Decizia civilă nr. 4394/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
+R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4394/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. V. împotriva sentinței civile nr. 11933 din 22 august 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M.
A. N. și M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent I. V., personal, și reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Rîndașu Costică.
Procedura este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 07 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, M. A. N., în nume propriu și reprezentant legal al Casei de P. S., a depus la dosar întâmpinare care i-a fost comunicată reclamantului recurent la momentul studierii dosarului.
Reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâților intimați arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului, cu mențiunea ca reclamantul să se refere și la susținerile din întâmpinare privitoare la data acordării drepturilor.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și arată că își menține în totalitate motivele expuse în cererea de recurs, urmând să expună două aspecte, respectiv incidența Legii nr. 241/2013, și faptul că la data pensionării a avut calitatea de magistrat.
Cu privire la primul motiv arată că din expunerea de motive la Legea nr. 241/2013 rezultă în esență două aspecte, și anume, că s-a dorit ca această lege să fie o lege reparatorie și în acest sens se arată la finele expunerii de motive că în scopul protejării dreptului fundamental la pensie al persoanelor afectate de procesul de recalculare și revizuire se impune menținerea cuantumului avut în decembrie 2010, deci înainte de revizuire, fiind clară intenția de a îndrepta o mare greșeală, aceea de a introduce pensiile militare în Legea nr. 119/2010.
Arată faptul că în urma acestui proces de recalculare și revizuire a pensiilor, fondul necesar plății pensiilor militare a crescut cu 30% în condițiile în care Statul să reducă cheltuielile invocând un principiu absolut aberant, în ce
privește pensiile militare, pentru că militarii atâta timp cât sunt activi nu au salariu ci au soldă.
Mai arată că solda înseamnă un venit situat aproape de media veniturilor și nu o contraprestație a muncii pe care o desfășoară un militar pentru că este imposibil așa ceva, deoarece militarii nu pot avea contract de muncă pentru că munca lor nu poate fi evaluată aprioric.
Recurentul a precizat că unul dintre motivele pentru care a solicitat constatarea nulității a deciziei este acela că principiul contributivității nu poate fi aplicat la militarii, pentru motivele expuse anterior și pentru faptul că pensionarii militari sunt singurii care au atribuții legale și după ce ies la pensie, deoarece fac parte din rezerva operațională, conform statutului cadrelor militare și conform Legii nr. 441 privind pregătirea populației pentru apărare.
Arată că al doilea aspect care rezultă din expunerea de motive este acela că pe parcursul procesului de recalculare și revizuire nu pot fi dovedite în totalitate veniturile, astfel că statul a recunoscut indirect că a făcut o greșeală și, de fapt, nici unde în lume nu s-a procedat la trecerea pensiilor militare într-un sistem public. Este adevărat că în alte state există sistem de pensii publice dar, chiar și în acele state în legea publică există un capitol special privind pensiile militare.
Arată că la data pensionării avea calitatea de magistrat, cu o vechime în magistratură de aproape 17 ani la care se adaugă o vechime de încă 14 ani ca militar activ. Mai arată că această vechime în magistratură nu îi putea conferi dreptul la o pensie de magistrat în sensul Legii nr. 303/2004, dar consideră că în cazul său este o discriminare, având în vedere considerentele Deciziei nr. 873/2010 a Curții Constituționale, considerente care îi dădeau dreptul la menținerea cuantumului pensiei, întrucât în această decizie nu se face referire la pensiile stabilite în baza Legii nr. 303/2004 ci la pensiile foștilor magistrați.
