa I de muncă și are punctaj anual mai mare. Trebuie ținut cont și de contribuția socială a celor din grupa specială care a fost cu o treime mai mare decât a celor din grupele normale.
De menționat este și faptul că recursul în interesul legii pronunțat în 2011 se referă la celelalte categorii din grupa I care nu sunt cuprinse în art. 20 din Legea nr. 19/2000.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, conform art. 237 alin. 2 pct. 1 NCPC
, în ordinea care rezultă din efectele pe care le produc, începând cu excepția neîndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, tribunalul reține faptul că textul art. 149 din Legea nr. 263/2010, în baza căreia s-a emis decizia contestată, instituie o procedură administrativă prealabilă cu caracter obligatoriu, stabilind că deciziile caselor teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații.
Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Conform art. 153 lit. d și art. 154 din Legea nr. 263/2010 raportat la art. 151 alin. 2 din același act normativ, hotărârile Comisiei Centrale de Contestații pot fi contestate la tribunalul în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei emise.
În situațiile în care legea prevede expres îndeplinirea unei proceduri prealabile sesizării instanței, reclamantul are obligația de a urma această procedură, urmând ca după realizarea ei să sesizeze instanța de judecată.
Neîndeplinirea procedurii prealabile impuse de lege cu caracter obligatoriu, anterior sesizării instanței, atrage respingerea cererii adresate instanței de judecată ca inadmisibilă.
Este consacrat, așadar, recursul ierarhic, ca modalitate alternativă de reglementare a litigiilor dintre autoritățile administrative și persoanele private.
Procedura administrativă obligatorie consacrată de Legea nr. 263/2010 constituie o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea contestației adresate direct instanței de judecată.
Art. 21 alin. (4) din Constituție nu înlătură caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile instituite de Legea nr. 263/2010, întrucât textul constituțional are în vedere caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, și nu recursul ierarhic sau grațios.
Parcurgerea procedurii administrative prealabile constituie o cerință obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează exercițiul dreptului la acțiune.
Prin parcurgerea unei asemenea proceduri nu se aduce atingere liberului acces la justiție, ci se respectă o condiție specială instituită printr-o lege într-o anumită materie.
Conform principiilor cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilirea unor condiții pentru introducerea acțiunii în justiție nu constituie o încălcare a liberului acces la justiție și la un proces echitabil, statul dispunând de o anumită marjă de apreciere în acest sens.
Așa cum rezultă din poziția reclamantului exprimată în cuprinsul răspunsului la întâmpinare și în fața instanței de judecată, acesta nu a înțeles să urmeze procedura administrativă obligatorie.
Faptul că în privința unor decizii anterioare reclamantul a urmat această procedură prealabilă, care a rămas fără efect, nu poate acoperi neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.
Conform legii, reclamantul era obligat să conteste decizia la comisia centrală de contestații, urmând ca în situația în care nu ar fi primit răspuns în termenul legal de 45 de zile de la înregistrare, prevăzut de art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, să se adreseze instanței de judecată.
Întrucât procedura prealabilă obligatorie nu a fost urmată în cauză, iar lipsa acesteia s-a invocat de pârâtă prin întâmpinare, conform art. 193 alin. 2 NCPC, tribunalul în baza considerentelor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 163/2010, art. 193 alin. 2 NCPC, va admite excepția inadmisibilității contestației formulate și în consecință va respinge ca inadmisibilă contestația promovată.
Admiterea excepției lipsei procedurii prealabile împiedică analiza celeilalte excepții invocate și implicit și fondul dreptului dedus judecății.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâtă.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâta C. J. de P. B. -N. . Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de reclamantul P. J. , CNP 1. ,
domiciliat în B., strada Constantin Roman V., bloc 4, scara C, apartament 37, județul B.
-N. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. B. -N. , cu sediul în B., b-dul R. nr. 22, județul B. -N. împotriva deciziei nr. 1. /_ emisă de pârâta C. județeană de P.
B. -N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul B. -N. .
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. F. V. V.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. Zăpârțan S. P.
red. F.G.C./dact. F.G.C./_
| ← Decizia civilă nr. 3008/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Decizia civilă nr. 4358/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