Analizând situația sa dintr-un alt punct de vedere, deci a avut o vechime de aproape 17 ani ca și magistrat și o vechime anterioară de aproape 14 ani ca și militar activ, iar în perioada în care a avut calitatea de magistrat, nu a fost nici mai mult nici mai puțin magistrat decât ceilalți magistrați, pe de o parte, iar pe de altă parte acea vechime de aproape 14 ani ca și militar activ, astfel că este aberant să se considere că este mai puțin decât diferența de 6 ani sau 7 ani până la vechimea în magistrat de 25 de ani, având în vedere că în considerentele Deciziei nr. 20/2000 a Curții Constituționale se face referire că statutele celor două categorii, respectiv militarii și magistrații sunt asemănătoare atât sub aspectul atribuțiilor, cât și sub aspectul privațiunilor. Arată că prin două decizii ulterioare i s-a mai dat ceva pe baza adeverinței pe care a depus-o la intimată, însă pensia chiar și față de ultima decizie de revizuire a rămas diminuată cu 52%, ceea ce este absolut nedrept.
Față de aceste motive și față de toate celelalte motive arătate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precizând doar faptul că, chiar dacă s-a revenit începând cu 01 octombrie 2013, la cuantumul pensiilor din decembrie 2010, legiuitorul nici nu a dispus și nici C. de P. S. prin decizia de repunere în plată nu a dispus restituirea sumelor rămase ca diferențe pentru perioada de 18 luni, deși se impunea.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
În ceea ce privește primul capăt de cerere al recursului, reprezentantul pârâților intimați arată că începând cu data de 23 august 2013 reclamantului recurent i s-a calculat pensia în conformitate cu adeverința precizată în hotărârea instanței de fond, începând cu data de 01 octombrie 2011 și nu cu luna aprilie 2013 așa cum a dispus instanța, astfel că acest capăt a rămas fără obiect.
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate în recurs, reprezentantul pârâților intimați arată că a expus în întâmpinare care sunt aspectele legate de legalitatea deciziilor și aplicarea legii obligatorii în acest sens face remarca că reclamantul recurent prin recurs nu a atacat hotărârea instanței de fond ci aduce critici legalității actelor normative care au stat la baza emiterii acestor decizii, precum și a unor principii de drept. De asemenea, face referire la faptul că Decizie nr. 873/2011 a Curții Constituționale și Decizia nr.29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-au tranșat aspectele invocate de recurent, iar în speță, se aplică art. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010 referitoare la pensiile acordate cadrelor militare și nu magistraților.
Mai arată faptul că prin Legea nr. 241/2013 s-a stabilit foarte clar că nu se restituie sumele rezultate din diferențele dintre solda dintre pensia pe luna decembrie 2010 și pensiile stabilite prin deciziile de revizuire, astfel că și C. S. de P. a fost obligată să respecte această lege și nu poate acorda eventualele diferențe.
Având în vedere susținerile din întâmpinare referitoare la petitul 1, Curtea pune în vedere reprezentantului pârâților intimați să precizeze dacă există o Hotărâre a Comisiei Centrale de Contestați prin care s-a dispus cu privire la acest aspect, și să precizeze dacă acest demers este o punere în executare a hotărârii instanței de fond sau s-a dispus în cadrul procedurii de contestare.
Reprezentantul pârâților intimați arată că în cadrul procedurii Comisia Centrală de Contestații a dispus, iar C. S. de P. a emis această decizie, între timp a fost transmisă această adeverință de către reclamantul recurent, iar obligatoriu această adeverință a fost luată în calcul cu luna următoare datei în care a fost transmisă, conform dispozițiilor legale.
Reclamantul recurent arată că aspectul referitor la punctul 2 din recursul său privitor la faptul că prima instanță a dispus în mod nelegal luarea în calcul a acelor sume doar din aprilie 2013, acesta a rămas fără obiect.
Fiind întrebat de către instanță dacă i-au fost restituite sumele de bani, reclamantul recurent arată că sumele nu i-au fost restituite, însă se prevede în art. 2 din Legea nr. 241/2013 că aceste sume vor fi restituite în termenul general de prescripție.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11933 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantul I.
A. | N. | . | ||||
S. | de P. | a M. | A. | N. | să |
V. în contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M. A. N. B. și M. A. N. B. și s-a anulat decizia nr.89788/2012 emisa de parata C. de P. S. a M.
A fost obligată pârâta C.
emită o nouă decizie de revizuire a pensiei reclamantului prin care să ia în calcul veniturile cuprinse în Adeverința nr.962/X/2/2013 emisa de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, începând cu data de_ .
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia nr. 011632/_ emisă de M. A. N., într-un cuantum inițial de 9709 lei brut.
Ulterior, pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum de 3933 lei prin Decizia emisă la data de_ de C. S. de P. din cadrul MApN (f.8). Decizia a fost la Comisia de Contestații din cadrul M.Ap.N, contestația sa fiind respinsă prin Hotărârea nr. 16297/_, hotărâre prin care s-a dispus Casei de pensii sectoriale să emită o nouă decizie de revizuire a pensiei titularului prin care să valorifice în mod corect datele consemnate în ultima situație a veniturilor nr. 4205/_, precum și pe cele din adeverința nr. 1072/VI/14/2012 din_ emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare.
Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la OUG nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța a reținut că potrivit art.
1 alin.2 și 3 din OUG nr. 1/2011, nu reclamantului îi revine obligația de a depune la C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.proc.civ..
Nu au putut fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG 1/2011, atât timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 4 alin.4 din OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant pentru că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța a reținut că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziilor nr. 871 din 25 iunie 2010 și nr. 873 din 25 iunie 2010, respectiv concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010.
Sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, s-a reținut incidența în cauză a Deciziei de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu
împotriva Românie, respectiv a deciziei de inadmisibilitate din 15 mai 2012 pronunțată în cauza Abăluță și alții împotriva României.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța a reținut că inițial reclamantul a avut o pensie în cuantum de 9709 lei RON, iar în urma revizuirii, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 3933 lei RON, cuantum care este apropiat față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în România, astfel că această reducere nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, acesta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.
Totodată, referitor la modificarea legislativă recentă intervenită pe parcursul judecății (Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publica și siguranța naționala, publicată în Monitorul Oficial nr. 441/_ ), cu privire la revenirea cuantumului drepturilor de pensie ale la nivelul cuantumului în plată în luna decembrie 2010 pentru viitor, instanța apreciază că această măsură nu este de natură a invalida măsurile legislative anterioare care au condus la diminuarea cuantumului pensiei, ci se înscrie în marja de apreciere a statului recunoscută și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, ca urmare a modificărilor survenite în contextul economic, statul român a apreciat că are capacitatea de a plăti beneficiarilor din domeniul în discuție pensie într-un cuantum mai mare, respectiv egal cu cel plătit anterior recalculării și revizuirii.
Cu toate acestea, instanța a constatat că prin adresa nr. 962/X/2/_ emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost atestate venituri realizate de reclamant în perioada ianuarie 2000 - noiembrie 2007, parte dintre acestea nefiind luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei. Adeverința a fost expediată Casei Sectoriale de P. în vederea valorificării la data de_, însă până la data de_ aceasta nu a procedat la revizuirea cuantumului pensiei raportat la noua adeverință depusă, nici nu a respins cererea reclamantului de valorificare a acestor venituri. Instanța a remarcat faptul că această din urmă adeverință cuprinde și veniturile realizate de reclamant atestate prin adeverința nr. 1072/VI/14/2012 din_ emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare și cu privire la care Comisia de Contestații din cadrul M.Ap.N. a dispus emiterea unei noi decizii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I. V. , solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii așa cum a fost
formulată.
În motivarea recursului s-a arătat hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică atât sub aspectul respingerii acțiunii, cât și sub aspectul obligării pârâtei C. de P. S. a M.Ap.N. să emită o nouă decizie de revizuire a pensiei prin care să ia în calcul veniturile cuprinse în Adeverința nr. 962/X/2/2013 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Secția Parchetelor Militare începând doar din data de_ .
1. Recurentul a precizat că instanța de fond i-a respins în mod nelegal cererea prin care a solicitat ca pârâții să depună actele originare privind veniturile mele (statele de plată și ordinele de zi pe unitate) și nu i-a admis cererea prin care a solicitat ca pârâții să facă dovada încadrării corecte în condiții de muncă, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
S-a mai arătat că temeiul legal în baza căruia trebuia admisă cererea în probațiune îl constituie art. 172 al. l Cod procedură civilă, că așa-zisele adeverințe din dosarul de revizuire a pensiei nu pot constitui probe care să
dovedească temeinicia veniturilor luate în calcul, respectiv că interpretarea art. l al. 4 din O.U.G. nr.1/2011 nu poate fi decât aceea că veniturile reale nu pot fi mai mici decât cele din Anexa nr. l .
În opinia recurentului "Situația veniturilor realizate lunar";, emisă de U.M. 02426 C. -N. și depusă la dosarul cauzei, nu este un înscris originar care să îi poată fi opozabil și, prin urmare, nu poate face dovada indubitabilă a veniturilor mele. U.M. 02426 C. -N. nu este deținătoarea înscrisurilor originare (state de plată și ordine de zi pe unitate) în baza cărora să poată elibera adeverințe.
S-a mai criticat respingerea de către instanța de fond a cererii în probațiune referitoare la depunerea de către pârâți a Ordinului M.Ap.N. nr. M. 116/_ emis în baza art.7 din H.G. nr.1294/2001 modificat și completat prin Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. S1019/_, arătându-se că refuzul aplicării completărilor la normele de încadrare în condiții de muncă și în
favoarea militarilor în rezervă sau în retragere constituie o discriminare între aceștia și militarii pensionați ulterior, discriminare aflată sub incidența art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.
Contrar celor reținute de instanța de fond, recurentul consideră că suspendarea și anularea H.G. nr.735/2010 prezintă relevanță în cauză, în sensul că determină inclusiv nulitatea deciziilor de revizuire, nu doar a celor de recalculare.
În considerentele hotărârii recurate nu se face nici o referire la motivele invocate de recurent în cererea de chemare în judecată conform cărora decizia de revizuire a fost emisă după expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv că prin diminuarea cuantumului pensiei sale s-au încălcat dispozițiile art.7 al. l din Legea nr.119/2010 coroborate cu cele ale art. 180 al.7 din Legea nr.19/2000.
Cu referire la adoptarea pe parcursul judecății a Legii nr. 241/2013, instanța de fond a motivat că măsura luată prin această lege, s-a arătat că prin adoptarea acestei legi statul nu a realizat decât o reparație parțială.
Recurentul a mai invocat că, limitându-se la evocarea unor argumente de principiu care ar putea justifica revizuirea pensiilor de serviciu în general, instanța de fond nu a făcut o analiză completă si pertinentă a reglementărilor europene și a practicii C.E.D.O. sub aspectul incidenței lor asupra revizuirii pensiei, ajungând astfel la concluzia greșită că acestea nu au fost încălcate.
În acest sens, recurentul a învederat că la data pensionării avea o vechime în magistratură, în sensul art.86 din Legea nr. 303/2004, de peste 16 ani și chiar dacă vechimea în magistratură nu i-a conferit dreptul la o pensie de magistrat, având în vedere considerentele Deciziei nr.873/2010 a Curții Constituționale apreciază că această vechime îi dă dreptul la menținerea cuantumului pensiei, considerentele deciziei la care fac referire fiind valabile și în cazul celor care s-au pensionat din funcția de magistrat, dar în baza altor prevederi legale privind dreptul la pensie.
În plus, precizează că cei 16 ani de vechime în magistratură s-au adăugat la alți 14 ani de vechime ca militar iar statutele celor două profesii sunt comparabile, în considerarea "inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații";, așa cum se argumentează și în Decizia nr.20/2000 a Curții Constituționale.
Motivul mai sus invocat nu a fost analizat de instanța de fond. Consideră însă că, pentru acest motiv, diminuarea drastică a cuantumului pensiei (cu aproape 60%) reprezintă o discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, chiar
între persoane care au avut același statut.
Invocând deciziile date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele "Ana M. Frimu ș.a. contra României"; și "Abăluță ș.a. contra României";, instanța de fond nu a făcut o analiză completă și pertinentă a considerentelor
acestora pentru a putea trage o concluzie corectă cu privire la incidența lor în prezenta cauză.
Sub aspectul obligării pârâtei C. de P. S. a M.Ap.N. să emită o nouă decizie de revizuire a pensiei prin care să ia în calcul veniturile cuprinse în Adeverința nr. 962/X/2/2013 emisă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție - Secția Parchetelor Militare începând doar din data de_ s-au invocat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 1/2011, conform cărora drepturile de pensie revizuite în baza acestei adeverințe trebuiau acordate de la data de_ . Prin întâmpinarea înregistrată pârâtul M. A. N. B. a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, cu menținerea în
întregime a sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 prevede că "pensiile prevăzute la art. 1 lit.
a) și b) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, iar alin. 2 din același articol că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea";.
De asemenea, conform art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011 (anexă care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională) "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M.
A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă prevede că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Potrivit art. 125 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie";.
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea apreciază că, în lipsa unor critici concrete formulate de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în Anexa la decizia de revizuire contestată și a administrării unui minim probatoriu care să susțină aceste critici, în cauză nu se impunea administrarea ca probe a statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate. Astfel, pe de o parte legea nu prevede o astfel de obligație, instituțiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea fiind răspunzătoare pentru exactitatea
datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, iar pe de altă parte, întrucât nu s-au formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei recurentului, o astfel de probă ar fi și neconcludentă în cauză.
În plus, atribuțiile instanței sunt de control în ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ, iar nu de efectuare a procedurii administrative în locul pârâtei, astfel încât în condițiile în care înscrisurile solicitate nu au fost depuse inițial la C. S. de P. a M.
A. N., nu pot fi depuse direct în instanță și valorificate de aceasta, întrucât s-ar eluda procedura prevăzută de art. 21 din Anexa la OUG 1/2011. Astfel, chiar dacă susținerile din recurs referitoare la neactualizarea fișei care atestă activitățile desfășurate în condiții deosebite, speciale și alte condiții ar fi întemeiate, ceea ce însă nu s-a dovedit în cauză, instanța de judecată nu ar putea decât depășindu-și atribuțiile să modifice această fișă de calcul și să dispună valorificarea ei la revizuirea pensiei recurentului.
De altfel, așa cum s-a arătat prin întâmpinarea din recurs, se constată că în cauză proba cu înscrisurile menționate anterior nu a fost solicitată pentru a se anula decizia de revizuire sub aspectul veniturilor concrete pe baza cărora s-a determinat pensia reclamantului, ci pentru a se proba anularea deciziei de revizuire, cu consecința menținerii pensiei militare de stat stabilită conform Legii 164/2001. Drept urmare, și din această perspectivă proba cu înscrisuri solicitată de reclamant apare ca fiind neconcludentă în cauză.
Referitor la existența unor diferențe între veniturile prevăzute în Anexa 1 din OUG 1/2011 și cele înscrise în anexa deciziei de revizuire, Curtea reține că în conformitate cu art. 1 alin. 4 din OUG 1/2011 "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
În consecință, potrivit prevederilor exprese ale dispoziției legale menționate, veniturile menționate în Anexa 1 din OUG 1/2011 se pot utiliza la determinarea pensiei revizuite numai în situația în care nu au fost identificate veniturile lunare individuale realizate, recurentul nefiind în această situație întrucât pentru determinarea pensiei sale s-au utilizat veniturile pe care acesta le-a obținut în desfășurarea activității.
Drept urmare, se apreciază că în cauză recurentului nu i s-a încălcat nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și nici dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Referitor la nulitatea deciziei de revizuire emisă în temeiul OUG 1/2011 întrucât revizuiește decizia de recalculare emisă în temeiul Legii 119/2010 nulă absolut, Curtea reține că prin Decizia nr. 2585/_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ *, s-a respins ca nefondată contestația formulată de recurentul din prezenta cauză împotriva Deciziei de pensie nr. 79788 din 31 decembrie 2010, emisă în temeiul Legii 119/2010, astfel încât susținerile recurentului referitoare la nelegalitatea deciziei de revizuire urmează să fie înlăturate.
Omisiunea instanței de recurs de a se pronunța cu privire la aspectele invocate de recurent în dezvoltarea celui de-al treilea motiv de recurs urmează să fie suplinită de instanța de recurs. Astfel, OUG 1/2011 nu prevede nicio sancțiune pentru depășirea termenului prevăzut pentru emiterea deciziilor de revizuire a pensiilor (_ ) și, de altfel, nici recurentul nu a invocat o eventuală
consecință a emiterii deciziei sale de revizuire a pensiei după expirarea termenului prevăzut de art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011. De asemenea, art. 6 și 7 din OUG 1/2011 prevăd în mod expres faptul că revizuirea pensiilor se realizează începând cu data de_, iar eventualele regularizări se vor efectua până în _
.
Referitor la nerespectarea art. 180 alin. 6 și 7 din Legea 19/2000 la care art. 7 alin. 1 din Legea 119/2010 face trimitere în opinia recurentului, se reține în primul rând că acest din urmă articol prevede că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 180 din Legea 19/2000 este inclus în Capitolul IX Dispoziții tranzitorii și se referă la procesul de recorelare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, astfel încât prin dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea 119/2010 nu se face trimitere la acest articol.
În consecință, nu se poate reține nelegalitatea deciziei de recalculare în raport de art. 180 alin. 6 și 7 din Legea 19/2000, întrucât acesta nu este aplicabil în cauză.
4-5. De asemenea, în condițiile în care în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut într-o cauză similară (Abaluță și alții c/a României) faptul că prin OUG nr. 1/2011 nu s-a încălcat prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție, instanța națională nu poate reține contrariul, susținerile recurentului cu privire la acest motiv de recurs urmând a fi înlăturate.
Referitor la ultimul aspect invocat în recurs relativ la nerealizarea scopului pentru care s-a dispus recalcularea pensiilor militarilor, se reține că în jurisprudența sa Curtea Europeană a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, pargraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53).
În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit sau să anuleze măsura recalculări și revizuirii pensiilor pentru că obiectivul urmărit nu a fost atins.
De asemenea, așa cum judicios a apreciat și instanța de fond, adoptarea Legii 241/2013 nu este de natură a invalida măsurile legislative anterioare, ci se înscrie în marja de apreciere a statului, care în contextul modificărilor economice, are posibilitatea să modifice legislația aplicabilă în domeniul asigurărilor sociale.
Referitor la discriminarea invocată de recurent față de alte persoane care s- au pensionat din funcția de magistrat, Curtea de Apel constată că, așa cum se susține chiar în memoriul de recurs, la data pensionării sale recurentul nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 82 din Legea 303/2004 pentru acordarea pensiei de serviciu ca magistrat, astfel încât nu este într-o situație comparabilă cu asigurații care îndeplineau aceste condiții, pentru a-i fi aplicabile statuările Curții Constituționale din Decizia nr. 873/2010, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului. De asemenea, în condițiile în care pensiile militare de stat și pensiile de serviciu ale magistraților au fost reglementate distinct, fără să se prevadă posibilitatea cumulării vechimii realizate ca militar cu cea realizată ca magistrat, Curtea de Apel nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să asimileze cele două categorii de funcții.
Așa cum a arătat recurentul în susținerea recursului, prin Decizia nr. 89788/_ C. de P. S. a M. A. N. a dispus recalcularea pensiei recurentului cu luarea în considerare a Adeverinței nr. 962/2013 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu data de_, astfel încât solicitările recurentului pentru respectarea dispozițiilor art. 2 alin. 2 din OUG 1/2011 au rămas fără obiect.
Pentru aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. V. împotriva sentinței civile nr. 11933 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: R. -M. V.
| ← Sentința civilă nr. 1749/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 10309/2013. Contestație decizie... → |
|---|
